Intervenirea unei legi penale noi (art.595 NCPP). Decizia nr. 199/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 199/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 16128/3/2014
Dosar nr._
(Număr în format vechi 1024/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL DECIZIA PENALĂ NR.199/C
Ședința publică din data de 16.04.2015
Curtea compusă din:
Președinte: C. M. M.
Grefier: O. C. B.
MINISTERUL PUBLIC - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București a fost reprezentat prin procuror G. C..
Pe rol, pronunțarea asupra contestației formulată de către condamnatul C. M. împotriva sentinței penale nr.296/F/19.02.2015, pronunțată de Tribunalul G. - Secția I Penală, în dosarul nr._/3/2014.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 10 aprilie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, instanța stabilind data pronunțării la 16 aprilie 2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin sp. nr. 834/06.08.2014 a Tribunalului G. pronunțată în dosarul penal nr._ s-a dispus În baza art.23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 Cod procedură penală respingerea ca nefondată a contestației la executare formulată de C. M. (fiul lui A. și V., născut la data de 10.08.1974, în orașul Roșiori de Vede, județul Teleorman, în prezent aflat în Penitenciarul G.) privind aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr.847 din 12.07.2006 pronunțată de Tribunalul București, secția I-a penală, definitivă prin decizia penală nr.4302 din 19.09.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat contestatorul să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București secția I-a penală, la data de 13.05.2014 sub nr._ petentul-condamnat C. M. a formulat contestație la executarea pedepsei de 12 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 847/12.07.2006 a Tribunalului București secția I-a.
Prin sentința penală nr. 1590 din 29.05.2014 Tribunalului București secția I-a penală a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului București și în temeiul art. 50 Cod procedură penală raportat la art. 595 pct.2 Cod procedură penală a declinat competența de soluționare a cauzei – contestație la executare formulată de condamnatul C. M., în favoarea Tribunalului G..
Prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 847 din 12 iulie 2006, pronunțată în dosarul nr._/3/2005, Tribunalul București, secția I penală, a dispus cu privire la inculpatul C. M., următoarele:
În baza art. 7 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003 a condamnat pe inculpatul C. M. zis B.., la pedeapsa de 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. (1969), coroborat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 a interzis inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen. (1969), pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. art. 12 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 2 pct. 2 lit. b) teza a Il-a și lit. e) din Legea nr. 678/2001 cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen. (1969), a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. (1969), coroborat cu art. 12 alin. (2) din Legea nr. 678/2001 a interzis inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen. (1969), pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 13 alin. (1) și (3) teza a II-a și alin. (4) teza I și ultima teză din Legea nr. 678/2001 cu referire la art. 2 pct. 2 lit. b) teza a II-a și lit. e) din Legea nr. 678/2001 cu aplicabilă art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) si art. 13 C. pen. (1969), a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa de 11 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de minori în formă continuată.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., coroborat cu art. 13 din Legea nr. 678/2001 a interzis inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen. (1969), pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen. (1969), s-a aplicat inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen. (1969), pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei, drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen. (1969).
Instanța a analizat în prezent această condamnare prin prisma dispozițiilor art. 6 NCP în conformitate cu care când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Pentru aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod procedură penală, instanța a analizat următoarele aspecte:
- aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește limitele maxime de pedeapsă, și a dispozițiilor privitoare la recidivă
- aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni.
Infracțiunea de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 12 din Legea nr. 39/2003 era pedepsită cu închisoarea de la 5 ani la 20 ani și interzicerea unor drepturi. După . noului Cod penal infracțiunea de grup infracțional organizat este prevăzută de art. 367 alin.2 Cod penal și este pedepsită cu închisoarea de la 2 la 10 ani închisoare și interzicerea unor drepturi.
Instanța a constatat că pedeapsa componentă de 9 ani închisoare aplicată condamnatului pentru infracțiunea de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 10 ani închisoare și nu se impune reducerea acesteia.
Infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a) din Legea nr.678/2001 era pedepsită cu închisoarea de la 3 ani la 10 ani și interzicerea unor drepturi. După . noului Cod penal infracțiunea de trafic de persoane este prevăzută de art. 210 alin.1 Cod penal și este pedepsită cu închisoarea de la 2 la 10 ani închisoare și interzicerea unor drepturi.
Instanța a constatat că pedeapsa componentă de 12 ani închisoare aplicată condamnatului pentru infracțiunea de trafic de persoane depășește maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 10 ani închisoare și ar trebui redusă la acest maxim.
După . noului Cod penal infracțiunea de trafic de minori este prevăzută de art. 211 alin.2 Cod penal și este pedepsită cu închisoarea de la 5 la 12 ani închisoare și interzicerea unor drepturi.
Instanța a constatat că pedeapsa componentă de 11 ani închisoare aplicată condamnatului pentru infracțiunea de trafic de minori nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, care este de 12 ani închisoare și nu se impune reducerea acesteia.
În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile referitoare la tratamentul juridic sancționator privitor la concursul de infracțiuni, tribunalul a comparat pedeapsa aplicată inculpatului (pedeapsa rezultantă de 12 ani) cu limita maximă la care se poate ajunge potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., luându-se în calcul pedeapsa redusă la 10 ani închisoare (ipotetic) pentru infracțiunea de trafic de persoane. Potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Urmând acest algoritm la nivel ipotetic, tribunalul a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., în urma contopirii pedepselor stabilite, petentul condamnat ar fi executat dacă era judecat potrivit dispozițiilor Noului Cod penal pedeapsa de 16 ani închisoare (pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare) la care s-ar fi adăugat sporul de 1/3 totalul celorlalte pedepse (5 ani), rezultând în final o pedeapsă de 16 ani închisoare .
Prin urmare, pedeapsa de 12 ani închisoare pe care condamnatul o execută nu depășește maximul special aplicabil potrivit Noului Cod penal, nefiind așadar incidente dispozițiile art. 6 Cod penal.
Față de toate aceste considerente, instanța, în baza art.23 din Legea 255/2013 raportat la 595 Cod procedură penală a respins ca nefondată contestația la executare formulată de C. M., nefiind îndeplinite condițiile pentru reducerea pedepsei.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație petentul C. M..
Contestația nu a fost motivată în scris însă cu ocazia expunerii orale contestatorul a invocat că altor persoane aflate într-o situație similară li s-a redus pedeapsa, apreciind că și în privința sa ar fi aplicabile dispozițiile art. 6 NCP.
Analizând contestația formulată, Curtea o apreciază ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:
În mod corect prima instanța a realizat comparația între pedepsele aplicate pentru fiecare dintre cele trei infracțiuni reținute prin sp. nr. 847/2006 a Tribunalului București și maximul special prevăzut de lege pentru fiecare dintre ele, reținând că doar cu privire la pedeapsa componentă de 12 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 12 al. 1, 2 lit. a din Legea 678/2001 s-ar impune reducerea la 10 ani închisoare.
În același timp însă prima instanța a constatat în mod legal și temeinic că următorul pas îl reprezintă stabilirea pedepsei rezultante care ar urma să fie executată conform Noului Cod penal și, făcând aplicarea art. 38, 39 al. 1 lit. b NCP, a calculat o rezultantă de 16 ani închisoare, rezultantă care depășește pedeapsa actuală de 12 ani în executarea căreia se află contestatorul.
Este adevărat că, astfel cum a arătat și contestatorul, au existat situații în care instanțele, după ce au analizat situația fiecărei pedepse incluse în concursul de infracțiuni, au redus la maximul special actual după care au aplicat, cu privire la concursul de infracțiuni, dispozițiile Codului penal din 1969, respectiv art. 33, 34 al. 1 lit. b.
Un astfel de procedeu (care se regăsește și în sentința depusă la dosar în apel – sp. nr. 184/21.03.2014 a Tribunalului V.) a fost însă apreciat ca reprezentând o greșită aplicare a dispozițiilor privind legea penală mai favorabilă. În acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 1/ 14.04.2014 – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, arătând că în aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei înainte de . noului Cod penal, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, într-o primă etapă se verifică incidența dispozițiilor art. 6 din Codul penal, cu privire la pedepsele individuale. În a doua etapă, se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art. 39 Cod penal. În cazul în care pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza art. 39 Cod penal, pedeapsa rezultantă va fi redusă la acest maxim. În caz contrar, pedeapsa rezultantă va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi
Pe cale de consecință, în mod corect prima instanță a făcut aplicarea art. 39 NCP și, constatând că rezultanta ar fi mai mare decât cea în executarea căreia se află petentul, situație în care, astfel cum a dispus și ÎCCJ, pedeapsa rezultantă stabilită conform legii vechi va rămâne neschimbată.
De asemenea, nu sunt incidente dispozițiile art. 6 NCP nici în privința pedepselor accesorii sau complementare, acestea regăsindu-se și în Noul Cod penal.
Față de toate acestea, în baza art. 4251 al. 7 pct. 1 lit. b Cpp, Curtea va respinge contestația formulată de contestatorul C. M. împotriva sp. nr. 834/2014 Tribunalului G., sentință pe care o va menține.
În baza art. 275 al. 2 Cpp va obliga contestatorul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei onorariu apărător desemnat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 4251 al. 7 pct. 1 lit. b Cpp respinge contestația formulată de contestatorul C. M. împotriva sp. nr. 834/06.08.2014 a Tribunalului G. pronunțată în dosarul penal nr._, pe care o menține.
În baza art. 275 alin. 2 Cpp obligă contestatorul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei onorariu apărător desemnat din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.04.2015.
JUDECĂTOR,
C. M. M.
GREFIER,
O. C. B.
Red./Dact. MCM
27.04.15 2 ex.
Jud. fond: A. I. – Tb. G.
| ← Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.). Decizia nr.... | Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
