Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 242/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 242/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 9470/3/2015/a2
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._ (1472/2015)
DECIZIA PENALĂ NR. 242/CO
Ședința publică din data de 29.04.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: V. C.
GREFIER: E. L. N.
Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial București reprezentat de procuror C. G..
Pe rol se află cauza penală având ca obiect soluționarea contestației formulate de inculpata D. L. împotriva încheierii din data de 15.04.2015 pronunțată de Tribunalul București-secția I penală în dosarul nr._ 15.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatoarea-inculpată D. L., în stare de arest și asistată de apărător desemnat din oficiu avocat C. D. care depune delegația la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea îi aduce la cunoștință contestatoarea-inculpată că are dreptul de a da declarații.
Contestatorea-inculpată D. L., la interpelarea instanței, arată că își menține depozițiile anterioare, motiv pentru care Curtea procedează la luarea unei declarații, după citire și semnare fiind atașată la dosarul cauzei.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul contestatorea-inculpată D. L. solicită, în principal, admiterea contestației, să nu mai fie menținută măsura arestului preventiv față de inculpată și apreciază că motivele invocate de P. la momentul menținerii acestei măsuri nu sunt întemeiate.
Precizează că familia inculpatei deține o afacere, respectiv un magazin alimentar în cadrul căruia și aceasta își aducea contribuția, având astfel o ocupație.
Consideră că atât situația familială dar și modul în care inculpata a înțeles să acționeze în prezenta cauză, respectiv să își recunoască vinovăția, nu impun să se afle în arest preventiv, care este o stare excepțională și că nu există indicii că ar putea să se sustragă procesului penal.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau controlul judiciar având în vedere că inculpata și-a recunoscut fapta, că are doi copii minori în întreținere, un domiciliu stabil, menționat în cartea de identitate și că prejudiciul efectiv estimat de partea civilă este de 300 lei.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației ca nefondată și apreciază că împrejurările concrete ale cauzei nu s-au modificat de la ultima verificare a legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv. De asemenea, consideră că o măsură alternativă nu este suficientă în condițiile în care faptele au fost comise împreună cu celălalt inculpat pe fondul lipsei de ocupație a ambilor și al consumului de droguri, pentru obținerea sumelor necesare în vederea achiziționării acestora.
În acest context, măsura este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol fiind și proporțională cu gravitatea faptelor.
Contestatorea-inculpată D. L., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.
CURTEA
Asupra contestației penale de față, deliberând constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 15.04.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, în temeiul art.362 alin 2 Cod procedură penală rap. la art. 208 Cod procedură penală a fost menținută starea de arest a inculpaților R. B. M. și D. L..
Pentru a dispune astfel, judecătorul a reținut în esență că:
- s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatei D. L., pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 32 Cod penal rap la 250 alin 1 Cod penal cu aplic. art. 252 Cod penal, art. 32 Cod penal rap. la art. 360 alin. 1, 2 și 3 Cod penal, cu aplic. art. 366 Cod penal și art. 38 alin. 1 Cod penal;
- există date și indicii temeinice, bazate pe probatorii, care îndreptățesc suspiciunea rezonabilă în sensul că inculpata a săvârșit faptele cu un grad ridicat de pericol social reținute în sarcina sa, împreună cu inculpatul R. B. M.;
- măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea strictă a condițiilor cumulative prevăzute de lege, iar temeiurile ei subzistă, atât sub aspectul necesității de a se asigura în continuare o normală desfășurare a procesului penal, cât și al protejării ordinii publice;
- circumstanțele personale favorabile ale inculpatei, nu pot prevala asupra criteriilor care conduc la concluzia că menținerea măsurii arestării preventive este necesară.
Împotriva acestei încheieri inculpata D. L. a declarat contestația motivată de față, susținând în principal că:
- a avut o atitudine sinceră și corectă pe tot timpul urmăririi penale, recunoscând și regretând faptele;
- circumstanțele sale personale favorabile constituie o garanție că scopurile prevăzute de art.202 C. pr. pen. pot fi atinse și prin aplicarea unei măsuri preventive mai puțin severe, ca de pildă arestul la domiciliu ori controlul judiciar.
În acest sens a solicitat admiterea contestației și desființarea încheierii atacate, apreciind că perioada arestului preventiv și-a atins scopurile prevăzute de lege.
Contestatoarea inculpată a arătat că își menține depozițiile anterioare, solicitare care a fost consemnată și atașată la dosar.
Examinând actele și lucrările dosarului, Judecătorul de cameră preliminară reține următoarele:
Instanța de fond a stabilit în mod corect că măsura excepțională a privării de libertate este, cel puțin în acest moment procesual, adecvată și proporțională scopurilor prevăzute de art.202 C. pr. pen.
Temeiurile măsurii se mențin, gravitatea presupuselor fapte și pericolul lor social justificând măsura arestării preventive, în condițiile în care nu au intervenit elemente de fapt sau de drept noi, iar durata sa nu a depășit un interval de timp rezonabil, în sensul prevederilor art.239 C. pr. pen. și în accepțiunea dată acestei noțiuni de jurisprudența constantă a CEDO.
Pe de altă parte, în mod corect instanța de fond a considerat că sinceritatea manifestată de inculpată, ca și circumstanțele sale personale, nu pot prevala asupra elementelor ce conduc la concluzia că măsura preventivă de libertate este în continuare necesară și conformă cu dispozițiile legale.
În consecință, cum încheierea atacată este legală și temeinică sub toate aspectele, contestația va fi respinsă ca nefondată, în baza dispozițiilor art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C. pr. pen.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.2 C. pr. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpata D. L. împotriva încheierii din data de 15.04.2015 pronunțată de Tribunalul București-secția I penală în dosarul nr._ 15.
Obligă contestatoarea la 300 lei cheltuieli judiciare către stat din care 100 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 29.04.2015.
PREȘEDINTE,
V. C.
GREFIER,
E. L. N.
Red. C.V.
Dact. A.L. 2 ex./11.05.2015
| ← Intervenirea unei legi penale noi (art.595 NCPP). Decizia nr.... | Conducere fără permis (art.335 NCP). Decizia nr. 585/2015.... → |
|---|
