Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie (art.592 NCPP). Decizia nr. 131/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 131/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 12984/3/2014
DOSAR NR._
(530/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.131
Ședința publică din data de 5 martie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: I.-T. C. B.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror C. M..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de condamnatul H. M. împotriva sentinței penale nr.2320 din data de 19.09.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit contestatorul-condamnat H. M., pentru care a răspuns apărător din oficiu, avocat G. M. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, avocat C. I., în baza delegației nr._/25.02.2015 atașată la dosar.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că, prin serviciul registratură, s-a depus de către contestatorul-condamnat declarație prin care arată că dorește ca judecata să se facă în lipsa sa în baza dispozițiilor art.364 alin.4 Cpp.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al contestatorului-condamnat H. M., având cuvântul, solicită admiterea contestației și, pe fond, reaprecierea raportului de expertiză medico-legal și a se dispune întreruperea executării pedepsei.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a contestației ca fiind nefondată, întrucât conform raportului de expertiză medico-legal din 4.08.2014 afecțiunile de care suferă condamnatul pot fi tratate în rețeaua ANP.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației de față, constată:
Prin sentința penală nr.2320 din data de 19.09.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, a fost respinsă - ca nefondată - cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii formulată de către petentul condamnat H. M. [fiul lui M. și al lui A., născut la data de 08.09.1956, CNP_, deținut în Penitenciarul București-Rahova], cu obligarea acestuia la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin cererea sa, condamnatul H. M. a solicitat întreruperea executării pedepsei închisorii, arătând că suferă de o . afecțiuni ce nu pot fi tratate în sistemul penitenciar.
În speță, s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză medico-legală, pentru a se stabili dacă afecțiunile de care suferă petentul îl pun în imposibilitatea executării pedepsei.
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul de la tribunal a constatat că potrivit raportului de expertiză medico-legală, condamnatul prezintă diagnosticul hipertensiune arterială moderată, hipercolesterolemie, tulburare organică de personalitate fond toxic etilic.
S-a arătat că, potrivit art. 592 NCPP raportat la art.589 alin. 1 lit. a NCPP, întreruperea executării pedepsei se poate dispune când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor și care face imposibilă executarea pedepsei, iar instanța apreciază că întreruperea executării și lăsarea în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Raportând dispozițiile legale menționate la situația petentului, Tribunalul a constatat că nu se justifică întreruperea executării pedepsei închisorii, patologia de care suferă acesta putând fi tratată în cadrul rețelei sanitare a Administrației Naționale a Penitenciarelor, cu respectarea indicațiilor terapeutice.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a formulat contestație condamnatul H. M., fără a arăta în scris motivele pe care se întemeiază prezenta cale de atac.
Cu ocazia dezbaterilor orale, contestatorul condamnat – prin apărător desemnat de Curte din oficiu - solicită admiterea contestației și, pe fond, reaprecierea raportului de expertiză medico-legal și a se dispune întreruperea executării pedepsei.
Curtea, verificând hotărârea atacată, precum și actele de la dosarul cauzei, constată că prima instanță a pronunțat o soluție temeinică, procedând la o corectă interpretare a dispozițiilor legale, având drept consecință pronunțarea unei soluții legale.
Potrivit art.592 alin.1 C.p.p. cu referire la art.589 alin.1 C.p.p. „Executarea pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață poate fi întreruptă în cazurile și în condițiile prevăzute la art. 589, la cererea persoanelor arătate la alin. (3) al aceluiași articol, iar în cazul prevăzut la art. 589 alin. (1) lit. a), și la cererea administrației penitenciarului”, respectiv:
„a) când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că persoana condamnată suferă de o boală care nu poate fi tratată în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor și care face imposibilă executarea imediată a pedepsei, dacă specificul bolii nu permite tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății și dacă instanța apreciază că amânarea executării și lăsarea în libertate nu prezintă un pericol pentru ordinea publică. În această situație, executarea pedepsei se amână pentru o durată determinată;”
Cât privește cazul medical invocat, s-a reținut potrivit concluziilor raportului de primă expertiză medico-legală nr.A_ din data de 4 august 2014, întocmit de INML „M. Minovici”, că:
„Numitul H. M. prezintă diagnosticul: 1. Hipertensiune arterială moderată. Cardiopatie hipertensivă. Arteriopatie obliterantă membre inferioare bilateral stadiul II, fără stenoze critice. 2.Hipercolesterolemie. 3. Tulbirare organică de personalitate, fond toxic-etilic.
Patologia pe care o prezintă susnumitul poate fi tratată în cadrul rețelei sanitare a Administrației Naționale a Penitenciarelor, cu respectarea indicațiilor terapeutice și reevaluare medicală de specialitate (cardiologică, psihiatrică), periodică sau la nevoie.
Față de cele expuse mai sus, apreciem că la momentul actual numitul H. M. nu se află în imposibilitatea executării pedepsei din punct de vedere medical.”
Față de concluziile raportului de expertiză medico-legală coroborate cu dispozițiile art.592 alin.1 C.p.p. cu referire la art.589 alin.1 lit.a C.p.p., Curtea apreciază – în acord cu prima instanță - că nu se impune întreruperea executării pedepsei pentru motive de boală.
În considerarea acestei soluții, se impune a se avea în vedere norma legală aplicabilă care impune condiția existenței unei boli care nu poate fi tratată în rețeaua sanitară a Administrației Naționale a Penitenciarelor și care face imposibilă executarea imediată a pedepsei, dacă specificul bolii nu permite tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente în rețeaua sanitară a Ministerului Sănătății.
Este neîndoielnic faptul că petentul condamnat prezintă anumite afecțiuni medicale, însă acestea pot fi tratate în rețeaua sanitară a ANP, existând și condiția de respectare a indicațiilor terapeutice și reevaluare medicală de specialitate, care este în măsură să satisfacă exigența obligației substanțiale de a lua măsuri pentru asigurarea unor condiții minimale de detenție, astfel încât art.3 CEDO să fie respectat.
Cu toate acestea, existența unei boli nu determină în mod automat întreruperea executării pedepsei, ci este necesar să se dovedească, pe baza unei expertize medico-legale, că boala de care suferă condamnatul face imposibilă executarea de către acesta a pedepsei în regim de detenție.
Constatând că nu este incident, pentru motivele anterior arătate, niciun caz de reformare a hotărârii atacate, Curtea, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul H. M..
Față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va obliga pe contestatorul condamnat la plata cheltuielilor judiciare efectuate de stat în prezentul proces.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul H. M. împotriva sentinței penale nr.2320/F din data de 19 septembrie 2014 a Tribunalul București – Secția I Penală.
Obligă contestatorul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Onorariul pentru avocatul din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 5 martie 2015.
PREȘEDINTE,
I.-T. C. B.
GREFIER,
D. T.
red.I.T.C.B.
dact.L.G.
ex.2
red.R.G.-T.B.-S.I.P.
| ← Furt calificat (art.229 NCP). Decizia nr. 435/2015. Curtea de... | Înşelăciunea (art. 215 C.p.). Decizia nr. 352/2015. Curtea de... → |
|---|
