Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1726/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1726/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-12-2015
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1726
Ședința publică din data de 15.12.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. E. R.
JUDECĂTOR: P. V. A.
GREFIER: R. C. D.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror D. F..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul inculpat I. P. F. împotriva sentinței penale nr.591/24.09.2015 pronunțată de Judecătoria Sector 1 în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul inculpat I. P. F. personal și asistat juridic de apărător ales cu împuternicire avocațială nr._/15.12.2015 depusă la dosar și apărător din oficiu, avocat Ș. O. cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/08.12.2015 depusă la dosar, lipsind intimatul parte civilă S. U. de Urgență Elias și intimații persoane vătămate A. R. C. și T. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul ales al apelantului inculpat depune la dosar motive de apel, însoțite de planșe foto de la locul comiterii faptei.
În temeiul art. 372 alin.1 Cod procedură penală, Curtea procedează la legitimarea apelantului inculpat I. P. F., copia actului de identitate a acestuia fiind depusă la dosar.
Fiind întrebat de Curte, apelantul inculpat I. P. F. precizează că nu dorește să dea o nouă declarație în această fază procesuală și își menține declarațiile anterioare, la care nu are nimic de adăugat sau de modificat.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Apărătorul ales al apelantului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea apelului și achitarea inculpatului în baza art.16 alin.1 lit. a Cod procedură penală în ceea ce privește infracțiunea de tulburare a liniștii și ordinii publice.
În eventualitatea în care instanța va aprecia că faptele ce au făcut obiectul prezentei cauze și pentru care s-a dispus încetarea procesului penal au cauzat o tulburare a liniștii și ordinii publice, solicită aplicarea disp. art.19 din Legea nr.255/2013 și achitarea inculpatului în temeiul art.18 1 din Vechiul Cod Penal.
În subsidiar, solicită reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art.75 alin.1 lit. a din Noul Cod penal, reducerea limitelor de pedeapsă în raport de criteriul prev. de art.76 alin.1 Noul cod penal și aplicarea unei amenzi.
În susținerea apelului, arată că instanța de fond a reținut în mod eronat situația de fapt din care a rezultat pericolul deosebit pentru ordinea publică cu privire la atitudinea inculpatului.
De asemenea, instanța nu a reținut starea de provocare, analizând în realitate condițiile existenței stării de legitimă apărare și nu ale celei de provocare.
Pentru existența stării de provocare, care constituie circumstanță atenuantă legală, nu este necesar ca provocarea să fie de aceeași natură și aceeași intensitate cu reacția celui provocat.
Astfel, instanța trebuia să analizeze condițiile stării de provocare, inculpatul acționând ca urmare a injuriilor adresate de persoana vătămată A. R. C. către fosta soție.
De asemenea, inculpatul nu a lovit cu pistolul pe care îl avea în mâna dreaptă și care de altfel nu avea încărcător, acest aspect fiind susținut și de concluziile expertizei criminalistice care a fost efectuată în cauză și din care a rezultat faptul că pistolul nu prezenta deformări mecanice care s-ar fi produs cu certitudine dacă inculpatul ar fi lovit cu această armă.
Totodată, instanța de fond a avut în vedere doar declarațiile persoanelor vătămate și a martorilor propuși de aceste persoane fără a analiza înregistrările video.
Apreciază că hotărârea pronunțată a fost motivată cu încălcarea disp. art.403 alin.1 lit. c Cod procedură penală, prin neanalizarea tuturor probelor administrate în cauză.
Relevante sunt și înregistrările video din care rezultă că inculpatul nu a folosit pistolul pentru a aplica lovituri, nu s-a produs o tulburare a liniștii și ordinii publice, putându-se observa în jur persoane care nu sunt influențate, tulburate de evenimentele petrecute.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea apelului ca nefondat, apreciind că existența infracțiunii și tipicitatea acesteia sunt dovedite de declarațiile persoanelor vătămate, ale martorilor dar și a imaginilor captate de camerele de supraveghere aflate în zonă.
De asemenea, apreciază că nu se poate spune că nu a fost vorba despre un scandal public în situația în care o persoană a lovit alte două persoane, folosind un pistol și provocând leziuni uneia dintre persoanele vătămate care au necesitat 40 de zile de îngrijiri medicale.
Toate aceste elemente duc la concluzia că nu sunt aplicabile disp. art. 18 1 din Vechiul Cod Penal, întrucât prin criteriile enunțate la disp. art. 18 1 alin.2 din Vechiul Cod Penal, această faptă nu poate fi considerată în mod vădit ca fiind lipsită de importanță socială.
Apelantul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că s-a prezentat în acel loc doar pentru a clarifica o situație, iar în timpul discuției numitul A. R. i-a jignit soția, ceea ce l-a determinat să reacționeze spontan prin aplicarea unei palme persoanei vătămate menționate, după care a apărut și numitul T. A. care a ridicat mâna spre acesta, iar în urma reacției sale de a panică, a scos pistolul și l-a lovit.
Menționează că nu a auzit niciodată cu urechea stângă, acesta putând fi și motivul reacțiilor sale diferite atunci când se simte amenințat.
CURTEA,
Prin sentința penală nr.591/24.09.2015 pronunțată de Judecătoria Sector 1 în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:
„În baza art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală, schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul I. P. F. din două infracțiuni de „lovire sau alte violențe” și a unei infracțiuni de „tulburare a ordinii și liniștii publice”, fapte prevăzute în art. 180 alin. (1) din Codul penal din 1968 (persoană vătămată A. R. C.), art. 193 alin. (2) din Codul penal (persoană vătămată T. A.) și art. 371 din Codul penal, toate cu aplicarea art. 5 din Codul penal, în două infracțiuni de „lovire sau alte violențe” și a unei infracțiuni de „tulburare a ordinii și liniștii publice”, fapte prevăzute în art. 193 alin. (1) din Codul penal (persoană vătămată A. R. C.), art. 193 alin. (2) din Codul penal (persoană vătămată T. A.) și art. 371 din Codul penal, fiecare cu aplicarea art. 5 din Codul penal,
În baza art. 396 alin. (6) din Codul de procedură penală rap. la art. 16 alin. (1) lit. g) teza I din Codul de procedură penală, dispune încetarea procesului penal privind pe inculpatul I. P. F. în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de „lovire sau alte violențe”, faptă prevăzută în art. 193 alin. (1) din Codul penal (persoană vătămată A. R. C.), ca urmare a retragerii plângerii prealabile formulate de persoana vătămată.
În baza art. 396 alin. (6) din Codul de procedură penală rap. la art. 16 alin. (1) lit. g) teza I din Codul de procedură penală, dispune încetarea procesului penal privind pe inculpatul I. P. F. în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de „lovire sau alte violențe”, faptă prevăzută în art. 193 alin. (2) din Codul penal (persoană vătămată T. A.), ca urmare a retragerii plângerii prealabile formulate de persoana vătămată.
În baza art. 371 din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal, stabilește în sarcina inculpatului I. P. F. pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „tulburare a ordinii și liniștii publice”.
În baza art. 83 din Codul penal amână aplicarea pedepsei de 8 luni închisoare pe un termen de supraveghere de 2 (doi) ani, stabilit conform art. 84 din Codul penal.
În baza art. 85 din Codul penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de către acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului său de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 85 alin. (2) lit. c) din Codul penal, impune inculpatului I. P. F. obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune București sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 85 alin. (3) lit. b) din Codul penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul I. P. F. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Agenției Municipale pentru Ocuparea Forței de Muncă - București sau în cadrul Fundației pentru Promovarea Sancțiunilor Comunitare, pe o perioadă de 30 de zile lucrătoare.
În baza art. 83 alin. (4) teza ultimă din Codul penal, atrage atenția inculpatului I. P. F. asupra dispozițiilor art. 88 din Codul penal privind revocarea amânării aplicării pedepsei cu consecința aplicării pedepsei și executării pedepsei închisorii în regim de detenție, în cazul nerespectării, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere sau a obligațiilor impuse de instanță sau stabilite de lege, în cazul în care nu se îndeplinesc integral obligațiile civile stabilite de instanță până la expirarea termenului de supraveghere, precum și în cazul în care inculpatul mai săvârșește o infracțiune pe parcursul termenului de supraveghere.
Ia act că persoanele vătămate A. R. C. și T. A. nu se constituie părți civile în cauză.
În baza art. 112 alin. (1) lit. b) din Codul penal, ia față de inculpatul I. P. F. măsura de siguranță a confiscării speciale a pistolului cu bile de cauciuc Walther PP, calibru 10X22T, . –_, introdus în Camera de Corpuri Delicte a D.G.P.M.B. – S.C.J.S.E.O. cu dovada . nr._/05.11.2013 (fila 83 d.u.p.).
În baza art. 274 alin. (1) din Codul de procedură penală, obligă pe inculpatul I. P. F. la plata către stat a sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (200 lei din faza de urmărire penală și 300 lei din faza de cameră preliminară și judecată).
În baza art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. b) din Codul de procedură penală, obligă pe fiecare dintre persoanele vătămate A. R. C. și T. A. la plata sumei de 50 lei fiecare.”
Analizând ansamblul probator administrat în cauză în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, prin prisma acuzațiilor și a apărărilor formulate și a dispozițiilor legale în materie, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, la data de 10.09.2013, în jurul orelor 19:30, inculpatul a provocat în fața Hotelului Ibis din București, sector 1, tulburarea ordinii și liniștii publice prin injurii și acte de violență îndreptate împotriva persoanelor vătămate A. R. C. și T. A. în sensul că a lovit atât cu pumnii, cât și cu patul unui pistol cu bile de cauciuc Walter PP, cal.10x11 T, ._, pe persoana vătămată T. A. (care a necesitat 35-40 de zile de îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal nr.A_ ), precum și cu palma peste față pe persoana vătămată A. R. C..
Astfel, din declarația persoanei vătămate A. R. C. a reieșit faptul că în data de 10.09.2013 a venit la salonul de înfrumusețare al cărui administrator este inculpatul I. P. F. pe care-l cunoștea ca fiind soțul unei cliente de la salon. I-a solicitat să meargă în incinta Hotelului Ibis la o masă pentru a sta de vorbă, l-a refuzat, ocazie cu care inculpatul a scos un pistol, l-a armat, l-a amenințat și l-a lovit cu palma peste față. În acel moment a intervenit prietenul său, T. A., iar inculpatul l-a amenințat și pe acesta, l-a lovit cu pumnii și cu picioarele. A mai arătat că la acest incident au fost prezenți martorii A. C. și D. I..
Declarația persoanei vătămate A. R. C. se coroborează cu declarația persoanei vătămate T. A., cu certificatul medico-legal nr. A_ eliberat de INML din care rezultă că persoana vătămată T. A. a necesitat 35-40 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, precum și cu declarația martorilor oculari A. C. și D. I. I..
Astfel, martorul A. C. a susținut că a văzut momentul în care inculpatul l-a lovit cu palma peste față pe prietenul său A. R. C., că inculpatul a început să provoace scandal în fața hotelului, aducând injurii și amenințări celor din jur, iar apoi a observat că inculpatul a scos de la brâu un pistol pe care l-a folosit pentru a-l lovi peste față pe numitul T. A..
Din declarația martorului D. I. I. a rezultat că acesta a asistat la momentul în care inculpatul l-a lovit cu palma peste față pe prietenul său A. R. C., apoi a observat că inculpatul a scos de sub tricou un pistol pe care l-a folosit pentru a-l lovi peste față și în gură pe numitul T. A.. Martorul a fost indignat de comportamentul inculpatului care a provocat scandal în fața Hotelului Ibis din sectorul 1, București.
Fiind audiați în faza cercetării judecătorești, martorii A. C. și D. I. I. și-au menținut în totalitate declarațiile date în faza urmăririi penale.
Martora I. D. C., soția inculpatului, a arătat că s-a deplasat împreună cu inculpatul în ziua de 10.09.2013, în jurul orei 19.00, la inițiativa sa, pentru a lămuri o presupusă relație extraconjugală cu persoana vătămată A. R. C. în zona hotelului Ibis, unde la parterul unui . de înfrumusețare ZAED al cărui administrator era A. R. C.. Acesta din urmă se afla în fața salonului împreună cu alte persoane și a refuzat să aibă o discuție în particular, aducând jigniri martorei. În acel moment inculpatul (care venea de la terasa hotelului Ibis) s-a enervat și l-a lovit pe A. R. C. cu palma peste față, ocazie cu care au intervenit cei trei prieteni ai numitului A. R. C.. A arătat martora că inculpatul l-a lovit pe unul din aceștia și a scos un pistol pentru a-i intimida pe cei care îl atacaseră.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că l-a lovit cu palma peste față de numitul A. R. C. și, întrucât a observat că venea un prieten de-al acestuia probabil pentru a-l ataca, a „ripostat” și l-a lovit și pe acesta cu doi pumni în figură.
Referitor la declarațiile martorilor V. M. și N. I. A., instanța de fond a reținut că aceștia, fiind audiați în cursul cercetării judecătorești au arătat că nu au fost martori oculari la incidentul în cauză, ci au fost prezenți pe terasa hotelului Ibis împreună cu inculpatul cu puțin timp înainte de incidentul în care a fost implicat inculpatul, ca atare, aspectele învederate de aceștia nu prezintă relevanță în cauză, nici sub aspectul provocării inculpatului de către persoanele vătămate, nici sub aspectul situației de fapt.
În ceea ce privește apărările inculpatului, instanța de fond a reținut că acesta a încercat să sugereze pe de o parte că a fost provocat de persoanele vătămate, iar pe de altă parte că incidentul nu a produs scandal public.
În ceea ce privește provocarea, prima instanță a reținut că inculpatul nu a reușit să o dovedească prin audierea martorilor V. M. și N. I. A. și nici prin declarația soției sale. Astfel, din declarația acesteia a rezultat că inculpatul este acela care a lovit prima dată fără a fi lovit la rândul său de altcineva. Mai mult, din declarația inculpatului dată în cursul urmăririi penale a reieșit că el nu a fost lovit de absolut nimeni. Atitudinea inculpatului față de persoana vătămată T. A. (care „probabil venea să-l atace”) nu poate fi numită „ripostă” în condițiile în care persoana vătămată T. A. nu a acționat sub nicio formă în acest sens.
În ceea ce privește susținerea inculpatului în sensul că nu s-a produs scandal public, prima instanță a reținut că această susținere nu este verosimilă, având în vedere declarațiile celor două persoane vătămate și ale martorilor A. C. și D. I. I.. Faptul că nu au intervenit și alte persoane care se aflau în trecere în acea zonă și nu au observat cele întâmplate (ca atare concluzia inculpatului fiind că nu s-a produs scandal public) nu prezintă importanță în condițiile în care, astfel cum rezultă din imaginile surprinse de camerele de supraveghere, aceste persoane se aflau la o distanță considerabilă față de zona în care s-a produs incidentul.
Din ansamblu probator sus – menționat rezultă în mod indubitabil că inculpatul este cel care a săvârșit infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice reținută în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței.
În drept, fapta inculpatului I. P. F. constând în aceea că la data de 10.09.2013, în jurul orelor 19:30, a provocat în fața Hotelului Ibis din București, sector 1, tulburarea ordinii și liniștii publice prin injurii și acte de violență îndreptate împotriva persoanelor vătămate A. R. C. și T. A. în sensul că a lovit atât cu pumnii, cât și cu patul unui pistol cu bile de cauciuc Walter PP, cal.10x11 T, ._, pe persoana vătămată T. A. (care a necesitat 35-40 de zile de îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal nr.A_ ), precum și cu palma peste față pe persoana vătămată A. R. C., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, faptă prevăzută în art. 371 din Codul penal.
Sub aspectul încadrării juridice, instanța de fond a reținut că la termenul din data de 09.09.2015, a pus în discuție din oficiu schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul I. P. F. din două infracțiuni de „lovire sau alte violențe” și a unei infracțiuni de „tulburare a ordinii și liniștii publice”, fapte prevăzute în art. 180 alin. (1) din Codul penal din 1968 (persoană vătămată A. R. C.), art. 193 alin. (2) din Codul penal (persoană vătămată T. A.) și art. 371 din Codul penal, toate cu aplicarea art. 5 din Codul penal, în două infracțiuni de „lovire sau alte violențe” și a unei infracțiuni de „tulburare a ordinii și liniștii publice”, fapte prevăzute în art. 193 alin. (1) din Codul penal (persoană vătămată A. R. C.), art. 193 alin. (2) din Codul penal (persoană vătămată T. A.) și art. 371 din Codul penal, fiecare cu aplicarea art. 5 din Codul penal.
S-a apreciat că schimbarea de încadrare juridică se impune în vederea respectării Deciziei Curții Constituționale a României nr. 265/2014 privind aplicarea globală a legii penale mai favorabile în condițiile în care prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pe instituții autonome. În ceea ce privește legea penală mai favorabilă, instanța de fond a reținut că aceasta este reprezentată de Codul penal intrat în vigoare la data de 01.02.2014 raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de cele două reglementări penale succesive pentru infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice (întrucât pentru celelalte două infracțiuni s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a retragerii plângerilor prealabile de către persoanele vătămate), mai mici în Codul penal intrat în vigoare la data de 01.02.2014. Astfel, prima instanță s-a orientat la o pedeapsă cu închisoarea pentru această infracțiune puțin peste minim (până în mediu) – 8 luni închisoare (în condițiile în care Codul penal din 1969 prevede un minim al închisorii peste pedeapsa ce se va stabili), fără a reține în cauză circumstanțe atenuante. Mai mult, amânarea aplicării pedepsei spre care instanța de fond s-a orientat este mai favorabilă inculpatului întrucât nu reprezintă o condamnare și nu atrage nici un fel de interdicții, decăderi, iar termenul de supraveghere este de 2 ani, mai mic decât termenul de încercare (care ar fi de minim 3 ani) potrivit Codului penal din 1969.
Pentru celelalte două infracțiuni de loviri sau alte violențe cu care instanța a fost sesizată, având în vedere că persoanele vătămate A. R. C. și T. A. au declarat în fața instanței de judecată că își retrag plângerea prealabilă formulată față de inculpat pentru aceste infracțiuni, în baza art. 396 alin. (6) din Codul de procedură penală rap. la art. 16 alin. (1) lit. g) teza I din Codul de procedură penală, s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul I. P. F. în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de „lovire sau alte violențe”, faptă prevăzută în art. 193 alin. (1) din Codul penal (persoană vătămată A. R. C.), precum și în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de „lovire sau alte violențe”, faptă prevăzută în art. 193 alin. (2) din Codul penal (persoană vătămată T. A.), ca urmare a retragerii plângerii prealabile formulate de cele două persoane vătămate.
În ceea ce privește elementul material al laturii obiective, norma de incriminare prevede, că fapta se comite prin violențe comise împotriva persoanelor, care cuprinde acte materiale ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută în art. 193 alin. (1) și (2) din Codul penal.
Instanța de fond a reținut, din coroborarea declarațiilor persoanelor vătămate și ale martorilor audiați în cauză, că inculpatul, prin lovirea persoanelor vătămate A. R. C. și T. A., le-a creat acestora din urmă o stare de indignare și de scandalizare, chiar o teamă pentru viața persoanelor implicate. Violențele exercitate au determinat astfel la momentul comiterii faptei o reacție de temere și tulburare în rândul persoanelor care au asistat efectiv la acest incident.
De asemenea, fapta prevăzută în art. 371 din Codul penal trebuie să fie săvârșită în public. Cu privire la acest aspect, instanța de fond a reținut, că potrivit art. 184 lit. a) din Codul penal fapta se consideră săvârșită în public dacă a fost comisă într-un loc care prin natura sau destinația lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nicio persoană. Astfel, inculpatul I. P. F. a săvârșit fapta în fața hotelului Ibis, în plină stradă, ceea ce determină incidența art. 184 lit. a) din Codul penal, fapta fiind săvârșită în public.
Urmarea imediată a infracțiunii constă în crearea unei stări de pericol pentru relațiile de conviețuire socială a căror ocrotire este asigurată prin apărarea liniștii si ordinii publice.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată este dovedită cu certitudine de întreg materialul probatoriu administrat în cauză, aceasta rezultând implicit din însăși săvârșirea faptei concrete.
Latura subiectivă a infracțiunii este realizată sub forma intenției indirecte reglementate de art. 16 alin. (3) pct. 1 lit. b) din Codul penal, inculpatul prevăzând rezultatul faptei și, deși nu l-a urmărit, a acceptat producerea lui prin săvârșirea acelei fapte.
La individualizarea pedepsei stabilită în sarcina inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute în art. 74 din Codul penal raportate în prezenta cauză, respectiv gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, circumstanțele personale ale inculpatului (necunoscut cu antecedente penale, conform fișei de cazier judiciar), și circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei. Astfel, prima instanța a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor concretizat în valorile sociale care au fost vătămate, prin raportare și la circumstanțele producerii faptei – într-un loc public, prin folosirea unei arme pe care inculpatul o deținea (chiar dacă această deținere inculpatul avea autorizarea organelor abilitate), care are potențialul de a amplifica starea de temere a persoanelor prezente la fața locului (a se vedea în acest sens declarațiile persoanelor vătămate care au arătat că le-a fost frică pentru viața lor și ale martorilor oculari care au fost indignați, le-a fost teamă pentru viața lor, pentru cea a persoanelor vătămate). Pe de altă parte, prima instanță a reținut că persoana care deține o astfel de armă (fie ea și letală) are o anumită responsabilitate, trebuie să fie o persoană care își păstrează calmul în orice situați, indiferent de posibile provocări din partea altor persoane; dacă nu reușește să facă acest lucru, are posibilitatea să renunțe la a mai purta în public astfel de arme.
Prin urmare, punând în balanță ansamblul împrejurărilor sus-menționate, instanța de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins prin stabilirea unei pedepse cu închisoarea (amenda nefiind posibil de aplicat raportat la gardul ridicat al faptei comise) al cărei cuantum a fost orientat puțin peste minimul special prevăzut de lege (până în mediu). Astfel, în conformitate cu prevederile art. 371 din Codul penal, infracțiunea se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
Instanța de fond a apreciat că nu sunt incidente în cauză circumstanțe atenuante legale și judiciare, de natură să atragă reducerea cu o treime a limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice. Astfel, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, pentru această infracțiune nu s-au făcut demersuri pentru a înlătura consecințele faptelor (care în speță putea fi asigurată prin acțiunea de recunoaștere și regret a faptei comise), iar simplul fapt că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale nu poate fi luat în calcul, singur, pentru a stabili că inculpatul a avut o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii.
Așadar, constatându-se că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța, potrivit art. 396 alin. (4) din Codul de procedură penală, s-a stabilit în sarcina inculpatului I. P. F. pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii public, faptă prevăzută în art. 371 din Codul penal, o pedeapsă de 8 luni închisoare, apreciindu-se că pedeapsa astfel cum a fost stabilită este de natură să asigure atingerea scopurilor preventiv-educative și sancționatorii ale pedepsei.
Cu privire la aplicarea pedepsei închisorii stabilite, instanța de fond a apreciat, în raport de criteriile anterior menționate, în special față de circumstanțele personale ale inculpatului, astfel cum acestea au fost arătate anterior, că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără privarea de libertate a acestuia.
Astfel, constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 83 alin. (1) și alin. (2) Cod penal, respectiv, pedeapsa stabilită este închisoarea de cel mult 2 ani, infractorul nu a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii, inculpatul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității și a cooperat cu organele judiciare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită nu este mai mare de 7 ani, instanța de fond a amânat aplicarea pedepsei de 8 luni închisoare pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, în condițiile art. 84 Cod penal.
Cu privire la latura civilă, instanța de fond a constatat că niciuna dintre persoanele vătămate T. A. și A. R. C., ca de altfel nici S. de Urgență Elias (care a asigurat îngrijiri medicale persoanei vătămate T. A. cu ocazia prezentării acesteia la urgență în ziua incidentului) nu au pretenții civile față de inculpat, luând astfel act de faptul că nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 112 alin. (1) lit. b) din Codul penal, instanța de fond a luat față de inculpatul I. P. F. măsura de siguranță a confiscării speciale a pistolului cu bile de cauciuc Walther PP, calibru 10X22T, . –_, introdus în Camera de Corpuri Delicte a D.G.P.M.B. – S.C.J.S.E.O. cu dovada . nr._/05.11.2013 (fila 83 d.u.p.), având în vedere că acest pistol a fost folosit la săvârșirea infracțiunii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apelul, apelantul-inculpat I. P. F. arătând că a fost provocat de persoanele vătămate și că incidentul nu a produs scandal public, astfel încât se impune achitarea sa, în baza art.16 alin.1 lit. a Cod procedură penală în ceea ce privește infracțiunea de tulburare a liniștii și ordinii publice.
În eventualitatea în care instanța va aprecia că faptele ce au făcut obiectul prezentei cauze și pentru care s-a dispus încetarea procesului penal au cauzat o tulburare a liniștii și ordinii publice, a solicitat aplicarea disp. art.19 din Legea nr.255/2013 și achitarea sa în temeiul art.18 1 din Vechiul Cod Penal.
În subsidiar, a solicitat reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art.75 alin.1 lit. a din Noul Cod penal, reducerea limitelor de pedeapsă în raport de criteriul prev. de art.76 alin.1 Noul cod penal și aplicarea unei amenzi.
Examinând sentința atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum și conform art. 417 și urm. NCPP, Curtea constată următoarele:
În ceea ce privește susținerea privind săvârșirea infracțiunii prev. de art. 371 NCP în condițiile prev. de art. 75 al. 1 lit. a NCP, respectiv în condițiile existenței prealabile a unei acțiuni de provocare exercitată de către persoanele vătămate, Curtea constată ca și prima instanță că din depozițiile martorilor audiați în cauză, respectiv cei doi martori oculari A. C. și D. I., coroborate cu declarațiile martorilor propuși de către inculpat pe situația de fapt, numiții V. M. și N. I. A., ca de altfel și din declarația soției inculpatului, martora I. D. C., nu a rezultat că acțiunile inculpatului au fost determinate de o acțiune provocatoare a părților vătămate A. R. C. și T. A..
Mai mult, Curtea observă că din declarația soției inculpatului, martora I. D. C., rezultă că inculpatul este acela care a lovit prima dată fără a fi lovit la rândul său de altcineva.
De asemenea, din declarația inculpatului dată în cursul urmăririi penale a reieșit că el nu a fost lovit de absolut nimeni, astfel încât atitudinea acestuia față de persoana vătămată T. A. nu poate fi numită „ripostă” în condițiile în care persoana vătămată T. A. nu a acționat sub nici o formă în sensul presupus de inculpat, respectiv de a-l ataca pe acesta.
În ceea ce privește apărarea inculpatului în sensul că nu s-a produs scandal public, în mod corect prima instanță a reținut că această susținere nu este verosimilă, având în vedere declarațiile celor două persoane vătămate A. R. C. și T. A. și ale martorilor A. C. și D. I. I..
Faptul că nu au intervenit și alte persoane care se aflau în trecere prin acea zonă și nu au observat cele întâmplate nu prezintă importanță în condițiile în care, astfel cum rezultă din imaginile surprinse de camerele de supraveghere, aceste persoane se aflau la o distanță considerabilă față de zona în care s-a produs incidentul, și drept urmare concluzia inculpatului că nu s-a produs scandal public, nu poate fi primită pe baza acestei simple aprecieri.
În acest context, susținerea inculpatului vizând nefolosirea armei pentru lovirea părții vătămate T. A., bazată pe concluziile expertizei care a constat că acel pistol nu prezintă deformări mecanice, inerente în urma folosirii lui în sensul contestat, este lipsită de relevanță din punct de vedere al existenței infracțiunii pentru care s-a apreciat necesară stabilirea pedepsei de 8 luni închisoare cu amânarea aplicării acesteia în condițiile art. 83 NCP.
Referitor la solicitarea de aplicare a disp. art. 19 din Legea nr. 255/2013 rap. la art. 18 ind. 1 VCP, Curtea o va înlătura ce neîntemeiată, având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei comise și circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei.
Astfel, este evident că infracțiunea prev. de art. 371 NCP prezintă un grad ridicat de pericol social, concretizat în valorile sociale care au fost vătămate, prin raportare și la circumstanțele producerii faptei – într-un loc public, prin folosirea unei arme pe care inculpatul o deținea (chiar dacă pentru această deținere inculpatul avea autorizarea organelor abilitate), care a avut potențialul de a amplifica starea de temere a persoanelor prezente la fața locului.
D. urmare, Curtea nu consideră oportună incidența disp. art. 19 din Legea nr. 255/2013 rap. la art. 18 ind. 1 VCP, cu atât mai mult, cu cât, practic prima instanță nu a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 371 NCP, ci a făcut aplicarea disp. art. 83 NCP, privind amânarea aplicării pedepsei, situație care nu are consecințe juridice asupra cazierului inculpatului, conform art. 90 NCP, decât în condițiile prev. de art. 88 și 89 NCP.
În ceea ce privește solicitarea reținerii circumstanței atenuante prev. de art. 75 al. 1 lit. a NCP rap. la art. 76 al. 1 NCP, Curtea constată că a răspuns acestui motiv de apel, prin considerentele ce preced și care nu se mai impun a fi reluate.
Totodată, referitor la incidența altor circumstanțe atenuante, Curtea nu identifică în speța de față nici una din situațiile prev. de art. 75 al. 2 NCP care să determine reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, conform art. 76 al. 1 NCP, astfel încât și această apărare se impune a fi cenzurată ca nefondată.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art.421 pct. 1 lit. b NCPP va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat I. P. F., împotriva sentinței penale nr. 591/24.09.2015 a Jud. Sector 1 București.
Văzând și disp. art. 275 al. 2 NCPP.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct. 1 lit. b NCPP respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat I. P. F., împotriva sentinței penale nr. 591/24.09.2015 a Jud. Sector 1 București.
În baza art. 275 al. 2 NCPP obligă apelantul-inculpat la 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, aferente apelului declarat de acesta.
Onorariul parțial al apărătorului din oficiu în cuantum de 130 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului de Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.12.2015.
Președinte, Judecător,
C. E. R. P. V. A.
Grefier,
R. D. C.
Red. CER
2 ex. /18.12.2015
Dosar fond nr._ – Jud. Sectorului 1 București
Jud. fond – M. M. O.
| ← Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 1277/2015. Curtea... | Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1724/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
