Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1729/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1729/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-12-2015
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1729
Ședința publică din data de 15.12.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. E. R.
JUDECĂTOR: P. V. A.
GREFIER: R. C. D.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror D. F..
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de apelantul inculpat B. Ș. și apelanta parte civilă B. M. împotriva sentinței penale nr.362/25.09.2015 pronunțată de Judecătoria Sector 6 în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa apelantului inculpat B. Ș., aflat în stare de arest la domiciliu, pentru care a răspuns apărător din oficiu, avocat R. A. cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar, lipsind apelanta parte civilă B. M..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat lipsa de procedură cu apelantul inculpat B. Ș., aflat în stare de arest la domiciliu, prin neprezentarea acestuia în fața instanței de judecată, după care,
Reprezentantul Ministerului Public, apreciază că se impune emiterea unui mandat de aducere pe numele inculpatului precum și efectuarea unei adrese la poliția în supravegherea căreia se află inculpatul pentru a comunica modul în care își respectă obligațiile.
Apărătorul din oficiu al apelantului inculpat, apreciază că nu se impune amânarea cauzei și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Verificând procedura de citare cu apelantul inculpat B. Ș.(fila nr.25 din dosar), Curtea constată că citația emisă pe numele acestuia a fost înmânată fiicei acestuia, astfel că inculpatul are cunoștință despre termenul de judecată acordat și nu se impune amânarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Apărătorul din oficiu al apelantului inculpat, solicită admiterea apelului și modificarea cuantumului pedepsei prin reducerea acesteia spre minimul special prevăzut de lege, apreciind că instanța de fond nu a făcut o individualizare corectă prin raportare la circumstanțele personale ale inculpatului care are un copil cu grad de handicap.
În ceea ce privește apelul declarat de partea civilă, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ambelor apeluri ca nefondate.
În ceea ce privește apelul declarat de inculpat, apreciază că pedeapsa aplicată de instanța de fond este justificată de circumstanțele reale de săvârșire a faptei, de vârsta înaintată a părții civile (77 de ani) precum și de circumstanțele personale, inculpatul fiind anterior condamnat tot pentru infracțiuni contra patrimoniului.
Cu privire la apelul declarat de partea civilă, apreciază că atât latura penală cât și latura civilă a cauzei au fost corect soluționate de instanța de fond.
CURTEA,
Prin sentința penală nr.362/25.09.2015 pronunțată de Judecătoria Sector 6 în dosarul nr._, s-au hotărât următoarele:
„În baza art. 228 alin. 1 Cod penal - art. 229 alin. (1) lit. b) Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod penal cu referire la art. 396 alin. 10 Cod proc. penală, cu aplicarea art. 79 alin. 3 Cod penal, condamnă pe inculpatul B. Ș. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 67 alin. 1 C.pen. interzice cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), lit. b (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat) și lit. l), respectiv dreptul de a se afla în Mun. București.
În temeiul art. 65 alin. 1 C.pen. interzice cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b) și l) C.pen.
În temeiul art. 399 alin. 1 C.pr.pen. menține măsura arestului la domiciliu a inculpatului B. Ș. dispusă prin încheierea de ședință din data de 28 iulie 2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._/303/2015.
În baza art. 72 alin. 1 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată durata măsurii reținerii și durata arestului la domiciliu din data de 28 iulie 2015, la zi.
În baza art. 397 alin. 1 Cod proc. penală rap. la art. 25 alin. 1 Cod proc. penală cu referire la art. 1381, 1385, 1387 alin. 1 Cod civil, admite în parte acțiunea civilă și obligă inculpatul la plata sumei de 30 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă B. M., care urmează a fi plătită din suma de 202,5 lei ridicată de la inculpat și depusă la DGPMB cu chitanța . nr._/03.08.2015 (f. 50 dup).
În baza art. 255 Cod proc. penală dispune restituirea către inculpat a sumei de 172,5 lei, reprezentând restul din din suma de 202,5 lei ridicată de la inculpat și depusă la DGPMB cu chitanța . nr._/03.08.2015 (f. 50 dup).
Pune în vedere inculpatului să păstreze suma de bani restituită până la rămânerea definitivă a soluției în cauză.
Conform art. 274 alin. 1 Cod proc. penală rap. la art. 5 alin. 1 lit. b) din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență judiciară, suma de 260 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu I. M. în camera preliminară și suma de 260 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu în faza de judecată, urmează a fi înaintate de Ministerul Justiției.
În temeiul art. 272 rap. la art. 274 alin. 1 C.pr.pen. obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 1.200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.”
Din declarația inculpatului, de recunoaștere a săvârșirii infracțiunii, și declarația persoanei vătămate, procesul-verbal de recunoaștere din grup de persoane cu persoana vătămată B. M. și planșa fotografică, procesul-verbal de deplasare la caz din data de 28.07.2015 întocmit de lucrătorii de poliție, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșă fotografică, procesul-verbal de reconstituire cu inculpatul B. Ș. și planșa fotografică, procesul-verbal de redare imagini ridicate de la reprezentanții Asociației de proprietari . Giulești nr.24, sector 6 și procesul-verbal de redare imagini de la reprezentanții magazinului Alegro Market situat în București, Calea Grivița nr. 168, sector 1, instanța de fond a reținut următoarele:
În noaptea de 27-28.07.2015, în jurul orei 0130, inculpatul B. Ș., după ce s-a oferit și a ajutat-o pe persoana vătămată B. M. să ducă bagajele pe care aceasta le avea asupra sa, în momentul în care a ajuns în zona Calea Giulești nr.103, a profitat de neatenția persoanei vătămate care a lăsat geanta de umăr pe trotuar pentru a se odihni și i-a luat geanta, cu care a fugit.
Inculpatul a luat din geantă dintr-un portofel suma de 30 de lei, după care a aruncat-o împreună cu conținutul.
G. și portofelul a fost recuperate și predate persoanei vătămate (proces verbal, f. 30).
De la inculpat a fost ridicată suma de 202,5 lei care a fost depusă la DGPMB cu chitanța . nr._/03.08.2015 (f. 50 dup).
Fapta inculpatului B. Ș. care în noaptea de 27-28.07.2015, în jurul orei 0130, în zona Calea Giulești, din București, Sector 6, i-a sustras persoanei vătămate B. M. geanta pe care o avea asupra ei în care se aflau mai multe bunuri și o sumă de bani, după care a fugit de la locul săvârșirii infracțiunii întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) – 229 alin. (1) lit. b) Cod.
Sub aspectul elementului material al laturii obiective acesta este realizat prin acțiunea de luare a genții din detenția legitimă a persoanei vătămate; este îndeplinită condiția privind scoaterea bunului din sfera de stăpânire a persoanei vătămate deoarece aceasta nu a mai putut dispune de el după ce a fost luat și condiția de imposedare, inculpatul exercitând dreptul de dispoziție asupra bunului sustras imediat după luarea acestuia, prin plecarea de la locul comiterii infracțiunii având geanta sustrasă asupra sa.
Urmarea imediată a rezultat în producerea unui prejudiciu în patrimoniul persoanei vătămate care a fost lipsită de bunurile sustrase (geanta pe care o avea asupra ei în care se aflau mai multe bunuri și o sumă de bani).
Legătura de cauzalitate este dovedită prin mijloacele de probă administrate, trecerea bunurilor din sfera de stăpânire persoanei vătămate în cea a inculpatului fiind consecința directă a sustragerii.
Infracțiunea s-a consumat în momentul în care bunul a fost trecute de inculpat asupra sa.
Sub aspectul laturii subiective, se reține că inculpatul a acționat cu intenție directă calificată prin scopul însușirii pe nedrept a bunurilor, în accepțiunea art. art.16 alin.3 lit. a C.pen., acesta prevăzând și urmărind rezultatul faptei sale așa cum rezultă din declarațiile inculpatului.
Este incident elementul circumstanțial agravant prev. de art. 229 alin. 1 lit. b C.pen. întrucât acțiunea de sustragere a avut loc în jurul orei 0130, oră la care era instalată noaptea.
Având în vedere că infracțiunea este săvârșită după împlinirea duratei restului rămas neexecutat de 438 zile calculat de la data de 13.05.2011 din pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1406/08.11.2004, definitivă la data de 24.02.2005 prin decizia penală nr. 1301 a ÎCCJ (cazier, f. 46, d.i.), infracțiunea din prezenta cauză este săvârșită în stare recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 41 alin. 1 NCP, față de hotărârea precitată.
Restul neexecutat de 438 zile s-a împlinit în anul 2012, iar infracțiunea din prezenta cauză este săvârșită în luna iulie a anului 2015.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin 2 C.proc.pen., fiind probată dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului B. I..
La individualizarea judiciară a pedepsei, prima instanță a avutîn vedere scopul pe care îl îndeplinesc pedepsele precum și criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 C.pen. 2009.
Limitele de pedeapsă cu închisoarea între care a fost individualizată pedeapsa au fost reduse cu o treime, conform dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen. privind procedura în cazul recunoașterii învinuirii, după care vor fi majorate cu 1/2 [corespunzător stării de recidivă postexecutorie], conform art. 79 alin. 3 Cod penal.
Instanța de fond a avut în vedere în primul rând împrejurările și modul de comitere a infracțiunii de furt calificat.
Astfel, infracțiunea a fost comisă pe timp de noapte (ora 01.30); față de o persoană cu vigilență scăzută și capacitate inferioară de a se apăra (persoana vătămată este o persoană de sex feminin în vârstă de 77 ani). Inculpatul a profitat de neatenția victimei, în momentul în care se odihnea.
Inculpatul nu are o sursă stabilă și verificabilă de venituri.
Potrivit propriei declarații, inculpatul este fierar betonist și „lucrez (…) pe unde apuc” (f. 97,dup). Conform aceleiași declarații, acesta suferă de astm, are proleme medicale cu plămânii, fiindu-i extirpați rinichiul stâng și splina.
Din fișa de cazier judiciar (filele 46 d.i.) rezultă că inculpatul a fost condamnat în trecut de două ori pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului, ultima dată la o pedeapsă pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1406/08.11.2004, definitivă la data de 24.02.2005 prin decizia penală nr. 1301 a ÎCCJ (cazier, f. 46, d.i.). Inculpatul a fost liberat din penitenciar la data de 13.05.2011.
De atunci, nu a mai fost sancționat pentru fapte antisociale.
Instanța de fond a subliniat că exemplaritatea pedepsei are un rol important în individualizarea judiciară realizată în cazul infracțiunilor contra patrimoniului cum este cea din prezenta cauză întrucât, deși acestea nu cauzează un prejudiciu însemnat, instanța are în vedere repetabilitatea acestora precum și ușurința de săvârșire a acestor infracțiuni.
Față de acestea, instanța de fond a considerat că este necesară aplicarea unei pedepse orientate către jumătatea plajei de individualizare judiciară.
Pentru toate aceste motive, pentru prevenirea săvârșirii de noi fapte penale și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, s-a apreciat necesară aplicarea unei pedepse de 3 (trei) ani închisoare, cu executare în regim de detenție.
Având în vedere că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana inculpatului, rezultă că acesta nu poate exercita funcții care, prin esența lor, implică existența încrederii societății în persoana care exercită funcția, instanța de fond i-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice) lit. b (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat).
Întrucât inculpatul nu locuiește în Municipiul București, în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni după executarea pedepsei i s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei închisorii și a dreptului de a se afla în Municipiul București (art. 66 alin. 1 lit. l NCP).
Pentru aceleași rațiuni, în temeiul art. 65 alin. 1 C.pen. instanța i-au interzis cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b), l) Cod penal.
Deoarece măsura arestării preventive a fost în mod legal luată și menținută până în prezent și motivele avute în vedere la luarea acesteia subzistă, în temeiul art. 399 alin. 1 C.pr.pen. instanța de fond a menținut măsura arestului la domiciliu a inculpatului B. Ș. dispusă prin încheierea de ședință din data de 28 iulie 2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._/303/2015.
În baza art. 72 alin. 1 C. pen. instanța de fond a dedus din pedeapsa aplicată durata măsurii reținerii și durata arestului la domiciliu din data de 28 iulie 2015, la zi.
Persoana vătămată s-a constituit parte civilă pentru suma de 370 lei în faza de urmărire penală (f. 15, dup).
Partea civilă B. M. a arătat că aceasta era suma de bani care îi mai rămăsese în geantă după ce cumpărase în seara respectivă mai multe produse. Suma ar fi fost constituită dintr-o bancnotă de 200 lei, două bancnote de 5 de lei și 6-7 bancnote de 10 lei (f. 15, dup). Anterior precizase că suma sustrasă a fost de aproximativ 630 lei (f. 13, dup).
Asupra inculpatului, în momentul percheziției corporale a fost găsită suma de 202,5 lei care a fost ridicată și depusă la DGPMB cu chitanța . nr._/03.08.2015 (f. 50 dup).
Acesta a declarat că avea asupra sa suma de 175 de lei în momentul în care a sustras persoanei vătămate bunurile care ar fi fost compusă dintr-o bancnotă de 50 de lei, una de 5 lei și 14 bancnote de 10 lei (f. 79, dup) și că a găsit în portofelul persoanei vătămate 30 de lei pe care i-a luat, fără a sustrage și o altă sumă de bani.
Analizând temeinicia acțiunii civile prin prisma dispozițiilor art. 1381, 1385, 1387 alin. 1 Cod civil, judecătorul fondului a constatat că există acțiunea ilicită a inculpatului (fapta de sustragere a mai multor bunuri), un prejudiciu cert neacoperit (suma de bani sustrasă) și o legătură de cauzalitate între cele două elemente ale răspunderii civile delictual.
În consecință, s-a constatat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în persoana inculpatului.
În ceea ce privește cuantumul prejudiciului cauzat persoanei vătămate, instanța de fond a constatat că aceasta a indicat că suma care i-ar fi fost sustrasă de inculpat includea, printre altele o bancnotă de 200 de lei și două de 50 de lei.
Din probele administrate rezultă că fapta a fost săvârșită în jurul orei 01,30, iar inculpatul a fost prins în jurul orei 01,40, așa cum rezultă din procesul verbal de prindere în flagrant (f. 8, dup). Așadar inculpatul a avut asupra sa bunurile sustrase aproximativ 10 minute.
În acest interval inculpatul a fugit cu geanta asupra sa, a căutat în interior și a păstrat banii sustrași, după care a intrat într-un magazin și a cumperat un pachet de țigări (proces-verbal de vizionare imagini video, f. 73, dup).
Având în vedere că asupra inculpatului nu a fost găsită nici o bancnotă de 200 de lei și doar o bancnotă de 50 de lei, situație care contrazice declarația persoanei vătămate cu privire la bancotele care i-ar fi fost furate, și că inculpatul nu a mai realizat alte activități în intervalul de aproximativ 10 minute mai sus arătat prin care să consume diferența de la suma de 202,5 lei până la suma de 370 de lei indicată de partea civilă, prima instanță a reținut că suma de bani sustrasă de inculpat a fost de 30 de lei, așa cum acesta a recunoscut, deoarece aceasta este singura probată.
Instanța de fond a înlăturat raționamentul procurorului care a supravegheat urmărirea penală (f. 106, verso) prin care înlătură susținerile inculpatului cu privire la suma avută asupra sa.
Acest raționament este corect matematic, însă este contrazis de situația obiectivă constatată în momentul prinderii inculpatuluim, mai sus descrisă, prin raportare la acuzația formulată împotriva sa, acuzație care reia necritic susținerile persoanei vătămate.
Cu privire la acest aspect, prima instanță a constatat că spre deosebire de inculpat, care justifică suma avută asupra lui cu o eroare de aproximativ 25 de lei (175 lei, față de 202 lei găsiți asupra sa), pesoana vătămată a avut o oscilație de aproximativ 260 lei (inițial a susținut că i-au fost furați 630 lei, pentru ca ulterior să indice suma de 230 lei).
În aceste condiții, ținând cont de probele administrate, de aceste ultime aspecte și de consecințele pe care vârsta pesoanei vătămate – 77 de ani – le poate avea asupra memoriei, prima instanță nu a putut reține decât suma de 30 de lei ca fiind sustrasă de inculpat.
Pentru toate aceste motive, în baza art. 397 alin. 1 Cod proc. penală rap. la art. 25 alin. 1 Cod proc. penală cu referire la art. 1381, 1385, 1387 alin. 1 Cod civil, prima instanță a admis în parte acțiunea civilă și l-a obligat pe inculpatul la plata sumei de 30 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă B. M., care s-a stabilit să fie plătită din suma de 202,5 lei ridicată de la inculpat și depusă la DGPMB cu chitanța . nr._/03.08.2015 (f. 50 dup).
În baza art. 255 Cod proc. penală instanța de fond a dispune restituirea către inculpat a sumei de 172,5 lei, reprezentând restul din din suma de 202,5 lei ridicată de la inculpat și depusă la DGPMB cu chitanța . nr._/03.08.2015 (f. 50 dup). Totodată i s-a pus în vedere inculpatului să păstreze suma de bani restituită până la rămânerea definitivă a soluției în cauză.
Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri, apelantul-inculpat B. Ș. și apelanta-parte civilă B. M., primul criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei de 3 ani închisoare, stabilită de instanța de fond, arătând că nu s-a dat eficiență circumstanțelor personale favorabile acestuia, împrejurării că a fost sincer, recunoscând fapta comisă.
Apelanta-parte civilă B. M. nu și-a motivat apelul declarat și nu s-a prezentat în fața instanței de apel pentru susținerea orală a unor eventuale critici raportat la sentința atacată
Examinând sentința atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum și conform art. 417 și urm. NCPP, Curtea constată următoarele:
În ceea ce privește judecarea cauzei conform procedurii simplificate, se observă că aceasta a fost urmată în cauză, poziția procesuală sinceră a inculpatului fiind materializată prin reținerea 396 al. 10 NCPP, astfel încât efectele acestei proceduri, constând în reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, și-au găsesc aplicabilitatea în speță.
Față de argumentele anterioare, Curtea opinează că circumstanțele personale favorabile inculpatului a căror incidență în cauză s-a solicitat a fi constatată de către acesta, în apelul promovat și care se impun a fi analizate prin prisma noilor dispoziții penale, raportat la data faptei, respectiv prin prisma disp. art. 75-76 NCP, nu-și găsesc aplicabilitatea în speță.
Revenind la criticile învederate de apelantul-inculpat, în apelul declarat, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei stabilită de judecătorul fondului, Curtea observă că acestea sunt nefondate.
Astfel, Curtea împărtășește opinia primei instanțe, cu privire la cuantumul acestei pedepse de 3 ani închisoare.
La conturarea acestei concluzii, a contribuit natura și gravitatea faptei comise, împrejurările în care a fost săvârșită, incidența disp. art. 41 al. 1 NCP privind recidiva postexecutorie, a disp. art. 229 al. 1 lit. b NCP, vizând săvârșirea faptei în timpul nopții, împrejurarea că inculpatul prin acțiunile sale ilicite a acționat asupra unei persoane în vârstă, căreia în mod evident i-a insuflat o stare de temere, aspecte, care așa cum a reținut și judecătorul fondului au fost de natură să determine stabilirea pedepsei de mai sus.
Nu în ultimul rând, Curtea remarcă că prin modalitatea în care a acționat, în sensul că în noaptea de 27-28.07.2015, în jurul orei 0130, inculpatul B. Ș., după ce s-a oferit și a ajutat-o pe persoana vătămată B. M. să ducă bagajele pe care aceasta le avea asupra sa, în momentul în care a ajuns în zona Calea Giulești nr.103, a profitat de neatenția persoanei vătămate care a lăsat geanta de umăr pe trotuar pentru a se odihni și i-a luat geanta, cu care a fugit, ulterior luând din geantă, dintr-un portofel suma de 30 de lei, după care a aruncat-o împreună cu conținutul, acesta a dat dovadă de o periculozitate sporită dar și de faptul că a premeditat săvârșirea faptei, ceea ce nu poate reprezenta o circumstanță favorabilă acestuia.
Nu în ultimul rând Curtea consideră că atitudinea de recunoaștere manifestată de inculpat și care a fost deja valorificată prin stabilirea unei pedepse între limitele reduse cu o treime potrivit procedurii simplificate pentru care a optat acesta, nu determină în mod automat stabilirea unei pedepse minime sau reducerea acesteia sub această limită ca efect al reținerii unor eventuale circumstanțe atenuante care nu-și găsesc aplicabilitatea în speță, în condițiile în care este evident că această recunoaștere nu constituie dovada unui regret profund al inculpatului raportat la fapta comisă, ci dorința acestuia de a beneficia de posibilitatea legală de a-i fi aplicată o pedeapsă între limitele reduse cu o treime conform art. 396 al. 10 NCPP.
Curtea constată că pedeapsa aplicată de prima instanță pentru infracțiunea de furt calificat în stare de recidivă poste executorie, se încadrează în limitele prevăzute de lege, astfel încât, cel puțin din acest punct de vedere este o pedeapsă legală.
Astfel, Curtea apreciază că judecătorul fondului a făcut o corectă aplicare a disp. art. 74 NCP, ceea ce a determinat stabilirea pedepsei menționate.
Mai mult, aplicarea art. 396 al. 10 NCPP, nu presupune reducerea pedepsei astfel stabilite la limita minimă prevăzută de lege, ci stabilirea unei pedepse între limitele astfel reduse.
În consecință, nici acest argument nu va fi reținut ca favorabil inculpatului de către Curte.
Cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului, se mai cuvine precizat că nu se poate aprecia că acestea alături de împrejurarea recunoașterii faptei, sunt de natură să convingă instanța de control judiciar că se impune reducerea cuantumului pedepsei de 3 ani închisoare, pentru argumentele expuse pe larg în cele de mai sus, în baza cărora s-a apreciat cu referire la corecta individualizare a cuantumului acestei pedepse.
Cu privire la apelul declarat de partea civilă, Curtea apreciază că atât latura penală cât și latura civilă a cauzei au fost corect soluționate de instanța de fond, astfel încât, având în vedere că această parte nu a învederat oral sau în scris care sunt motivele apelului declarat, acest apel va fi respins ca nefondat.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art.421 pct. 1 lit. b NCPP va respinge ca nefondate apelurile declarate de apelantul-inculpat B. Ș. și de apelanta-parte civilă B. M., împotriva sentinței penale nr. 362/25.09.2015 a Jud. Sector 6 București.
În baza art. 424 al. 3 NCPP rap. la art. 72 NCP, va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului de către prima instanță, durata reținerii și a arestului la domiciliu, de la 28.07.2015, la zi.
În baza art. 399 al. 1 NCPP rap. la art. 424 al. 2 NCPP și la art. 241 al. 1 lit. c NCPP va constata încetată de drept măsura preventivă a arestului la domiciliu dispusă cu privire la inculpatul B. Ș..
Văzând și disp. art. 275 al. 2 și 4 NCPP.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct. 1 lit. b NCPP respinge ca nefondate apelurile declarate de apelantul-inculpat B. Ș. și de apelanta-parte civilă B. M., împotriva sentinței penale nr. 362/25.09.2015 a Jud. Sector 6 București.
În baza art. 424 al. 3 NCPP rap. la art. 72 NCP, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului de către prima instanță, durata reținerii și a arestului la domiciliu, de la 28.07.2015, la zi.
În baza art. 399 al. 1 NCPP rap. la art. 424 al. 2 NCPP și la art. 241 al. 1 lit. c NCPP constată încetată de drept măsura preventivă a arestului la domiciliu dispusă cu privire la inculpatul B. Ș..
În baza art. 275 al. 2 și 4 NCPP obligă fiecare apelant la câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 260 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului de Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.12.2015.
Președinte, Judecător,
C. E. R. P. V. A.
Grefier,
R. D. C.
Red. CER
2 ex. /18.12.2015
Dosar fond nr._ – Jud. Sectorului 6 București
Jud. fond – C. M.
| ← Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 1724/2015. Curtea de Apel... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
