Lovire sau alte violenţe (art.193 NCP). Decizia nr. 116/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 116/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-01-2015 în dosarul nr. 45165/301/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(4198/2014)
DECIZIA PENALĂ NR. 116/A
Ședința publică din data de 26.01.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: O. B.
JUDECĂTOR: S. C.
GREFIER: I. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost legal reprezentat de procuror L. I..
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de inculpatul P. L. G. împotriva sentinței penale nr. 872/17.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul – inculpat P. L. G. personal și asistat de apărător ales, avocat C. V., cu împuternicire avocațială nr._/19.01.2015, aflată la fila 8 din dosar, lipsind intimatul – parte civilă N. T..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-au depus la dosar motivele de apel formulate în scris de apelantul – inculpat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocatul apelantului – inculpatprecizează că apelul vizează strict latura civilă a cauzei. Prin sentința penală apelată, instanța fondului a respins solicitarea părții civile privind acordarea de daune materiale, ca nedovedită, dar a admis, în parte, daunele morale solicitate de aceasta, în cuantum de 22.000 de lei. Apreciază ca nefiind temeinică hotărârea instanței de fond în ceea ce privește cuantumul daunelor morale acordate, acesta fiind prea mare față de circumstanțele producerii faptelor și rezultatele acestora. Precizează că instanța în mod netemeinic a admis proba cu fotografii nedatate și solicită înlăturarea acesteia. Totodată, solicită ca declarațiile date de martori, colegi cu partea vătămată, să fie apreciate prin prisma subiectivismului determinat de calitatea acestor martori. Față de cele invocate, solicită diminuarea cuantumului daunelor morale, raportat și la atitudinea procesuală și veniturile foarte reduse ale inculpatului, cu precizarea că a existat și o atitudine de provocare din partea părții vătămate.
Reprezentantul Ministerului Publicsolicită respingerea apelului, ca nefondat, deoarece apreciază că suma de aproximativ 5000 de euro, acordată cu titlul de daune morale, reprezintă o sumă suficientă față de prejudiciile somatice suferite de partea vătămată. Instanța a admis în parte cererea de constituire de parte civilă formulată, drept dovadă că a avut în vedere aspectele care au condus la apariția acestui conflict, partea vătămată fiind ofițer de poliție.
Apelantul – inculpat,având ultimul cuvânt, precizează că regretă săvârșirea faptei.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 872 din 17.10.2014, Judecătoria Sectorului 3 București a admis în parte acțiunea civilă a persoanei vătămate N. T. și a obligat pe inculpatul P. L. G. la plata către acesta a sumei de 22.000 lei reprezentând despăgubiri civile pentru daune morale.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că inculpatul P. L. G. a fost condamnat prin sentința penală nr. 593 din data de 20.06.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul nr._/301/2013, la pedeapsa închisorii de 4 luni pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal cu aplic. art. 396 al. 10 Cod procedură penală, fiind disjunsă acțiunea civilă a părții civile N. T. împotriva inculpatului P. L. G..
Sentința penală nr. 593 din 20.06.2014 pronunțată în dosarul nr._/301/2013, prin care s-a dispus condamnarea inculpatului P. L. G. la pedeapsa închisorii de 4 luni pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe față de persoana vătămată N. T. a rămas definitivă prin neapelare.
La termenul de judecată din 16.01.2014 în dosarul nr._/301/2013 persoana vătămată N. T. a depus la dosarul cauzei o cerere prin care a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 25.000 lei din care 3.000 lei reprezintă daune materiale și 22.000 lei reprezintă daune morale.
S-a reținut că, potrivit art. 19 alin. 1 din Codul de procedură penală, acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penale are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale.
S-a apreciat că temeiul răspunderii civile delictuale îl constituie art. 1357 alin. 1 din Codul civil, potrivit cu care, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.
S-a mai apreciat că pentru a fi în prezența răspunderii civile delictuale trebuie îndeplinite cumulativ patru condiții: să existe o faptă ilicită, aceasta să fie săvârșită cu vinovăție, să existe un prejudiciu și între prejudiciu și fapta ilicită să existe un raport de cauzalitate.
Soluționând latura civilă a cauzei, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește daunele materiale solicitate de partea civilă instanța a constatat că partea civilă nu a făcut dovada, prin probe administrate la dosarul cauzei, a caracterului cert al acestui prejudiciu sub aspectul întinderii sale. Pentru a aprecia în acest sens instanța a avut în vedere că partea civilă nu a depus la dosar niciun înscris care să ateste efectuarea vreunei cheltuieli în legătură cu îngrijirile medicale sau investigațiile de care partea civilă a avut nevoie ulterior vătămării sale, precum și că, în opinia instanței, doar înscrisurile puteau dovedi fără niciun dubiu, cel puțin cu privire la efectuarea unor astfel de cheltuieli, atât existența lor, cât și cuantumul. Instanța a mai avut în vedere că partea civilă a indicat suma de 3.000 de lei cu titlu de daune materiale, iar martorii ascultați în cadrul probei cu martori încuviințată părții civile au indicat sume considerabil mai mari (8.000 lei a indicat martora T. I. S. și 4.000 sau 5.000 lei a indicat martorul Ș. F.), rezultând din declarațiile martorilor că sumele indicate vizează sume cheltuite pentru îngrijiri medicale și investigații și că le cunosc în baza discuțiilor cu partea civilă. Or, având în vedere lipsa unor înscrisuri doveditoare și că există contradicții între susținerile părții civile și ale martorilor, instanța a constatat, așa cum a arătat și anterior, că partea civilă nu a făcut dovada caracterului cert al prejudiciului material sub aspectul întinderii sale.
Față de acestea și având în vedere faptul că una dintre condițiile cerute de lege pentru existența prejudiciului este dovada caracterului cert al acestuia, instanța nu a obligat inculpatul la plata către partea civilă a vreunei sume de bani reprezentând despăgubiri civile pentru daune materiale.
În ceea ce privește daunele morale solicitate de partea civilă – 22.000 lei daune morale suferite în urma săvârșirii infracțiunii, chiar dacă legiuitorul nu a reglementat criteriile de stabilire a unui astfel de prejudiciu, fapta inculpatului P. L. G. a avut ca urmare producerea de leziuni traumatice persoanei vătămate, de natură a provoca suferință acesteia, leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 16-18 zile de îngrijiri medicale. Instanța a apreciat că numărul mare de zile de îngrijiri medicale de care a avut nevoie persoana vătămată, natura leziunilor produse persoanei vătămate, efectele fizice vizibile ale agresiunii prezentate de persoana vătămată (efecte confirmate de planșele foto atașate dosarului, dar și de declarațiile celor doi martori), modificarea stării psihice a persoanei vătămate după data lovirii sale de către inculpat (modificare atestată de declarațiile martorilor audiați), constituie suficiente elemente care să dovedească o suferință intensă, reală și de o durată considerabilă provocată persoanei vătămate și care justifică solicitarea acesteia de obligare a inculpatului la plata de daune morale. Nu în ultimul rând, instanța avut în vedere și contextul în care s-a produs lovirea persoanei vătămate, respectiv pe stradă, în prezența soției persoanei vătămate, pornind de la un conflict verbal în urma căruia inculpatul a chemat o altă persoană în ajutor și împreună cu aceasta a lovit cu picioarele pe întreaga suprafață a corpului persoana vătămată, în timp ce aceasta se afla căzută.
Cât privește cuantumul daunelor morale, instanța a apreciat că acesta trebuie să fie unul echitabil, respectiv să aibă un asemenea nivel încât, raportat la gradul de pericol social al faptei, raportat la nivelul material al persoanei implicate, în individualitatea lor, să dea satisfacție celui ce a suferit un prejudiciu, iar cel care a creat acel prejudiciu să fie conștient de suferința morală la care a dat naștere prin fapta sa.
Ca atare, instanța a apreciat că suma de 22.000 lei acoperă prejudiciul moral, real și efectiv suferit de către partea civilă.
Instanța a apreciat ca neîntemeiate și nu a dat eficiență susținerilor inculpatului, conform cărora se impune respingerea în parte a cuantumului daunelor morale pentru faptul că procurorul la urmărirea penală a ajuns la concluzia că inculpatul a lovit persoana vătămată doar în zona corpului. În sensul acestor concluzii, instanța a avut în vedere următoarele: inculpatul a recunoscut fapta astfel cum aceasta a fost reținută prin rechizitoriu; instanța a dispus condamnarea inculpatului pentru fapta de lovire sau alte violențe reținând aceeași situație de fapt ca în rechizitoriu (în descrierea acesteia reținându-se, printre altele, și următoarele „Între timp, la locul faptei a ajuns și inculpatul care împreună cu R. Alexei a început să îi aplice persoanei vătămate, în timp ce se afla căzută pe trotuar, lovituri cu picioarele pe întreaga suprafață a corpului.”); în situația în care o faptă ilicită este imputabilă mai multor persoane (ipoteză în care poate fi încadrată apărarea inculpatului mai sus expusă, mai ales că prin sentința penală de condamnare s-a reținut că inculpatul a săvârșit fapta cu o altă persoană) răspunderea civilă a autorilor este integrală și solidară, neputând fi divizată în raport de una sau mai multe lovituri sau de zona în care au fost aplicate acestea; în aceste condiții, s-a apreciat că faptul că doar inculpatul P. L. G. a fost trimis în judecată pentru această faptă (în cauză dispunându-se disjungerea pentru continuarea cercetărilor față de R. Alexei și pentru stabilirea participației unei a treia persoane) nu constituie un motiv pentru a nu-l obliga pe inculpat la plata întregii sume pe care instanța a apreciat-o în prezenta cauză ca acoperind prejudiciul moral, real și efectiv suferit de către partea civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, inculpatul P. L. G., criticând exclusiv cuantumul daunelor morale acordate și solicitând reducerea acestora.
Examinând actele dosarului și sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în limita efectului devolutiv, Curtea apreciază nefondat apelul declarat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Se constată, în prealabil, întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, având în vedere faptul că s-a stabilit în sarcina inculpatului P. L. G., condamnat definitiv prin sentința penală 593/20.06.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 al. 2 Cod penal, că acesta a comis cu vinovăție, o faptă ilicită. Astfel sub aspectul existenței faptei și a vinovăției inculpatului există autoritate de lucru judecat, în sensul că în noaptea de 3/4.08.2011, în timp ce se afla la intersecția dintre . și . București, sector 3, inculpatul P. L. G., împreună cu numitul R. Alexei, a lovit cu picioarele pe persoana vătămată N. T., provocându-i acesteia leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 16-18 zile îngrijiri medicale.
În consecință, Curtea, în apelul îndreptat împotriva laturii civile, nu mai este abilitată a analiza existența provocării din partea victimei, provocare invocată de apelantul inculpat în susținerea motivelor de apel, în condițiile în care, prin sentința menționată nu a fost reținută incidența unei astfel de circumstanțe atenuante, deoarece o astfel de analiza ar încălca principiul autorității de lucru judecat.
Cât privește prejudiciul cauzat părții civile, în mod just prima instanță a constatat că partea civilă nu a făcut dovada cuantumului daunelor materiale solicitate, cât și faptul că acțiunea ilicită a inculpatului a fost de natură a cauza părții civile un prejudiciu moral, constând în principal în suferința produsă de agresiune în sine, cât și de leziunile provocate și îngrijirile medicale necesare pentru vindecare, dar și un prejudiciu de agrement, datorat afectării temporare a calității vieții părții civile, dar și estetic în condițiile în care partea civilă are o vârstă tânără, iar traumatismele s-au localizat la nivelul feței, influențând neîndoielnic fizionomia acestuia pe durata vindecării.
Astfel, cu privire la leziunile traumatice cauzate părții civile urmare a agresiunii sale, Curtea reține că certificatul medico-legal evidențiază existența unui hematom periorbital masiv stâng însoțit de hemoragie subconjunctivală, fractură fără deplasare în zona malară stânga, fractură cu minimă deplasare a oaselor nazale și hemosinus maxilar stâng.
Prin urmare, leziunile traumatice relevate prin localizarea și gravitatea lor justifică pe deplin acordarea de daune morale în cuantumul apreciat de prima instanță, reprezentând o compensație necesară a prejudiciului cauzat și nicidecum o îmbogățire fără justă cauză.
Cât privește solicitarea apărării de înlăturare a fotografiilor depuse de partea civilă, dat fiind că acestea sunt nedatate, dar și a depozițiilor martorilor ca fiind subiective, Curtea observă că acestea se coroborează cu certificatul medico-legal și, chiar și în lipsa lor, atestarea medicală a leziunilor este suficientă pentru probarea urmărilor suferite de partea civilă.
Susținerea inculpatului privind faptul că despăgubirile nu se justifică în raport de circumstanțele faptelor și rezultatele acestora, nu își găsește suport în realitatea faptică, în contextul în care, în urma unui schimb de replici neprincipiale între partea civilă și inculpatul P. L. G., acesta din urmă pentru a aplica o corecție părții civile, a apelat pe numitul R. Alexei pentru a agresa partea civilă, iar după ce acesta a căzut în urma loviturilor primite a continuat să-l lovească cu picioarele pe tot corpul. Astfel, împrejurările denotă nu doar că inculpatul a reacționat într-o modalitate extrem de violentă în urma unui schimb de replici verbale, ci a contactat și o altă persoană pentru a agresa partea civilă, aspecte ce nu pot fi considerate că ar fi de natură a diminua gravitatea faptei și răspunderea civilă delictuală, dimpotrivă.
Cât privește atitudinea procesuală și veniturile inculpatului, acestea nu reprezintă criterii de evaluare a daunelor morale și nu pot fundamenta reducerea acestora.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, apelul exercitat de apelantul – inculpat P. L. G. și-l va obliga pe acesta la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul exercitat de apelantul inculpat P. L. G. împotriva sentinței penale nr.872/17.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București.
Obligă apelantul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.01.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
O. B. S. C.
GREFIER,
I. D.
Red. B.O./25.02.2015
Thred. V.D./5 ex.
Jud.Sect. 3 – jud. M.S
| ← Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 90/2015.... | Intervenirea unei legi penale noi (art.595 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
