Contestaţie la executare (art.598 NCPP). Decizia nr. 24/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 24/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 1369/116/2014
Dosar nr._
(4515/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 24/C
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: DOLACHE DAMIAN
GREFIER: I. C. M.
Ministerul Public–P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror N. A.-M..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de către condamnatul B. S. împotriva sentinței penale nr.355/F/08.10.2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul-condamnat B. S., personal, aflat în stare de deținere, asistat de avocatul din oficiu C. M., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/2014.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației.
Avocatul din oficiu al contestatorului-condamnat, având cuvântul, solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată în scris și motivată la fila 16 din dosarul de fond, aplicarea dispozițiilor art 6 Cod penal cu privire la legea penală mai favorabilă, apreciind că legea penală veche prevede pedepse mai mari în raport cu noile reglementări unde limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 5 și 12 ani închisoare.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca nefondată a contestației, întrucât în cauză există autoritate de lucru judecat față de sentința penală nr.262/03.02.2014 a Tribunalului A., iar pedeapsa la care a fost condamnat este mai mică decât maximul special prevăzut de noua lege, întrucât la pedeapsa maximă prevăzută de lege de 12 ani închisoare se reține starea de recidivă postexecutorie și se adaugă ½ din pedeapsa de 12 ani, ajungându-se astfel la o pedeapsă de 18 ani, mai mare decât pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată.
Contestatorul-condamnat B. S., având ultimul cuvânt, precizează că susținerile Reprezentantul Ministerului Public sunt neconstituționale, întrucât nu este judecat pentru recidivă, că potrivit noilor reglementări orice pedeapsă trebuie micșorată la maximul prevăzut de noul Cod penal. Solicită aplicarea art.6 Cod penal, art.595 Cod de procedură penală și art.36 Cod penal, respectiv aplicarea unei pedepse de 12 ani închisoare care se poate majora cu cel mult 3 ani.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.355/F/08.10.2014 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Ialomița - Secția penală a fost respinsă, în baza art.599 alin.5 Cod procedură penală, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de petentul condamnat B. S. (fiul lui V. și V., născut la 23.02.1973, deținut în Penitenciarul Slobozia)
Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că prin sentința penală nr.262 din 03 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul A., definitivă prin decizia penală nr.188/2014, a fost admisă sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței legii penale mai favorabile în ceea ce-l privește pe condamnatul B. S., sub aspectul pedepsei complementare, care a fost redusă de la 8 ani la 5 ani.
În aceste circumstanțe de fapt, Tribunalul a reținut că în cauză petentul condamnat nu mai este îndreptățit să formuleze o nouă contestație la executare în baza aceluiași temei legal (art.6 Cod penal), cu aceeași motivație (aplicarea legii mai favorabile) și aceleași apărări.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație, în termen legal, condamnatul B. S., solicitând admiterea contestației și aplicarea legii penale mai favorabile, cu consecința reducerii pedepsei la 12 ani închisoare.
Analizând contestația formulată în raport de dispozițiile art.595 Cod pr.penală, Curtea constată că este nefondată pentru următoarele considerente:
Prima instanță a constatat, în mod corect, că în cauză există autoritate de lucru judecat față de sentința penală nr.262/03.02.2014 a Tribunalului A., prin care s-a analizat incidența aplicării legii penale mai favorabile în privința condamnării aplicate petentului B. S. prin sentința penală nr.50/31.03.2005 a Tribunalului Călărași.
Pentru aceste considerente Curtea, în temeiul art.4251 alin.7 pct.1 lit.adin noul Cod pr.penală va respinge, ca nefondată, contestația
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul B. S. împotriva sentinței penale nr.355 din 08.10.2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr. _ .
În baza art.275 alin.2 Cod pr.penală obligă pe contestatorul-condamnat la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 100 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE,
D. D.
GREFIER,
I. C. M.
Red.D.D./Th.red.C.V.M.-ex.2/20.02.2015
T.Ialomița – judecător G. C.
| ← Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Decizia nr.... | Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 37/2015.... → |
|---|
