Infracţiuni rutiere (O.U.G nr. 195/2002). Decizia nr. 37/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 37/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-01-2015 în dosarul nr. 427/312/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (4072/2014)
DECIZIA PENALĂ NR.37/A
Ședința publică din data de 09.01.2015
Curtea constituită din:
P.- C. S.
JUDECATOR- V. I. V.
GREFIER- D. P.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror L. C..
Pe rol soluționarea apelului declarat de inculpatul M. C. T. împotriva sentinței penale nr.719/11.06.2014 pronunțată de Judecătoria SLOBOZIA, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns: apelantul inculpat M. C. T. personal și asistat de avocat ales I. O. L. cu împuternicire avocațială nr.21/27.06.2014.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se procedează la verificarea identității apelantului inculpat legitimat cu CI . nr._.
Instanța în temeiul prev.art.420al.4 C.p.p. întrebă inculpatul dacă dorește să dea declarație în fata Curții de apel.
Inculpatul având cuvântul, arată că NU dorește să dea declarație în fața instanței și că își menține declarațiile date anterior.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul apelantului inculpat având cuvântul, arată că a formulat apel împotriva sentinței penale nr.719/11.06.2014 pronunțată de Judecătoria SLOBOZIA, în dosarul nr._ în ceea ce privește cuantumul pedepsei și modalitatea de executare.
Apărarea apreciază că instanța de fond trebuia să rețină în favoarea inculpatului prev.art.74 al.1 C.p și alături de reducerea cu 1/3 a cuantumului pedepsei, urmare a recunoașterii faptei, și să fi aplicat acestuia o pedeapsă orientată sub minimul prevăzut de lege.
Privind modalitate de executare a pedepsei instanța de fond a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
Menționează că în situația dată dacă apelantul inculpat ar avea nevoie să plece din țară, în prealabil ar trebui să anunțe Serviciul de probațiune, în același mod acesta trebuie să procedeze în legătură cu schimbarea adresei de domiciliu.
Solicită a se avea în vedere că este o persoană tânără, mai mult mama clientului său este stabilită în Italia, acesta dorește să meargă la muncă în această țară.
Apreciază că este oportun a executa pedeapsa cu aplicarea prev.art.81 C.p. deoarece clientul său a înțeles gravitatea faptelor comise și riscurile care le-ar implica comiterea de noi fapte prevăzute de legea penală.
Concluzionând în principal solicită schimbarea modalității de executare a pedepsei din suspendarea sub supraveghere în suspendarea condiționată simplă iar în subsidiar solicită reducerea termenului de încercare la 2 ani.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, solicită respingerea apelului ca fiind nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Apreciază că în raport de circumstanțele concrete ale comiterii faptelor pedeapsa aplicată de instanța de fond, de 1 an închisoare cu aplic.prev.art.86/1 C.p, apare ca fiind corect individualizată.
Precizează că instanța de fond a avut în vedere că apelantul inculpat a condus un autovehicul sub influența băuturilor alcoolice, a pierdut controlul volanului, nu a oprit la semnalele acustice și vizuale ale organelor de poliție și nu în ultimul rând a părăsit autoturismul, a fugit, fiind nevoie ca organele de poliție să-l imobilizeze pentru verificarea actelor.
Consideră că trebuie a se avea în vedere că apelantul inculpat a avut o alcoolemie ridicată de 1,60 gr. la mie, că s-a opus verificărilor ce urmau să fie făcut de organele în drept, aspecte în raport de care pedeapsa de 1 an închisoare aplicată acestuia, apare ca fiind în mod judicios individualizată.
În opinia parchetului este important a se avea în vedere că apelantul inculpat a suferit două condamnări în minoritate și 18 abateri la regimul circulației.
Apelantul inculpat având ultimul cuvânt, arată că a recunoscut și regretata sincer comiterea faptelor și dorește să i se dea posibilitatea să muncească.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.719 pronunțată de Judecătoria Slobozia la data de 11.06.2014 în baza art. 396 alin. 2 NCpp rap. la art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplic. art. 396 alin. 10, cu aplic. art. 5 alin. 1 NCP a fost condamnat inculpatul M. C. T. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita admisă de lege.
În baza art. 71 alin. 1 C.pen. din 1969 s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza finală si lit. b C.pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a hotărârii si până la executarea în întregime sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 86 indice 1 C.pen. din 1969 s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit in condițiile art. 86 indice 2 C.pen. din 1969.
În baza art. 86 indice 3 alin.1 C.pen. din 1969, pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Ialomița la datele fixate de acest serviciu;
b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art. 86 indice 3 alin. 3 lit. e C.pen. din 1969 instanța a impus condamnatului obligația de a nu conduce niciun vehicul pe durata termenului de încercare.
În temeiul art. 359 C.pen. din 1969 s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor prevăzute de art. 86 indice 4 C.pen. din 1969 a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.pen. din 1969 a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
În baza art. 274 alin. 1 NCpp a fost obligat inculpatul M. C. T. la plata sumei de 400 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 de lei reprezintă cheltuielile efectuate în cursul urmăririi penale, iar suma de 200 de lei cheltuielile realizate pe parcursul cercetării judecătorești.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 2982/P/2013 din data de 20.01.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub numărul_, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului M. C. T. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l, prev. și ped. de art. 87 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 – republicată.
Prin actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că:
La data de 07.12.2013, în jurul orelor 01:20, inculpatul M. C. T. a fost oprit în trafic de către organele de politie rutieră, în timp ce conducea autoturismul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare BC-585-XE pe DN2A, la intersecția cu DN21 pierzând controlul volanului si părăsind sensul de mers, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
Pentru dovedirea situației de fapt, în cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele mijloace de probă: proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare, proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, buletin de analiză DRAGER, buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 500/10.12.2013, declarațiile inculpatului, declarațiile de martor, fișa de evidentă auto.
În cursul urmăririi penale, inculpatul a avut o atitudine procesuală sinceră, a recunoscut și regretat săvârșirea faptei.
Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, inculpatul a arătat că menține declarațiile date anterior în cauză, în sensul că recunoaște și regretă săvârșirea faptei în modalitatea reținută în sarcina sa și că nu are de formulat cereri, excepții sau de propus probe noi în apărarea sa (f. 30 dup).
În fața instanței de judecată, în ședința publică din data de 07.05.2014, mai înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul, prin apărător ales, a învederat instanței că înțelege ca judecata să se desfășoare în procedura simplificată a recunoașterii vinovăției, solicitând aplicarea disp. art. 396 alin. 10 NCpp și declarând că își menține declarațiile date anterior în cauză, nu solicită administrarea de noi probe și nu contestă valorile indicate în buletinul de analiză toxicologică.
La termenul din 11.06.2014, acordat pentru depunerea de înscrisuri în circumstanțiere în baza art. 377 alin. 2 NCpp, inculpatul a depus la dosarul cauzei două caracterizări, înscrisuri încuviințate de instanță.
Analizând ansamblul materialului probator administrat pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 07.12.2013, în jurul orelor 01:20, inculpatul M. C. T. a fost oprit în trafic de către organele de politie rutieră, în timp ce conducea autoturismul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare BC-585-XE pe DN2A, la intersecția cu DN21 pierzând controlul volanului si părăsind sensul de mers.
Agenții de poliție au încercat oprirea autoturismului în trafic, prin folosirea semnalelor acustice și luminoase, însă autoturismul condus de inculpat și-a continuat deplasarea pe podul peste râul Ialomița, către cartierul B..
La ieșirea de pe pod, autoturismul a intrat în derapaj și ulterior a oprit, inculpatul fugind pe . biserica din cartierul B..
Agenții de poliție l-au urmărit, l-au imobilizat și l-au identificat pe conducătorul auto în persoana numitului M. C. T..
Întrucât acesta emana halenă alcoolică, a fost testat cu aparatul DRAGER, rezultând o valoare de 0,62 mg/l alcool pur în aerul expirat, la ora 01:25, drept care a fost condus la Spitalul Slobozia pentru recoltarea probelor biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.
Din analiza toxicologică a probelor de sânge recoltate, efectuată de SML Ialomița, a rezultat o îmbibație alcoolică în sânge de 1,60 gr %o la ora 01:50 si de 1,55 gr %o la ora 02:50, așa cum a rezultat din Buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 500/10.12.2013.
Situația de fapt expusă mai sus a rezultat cu certitudine din ansamblul probator administrat în cauză. În aceste condiții instanța a constatat ca fiind dovedită și a reținut ca situație de fapt, situația reținută și în cuprinsul rechizitoriului, aceasta rezultând din coroborarea probelor aflate la dosar, anume: procesul verbal de consemnare a actelor premergătoare, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, buletinul de analiză DRAGER, buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 500/10.12.2013, declarațiile inculpatului, declarațiile de martor și fișa de evidentă auto.
Astfel, potrivit declarațiilor inculpatului, care s-a coroborat cu declarațiile martorului M. A. G., pe data de 06.12.2013 în jurul orelor 21.00, s-a întâlnit la barul MACEDONIA din mun. Slobozia cu numitul M. A. G. și a consumat mai multe sticle cu vin a câte 750 ml fiecare. Ulterior, în jurul orei 01.00, cei doi s-au hotărât să plece în cartierul Slobozia Nouă cu autoturismul condus de către M. A. G..
Din cartierul Slobozia Nouă, de la locuința martorului, cei doi s-au hotărât să meargă la o discotecă din localitatea Brâncoveni, jud. Călărași, cu autoturismul condus de inculpatul M. C. T., martorul ocupând locul din dreapta față.
Inculpatul a condus autoturismul până la intersecția DN2A cu DN21, unde a fost oprit de către echipajul de poliție.
Fiind audiat în cursul cercetării judecătorești, inculpatul M. C. T. a declarat că își menține declarațiile date anterior în cauză și că nu contestă valorile indicate în buletinul de analiză toxicologică.
Prin urmare, față de ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța a constatat că fapta reținută în sarcina inculpatului, există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat, astfel ca in temeiul art. 396 alin. 2 NCpp s-a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă cu închisoarea pentru fapta comisă.
Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, la termenul de judecată din 11.06.2014, instanța, din oficiu, a pus această chestiune în discuția părților.
Astfel, examinând dispozițiile celor două legi succesive, într-o interpretare globală, instanța a apreciat că, deși noul text incriminator prevede aceleași limite ale pedepsei închisorii alternativ cu amenda penală, prin prisma modalităților de executare (având în vedere că suspendarea executării pedepsei potrivit noului cod penal presupune condiții mai severe), vechea reglementare este legea mai favorabilă.
În drept, fapta inculpatului M. C. T. care, la data de 07.12.2013, în jurul orelor 01:20, a fost oprit în trafic de către organele de politie rutieră, în timp ce conducea autoturismul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare BC-585-XE pe DN2A, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care avea o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prev. de art. 87 alin.1 din O.U.G. 195/2002-republicată.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, instanța a constatat că existența elementului material, respectiv conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală a rezultat din probele administrate pe parcursul procesului penal. Infracțiunea incriminată fiind una de pericol, urmarea imediată a faptei săvârșite de către inculpat a constat în punerea în pericol a siguranței traficului rutier. Starea de pericol pentru valoarea ocrotită de actul normativ mai sus mentionat s-a produs prin însăși săvârșirea acțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
Referitor la latura subiectivă a infracțiunii, instanța a reținut că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă prevăzută de art.19 alin.1 pct.1 lit. b Cod penal, acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv punerea în pericol a siguranței circulației rutiere și a participanților la trafic și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale enumerate de art. 72 C.pen. din 1969, și anume: ”La stabilirea si aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.”
În ceea ce privește persoana infractorului, instanța a reținut faptul că inculpatul are antecedente penale care nu atrag starea de recidivă, inculpatul fiind condamnat de două ori pentru fapte săvârșite în minoritate așa cum a rezultat din fișa de cazier (f. 26 dup).
Totodată, din fișa de evidență auto a inculpatului (f. 24-25 dup), a rezultat că acesta a avut 18 (optsprezece) abateri la regimul rutier în intervalul 15.11.2008 – 01.03.2013, de trei ori fiindu-i suspendat permisul de conducere pentru abateri grave, respectiv „depășire cu accident și avarii”, „conducere cu defecțiuni grave frâne și mec. direcție” și „neoprire CFR la bariere colorate roșu”.
De asemenea, instanța a reținut faptul că la momentul la care inculpatul a fost oprit în trafic de către echipajul de poliție, acesta a fugit, în încercarea de a se sustrage, fiind ulterior prins, imobilizat și identificat de către agenții de poliție.
În același timp, instanța a reținut în beneficiul inculpatului faptul că pe parcursul procesului penal acesta a avut o atitudine procesuală sinceră și a fost cooperant, că este tânăr și integrat social, valorificând în acest sens caracterizările depuse la dosar.
Punând în balanță ansamblul acestor considerente, instanța a apreciat că o pedeapsă orientată ușor peste minimul special prevăzut de lege, după reducerea în prealabil a limitelor de pedeapsă cu 1/3, ca urmare a aplicării disp. art. 396 alin. 10 NCpp, este aptă să ducă la atingerea scopului preventiv și educativ al sancțiunii, în concret 1 an închisoare.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 C.pen. din 1969, instanța a reținut că natura faptei săvârșite a dus la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a teza finală și lit. b C.pen. din 1969, respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat - activități ce presupun responsabilitate civică, încredere publică sau exercițiul autorității- motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis de la rămânerea definitivă a hotărârii până la executarea în întregime sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
Cât privește modalitatea de executare, în raport de criteriile anterior menționate, văzând faptul că inculpatul este infractor primar și apreciind că scopul pedepsei va putea fi atins chiar fără executarea acesteia, instanța a apreciat că suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conf. art. 86 ind. 1 C.pen. din 1969, pe o durată de 3 ani, termen de încercare, stabilit în condițiile art. 86 ind. 2 C.pen. din 1969, este de natură să asigure posibilitatea reeducării inculpatului, să-i poată forma acestuia respectul față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială și, în consecință, să-i formeze un comportament care să-l determine să se abțină de la a mai săvârși alte fapte antisociale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul M. C. T., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală la data de 20.11.2014 sub nr._ (4072/2014).
Inculpatul a arătat că motivele de apel vizează cuantumul pedepsei aplicate și modalitatea de executare a acesteia.
Acesta a considerat că la individualizarea pedepsei se putea reține de către instanță circumstanța atenuantă prevăzută de dispozițiile art. 74 alin.l lit.c C.pen. din 1969 și să îi fie aplicată o pedeapsă orientată sub minimul special prevăzut de lege, în conformitate cu prevederile art. 76 alin.l lit. d, motivat de faptul că în cuprinsul rechizitoriului Parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia s-a menționat că a avut o atitudine sinceră, a recunoscut și regretat fapta comisă.
Cealaltă critică a vizat modalitatea de executare a pedepsei, instanța dispunând suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, termen de încercare. Consideră că în situația sa instanța putea să dispună doar suspendarea condiționată a executării pedepsei conform prevederilor art. 81 C.pen. din 1969, această modalitate asigurând pe deplin la realizarea scopului pedepsei penale.
În subsidiar, inculpatul a solicitat instanței să dispună reducerea termenului de încercare stabilit de instanța de fond de la 3 ani la minimul de 2 ani conform prevederilor art. 86 indice 2 C.pen. din 1969.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apelantul - inculpat, cât și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de către inculpatul M. C. T. pentru următoarele considerente:
Astfel, cu privire la situația de fapt, Curtea constată că aceasta a fost stabilită cu claritate de prima instanță, inculpatul recunoscând săvârșirea faptei, iar probele administrate în faza de urmărire penală coroborându-se pe deplin cu declarațiile acestuia.
În acest sens, Curtea reține că la data de 07.12.2013, în jurul orelor 01:20, inculpatul M. C. T. a condus autoturismul marca Peugeot cu nr. de înmatriculare BC-585-XE pe DN2A, din direcția mun. Slobozia cu intenția de a ajunge în localitatea Brâncoveni, jud. Călărași, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală (1,60 gr %o).
Săvârșirea faptei rezultă din procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, rezultatele testului Drager, procesul-verbal de prelevare probe biologice, buletinul de examinare clinică și buletinul de analiză a alcoolemiei, declarația martorului M. A. G. și declarațiile inculpatului.
De asemenea, judecătoria a stabilit corect legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului, aceasta constând în dispozițiile OUG nr. 195/2002.
Cu privire la individualizarea pedepsei, Curtea constată că solicitările inculpatului privind reținerea în favoarea sa a unor circumstanțe atenuante, aplicarea dispozițiilor art. 81 C.pen. din 1969 și reducerea termenului de încercare sunt în mod vădit nefondate.
Astfel, fapta inculpatului este gravă în raport de circumstanțele concrete ale comiterii sale. După cum rezultă din actele dosarului, inculpatul avea o alcoolemie dublă față de limita legală, acesta nu a oprit la semnalele lucrătorilor de poliție, fiind necesar ca aceștia să îl urmărească folosind autoturismul din dotare și, totodată, de la momentul întâlnirii cu organele de poliție și până la momentul opririi sale în trafic, inculpatul a fost la un pas de a pierde de mai multe ori controlul autoturismului pe care îl conducea.
Sub aspectul circumstanțelor sale personale, inculpatului i s-au aplicat timpul minorității două măsuri educative și, totodată, a săvârșit anterior 18 contravenții rutiere, unele din acestea de mare gravitate (neoprire la bariera CFR, conducerea unui autoturism cu defecțiuni grave la frâne și mecanismul de direcție, două accidente soldate cu avarii etc.). în fine, acesta nu are loc de muncă sau ocupație.
Raportat la aceste elemente, nu există motive care să impună acordarea de circumstanțe atenuante și, totodată, se impune o supraveghere atentă a comportamentului inculpatului pe o perioadă cât mai lungă de timp. Acest ultim aspect este necesar în condițiile în care sancțiunile anterior aplicate inculpatului nu și-au produs efectul.
Față de aceste considerente, Curtea în baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen. va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul M. C. T. împotriva sentinței penale nr. 719/11.06.2014 pronunțată de Judecătoria Slobozia.
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.421 pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M. C. T. împotriva sentinței penale nr. 719/11.06.2014 pronunțată de Judecătoria Slobozia.
În baza art.275 alin.2 C.pr.pen. obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. S. V. I. V.
GREFIER,
D. P.
Red.jud.V.I.V.
Dact.Ea-4 ex
T.B.S.I.P-jud.P.G.C
| ← Contestaţie la executare (art.598 NCPP). Decizia nr. 24/2015.... | Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.). Decizia nr.... → |
|---|
