Mărturia mincinoasă. Art.273 NCP. Decizia nr. 1507/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1507/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-11-2015
Dosar penal nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DECIZIA PENALĂ NR. 1507
Ședința publică de la 10.11.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: P. V. A.
JUDECĂTOR: C. E. R.
GREFIER: R. D. C.
Din partea Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a participat procuror D. F..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu, împotriva sentinței penale nr. 226/26.06.2015 a Judecătoriei Cornetu.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică de la data de 03.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, ce face parte integrantă din prezenta, când având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea în baza art. 391 al. 1 NCPP a stabilit pronunțarea la data de 10.11.2015, când, în aceeași compunere a decis următoarele:
CURTEA:
Prin sentința penală nr. 226/26.06.2015 a Judecătoriei Cornetu, s-a hotărât următoarele:
„În baza art. 396 alin. 1, 3 si 10 C.pr.pen. coroborat cu art. 80 C.pen. dispune renuntarea la aplicarea pedepsei pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 273 alin. 1 C.pen. reținută în sarcina inculpatului N. C..
În baza art. 81 C.pen. aplică inculpatului N. C. un avertisment.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală obligă inculpatul N. C. la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.”
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Sub aspectul laturii obiective, fapta inculpatului N. C. care, la data de 27.05.2010 și la data de 13.09.2010 fiind audiat ca martor în cauza privind săvârșirea infracțiunii de refuz de recoltare probe biologice de către C. E., inculpatul N. C. a făcut afirmații mincinoase în fața organelor de poliție arătând că la data de 13.09.2010 a fost împreună cu C. E., iar acesta nu a condus autoturismul când, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. și ped. de art. 273 alin. 1 C.pen.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. 3 lit. a) C. pen., întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale (inducerea în eroare a organelor judiciare), urmărind producerea lui în scopul exonerării de răspundere penală a prietenului său C. E..
Analizând materialul probator administrat în cauză instanța de fond a constatat că infracțiunea de mărturie mincinoasă în modalitatea comisă în prezenta cauză, prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura și urmările produse, luând în considerare modul și împrejurările în care a fost comisă – “Am dat aceste declarații mincinoase întrucât mi s-a făcut milă de C. E. care mi-a zis că are copii și nu va mai avea posibilitatea să-i hrănească și să-i întrețină fiindcă rămânea fără permis”; motivul și scopul urmărit – de a-l “ajuta” pe prietenul său și apreciază că în raport de persoana inculpatului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii – nu este cunoscut cu antecedente penale, are studii 8 clase, taximetrist și de posibilitățile sale de îndreptare – pe care instanța le apreciază reale, văzând înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei, timpul scurs de la comiterea faptei și până la trimiterea în judecată, respectiv 5 ani, în care inculpatul a avut o conduită ireproșabilă în societate, aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.
De asemenea din fișa de cazier judiciar a inculpatului, aflată la dosarul instanței la fila 12, 13 s-a reținut că inculpatul deși este cunoscut cu antecedente penale în prezent e reabilitat, cu privire la acesta nu s-a mai dispus renunțarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infracțiunii pentru care este judecat; acesta nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților, iar maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea dedusă judecății este de 3 ani închisoare sau amenda, valoare inferioară celei prevăzute de art. 80 alin. 2 lit. d) C. pen.
Față de aceste considerente, în baza art. 396 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 80 C. pen. s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei față de inculpatul N. C. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. și ped. de art. 273 alin. 1 C.pen.
În baza art. 81 C. pen. i s-a aplicat inculpatului un avertisment, atrăgându-i-se atenția asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se va expune în cazul în care va mai comite infracțiuni, respectiv lipsa posibilității de a mai beneficia de instituția renunțării la aplicarea pedepsei, conform art. 80 alin. 2 lit. b) C. proc. pen.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul N. C. la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, P. de pe lângă Judecătoria Cornetu, criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei, arătând că instanța de fond a apreciat greșit că sunt îndeplinite condițiile art. 81 Cod penal, aplicând inculpatului un avertisment.
Examinând sentința atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum și conform art. 417 și urm. NCPP, Curtea constată următoarele:
Curtea reține în primul rând că se impune o analiză a cauzei prin prisma disp. art. 5 NCP, astfel cum a fost analizat acest text de lege prin decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 din Codul penal actual, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014, prin care a fost admisă exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala in Dosarul nr. 5._ si s-a constatat ca dispozitiile art. 5 din Codul penal actual sunt constitutionale in masura in care nu permit combinare a prevederilor din legi succesive in stabilirea si aplicarea legii penale mai favorabile.
Astfel, Curtea observă în primul rând că prima instanță nu a arătat în nici un fel care au fost considerentele pentru care a apreciat că în speță legea penală mai favorabilă este legea nouă și nu legea veche, deși s-a avut în vedere faptul că inculpatul nu este la primul contact cu legea penală, precum și împrejurarea că pentru condamnarea anterioară a intervenit reabilitarea.
De asemenea, instanța de fond a reținut comportamentul cooperant al inculpatului care a recunoscut integral săvârșirea faptelor și a cooperat cu organele de urmărire penală.
În ceea ce privește însă limitele de pedeapsă pentru infracțiunea dedusă judecății, este evident că legea nouă este mai favorabilă întrucât disp. art. 273 NCP prevede că infracțiunea de mărturie mincinoasă se pedepsește cu o pedeapsă cuprinsă între 6 luni și 3 ani închisoare, sau amendă, comparativ cu limitele de pedeapsă prev. de art. 260 al. 1 VCP, de la 1 an, la 5 ani închisoare, fără a mai fi prevăzută pedeapsa amenzii penale, ca pedeapsă alternativă.
Curtea apreciază însă că acesta nu trebuie să constituie principalul argument pentru determinarea legii penale mai favorabile, mai ales că în speță nu reprezintă nici măcar un criteriu determinant, în raport de întreaga situație juridică a inculpatului.
Astfel, sub aspectul modalităților de individualizare judiciară a executării pedepsei, Curtea constată că acestea sunt mult mai permisive în vechiul cod penal, care reglementa suspendarea condiționată a executării pedepsei prev. de art. 81 VCP ce nu se mai regăsește în noul cod penal, care însă reglementează în disp. art. 83 NCP, instituția amânării executării pedepsei a cărei incidență este supusă îndeplinirii unor condiții mult mai restrictive decât cele prevăzute de vechiul cod penal pentru incidența disp. art. 81 VCP, chiar dacă în urma aplicării art. 83 NCP, aceasta nu reprezintă o condamnare penală a inculpatului și în consecință nu se regăsește în cazierul judiciar al acestuia.
Practic, prin incidența disp. art. 83 NCP, care presupune stabilirea și nu aplicarea unei pedepse, inculpatul are numai obligația de a respecta măsurile de supraveghere instituite asupra sa, măsuri de supraveghere care nu erau prevăzute pentru instituția suspendării condiționate a executării pedepsei din vechea reglementare.
Referitor la instituția renunțării la aplicarea pedepsei a cărei incidență în cauză a apreciat-o ca fiind oportună instanța de fond, Curtea observă că aceasta este asemănătoare cu instituția reglementată de disp. art. 18 ind. 1 VCP, însă o analiză comparativă a celor două texte de lege s-ar impune numai dacă Curtea ar împărtăși părerea judecătorului fondului în sensul oportunității aplicării disp. art. 80 NCP, ceea ce nu este cazul, așa cum se va arăta în continuare.
Astfel, instanța de fond a constatat eronat că infracțiunea de mărturie mincinoasă prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura și urmările produse, luând în considerare împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite - inculpatul menționând că a dat declarații mincinoase întrucât i s-a făcut milă de C. E. care i-a spus că are copii și nu va mai avea posibilitatea să îi hrănească și să îi întrețină fiindcă rămânea fără permis.
Așadar au fost reținute de către judecătorul fondului, în favoarea inculpatului, motivul și scopul săvârșirii faptei, de a-și ajuta prietenul C. E., persoana inculpatului, conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, constând în aceea că deși cunoscut cu antecedente penale, între timp a fost reabilitat, studiile de 8 clase, ocupația de taximetrist, posibilitățile reale de îndreptare, timpul scurs de la comiterea faptei și până la trimiterea în judecată respectiv 5 ani, astfel încât s-a considerat că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună datorită consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei inculpatului.
Curtea apreciază că în nici un caz nu se poate afirma că fapta săvârșită de inculpatul N. C. prezintă gravitate redusă, în contextul în care a dus la tergiversarea soluționării dosarului nr. 201/P/2010, fiind necesară reaudierea martorilor Falfan G. și M. V..
De asemenea, cu privire la împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, Curtyea reține că anterior audierii din data de 05.09.2014 în care inculpatul N. C. a recunoscut că a dat declarații mincinoase, acesta a fost audiat de două ori de către organele de poliție în calitate de făptuitor și învinuit, arătând că își menține declarațiile din dosarul nr. 201/P/2010, persistând în atitudinea de nerecunoaștere a săvârșirii faptei, deși în dosarul nr._ în care a fost trimis în judecată inculpatul C. E., la termenul din 25.01.2013 acesta a recunoscut săvârșirea infracțiunii de refuz de recoltare probe biologice.
D. când i s-a adus la cunoștință punerea în mișcare a acțiunii penale și după ce a luat cunoștință de declarația numitului C. E. - care a menționat ca nu a fost cu N. C. la acea dată și conducea autoturismul pe drumurile publice când a fost depistat de organele de poliție, iar ulterior N. C. s-a oferit să declare că au fost împreună și că fugeau după un maxi-taxi - inculpatul N. C. a recunoscut că a dat declarații mincinoase, arătând că a fost rugat de C. E. și C. J. să îi ajute.
Cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului, chiar dacă acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind reabilitat de drept ca urmare a unei condamnări pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, nu se poate reține că acesta a avut o conduită ireproșabilă în societate, având în vedere că din fișa de cazier judiciar reiese că a fost cercetat în alte cinci dosare penale având drept obiect infracțiuni de furt calificat, distrugere, lovire și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, fiindu-i aplicate amenzi administrative, ultima fiind aplicată în anul 2012 de către P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București.
Prin urmare, având în vedere atitudinea inculpatului și fișa de cazier a acestuia, Curtea consideră că se impune condamnarea inculpatului N. C..
Curtea apreciază că legea veche este mai favorabilă nu atât prin prisma limitelor speciale de pedeapsă reduse, prevăzute de legiuitor în noul cod penal, dar pentru argumentele expuse anterior, referitoare la individulizarea executării pedepsei.
În ceea ce privește criteriile generale de individualizare a pedepsei, în condițiile de mai sus, în care legea penală mai favorabilă a fost identificată ca fiind legea veche, raportarea la disp. art. 72 VCP și nu la disp. art. 74 NCP, apare ca fiind logică și firească.
Totodată, Curtea reține că potrivit art. 12 al. 1 Legea nr. 187/2012, „În cazul succesiunii de legi penale intervenite pana la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare, pedepsele accesorii si complementare se aplica potrivit legii care a fost identificata ca lege mai favorabila in raport cu infractiunea comisa.” ,ceea ce echivalează cu împrejurarea că legea aplicabilă pedepsei principale va fi aplicabilă și pentru pedepsele accesorii sau complementare.
În ceea ce privește procedura simplificată, se observă că aceasta a fost reținută în cauză și de către judecătorul fondului, poziția procesuală sinceră a inculpatului fiind materializată prin incidența disp. art. 396 al. 10 NCPP, astfel încât efectele acestei proceduri, aceleași în ambele reglementări, constând în reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, își găsesc aplicabilitatea în speță.
Curtea împărtășește opinia că în cauză nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante raportat la natura și gravitatea faptei comise, împrejurările în care a fost săvârșită, scopul comiterii acestei infracțiuni, urmărit de către inculpat, ceea ce denotă o anumită premeditare a săvârșirii faptei de către acesta, aspecte, care sunt de natură să determine aplicarea unei pedepse de 1 an închisoare.
Nu în ultimul rând Curtea consideră că atitudinea de recunoaștere manifestată de inculpat poate fi valorificată prin aplicarea unei pedepse între limitele reduse cu o treime potrivit procedurii simplificate pentru care a optat acesta, ceea ce nu determină reducerea pedepsei sub aceste limite ca efect al reținerii unor eventuale circumstanțe atenuante care nu-și găsesc aplicabilitatea în speță.
Curtea consideră că pedeapsa de 1 an închisoare ce va fi aplicată inculpatului nu se impune a fi redusă la limita minimă prevăzută de legea veche, conform art. 396 al. 10 NCPP.
Pedeapsa de 1 an închisoare este pe deplin justificată, pe de o parte de gravitatea infracțiunii comise, de împrejurările în care a fost săvârșită, de circumstanțele agravante ale faptei, iar împrejurarea că inculpatul nu este recidivist, nu contrazice aceste concluzii, în speță reținându-se existența unor antecedente penale, ce nu pot fi eludate.
La aplicarea acestei pedepse, Curtea are în vedere natura și gravitatea infracțiunii pentru care inculpatul a fost cercetat, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, persoana și conduita procesuală a acestuia, criterii de individualizare judiciară a pedepsei care se regăsesc și în actuala reglementare.
Astfel, Curtea apreciază ca necesară aplicarea pedepsei de 1 an închisoare, în raport de toate elementele de mai sus.
Așa cum s-a arătat, rezultatul comparativ dintre limitele speciale ale pedepsei prevăzute de vechea reglementare, și cele prevăzute în actuala reglementare, nu trebuie să constituie principalul argument pentru stabilirea legii penale mai favorabile, dacă prin aceasta se eludează celelalte motive care pledează pentru stabilirea legii vechi, ca fiind lege penală mai favorabilă.
Faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, solicitând ca judecată să se desfășoare potrivit procedurii simplificate prev. de art. 375 al. 1, 2 NCPP rap. la art. 396 al. 10 NCPP, nu constituie neapărat o circumstanță atenuantă în favoarea sa, fiind evident că această solicitare nu a avut la bază un regret profund al inculpatului față de fapta comisă, ci dorința acestuia ca limitele de pedeapsă prevăzute de lege să fie reduse cu o treime, astfel încât pedeapsa aplicată să fie cât mai mică.
În consecință, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente ipotezele prev. de art. 74 al. 1 și 2 VCP, ca reprezentând circumstanțe atenuante judiciare.
În ceea ce privește modalitatea de individualizare a executării pedepsei, se impune a se menționa că la stabilirea acesteia, Curtea reține aceleași criterii de individualizare analizate pe larg în cele de mai sus și care pledează pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 81 VCP.
Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a NCPP, Curtea va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu, împotriva sentinței penale nr. 226/26.06.2015 a Judecătoriei Cornetu, va desființa în tot sentința penală atacată și rejudecând pe fond:
Va face aplicarea disp. art. 5 NCP, astfel cum a fost interpretat prin decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014, publicată în Monitorul Oficial nr.372/20.05.2014, și în consecință:
Va constata că în cauză, legea penală mai favorabilă pentru inculpatul N. C., este legea veche și astfel:
În baza art. 386 NCPP va schimba încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul N. C. a fost trimis în judecată, din infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 273 al. 1 NCP, în infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 al. 1 VCP și va dispune condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 al. 1 VCP, cu aplic. art. 396 alin. 10 NCPP, fapta din datele de 27.05.2010 și 13.09.2010, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 12 al. 1 din Legea nr. 187/2012, va face aplicarea disp. art. 71-64 al. 1 lit. a teza a doua și lit. b VCP.
În baza art. 81 VCP va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 al. 1 VCP.
I se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 VCP.
În baza art. 71 alin. 5 VCP pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, se va suspenda și executarea pedepselor accesorii.
Văzând și disp. art. 275 al. 3 NCPP.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct. 2 lit. a NCPP admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu, împotriva sentinței penale nr. 226/26.06.2015 a Judecătoriei Cornetu.
Desființează în parte sentința penală atacată și rejudecând pe fond:
Face aplicarea disp. art. 5 NCP, astfel cum a fost interpretat prin decizia Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014, publicată în Monitorul Oficial nr.372/20.05.2014, și în consecință:
Constată că în cauză, legea penală mai favorabilă pentru inculpatul N. C., este legea veche și astfel:
În baza art. 386 NCPP schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul N. C. a fost trimis în judecată, din infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 273 al. 1 NCP, în infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 al. 1 VCP.
Condamnă pe inculpatul N. C., fiul lui V. și G., născut la data de 17.09.1978 în mun. București, sector 3, domiciliat în București, ., sector 3, studii 8 clase, de profesie taximetrist la S.C. GRANT taxi SERVICE S.R.L, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, necunoscut cu antecedente penale, c.n.p._, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 al. 1 VCP, cu aplic. art. 396 alin. 10 NCPP, fapta din datele de 27.05.2010 și 13.09.2010, la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 12 al. 1 din Legea nr. 187/2012, face aplicarea disp. art. 71-64 al. 1 lit. a teza a doua și lit. b VCP.
În baza art. 81 VCP dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit conform art. 82 al. 1 VCP.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 VCP.
În baza art. 71 alin. 5 VCP pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, suspendă și executarea pedepselor accesorii.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate, cu referire la obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat, în sumă de 1000 lei.
În baza art. 275 al. 3 NCPP cheltuielile judiciare avansate de stat, aferente apelului declarat de parchet, vor rămâne în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.11.2015.
Președinte, Judecător,
P. V. A. C. E. R.
Grefier,
R. D. C.
Red. CER
2 ex. /10.11.2015
Dosar fond nr._ – Jud. Cornetu
Jud. fond – N. C.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 1502/2015.... → |
|---|
