Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 470/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 470/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-09-2015
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.470/C
Ședința publică din data de 23.09.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: R. M.
GREFIER: O. C. B.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție a fost reprezentat de procuror E. A..
Pe rol, soluționarea contestației declarate de inculpatul T. F. împotriva încheierii din data de 03.09.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul nr._/3/2015/a7.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul-inculpat T. F., personal, în stare de arest preventiv și asistat de apărător din oficiu, avocat E. M., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar. Se prezintă și interpret de limbă arabă, domnul Alkasm Aref.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu al contestatorului-inculpat T. F., având cuvântul, solicită admiterea contestației, întrucât inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală, astfel cum rezultă și din rechizitoriu, fila 75. Mai susține faptul că inculpatul este în arest preventiv de 6 luni de zile și apreciază că nu se mai impune menținerea acestei măsuri preventive deosebit de drastice.
Mai mult decât atât, mai susține că datorită faptului că inculpatul este în arest preventiv, firma inculpatului nu a mai putut să-și desfășoare activitatea, iar angajații sunt prejudiciați în mod direct, neputându-și primi salariile.
Mai precizează că inculpatul, fiind cetățean sirian, în stare de arest preventiv, nu-și poate ajuta familia din Siria, având în vedere contextul internațional din prezent.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, iar de când este în România, a desfășurat activități comerciale legale, a plătit toate taxele.
Cu privire la fapta reținută în sarcina sa, precizează că inculpatul nu a dorit decât să ajute familiile siriene. Prin urmare, solicită încetarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă mai ușoară.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, consideră că încheierea atacată este legală și temeinică, întrucât în cauză există suspiciunea rezonabilă în legătură cu săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic de influență, prevăzută de art.48 Cod penal, raportat la art.291 alin.1 Cod penal și art. 6 din Legea nr.78/2000, având în vedere că în perioada octombrie 2014-martie 2015, inculpatul l-a ajutat pe Yassin Mohamad să pretindă suma de aproximativ 2 milioane de euro, prevalându-se de influența exercitată de cel ultim menționat asupra organelor judiciare în vederea desființării, pe cale extraordinară a hotărârii definitive de condamnare la pedeapsa închisorii pentru infracțiuni de terorism, aplicate inculpatului O. Hayssam în dosarul penal nr._/2/2005 al Curții de Apel București, vizând drept consecință, punerea în libertate a condamnatului.
În cauză există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă, iar privarea de libertate a inculpatului este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. Aceste probe, în esență sunt redate detaliat, în încheiere contestată, la fila 7, respectiv notele de redare a convorbirilor telefonice, declarațiile martorilor denunțători.
Referitor la circumstanțele personale invocate, consideră că acestea nu au un caracter de noutate, fiind cunoscute și anterior, cu prilejul verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
Totodată, solicită a se avea în vedere și gravitatea faptelor dată de repetabilitatea presupuselor activități infracționale, de persoanele care, prin funcțiile pe care le ocupă, s-a exercitat presupusa infracțiune, respectiv caracterul elaborat și chiar organizat al acestora, menținerea rezoluției infracționale pe perioade îndelungate de timp.
Măsura arestării preventive în ceea ce îl privește pe inculpat, este necesară pentru asigurarea scopului prevăzut de art.202 alin.1 Cod de procedură penală, fiind singura măsură aptă a satisface acest scop, având în vedere cele arătate.
Prin urmare, solicită respingerea, ca nefondată, a contestației formulate de către inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare.
Contestatorul-inculpat T. F., personal, în ultimul cuvânt, precizează că a fost șef bucătar, și i-a crescut pe acești copii, ca pe copii săi. Este de 22 ani căsătorit, dar nu are copii, iar de 24 de ani este român, dar nu a avut niciodată vreo problemă.
Mai precizează că ține la poporul său și a fost alături de copii, pentru a nu profita cineva de ei. Nimeni nu a luat bani și nimeni nu a pretins bani, era vorba despre o sumă de litigiu, despre care ei au discutat, el nu a avut nicio legătură cu ei sau cu acest litigiu. Nu a fost în țară în anul 2005. A spus tot ceea ce a știut.
Mai arată că a început războiul în Siria, iar o parte din familia lui a plecat către Italia, cu barca, dar au murit. A vorbit cu restul familiei care a mai rămas în Siria, și a promis că o va ajuta cât va putea, aici, în România având o firmă pe care o conduce, însă de 6 luni de zile este arestat, astfel că nu a mai avut posibilitatea de a o ajuta, situație in care familia lui din Siria a ajuns să cerșească. Nu mai are cum plătii salariații firmei sale, suferă și familiile acestora, copiii angajaților lui. Va respecta toate condițiile care îi vor fi impuse de către instanță. Ar vrea sa facă o bucuriei familiei sale, având în vedere că mâine este o sărbătoare mare. Mai arată că la fila 75 din rechizitoriu se reține că „inculpatul T. F., în declarațiile sale, a depășit limitele unei recunoașteri formale, în măsura în care a relatat aspecte care exced probatoriului deja administrat, contribuind la aflarea adevărului. Totodată, reținând ascendentul pe care l-a exercitat inculpatul Yassin Mohamad asupra sa, în calitate de președinte al Uniunii Arabilor din România și de persoană cu poziție socială și materială covârșitor, superior. Potrivit convingerilor inculpatului T. F., fiind posibilă și plauzibilă apărarea sa, în sensul implicării în activitatea infracțională pe fondul autorității coinculpatului, cu atât mai mult cu cât din actele dosarului, nu a rezultat că T. F. ar fi urmărit vreun interes material pentru sine.” Mai subliniază faptul că a colaborat cu organele de cercetare penală.
CURTEA,
Prin încheierea de la data de 03.09.2015, pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală s-au dispus următoarele:
În baza art.362 alin. 2 din C.p.p, rap la art.208 alin.3 C.pr.pen. și art.207 alin.4 C.pr.pen. mentine starea de arest preventiv a inculpatilor YASSIN MOHAMAD arestat în baza MAP 175/UP/04.04.2015 emis de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._/3/2015 și T. F. arestat în baza MAP 176/UP/04.04.2015 emis de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._/3/201.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul nr. 640/P/2014 al Ministerului Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, au fost trimiși în judecată:
-inculpatul Yassin Mohamad- în stare de arest preventiv - pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 291 alin. (1) din Codul penal rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (fapta prezentată la punctul V. 1 al rechizitoriului) și
-inculpatul T. F.- în stare de arest preventiv - pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 48 din Codul penal rap. la art. 291 alin. (1) din Codul penal și la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (fapta prezentată la punctul V.2 al rechizitoriului).
În sarcina inculpatului Yassin Mohamad s-a reținut faptul că, în perioada octombrie 2014 - martie 2015, în mod direct și prin intermediarul T. F., a pretins suma de aproximativ 2.000.000 euro, prevalându-se de influența exercitată asupra organelor judiciare, în vederea desființării, pe cale extraordinară, a hotărârii definitive de condamnare la pedeapsa închisorii pentru infracțiuni de terorism, aplicate inculpatului O. Hayssam, în dosarul penal nr._/2/2005 al Curții de Apel București, cu consecința punerii în libertate a condamnatului.
În sarcina inculpatului T. F. s-a reținut faptul că, în perioada octombrie 2014 - martie 2015, T. F. l-a ajutat pe Yassin Mohamad, să pretindă suma de aproximativ 2.000.000 euro, prevalându-se de influența exercitată de cel ultim menționat asupra organelor judiciare, în vederea desființării, pe cale extraordinară, a hotărârii definitive de condamnare la pedeapsa închisorii pentru infracțiuni de terorism, aplicate inculpatului O. Hayssam, în dosarul penal nr._/2/2005 al Curții de Apel București, cu consecința punerii în libertate a condamnatului.
Prin ordonanța nr. 640/P/2014, din data de 24.11.2014, ora 12:00, s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză (volumul 1, filele 1-4).
Prin ordonanța nr. 640/P/2014 data de 01.04.2015, ora 08:00, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspecții T. F. și YASSIN Mohamad (volumul 1, filele 5-12).
Prin ordonanța nr. 640/P/2014 din 02.04.2015, ora 12:15, s-a dispus extinderea urmăririi penale în cauză față de suspecții T. F. și YASSIN Mohamad cu privire la alte acte materiale care intră în conținutul constitutiv al infracțiunii pentru care susnumiții au fost puși sub acuzație penală, prin ordonanța din 01.04.2015, ora 08:00 (volumul 1, filele 13-16).
Prin ordonanțele din data de 03.04.2015 a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul YASSIN Mohamad și față de inculpatul T. F., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, pentru care au fost puși sub acuzare prin actul procesual din data de 01.04.2015, ora 08:00 (volumul 2, filele 131-132;152-155).
Prin ordonanța nr. 640/P/2014, din data de 02.04.2015, s-a dispus luarea măsurii preventive a reținerii față de suspectul T. F., pe o durată de 24 ore, începând de la data de 02.04.2015, ora 23:55, până la data de 03.04.2015, ora 23:55 (volumul 2, filele 174-178).
Prin ordonanța nr. 640/P/2014, din data de 03.04.2015, s-a dispus luarea măsurii preventive a reținerii față de inculpatul YASSIN Mohamad, pe o durată de 24 ore, începând de la data de 03.04.2015, ora 03:10, până la data de 04.04.2015, ora 03:10 (volumul 2, filele 123-128).
Prin încheierea de ședință din data de 04.04.2015, (volumul 2, filele 37- 74)pronunțată de Tribunalul București, Secția I-a penală, în dosarul nr._/3/2015, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților YASSIN Mohamad și T. F., pe o durată de 30 zile, de la 04 aprilie 2015, până la 03 mai 2015, fiind emise mandatele de arestare preventivă nr.175/UP/04.04.2015 și nr. 176/UP/04.04.2015 (volumul 2, filele 31-35).
Prin încheierea de ședință din data de 21.04.2015, Curtea de Apel București, Secția I-a penală, în dosarul nr._/3/2015 a respins, ca nefondată, contestația formulată de inculpații YASSIN Mohamad și T. F. (volumul 2, filele 75-76).
Prin încheierea de ședință din data de 28.04.2015, pronunțată de Tribunalul București, Secția I-a penală, în dosarul nr._/3/2015, s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților YASSIN Mohamad și T. F., pe o durată de 30 zile, de la 04 mai 2015, până la 02 iunie 2015 (volumul 2, fila 122).
Pentru a dispune astfel, judecătorul a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.223 alin.2, în sensul că, în cauză, există suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Ulterior, măsura arestării preventive a inculpaților a fost menținută de judecătorul de cameră preliminară, ultima menținere fiind dispusă prin încheierea de ședință din data de 11.08.2015.
Analizând actele si lucrările dosarului în ceea ce priveste măsura arestării preventive luată fată de inculpatii Yassin Mohamad și T. F., Tribunalul constată următoarele:
Examinând legalitatea si temeinicia stării de arest preventiv a inculpaților Yassin Mohamad și T. F. in condițiile art.208 alin.4 C.pr.pen., Tribunalul constata ca temeiurile avute in vedere la momentul luării măsurii arestării preventive ca si cele de la ultima verificare a legalității si temeiniciei menținerii acestei măsurii subzista, impunandu-se si in continuare privarea inculpatilor de libertate.
Astfel, în condițiile în care starea de normalitate este dată de cercetarea unei persoane în stare de libertate, starea de arest fiind excepția, legea procesual penală a prevăzut modalități și forme care sa puna la adapost fiecare persoana de exercitarea in mod abuziv a retinerii si arestarii, atunci cand a prevazut in mod clar in ce conditii se poate dispune, prelungi sau mentine starea de arest a unei persoane, dispoziții în deplin acord cu prevederile art. 23 din Constitutia Romaniei, respectiv art. 5 paragraful 1 al Convenției Europena pentru Drepturile Omului la care România este parte contractantă.
Având în vedere dispozițiile art.362 alin.2 din C.pr.pen. in referire la art. 208 alin. 4 din Cod Pr.penala, conform carora în tot cursul judecății, instanța din oficiu verifică periodic dar nu mai târziu de 60 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat menținerea măsurii arestării preventive dispuse față de inculpat, Tribunalul a verificat daca aceste dispoziții imperative au fost sau nu respectate.
Înainte de a proceda la analizarea condițiilor cerute de textele de lege mai sus indicate, Tribunalul constata ca au fost îndeplinite in cauza exigentele art. 362 alin. 2 din C.p.p. și art. 208 alin.1 si 2 din C.pr.pen., in sensul ca judecătorul de cameră preliminară a înaintat dosarul instanței de judecată cu 5 zile înainte de expirarea măsurii preventive, iar judecata s-a făcut in prezenta inculpatilor legal citati, a caror identitate a fost verificata, si au fost asistati de apărători alesi.
În cauză, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și a măsurii arestării la domiciliu, respectiv prevederile art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, subzistă și în prezent.
Astfel, Tribunalul constată îndeplinirea cumulativă a condițiilor impuse de dispozițiile legale anterior enunțate, respectiv: 1. existența probelor din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit infracțiunile de care sunt acuzați (infracțiuni de trafic de trafic de influență - infracțiuni de corupție), 2. privarea de libertate a inculpaților prin măsura arestării preventive este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
1. În analiza primei condiții susmenționate, Tribunalul constată că în cauză există în continuare probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, în accepțiunea dispozițiilor art. 97 alin. 1 Cod procedură penală (elemente de fapt care servesc la constatarea existenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei, care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal).
Dispoziția art. 97 alin. 1 Cod procedură penală trebuie interpretată prin prisma dispozițiilor art. 5 paragraful 1 lit. c din CEDO care condiționează legalitatea privării de libertate a unei persoane de existența unor motive verosimile de a bănui că persoana care urmează a fi lipsită de libertate a săvârșit o infracțiune. În accepțiunea Curții Europene a Drepturilor Omului prin motive verosimile se înțeleg date, informații de natură a convinge un observator obiectiv că este posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit infracțiunea respectivă (cauza Fox, Campbell și Hartley c. Regatului Unit), fără a fi necesar ca, la momentul luării sau menținerii măsurii arestării preventive să existe probe suficiente pentru a se putea formula o acuzare completă (cauza Murray c. Regatului Unit), nefiind necesar ca persoana să fie într-un final, acuzată sau trimisă în judecată.
Fără a face o riguroasă analiză a faptelor presupus săvârșite și a mijloacelor de probă administrate în etapa urmăririi penale în dovedirea „acuzației” aduse, Tribunalul se raportează, în acest sens, la următoarele mijloace de probă: denunțurile formulate de către CIRLAN A. (din data de 10.07.2013), O. C.-Khaled și O. C.-Khaldoun (din data de 24.11.2014); declarațiile martorilor denunțători O. C.-Khaldoun (din datele de 27.03.2015, 24.02.2015, 06.01.2015, 19.12.2014, 18.12.2014, 16.12.2014, 02.12.2014 și 24.11.2014) și O. C.-Khaled (din datele de 27.03.2015, 06.01.2015,19.12.2014, 18.12.2014, 16.12.2014, 11.12.2014, 06.12.2014, 02.12.2014 și 24.11.2014); declarațiile martorilor O. Hayssam (din datele de 19.02.2015, 11.11.2014, 19.11.2014 și 22.04.2015), D. S. (în data de 21.04.2015) și N. C.-C. (în data de 21.04.2015); extras de pe portalul „portal.just.ro”, din care rezultă condamnarea inculpatului O. Hayssam; procesul-verbal de ridicare înscrisuri de la inc. O. Hayssam, prin intermediul apărătorului ales D. I., înscrisuri referitoare la contracte de vânzare-cumpărare, contracte de donație, raport de expertiză grafică, acte din dosarul 40/D/P/2005 al D.I.I.C.O.T.; procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de către N. C.-C. și inculpatul YASSIN Mohamad, în datele de 28.11.2014, 15.12.2014, 17.01.2015 și 22.01.2015, întocmite conform Codului de procedură penală; procese-verbale de descărcare și imprimare pe suport optic a convorbirilor purtate în mediul ambiental de către martorii denunțători O. C.-Khaldoun și O. C.-Khaled cu inculpații T. F. și YASSIN Mohamad, în datele de 01.12.2014, 05.12.2014, 08.12.2014, 10.12.2014, 19.12.2014, 20.02.2015, 23.02.2015, 23.12.2014, 26.12.2014; planșe fotografice privind principalele momente de la întâlnirile avute în datele de 19.12.2014 și 26.12.2014, de către martorii denunțători O. C.-Khaldoun și O. C.-Khaled cu inculpații T. F. și YASSIN Mohamad; procese-verbale de redare a convorbirilor purtate în mediul ambiental, de către martorii denunțători O. C.-Khaldoun și O. C.-Khaled cu inculpații T. F. și YASSIN Mohamad, în datele de 19.12.2014 și 26.12.2014; procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de către inculpatul T. F. și inculpatul YASSIN Mohamad, în datele de 01.12.2014, 09.12.2014, 25.12.2014 și 26.12.2014; procese-verbale de redare a convorbirilor purtate în mediul ambiental, de către martorii denunțători O. C.-Khaldoun și O. C.-Khaled cu inculpatul T. F., în datele de 28.11.2014, 01.12.2014, 05.12.2014, 08.12.2014, 17.12.2014, 23.12.2014; procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de către inculpatul T. F. și martorul denunțător O. C.-Khaldoun, în datele de 28.11.2014, 01.12.2014; procesele-verbale de redare a convorbirilor private, înregistrate de către martorii denunțători O. C.-Khaldoun și O. C.-Khaled, în lunile octombrie-noiembrie 2014, purtate în mediul ambiental cu inculpatul T. F.; procese-verbale de percheziții domiciliare, corporale și a autovehiculelor, efectuate asupra inculpaților YASSIN Mohamad și T. F. (din data de 02.04.2015) reținând că materialul probator administrat conferă date suficiente din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatii Yassin Mohamad și T. F. au săvârșit faptele pentru care au fost trimisi in judecata si, pana la acest moment, nu a existat si nu exista o cauza care impiedica exercitarea actiunii penale.
O chestiune invocată ca element de noutate în această fază procesuală în apărarea inculpatului Yassin Mohamad, în susținerea tezei că în prezent nu mai există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că ar fi săvârșit fapta de care este acuzat, se referă la înscenarea probatoriului infracțiunii. Sub acest aspect, Tribunalul constată, pe de o parte, că această apărare nu are caracter de noutate, nefiind pentru prima oară invocată în prezenta cauză, astfel cum rezultă din actele dosarului, astfel că aceasta a mai fost analizată și de judecătorii de cameră preliminară (fond și cale de atac), iar pe de altă parte, convorbirile purtate în data de 05.11.2014 la care se face referire ca „nefiind tradusă”, se regăsesc traduse și transcrise la dosarul cauzei, fiind de asemenea analizate și acestea de judecătorii de cameră preliminară chemați să verifice legalitatea măsurii anterior prezentei.
Pe de altă parte, suspiciunea rezonabilă cu privire la săvârșirea presupusei fapte reținute în sarcina inculpatului Yassin Mohamad nu are la bază doar această convorbire (denunțată de apărare ca fiind „înscenare”), ci se deduce din toate convorbirile purtate între persoanele implicate în prezenta cauză (inculpați, martori denunțători, martori) coroborate cu declarațiile martorilor, cu planșe fotografice privind principalele momente de la întâlnirile martorilor denunțători O. C.-Khaldoun și O. C.-Khaled cu inculpații T. F. și Yassin Mohamad, precum și cu celelalte înscrisuri și verificări efectuate în faza de urmărire penală.
Cu privire susținerea apărării privind existența certificatelor de grefă (depuse anterior la dosarul cauzei) din care rezultă că la momentul în care se presupune că inculpatul Yassin Mohamad ar fi comis fapta existau litigii civile pe rol astfel că discuțiile referitoare la suma de bani vizau tocmai aceste litigii, invocată tot ca un element de noutate în această fază procesuală, sub aspectul încetării temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, Tribunalul reține că nici acesta nu poate fi apreciat ca un element de noutate, deoarece împrejurarea invocată de procuror în actul de sesizare vizând inexistența litigiilor civile pe rolul instanțelor judecătorești cu familia condamnatului O. Hayssam nu este singurul temei care stă la baza acuzației și pe care se întemeiază actul de trimitere în judecată. Așa cum s-a reținut și anterior, suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit fapta pentru care este acuzat rezultă din coroborarea probelor anterior enunțate, urmând ca, după administrarea tuturor probelor, să se stabilească, în ansamblu, relevanța acestei împrejurări.
Totodată, Tribunalul reamintește că, potrivit jurisprudenței CEDO în materie (cauza Fox, Campbell și Hartley c. Regatului Unit), la momentul luării/menținerii măsurii arestării preventive nu este necesar să existe probe suficiente pentru a se putea formula o acuzare completă, nefiind necesar ca persoana să fie într-un final, acuzată sau condamnată.
În concluzie, Tribunalul constată că și în prezent există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.
2. O analiză mai riguroasă se impune în verificarea cerinței subsecvente a textului legal mai sus enunțat (art. 223 alin.2 Cod procedură penală), respectiv privarea de libertate a inculpaților este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Din acest punct de vedere, Tribunalul se raportează, pe de o parte, la criteriile enunțate chiar de legiuitor, respectiv, gravitatea faptei presupus săvârșite, modul și circumstanțele de comitere a acesteia, anturajul și mediul din care provin inculpații, antecedentele penale, alte împrejurări privitoare la persoana acestora.
Pe de altă parte, astfel cum s-a arătat în mod constant în doctrină și jurisprudență, are în vedere că ordinea publică înseamnă, între altele, climatul social firesc, care presupune funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora.
În consecință, se poate considera că există o stare de pericol pentru ordinea publică atunci când este posibil să se producă o încălcare a regulilor de conviețuire socială ca urmare a lăsării în libertate a inculpatului, fie prin activitatea acestuia posterioară faptei, fie prin reacția declanșată în cadrul societății de fapta comisă.
În ceea ce privește caracterul actual a stării de pericol pentru ordinea publică, este adevărat că, odată cu trecerea timpului, ecoul faptelor antisociale se diminuează sau chiar se stinge, însă, în cauză, perioada de cinci luni de zile scursă de la momentul luării măsurilor preventive, este insuficientă pentru a ajunge la concluzia încetării/schimbării temeiurilor care au stat la baza luării acestor măsuri, solicitată de inculpați, prin apărători. Dimpotrivă, privarea de libertate a inculpaților este încă necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
În ceea ce privește jurisprudența CEDO în această materie, Curtea a statuat în mod constant în sensul că din cauza gravității deosebite și a reacției publicului față de acestea, unele infracțiuni pot să provoace o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, cel puțin pentru un anumit timp. Acest motiv trebuie considerat ca relevant și suficient numai dacă este bazat pe fapte de natură să demonstreze că eliberarea acuzatului ar determina o tulburare reală a ordinii publice. În plus, privarea de libertate va continua să fie legitimă numai dacă ordinea publică va fi pe mai departe amenințată, continuarea privării de libertate neputând fi folosită ca o anticipare a pedepsei cu închisoarea (CEDO, cauza Letellier vs. Franța din 26.06.1991).
Examinând în acest context cauza, Tribunalul constată, astfel cum s-a reținut și de judecătorii de cameră preliminară (fond și cale de atac) chemați să verifice măsurile preventive anterior, că infracțiunile de care sunt acuzați inculpații sunt grave, gravitate dată de natura, modalitatea și împrejurările de săvârșire, precum și de atitudinea psihică a inculpaților în raport cu acestea.
Or, faptele presupus săvârșite de inculpați sunt de natură să provoace o puternică rezonanță în cadrul societății. În consecință,lipsa unei reacții prompte a sistemului judiciar și lăsarea inculpaților în libertate la momentul procesual de față ar induce perturbări grave ale disciplinei publice, ale respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că justiția nu este eficientă împotriva unor fapte deosebit de periculoase - generând astfel nu doar revoltă în societate, ci și un sentiment acut de insecuritate.
Astfel, infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații, trafic de influență presupus săvârșit pe lângă judecători de la instanțe de judecată înalte în grad (curte de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție), sunt infracțiuni de pericol, deosebit de grave, care aduc atingere direct unui segment important (în statul de drept) de relații sociale, respectiv relațiile sociale referitoare la înfăptuirea justiției, relații care sunt incompatibile cu orice intervenție, reală sau imaginară, de natură a-i știrbi prestigiul și a-i perturba normala desfășurare.
Un alt element important în stabilirea gravității faptelor este dat de repetabilitatea presupuselor activități infracționale ce intră în conținutul infracțiunii de care sunt acuzați inculpații, precum și de persoanele (prin funcțiile pe care le ocupă) pe lângă care se presupune că s-ar fi săvârșit faptele de trafic de influență de care sunt acuzați inculpații, caracterul elaborat și chiar organizat al acestora, menținerea rezoluției infracționale pe perioade îndelungate.
La toate cele anterior menționate se impune a fi adăugată și împrejurarea că s-au înmulțit îngrijorător faptele de această natură, dovadă fiind numărul mare al cauzelor având acest obiect aflate pe rolul instanțelor judecătorești, cu consecințe deosebite asupra încrederii cetățenilor în independența justiției.
Pentru a se răspunde exigențelor impuse de art. 5 pct. 1 lit. c CEDO, Tribunalul trebuie să analizeze și posibilitatea luării unor măsuri alternative pentru a asigura prezentarea persoanei la proces (cauza Vrencevc Serbiei; cauza Lclieirec. Belgiei) pentru că numai dacă acestea nu se justifică în cazul concret se poate proceda la menținerea măsurii arestării preventive față de inculpați (cauza McKay c Regatului Unit).
Din acest punct de vedere, în vederea realizării scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală se impune privarea de libertate în continuare a inculpaților, existând pericolul sustragerii de la judecarea cauzei și al săvârșirii unei alte infracțiuni, gravitatea pedepsei prevăzute de legiuitor pentru faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată reprezentând la acest moment și în lumina celor deja arătate în paragrafele anterioare un argument în acest sens și justificând menținerea măsurii în discuție pentru un interval de timp rezonabil (cerință satisfăcută în cauză, măsura dăinuind de aproximativ cinci luni de zile).
De asemenea Tribunalul opinează că circumstanțele personale învederate de către inculpați atât personal cât și prin apărători, respectiv faptul că au familii organizate, au avut locuri de muncă, au o calificare superioară, inculpatul Yassin Mohamad fiind de profesie medic, inculpatul T. F. având o societate comercială, se bucură de o probitate morală neîndoielnică, nu prezintă relevanță juridică la acest moment procesual, al verificării legalitătii si temeiniciei măsurii arestării preventive, ci, în eventualitatea în care se va stabili, la finalizarea cercetării judecătorești, vinovăția lor, vor putea fi avute în vedere de instanță la momentul aplicării pedepsei, putând constitui unul dintre criteriile de individualizare judiciară a pedepsei.
Totodată, conform art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, Tribunalul ține seama și de gravitatea faptelor (una ridicată, față de natura și modalitatea presupusă de săvârșire,), dar și de datele personale ale inculpaților.
Reținând că în cauză exista probe suficiente din care rezulta suspiciunea rezonabila ca inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, fapte pentru care au fost trimiși in judecata, ca aceștia au prezentat si prezintă un pericol real pentru ordinea publica, Tribunalul apreciază ca se impune in continuare menținerea privării de liberate sub forma arestului preventiv, si nu se pot asigura garanțiile unui proces echitabil prin alte masuri preventive mai ușoare cum ar fi măsura preventivă a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar.
În consecință, luarea față de inculpații din prezenta cauză a unei măsuri alternative, cum ar fi cea a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, prevăzute de art. 202 alin. 4 lit. b, d Cod procedură penală, nu ar fi suficiente la acest moment, urmând să se aprecieze asupra necesității acestor măsuri pe parcursul procesului penal.
Toate aceste considerente expuse mai sus, reprezintă în opinia Tribunalului temeiuri necesare si suficiente, de natură a impune privarea de libertate a inculpaților în continuare, măsura arestării preventive justificându-se și pentru o bună desfășurare a procesului penal.
Constatand, asadar, ca masura arestarii preventive a inculpatilor a fost dispusa in conditiile cerute de lege, ca nu exista cauze care sa impiedice tragerea la raspundere penala, este proportionala cu gravitatea presupuselor fapte savarsite, fata de toate circumstante reale ale faptelor si personale ale inculpatilor, Tribunalul apreciaza, ca, cel putin in momentul actual, nu este suficienta pentru realizarea unei bune desfasurari a procesului penal luarea unor alte masuri preventive mai usoare, obligațiile ce ar fi impuse neasigurand garanțiile necesare împiedicării inculpatilor de a se sustrage de la judecata, sau de la a savarsi noi fapte penale urmând să se aprecieze asupra necesității acestor măsuri pe parcursul procesului penal.
Așadar, în procesul analizării comparate al interesului particular al inculpatilor de a fi judecati în stare de libertate, cu interesul de ansamblu al societății de a fi apărate drepturile cetățenilor, Tribunalul apreciază ca trebuie acordat întâietate interesului general, în vederea garantării unui climat de securitate și încredere atât în persoanele fizice cât și în autoritățile statului, care trebuie să definească în mod real și efectiv, iar nu doar principial și iluzoriu, orice societate democratică al cărei fundament în constituie garantarea drepturilor și libertăților cetățenilor, la cel mai înalt nivel, acesta constituind de altfel preambulul tuturor Convențiilor și Pactelor internaționale relative la drepturile omului.
Apreciind, în lumina celor expuse, că măsura privării de liberate a inculpatilor este proporțională cu gravitatea acuzațiilor, prin raportare și la natura interesului public ocrotit, în baza art.362 alin. 2 din C.p.p, rap la art.208 alin.3 C.pr.pen. și art.207 alin.4 C.pr.pen. a mentinut starea de arest preventiv a inculpatilor YASSIN MOHAMAD și T. F..
Împotriva încheierii penale a formulat contestație inculpatul T. F., invocând aceleași aspecte arătate și în fața instanței de fond, respectiv faptul că a colaborat cu organele de urmărire penală, astfel cum rezultă și din rechizitoriu, fila 75, că este în arest preventiv de 6 luni de zile și apreciază că nu se mai impune menținerea acestei măsuri preventive deosebit de drastice.
De asemenea, invocă aspecte în circumstanțiere, cum ar fi lipsa antecedentelor penale, precum și aspecte de ordin social, de exemplu acela că firma inculpatului nu a mai putut să-și desfășoare activitatea, iar angajații sunt prejudiciați în mod direct, neputându-și primi salariile, sau că fiind cetățean sirian, în stare de arest preventiv, nu-și poate ajuta familia din Siria, având în vedere contextul internațional din prezent.
În final, inculpatul solicită încetarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă mai ușoară.
Examinând încheierea penală raportat la motivele invocate și din oficiu sub toate aspectele Curtea constată că prezenta contestație nu este fondată.
Se observă că Tribunalul a analizat în considerentele încheierii atacate și posibilitatea dispunerii unei alte măsuri, arătând că, pentru a se răspunde exigențelor impuse de art. 5 pct. 1 lit. c CEDO, instanța trebuie să analizeze și posibilitatea luării unor măsuri alternative pentru a asigura prezentarea persoanei la proces (cauza Vrencevc Serbiei; cauza Lclieirec. Belgiei) pentru că numai dacă acestea nu se justifică în cazul concret se poate proceda la menținerea măsurii arestării preventive față de inculpați (cauza McKay c Regatului Unit).
A mai arătat judecătorul că, din acest punct de vedere, în vederea realizării scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală se impune privarea de libertate în continuare a inculpaților. Totodată, conform art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, instanța a avut în vedere gravitatea faptelor (una ridicată, față de natura și modalitatea presupusă de săvârșire, de scopul urmărit).
În consecință, a reținut instanța că luarea față de inculpații din prezenta cauză a unei măsuri alternative, cum ar fi cea a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, prevăzute de art. 202 alin. 4 lit. b, d Cod procedură penală, nu ar fi suficiente la acest moment, urmând să se aprecieze asupra necesității acestor măsuri pe parcursul procesului penal.
Curtea constată că instanța a analizat în mod temeinic dacă se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și a reținut în mod legal că acestea sunt incidente și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, o altă măsură preventivă nefiind aptă să asigure buna desfășurare a procesului penal.
Se observă că în cauză în mod temeinic judecătorul a constatat existența în continuare a probelor din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit faptele pentru care este cercetat, la dosarul cauzei fiind declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor audiați în cauză, procesele verbale întocmite de organele de poliție, transcrierile convorbirilor telefonice. Astfel, instanța a arătat că, fără a face o riguroasă analiză a faptelor presupus săvârșite și a mijloacelor de probă administrate în etapa urmăririi penale în dovedirea „acuzației” aduse, dat fiind momentul procesual la care ne aflăm, Tribunalul se raportează, în acest sens, la următoarele mijloace de probă: denunțurile formulate de către CIRLAN A. (din data de 10.07.2013), O. C.-Khaled și O. C.-Khaldoun (din data de 24.11.2014); declarațiile martorilor denunțători O. C.-Khaldoun (din datele de 27.03.2015, 24.02.2015, 06.01.2015, 19.12.2014, 18.12.2014, 16.12.2014, 02.12.2014 și 24.11.2014) și O. C.-Khaled (din datele de 27.03.2015, 06.01.2015,19.12.2014, 18.12.2014, 16.12.2014, 11.12.2014, 06.12.2014, 02.12.2014 și 24.11.2014); declarațiile martorilor O. Hayssam (din datele de 19.02.2015, 11.11.2014, 19.11.2014 și 22.04.2015), D. S. (în data de 21.04.2015) și N. C.-C. (în data de 21.04.2015); extras de pe portalul „portal.just.ro”, din care rezultă condamnarea inculpatului O. Hayssam; procesul-verbal de ridicare înscrisuri de la inc. O. Hayssam, prin intermediul apărătorului ales D. I., înscrisuri referitoare la contracte de vânzare-cumpărare, contracte de donație, raport de expertiză grafică, acte din dosarul 40/D/P/2005 al D.I.I.C.O.T.; procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de către N. C.-C. și inculpatul YASSIN Mohamad, în datele de 28.11.2014, 15.12.2014, 17.01.2015 și 22.01.2015, întocmite conform Codului de procedură penală; procese-verbale de descărcare și imprimare pe suport optic a convorbirilor purtate în mediul ambiental de către martorii denunțători O. C.-Khaldoun și O. C.-Khaled cu inculpații T. F. și YASSIN Mohamad, în datele de 01.12.2014, 05.12.2014, 08.12.2014, 10.12.2014, 19.12.2014, 20.02.2015, 23.02.2015, 23.12.2014, 26.12.2014; planșe fotografice privind principalele momente de la întâlnirile avute în datele de 19.12.2014 și 26.12.2014, de către martorii denunțători O. C.-Khaldoun și O. C.-Khaled cu inculpații T. F. și YASSIN Mohamad; procese-verbale de redare a convorbirilor purtate în mediul ambiental, de către martorii denunțători O. C.-Khaldoun și O. C.-Khaled cu inculpații T. F. și YASSIN Mohamad, în datele de 19.12.2014 și 26.12.2014; procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de către inculpatul T. F. și inculpatul YASSIN Mohamad, în datele de 01.12.2014, 09.12.2014, 25.12.2014 și 26.12.2014; procese-verbale de redare a convorbirilor purtate în mediul ambiental, de către martorii denunțători O. C.-Khaldoun și O. C.-Khaled cu inculpatul T. F., în datele de 28.11.2014, 01.12.2014, 05.12.2014, 08.12.2014, 17.12.2014, 23.12.2014; procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de către inculpatul T. F. și martorul denunțător O. C.-Khaldoun, în datele de 28.11.2014, 01.12.2014; procesele-verbale de redare a convorbirilor private, înregistrate de către martorii denunțători O. C.-Khaldoun și O. C.-Khaled, în lunile octombrie-noiembrie 2014, purtate în mediul ambiental cu inculpatul T. F.; procese-verbale de percheziții domiciliare, corporale și a autovehiculelor, efectuate asupra inculpaților YASSIN Mohamad și T. F. (din data de 02.04.2015) reținând că materialul probator administrat conferă date suficiente din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată și, până la acest moment, nu a existat și nu există o cauză care împiedică exercitarea acțiunii penale, nefiind administrate probe în acest sens.
Relativ la celelalte cerințe legale pentru a se dispune menținerea măsurii arestării preventive, pe lângă existența probelor și indiciilor temeinice la care face referire art. 202 C.p.p., se constată că sunt îndeplinite dispozițiile art. 223 al. 2 C.p.p., deoarece inculpatul este cercetat pentru infracțiunea de trafic influență, infracțiune expres menționată la art. 223 al. 2 C.p.p., fiind o infracțiune de corupție, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul este cercetat pentru infracțiuni cu un grad de pericol ridicat – trafic de influență, iar față de natura infracțiunii și modul de săvârșire a faptei, care vizează influențarea actului de justiție, cu atât mai mult în privința unei persoane condamnate definitiv pentru infracțiunea de terorism, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă nu se justifică la acest moment procesual. Astfel, în privința inculpatului s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 48 din Codul penal rap. la art. 291 alin. (1) din Codul penal și la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (fapta prezentată la punctul V.2 al rechizitoriului).
În sarcina inculpatului T. F. s-a reținut faptul că, în perioada octombrie 2014 - martie 2015, T. F. l-ar fi ajutat pe Yassin Mohamad să pretindă suma de aproximativ 2.000.000 euro, prevalându-se de influența exercitată de cel ultim menționat asupra organelor judiciare, în vederea desființării, pe cale extraordinară, a hotărârii definitive de condamnare la pedeapsa închisorii pentru infracțiuni de terorism, aplicate inculpatului O. Hayssam, în dosarul penal nr._/2/2005 al Curții de Apel București, cu consecința punerii în libertate a condamnatului.
Așa fiind, nu există temeiuri pentru a se dispune revocarea măsurii preventive, aceasta fiind în mod legal menținută.
Relativ la solicitarea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau cu cea a controlului judiciar, Curtea apreciază că nu există argumente suficiente pentru a se dispune o altă măsură preventivă, circumstanțele personale ale inculpatului, invocate de apărare, cum ar fi lipsa antecedentelor penale, ori cele de ordin social, cum ar fi situația angajaților ori a familiei sale nefiind de natură a conduce la concluzia că se impune punerea în libertate a inculpatului, raportat la durata redusă a măsurii arestării preventive, de numai 5 luni, la stadiul procesual al cauzei, la circumstanțele săvârșirii infracțiunii și natura acesteia.
De asemenea, atitudinea procesuală a inculpatului, apreciată ca fiind de colaborare cu organele de poliție, nu este suficientă în sine pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive, putând fi avută în vedere la judecata în fond, la individualizarea sancțiunii, în măsura în care se va dispune o soluție de condamnare a inculpatului, după epuizarea cercetării judecătorești.
În consecință, măsura este necesară atât pentru desfășurarea procesului penal, cât și pentru înlăturarea pericolului concret pentru odinea publică, pericol ce rezultă din gravitatea faptei în concret, natura acesteia și scopul presupus urmărit – influențarea actului de justiție.
Referitor la aprecierea apărării că pericolul concret pentru ordinea publică s-a estompat o dată cu trecerea timpului, indiferent de infracțiune ori de pericolul social al faptei săvârșite, Curtea constată că durata arestării preventive nu conduce la ideea că acest pericol pentru ordinea publică s-ar fi estompat, față de natura infracțiunii pentru care este trimis în judecată inculpatul și gravitatea acesteia în concret. Nici termenul rezonabil al arestării preventive nu a fost încălcat, față de complexitatea cauzei și faza procesuală în care se află și atâta vreme cât inculpatul este arestat de numai 5 luni.
Pentru considerentele expuse, Curteaîn baza art. 206 C.p.p. va respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul T. F. împotriva încheierii penale din data de 03.09.2015, pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală.
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. va obliga pe contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat, acesta aflându-se în culpă procesuală prin promovarea unei căi nefondate de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul T. F. împotriva încheierii penale din data de 03.09.2015, pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală.
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 130 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Onorariul interpretului de limba arabă echivalent a două ore se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.09.2015.
Președinte Grefier
R. M. O. C. B.
Red. RM
2 ex/30.10.2015
| ← Extrădare activă. Legea 302/2004. Sentința nr. 153/2015.... | Mărturia mincinoasă. Art.273 NCP. Decizia nr. 1507/2015.... → |
|---|
