Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 1599/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1599/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-11-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1599/A
Ședința publică din data de 24.11.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: V. - I. V.
JUDECĂTOR: O. B.
GREFIER: I. D.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de domnul procuror L. I..
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de P. de pe lângă Judecătoria Călărași și de inculpatul I. C. împotriva sentinței penale nr. 250/30.09.2015 a Judecătoriei Călărași.
Dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în ședința publică din data de 23.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, în baza art. 391 alin. 1 Cpr.pen., a stabilit termen de pronunțare astăzi, 24.11.2015.
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor penale de față, constată:
Prin sentința penală nr.250 din data de 30.09.2015 pronunțată de Judecătoria Călărași în baza art.396 alin.1 C. procedură penală raportat la art.336 alin.1 C. penal cu aplicarea art. 396 alin.10 C procedură penală s-a aplicat inculpatului I. C. pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală admisă de lege.
Conform art. 396 alin.4 raportat la art.83 C. penal instanța a dispus amânarea aplicării pedepsei aplicate stabilind un termen de supraveghere de 2 ani, calculat potrivit prevederilor art.84 C. penal.
Potrivit prevederilor art.85 C. penal pe durata termenului de supraveghere judecătoria a stabilit că inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
-să se prezinte la serviciul de probațiune la datele fixate de acesta.
-să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa.
-să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare ce depășește 5 zile, precum și întoarcerea.
-să comunice schimbarea locului de muncă și informații sau documente de natură a permite controlul mijloacelor de existență.
De asemenea, potrivit art.85 alin.2 lit. b C. penal a fost obligat inculpatul, ca pe durata termenului de supraveghere, să presteze o muncă nerenumerată în folosul comunității pe o perioadă de 30 de zile.
Conform art. 404 alin. 2 C. procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 88 C. penal respectiv revocarea amânării și punerea în aplicare și executare a pedepsei aplicate în cazul în care cu rea-credință nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse.
În baza art.274 alin.1 C. procedură penală a fot obligat inculpatul la plata sumei de 500 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași nr. 2754/P/2014 din data de 21.05.2015 a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul I. C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 336 alin.1 C. penal.
În fapt, s-a reținut că, în data de 24.08.2014, inculpatul I. C. a condus pe traseul restaurantul Albatros – . mun. Călărași, zona Pieței Orizont autovehiculul cu numărul de înmatriculare_, având o îmbibație alcoolică de 1,30 g/l, fiind implicat și într-un accident soldat cu pagube materiale.
Pentru a se reține această situație de fapt s-au avut în vedere următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare, declarație inculpat, declarații martor R. B. L. și G. C., buletin de analiză toxicologică –alcoolemie.
Cu ocazia cercetării judecătorești, inculpatul a învederat că recunoaște fapta de care este acuzat și a solicitat ca judecata să aibă loc potrivit procedurii în cazul recunoașterii învinuirii reglementate de art.375 C.pr.pen.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Așa cum a rezultat din procesul verbal de constatare a infracțiunii din dosarul de urmărire penală (f.13) coroborat cu declarația inculpatului (f.15-16) și a martorilor R. B. L. (f.24-28) și G. C. (29-33) și rezultatul testării alcooltest (f.36-37), în data de 24.08.2014, inculpatul, după ce între orele 03.30-08.00 a petrecut cu prietenii la Restaurantul Albatros din Călărași, unde a consumat circa 750 ml vin, în jurul orei 09.00 a hotărât să plece acasă fiind însoțit de martorul R. B. L..
Inculpatul a ales să se deplaseze cu autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare_ pe . în zona Pieței Orizont a pierdut controlul autoturismului și a intrat în coliziune cu un microbuz parcat într-o stație de transport public accident din care au rezultat pagube materiale.
Fiind testat la fața locului a rezultat că inculpatul I. C. avea 0,66 mg./l alcool pur în aerul expirat, fapt pentru care a fost condus la SML Călărași în vederea prelevării de probe biologice stabilindu-se prin buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr.678/A12/446 din 27.08.2014 că acesta conducea autoturismul deși avea în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, respectiv de 1,30 g/l.
În drept, instanța a reținut că fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.336 alin.1 C. penal.
Astfel, elementul material al laturii obiective al faptei a constat în conducerea autoturismului de către inculpat pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de 1,30 gr.%o la momentul prelevării, urmarea imediată constând în starea de pericol creată de inculpat pentru siguranța circulației rutiere și a pietonilor, legătura de cauzalitate rezultând din însăși materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că inculpatul a acționat cu vinovăție în forma intenției directe astfel cum aceasta este reglementată de art.19 alin. 1 pct.1V C penal, acesta prevăzând și acceptând rezultatul faptei sale.
La stabilirea tipului de pedeapsă aplicabile în cauză și la individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare astfel cum sunt ele prevăzute de art. 72 C. penal, potrivit cărora stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, și de faptul că inculpatul a înțeles să se judece potrivit procedurii recunoașterii învinuirii reglementate de art.375 C procedură penală.
În concret, avându-se în vedere împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, acesta fiind la prima abatere, de faptul că a colaborat cu organele de cercetare penală după săvârșirea faptei, că este o persoană tânără și fără experiență, și a recunoscut săvârșirea faptei, instanța a apreciat că scopul preventiv și punitiv al pedepsei se poate realiza prin stabilirea unei pedepse de 8 luni închisoare și prin amânarea aplicării acesteia.
În acest sens, prima instanță a reținut că pedeapsa stabilită este sub 2 ani închisoare, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior și și-a manifestat acordul pentru a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, dar și aspectele ce caracterizează persoana inculpatului – conduita sa anterioară, faptul că este student.
Astfel, prima instanță a apreciat că scopul preventiv și sancționator al acestei pedepse se poate realiza și prin neaplicarea sa imediată în condițiile supravegherii conduitei inculpatului pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe. Au fost impuse inculpatului măsurile de supraveghere prevăzute de art. 85 alin. 1C.pen., dar și obligația ca pe durata termenului de supraveghere să presteze o muncă nerenumerată în folosul comunității pe o perioadă de 30 de zile.
Totodată, prima instanță a apreciat că nu ar fi suficientă aplicarea amenzii penale, aceasta nefiind de natură să constituie un mijloc suficient de constrângere, precum și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, raportat la gravitatea sporită a faptei și la lipsa de venituri proprii ale inculpatului, student ce nu realizează venituri.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria Călărași și inculpatul I. C., cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel București - Secția a II a Penală la data de 04.11.2015 sub nr._ (_ ).
În dezvoltarea motivelor de apel, P. de pe lângă Judecătoria Călărași critică sentința apelată ca fiind netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
În ceea ce privește nelegalitatea sentinței, instanța nu a indicat doua entități un inculpatul este obligat să presteze muncă în folosul comunității, conform dispozițiilor art. 404 alin. (3) C. pr. pen.
De asemenea, parchetul a apreciat pedeapsa aplicată ca fiind prea blândă, raportat la gravitatea faptei și la posibilele consecințe ale acesteia, arătând că a existat riscul ca inculpatul I. C. să lovească o persoană, iar numai hazardul a făcut să existe numai pagube materiale în urma accidentului. A mai subliniat parchetul nevoia de exemplaritate a pedepsei, necesitatea aplicării unor pedepse care să transmită un mesaj persoanelor care au tendința de-a încălca sau de a ignora normele care reglementează circulația pe drumurile publice asupra consecințelor care decurg din producerea unor accidente cu nerespectarea dispozițiilor legale.
Pentru aceste motive, P. a solicitat obligarea inculpatului I. C. la plata unei amenzi către maximul prevăzut de lege în conformitate cu prevederile art. 61 alin. (4) lit. c) C. pen. după aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) C.pr. pen.
În ceea ce privește pedepsele accesorii și complementare, parchetul a solicitat a-i fi interzise inculpatului ca pedepse accesorii și complementare drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. i) C.pen., respectiv dreptul de conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanță, doar în acest mod de aplicare alături de pedeapsa închisorii a pedepsei complementare împreună cu sistemul pedepsei accesorii, creându-se un sistem coordonat de control și sprijin al inculpatului pentru a nu mai săvârși infracțiuni, a-l îndepărta de posibilitățile de a mai comite infracțiuni din categoria celor pentru care a fost trimis în judecată precum și de a-1 preveni ori avertiza cu privire la conduita viitoare. În acest sens, a fost invocată și Convenția europeană cu privire la efectele internaționale a interzicerii exercitării dreptului de a conduce un vehicul cu motor din 03.07.1976.
Față de aceste motive, P. a solicitat instanței în baza art. 412 C. pr. pen., art. 421 pct. 2 lit. a) C. pr. pen., admiterea apelului, desființarea soluției atacate și rejudecând să se dispună obligarea inculpatului la plata unei amenzi către maximul prevăzut de lege cu aplic pedepsei complementare și accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit i) C.pen.
În dezvoltarea motivelor de apel, inculpatul I. C. a criticat referirea primei instanțe la dispozițiile art. 72 C.pen. în legătură cu individualizarea pedepsei, arătând că în mod corect trebuia să se facă trimitere la dispozițiile art. 74 C.pen.
De asemenea, raportat la împrejurările favorabile reținute de prima instanță, inculpatul a arătat că aceasta trebuia să dispună aplicarea unei pedepse cu amenda. A mai arătat inculpatul că a săvârșit infracțiunea din dorința de a ajuta un prieten, ducându-l acasă pe acesta, si nu din teribilism, că face parte dintr-o familie organizată și că este nejustificată opinia instanței în sensul că, atât timp cât inculpatul este student si nu are venituri stabile, trebuie să-i fie aplicată o pedeapsa cu închisoarea si nu amendă.
Având in vedere toate aceste considerente, inculpatul a solicitat o sancțiune de tipul unei amenzi penale, raportat la dispozițiile art. 61, iar la stabilirea cuantumului acesteia sa aibă în vedere ca a optat pentru procedura simplificată de recunoaștere a faptei, astfel încât beneficiază de o reducere a limitelor de pedeapsa cu ¼, dar și statutul său de student și posibilitățile personale și financiare.
In ceea ce privește aplicarea unor eventuale pedepse complementare, consideră că în cazul său nu se impune aplicarea vreunei astfel de masuri întrucât, de la data săvârșirii faptei respectiv 24.08.2014 și până în prezent a trecut o perioada lungă de timp, mai mult de un an de zile ceea ce înseamnă ca pericolul social s-a diminuat .
Pentru toate aceste considerente, a solicitat instanței admiterea apelului în temeiul dispozițiilor art 421 alin. 2 lit. a, sa fie desființată sentința 250 din 30.09.2015 și rejudecând sa se dispună aplicarea unei pedepse cu amenda .
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, în raport de criticile formulate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., Curtea apreciază apelul declarat de inculpatul I. C. ca fiind fondat, iar apelul Parchetului ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
În speță, Curtea reține, în primul rând, faptul că prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe însușite de inculpat în procedura prevăzută de art. 374 alin. 4, art. 375 și 377 C.pr.pen.
Aceste probe, al căror conținut a fost prezentat pe larg de prima instanță și nu a fost contestat de inculpat, dovedesc faptul că, la data de 26.08.2014, în jurul orei 09,00, inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul marca Opel cu numărul de înmatriculare_, având în sânge o îmbibație alcoolică de 1,30 g/l, ce depășește limita legală, faptă sancționată de dispozițiile art. 336 alin. 1 Cod penal cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani sau amenda.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, Curtea constată că aceasta a fost stabilită cu respectarea dispozițiilor legale, în limitele reduse în conformitate cu dispozițiile art. 396 alin. 10 C.pr.pen., fiind avute în vedere atât elementele favorabile inculpatului, cât și cele ce agravează răspunderea acestuia.
Raportat la aceste elemente, dar și la dispozițiile legale incidente, Curtea observă în primul rând faptul că o pedeapsă cu executare efectivă, fie ea și amenda, apare ca fiind mai constrângătoare pentru condamnat decât o pedeapsă a cărei aplicare a fost amânată, chiar dacă această pedeapsă este pedeapsa închisorii.
Pe de altă parte, raportat la toate elementele ce caracterizează persoana inculpatului – vârsta acestuia, statutul său de student și lipsa de venituri personale, nivelul ridicat al alcoolemiei și ora la care inculpatul a condus autovehiculul, consecințele produse - un accident rutier cu pagube materiale - și cele care s-ar fi putut produce – Curtea apreciază că este oportună supravegherea conduitei acestuia prin intermediul prezentării sale Serviciul de probațiune și prin întâlnirile cu consilierul de probațiune, pentru evitarea săvârșirii de fapte similare în viitor.
În ceea ce privește argumentele invocate de inculpat, Curtea consideră că invocarea de către acesta a dorinței de a-și ajuta prietenul ca justificare a deciziei de a conduce sub influența băuturilor alcoolice reprezintă o dovadă a faptului că acesta nu conștientizează gravitatea faptei sale și împrejurarea că procedând în astfel și-a pus în pericol prietenul, pentru care, dacă dorea cu adevărat să-l ajute, putea să apeleze serviciul de taximetre. Acest mod de a vedea lucrurile este, de asemenea, o probă suplimentară în sensul că este necesară supravegherea pe viitor a conduitei inculpatului.
În același timp, Curtea achiesează la cele arătate de prima instanță referitoare la eficacitatea redusă a pedepsei amenzii în cazul în care inculpatul are mijloace proprii reduse de existență, amenda urmând în aceste condiții, cel mai probabil, să fie plătită de către familia acestuia, ceea ce diminuează potențialul său sancționator și preventiv.
În aceste condiții, stabilirea unei pedepse cu închisoarea, în cuantumul minim prevăzut de lege, cu amânarea aplicării acesteia pe o perioadă de 2 ani reprezintă cea mai bună modalitate de a asigura îndreptarea și sancționarea inculpatului, nefiind însă necesară aplicarea pedepsei complementare solicitate de Ministerul Public sau obligarea inculpatului la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, raportat la conduita inculpatului atât anterioară, cât și ulterioară săvârșirii infracțiunii, în intervalul de peste 1 an scurs de la acel moment.
Față de aceste considerente, Curtea în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.proc.pen. va admite apelul declarat de inculpatul I. C. împotriva sentinței penale nr. 250/30.09.2015 a Judecătoriei Călărași.
Va desființa în parte sentința apelată și, rejudecând:
Va înlătura dispoziția de obligare a inculpatului la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art.421 pct. 1 lit. b C.proc.pen. va respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Călărași împotriva sentinței penale nr. 250/30.09.2015 a Judecătoriei Călărași.
În baza art. 275 alin. 3 C.proc.pen., cheltuielile judiciare în apel vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.proc.pen. admite apelul declarat de inculpatul I. C. împotriva sentinței penale nr. 250/30.09.2015 a Judecătoriei Călărași.
Desființează în parte sentința apelată și, rejudecând:
Înlătură dispoziția de obligare a inculpatului la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art.421 pct. 1 lit. b C.proc.pen. respinge ca nefondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Călărași împotriva sentinței penale nr. 250/30.09.2015 a Judecătoriei Călărași.
În baza art. 275 alin. 3 C.proc.pen., cheltuielile judiciare în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.11.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
V. I. V. O. B.
GREFIER,
I. D.
Red.jud.VIV
Dact.EA-4 buc
J.Călărași – jud.O.I.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 598/2015.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
