Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 598/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 598/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-11-2015
ROMÂNIA
Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 598/CO
Ședința publică din data de 24.11.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – O. B.
GREFIER – I. D.
Ministerul Public – P. de pe lângă ÎCCJ - D. a fost reprezentat de procuror O. L..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de condamnatul N. B. A.împotriva sentinței penale nr. 1705/14.10.2015.
Dezbaterile asupra contestației au avut loc în ședința publică din data de 23.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, în baza art. 391 alin. 1 Cpr.pen., a stabilit termen de pronunțare la 24.11.2015.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1705/14.10.2015 Tribunalul București – Secția I Penală a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de petentul condamnat N. B. A. și a dispus obligarea acestuia la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.08.2015, petentul N. B. A. a formulat contestație la executarea pedepsei în executarea căreia se află în Penitenciarul J., fără a învedera motivele pe care se întemeiază cererea.
La dosarul cauzei s-a depus o cerere de judecata in lipsa de către petent.
Potrivit disp.art.598 C.p.p. contestația la executare poate fi formulată în situații expres prevăzute de legiuitor, respectiv: punerea în executare a unei hotărâri nedefinitive; când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută sau vreo împiedicare la executare sau când se invoca amnistia, prescripția sau grațierea sau orice altă cauza de stingere ori micșorare a pedepsei.
În raport de împrejurarea că petentul condamnat nu a motivat cererea și temeiul juridic al acesteia, iar ulterior a refuzat să se mai prezinte în instanța solicitând judecarea cauzei în lipsă, constatând imposibilitatea judecătorului de a verifica îndeplinirea condițiilor art.598 C.p.p., va constata că cererea petentului este inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul N. B. A., care a solicitat admiterea contestației formulate, anularea sentinței penale nr.1705/14.10.2015 a Tribunalului București, deoarece nu a beneficiat de procedura simplificată a recunoașterii vinovăției.
Examinând actele dosarului și sentința penală apelată, Curtea apreciază nefondată contestația formulată de inculpat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Curtea remarcă în prealabil, faptul că, deși corectă, soluția dată de prima instanță, considerentele acesteia sunt eronate, cererea introductivă a condamnatului specificând explicit cauza pe care a înțeles să își întemeieze contestația. Astfel, în motivarea cererii, petentul-condamnat a solicitat să i se aplice dispozițiile Legii nr. 202/2010, în sensul reducerii cu 1/3 a limitelor de pedeapsă.
Se constată că petentul contestator se află în executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 186 din 16.03.2012 pronunțată de Tribunalul București, definitivă prin decizia penală nr. 254/24.01.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin urmare succesiv intrării în vigoare a L. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor.
Dispozițiile a căror aplicare o solicită contestatorul reglementează procedura simplificată a judecării în cazul recunoașterii vinovăției și au la bază o pledoarie de vinovăție, iar aplicarea acestora este condiționată de declarația inculpatului, dată personal sau prin înscris autentic înainte de citirea actului de sesizare a instanței că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în rechizitoriu, solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală și nu este acuzat de săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea (în sensul art. 1411 C. pen.) prevede pedeapsa detențiunii pe viată.
Din interpretarea literară a art. 320 indice 1 Cod procedură penală se poate constata cu ușurință că norma de procedură stabilește imperativ, ca moment procesual limită, până la care inculpatul își poate exercita dreptul de a solicita aplicarea procedurii simplificate, începerea cercetării judecătorești, moment procesual marcat de citirea actului de sesizare al instanței. Singura excepție de la această condiție imperativă fiind aceea ce rezultă din Decizia nr. 1470 din 08.11.2011 a Curții Constituționale și vizează exclusiv situațiile tranzitorii generate de aplicarea în timp a dispozițiilor art. 320 indice 1 cod procedură penală, situații tranzitorii ce presupun prin excelență însă ca aplicarea textului menționat să se realizeze în cursul judecății, iar nu după rămânerea definitivă.
În ce privește invocarea dispoziției menționate cu privire la condamnări pentru care s-au pronunțat hotărâri judecătorești definitive, Curtea Constituțională prin aceeași decizie a stabilit că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în cauze având ca obiect contestație la executare nu au legătură cu soluționarea cauzelor în care a fost invocată, deoarece, așa cum rezultă din denumirea sa marginală, textul are în vedere o judecată, aparținând, cu excepția situațiilor tranzitorii, numai fondului și care, deopotrivă, trebuie să fie operabilă numai până la pronunțarea unei hotărâri definitive.
Astfel, fiind un mijloc procesual prin care se rezolvă incidentele privind executarea, art. 598 Cod procedură penală a prevăzut expres cazurile în care poate fi folosită contestația la executare, prin limitarea acestora, legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive, putând fi vizate exclusiv aspecte ce se referă la executarea hotărârii intrate în puterea lucrului judecat, fără a se putea aduce modificări în ceea ce privește soluția.
Reindividualizarea unei pedepse poate face obiectul căilor de atac ordinare, respectiv apelul și recursul sau a unei cereri de modificare a pedepsei cerere întemeiată pe disp. art. 585 Cpp. Astfel, textul menționat prevede posibilitatea modificării unei pedepse doar în situația în care la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei - deci în faza de executare - se constată existența unei alte hotărâri definitive în raport de care se stabilește existența concursului de infracțiuni, a recidivei sau a unui act material ce intră în conținutul aceleiași infracțiuni, ceea ce nu este cazul în situația de față.
Reținând că petentul nu a invocat nici un motiv care să se încadreze în cazurile strict precizate de legiuitor, Curtea va respinge, ca nefondată, contestația exercitată de contestatorul condamnat N. B. A. și-l va obliga pe contestator la plata sumei de 330 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația exercitată de contestatorul condamnat N. B. A. împotriva sentinței penale nr. 1705/14.10.2015 pronunțată de Tribunalul București –Secția I Penală.
Obligă pe contestator la plata sumei de 330 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 130 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.11.2015.
PREȘEDINTE,
O. B.
GREFIER,
I. D.
Red. B.O./ 05.01.2016
Tehnored.V.D./4 ex./29.12.2015
T.B.S.1 – jud. P.I.
| ← Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
