Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 689/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 689/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 4227/87/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR._

(3842/2014)

DECIZIA PENALĂ NR.689/A

Ședința publică din 07.05.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE – T. G.

JUDECĂTOR – V. V. I.

GREFIER – O. P.

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror B. E.-Eliana.

Pe rol, pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect soluționarea apelurilor declarate de P. DE PE L. TRIBUNALUL TELEORMAN, inculpatul A. M. C. și de partea civilă B. B. V., împotriva sentinței penale nr.94 din 09.09.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr._ .

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la data de 24.04.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de azi, dispunând următoarele:

CURTEA,

Deliberând asupra apelurilor penale de față:

Prin sentința penală nr.94 pronunțată de Tribunalul Teleorman la data de 09.09.2014 în temeiul art. 396 rap. la art. 16 alin.1 lit. c C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C. P. Ș. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor, prev. de art. 188 C. pen.

În temeiul art. 397 C. proc. pen. a fost admisă acțiunea civilă formulată de părțile civile S. Județean de Ambulanță Teleorman, S. C. de Urgență B. A. București și B. B. V. și a fost obligat inculpatul A. M. C., condamnat prin sentința penală nr. 160/26.11.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul penal_, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 99/A/14.02.2014 a Curții de Apel București, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev. de art. 174 C. pen., la plata către părțile civile S. Județean de Ambulanță Teleorman a sumei de 1039,65 lei, reprezentând cheltuieli de transport, către S. C. de Urgență B. A. București a sumei de 9093,40 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare, și către B. B. V. a sumei de 8035,72 lei, reprezentând daune materiale.

În temeiul art. 275 alin. 3 C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că:

Prin rechizitoriul din 2 aprilie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman întocmit în dosarul penal nr. 575/P/2012 și înregistrat pe rolul Tribunalului Teleorman sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților A. M. C. și C. P. Ș. I., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev. de art. 174 Cod penal (1968).

În rechizitoriu s-a arătat, în fapt, că în dimineața de vineri, 05.10.2012, medicul veterinar Băețica R. s-a deplasat cu autobuzul din mun. Tr. M. ajungând în mun. A. în jurul orelor 6,20, la autogara situată în apropierea restaurantului Edma, deplasându-se pe jos spre . martor B. I., vol.II, filele 6-7).

În jurul orelor 6,15, inculpatul A. M. C., plecând de la locuința situată pe . marca Cielo_, spre intersecția cu . întâlnit pe Băețica R. în apropierea clădirii CEC de pe . acesta i-a relatat că merge la serviciu, inculpatul s-a oferit să-l conducă cu autoturismul său, motiv pentru care Băețica R. s-a urcat în autoturism pe scaunul din dreapta față, având asupra sa o servietă din material textil de culoare neagră.

După ce a ajuns la intersecția cu . M. C. a virat pe aceasta la dreapta și a circulat până la intersecția cu ., virând pe această stradă și oprindu-se vizavi de terasa „Conciato”, unde s-a întâlnit cu inculpatul C. P. Ș. I. – în baza unei înțelegeri anterioare – acesta urcându-se pe bancheta din spate dreapta.

S-a mai reținut în actul de acuzare că inculpatul C. P. Ș. I., chiar dacă nu s-ar fi deplasat cu autoturismul marca Ford din orașul Z. spre A., la ora 4,30 circula un tren pe ruta Z. - A. care sosea la ora 5,33 - vol. I filele 307-308, perioadă de timp apropiată de momentul când s-au întâlnit inculpații și victima, aspect atestat de adresa nr. 687/S/2013 eliberată de . B..

În timp ce se aflau pe ., observând clădirea gării și, întrucât medicul B. avea o suprafață de teren agricol în extravilanul localității și nu se întârzia la program, acesta a solicitat inculpatului A. M. C. să meargă cu autoturismul spre zona respectivă, fapt pentru care s-au deplasat către S.C. Interex, au traversat calea ferată și șoseaua de centură, iar apoi, fiind orientați de victimă, au urcat o pantă și au mers pe primul drum de câmp la dreapta, circa 500 metri.

După ce au ajuns la terenul respectiv, inculpatul A. M. C. a oprit autoturismul marca Daewoo - Cielo, iar Băețica R. și inculpatul C. P. Ș. I. au coborât pe aceeași parte. Observând că pe suprafața respectivă nu erau efectuate lucrări agricole, Băețica R. a afirmat: „uitați, al dracului om, nu mi-a arat terenul”.

Profitând de faptul că era întuneric și nu se aflau alte persoane în apropiere, inculpatul C. P. Ș. I. i-a reproșat numitului B. R. disponibilizarea sa, l-a îmbrâncit și l-a lovit cu picioarele în abdomen, împrejurare care a generat gesturi de apărare din partea victimei, precum și nedumerirea acesteia, care l-a întrebat: „ce ai cu mine, ce ți-am făcut eu?”, context în care victimei i-a scăpat pantoful din piciorul drept pe suprafața sa de teren agricol, la circa 2-3 metri față de drumul de câmp.

Inculpatul a continuat să exercite acte de violență cu corp dur (pumni, picioare) asupra victimei care, în timp ce se apăra cu servieta și solicita ajutorul, a traversat terenul în diagonală. Pentru a-l determina pe inculpat să înceteze actele de violență, întrucât acesta afirma „m-ai dat afară, mi-ai luat locul”, Băețica R. i-a spus „nu v-am dat eu afară, ci conducerea a decis, eu vă iubesc ca pe copii mei”.

În timp ce victima se apăra și traversa terenul, inculpatul C. P. Ș. I. s-a apropiat de autoturism, solicitându-i inculpatului A. M. C. să deschidă portbagajul împrejurare în care s-a înarmat cu o cheie tubulară în forma literei „L” pentru desfăcut șuruburile de la roțile autoturismului. Cu aceeași ocazie, l-a întrebat pe inculpatul A. M. C.: „tu ce stai, și pe tine te-a dat afară?”, iar acesta, înarmându-se cu cricul auto marca Daewoo, s-a deplasat spre zona unde era victima și celălalt inculpat.

Inculpatul A. M. C. i-a aplicat victimei o lovitură cu cricul, însă fiind nemulțumit de modul cum acționase inculpatul C. P. Ș. I. a aruncat cheia cu care era înarmat, a luat cricul auto și a lovit victima cu intensitate sporită în zona capului, fapt pentru care o componentă (plăcuța de la cricul auto) s-a desprins și a căzut pe sol.

Aflându-se în apropiere și observând că inculpatul C. P. Ș. I. lovea victima cu intensitate sporită, inculpatul A. M. C. a întins mâna stângă afirmând „lasă-l, că l-ai omorât” și în această împrejurare i-au fost cauzate leziuni la nivelul degetelor III și IV prin lovire cu corp dur - raport de constatare medico legală eliberat de SML Teleorman la 10.10.2012 (vol.I, fila 200).

Martora I. Tămâița care locuia în apropiere (circa 50 metri), auzind gălăgie a mers în spatele imobilului să vadă ce se întâmplă și cu această ocazie a presupus că erau mai multe persoane care se certau, întrucât a auzit un bărbat afirmând „lasă-l, că l-ai omorât”, după care a observat un fascicul de lumină ce părea să provină de la o lanternă (sau brichetă cu led) urmate de zgomot de portiere închise; a văzut stopurile din spate ale unui autoturism care părăsea zona și a circulat înainte, fără să întoarcă și să treacă astfel pe lângă zona unde se afla (vezi declarații martori I. Tămâița, filele 8-14).

În cursul urmăririi penale, inculpatul A. M. C. a precizat și faptul că, după comiterea agresiunii, observând că piesa componentă de la cric a căzut pe sol, inculpatul C. P. Ș. I. a luminat cu o brichetă cu led să caute obiectul respectiv, însă nu l-a găsit. Pe cricul auto și cheia tubulară erau urme de natură biologică (sânge) pe care, după ce au ajuns la autoturism, le-a introdus într-o sacoșă din plastic și le-a lăsat în portbagaj, după care au abandonat victima pe sol și au părăsit zona circulând în sensul de mers „înainte” până la o miriște, unde a virat spre stânga spre alt drum de câmp paralel care se intersecta cu cel pe care au venit, după care circulând pe acesta au mers spre A..

În continuare, cei doi inculpați au circulat cu autoturismul trecând pe lângă SC Interex - . zona blocului J, pe care l-au ocolit prin spate și au ieșit spre . C. P. Ș. I. i-a solicitat să oprească în apropierea magazinului „Vacanța Tour”. În momentul când inculpatul a coborât din autoturism i-a spus „o să am grijă de tine dacă spui cuiva.” și în această împrejurare A. M. C. a observat că pe pantalonul drept (blugi de culoare albastru închis) părea să existe urme de natură biologică (sânge). La scurt timp (în jurul orelor 7,39) inculpatul A. M. C. a sunat-o pe telefonul mobil pe mama sa să o întrebe dacă se deplasa în localitate și avea nevoie de autoturism, iar apoi s-a deplasat spre parcarea S.C „Cicalex” SA, unde la ora 7,55 l-a sunat pe martorul S. C. (paznic) să-i dea o sticlă cu vin și observând că venise șeful acestuia au convenit să efectueze acest lucru altădată - listing vol.I, fila 382 și declarație martor S. C., vol.II, filele 66-68.

În aceeași dimineață, inculpatul A. M. C. a revenit cu autoturismul spre A. și, ajungând la intersecția străzilor Dunării – Agricultori, a virat la dreapta spre . trecut pe lângă autogara din zona restaurantului Edma și, în timp ce se deplasa printre aleile blocurilor din apropierea sediului Poliției Municipiului A., a aruncat într-un tomberon obiectele corp delict (cheie metalică și cric auto marca Daewoo), după care a mers și a luat apă de la un izvor.

În acest interval de timp, inculpatul l-a sunat pe martorul C. I. (vecin) pentru a-l întreba dacă aveau a doua zi activități la partidul unde era membru și ulterior i-a solicitat să meargă împreună cu tatăl său în . cazanul pentru țuică - listing vol.I, fila 382 și declarație martor C. I., vol.II, filele 69-70.

Până la ora 9,48, când a fost sunat de prietena sa, I. T. M., inculpatul C. P. Ș. I. a avut posibilitatea să se înapoieze în orașul Z. și să fie astfel localizat, în eventualitatea în care a avut telefonul mobil dual sim marca Samsung cu carcasă de culoare gri, închis ori lăsat intenționat la domiciliu.

În jurul orelor 10,31 inculpatul C. P. Ș. I. a fost sunat și de inculpatul A. M. C. care, „pentru a crea acoperire”, l-a întrebat dacă a aflat ce s-a întâmplat cu medicul Băețica R. - listing vol.I, fila 383.

În aceeași zi, în jurul orelor 12,30, inculpatul C. P. Ș. I. s-a deplasat cu autoturismul marca Ford la S. Z. pentru o intervenție chirurgicală a mamei sale și a fost sunat pe telefonul mobil de mătușa sa, C. D. M. (asistent medical) la ora 13,19 să revină la spital pentru a o transporta pe mama sa la domiciliu - vol.I listing, fila 383 și declarație martor C. D. M., și planșă foto, vol.II, filele 133-139.

La fel ca inculpatul A. M. C., nici inculpatul C. P. Ș. I. nu a relatat vreunei persoane cele întâmplate, a avut un program normal în sensul că ulterior a mers la sala de fitness, iar în jurul orelor 18,00 la domiciliul său a venit martora I. T. M. împreună cu tatăl său, cu autoturismul marca Renault aparținând societății unde acesta își desfășoară activitatea. În continuare, până la data de 09.10.2012, cei doi inculpați s-au comportat normal, firesc, neavând alte convorbiri, între ei, pe telefonul mobil.

După ce inculpații au părăsit zona cu autoturismul, în aceeași dimineață, martora I. Tâmâița i-a relatat soțului său cele întâmplate aceștia deplasându-se împreună spre zona respectivă (răzorul care delimita suprafața de teren agricol a victimei de o cultură cu viță de vie). Cu această ocazie au observat că pe sol se afla un bărbat care agoniza, astfel că au apelat serviciul 112.

Din fișa de intervenție a serviciului de ambulanță a rezultat că martorul I. F. a sunat la nr. de urgență 112, la data de 05.10.2012 ora 7,54 - vol.I, fila 4 la fața locului ajungând un echipaj al ambulanței format din B. Gigel (ambulanțier) și D. F. Steluța (asistent medical ) - martori.

Martora I. Tămâița a mers să aștepte ambulanța la intersecția drumului în pantă cu drumul de câmp, iar martorul Ignar F. a rămas în apropiere pentru a asigura paza, fără să efectueze modificări. La fața locului echipajul de pe ambulanță l-a găsit pe numitul B. R. în stare de conștiență cu ochii deschiși și prezentând reflexe însă fără a fi cooperant, acesta prezenta numeroase leziuni externe în zona capului, degetele de la mâini și sânge coagulat fiindu-i acordate îngrijiri medicale.

Din declarațiile martorilor B. Gigel și D. F. Steluța a rezultat cu certitudine că în momentul intervenției aveau mănuși chirurgicale și după ce au așezat victima pe targă, observând că în apropiere se afla o servietă în care era cartea de identitate a acesteia, au luat-o în autovehicul - declarații martori B. Gigel și D. F. Steluța, vol.II, filele 24 -29.

În aceeași zi (05.10.2012), victima a fost transportată la S. Județean A. – Secția UPU și, întrucât prezenta „traumatism cranio facial cu plăgi sângerânde în regiunea frontală și regiunea scapulară. Hematon periorbital OD. Agresiune. Traiecte de fractură. Plăgi multiple craniene”, la scurt timp a fost transferat la S. C. de Urgență B. A. – Secția neurorchirurgie III, unde a fost internat cu diagnosticul „Traumatism cranio cerebral grav afirmativ agresiune. GCS 9 puncte. Fractură multieschiloasă fronto temporo – occipitală dreapta. Fractură frontală stânga. Fractură perete anterior și lateral sinus maxilar drept. Hemosinus maxilar drept. Fractură arcadă zigomatică dreapta, mandibulă dreapta, perete lateral orbită dreapta cu fragment intruziv intraorbital. Hemoragie subarahnoidiană post traumatică. Pneumocefalie. Traumatism ocular drept. Multiple plăgi delabrante la nivelul scalpului, pavilion ocular drept, menton”.

Deși i-au fost acordate îngrijiri medicale de specialitate (vezi vol.I, copie F.O._, filele 121-126) la data de 21.10.2012, B. R. a decedat.

La reținerea situației de fapt mai sus enunțată s-au avut în vedere aspectele de fapt relevate cu ocazia cercetării la fața locului realizată în data de 05.10.2012 ca urmare a sesizării organelor de poliție în urma căreia s-a identificat că pe răzorul care delimita suprafața de teren agricol, spre interior, la circa 35 metri față de drumul de câmp, o baltă de sânge (circa 50/30 cm) de natură recentă, în imediata apropiere aflându-se 3 șervețele (tip prosop cu lungimea de circa 40 cm fiecare, inserate cu model floral) care erau mototolite și îmbibate cu sânge și o plăcuță metalică dreptunghiulară profilată cu muchii și margini și cu ondulații cu dimensiunea de circa 5,3/5 cm, provenind de la un cric auto marca Daewooo. La circa 48 cm față de zona respectivă, în diagonala suprafeței de teren agricol și la circa 2 m în interiorul acesteia de la drumul de câmp, pe sol, s-a găsit și ridicat un pantof bărbătesc, de culoare neagră, prevăzut cu șiret, de la piciorul drept. Distanța dintre zona unde a fost identificată balta de sânge până la imobilul martorilor I. Tămâița și I. F. s-a determinat a fi de circa 56 m. S-a reținut că până la sosirea organelor de urmărire penală, pe drumul de câmp respectiv au circulat mai multe vehicule, fapt pentru care nu s-au putut ridica urme traseologice pentru a se stabili cu certitudine modelul de pneuri de la autoturismul cu care s-a deplasat victima - proces-verbal de cercetare la fața locului, schița și planșă foto, vol.I, filele 1-28.

Ca urmare a examinării obiectelor care se aflau în servieta din material textil ce aparținea victimei - vol.I, fila 47, întrucât nu fusese sustras nici un bun, s-a stabilit că în cauză, mobilul a fost un conflict spontan cu o persoană (persoane) pe care victima le cunoștea, întrucât s-a deplasat la suprafața de teren agricol cu un autoturism marca Daewoo.

S-a stabilit în baza verificărilor efectuate că B. R. avea un comportament pașnic, evita neînțelegerile, era respectuos, un bun profesionist (fapt pentru care după pensionare, conducerea societății a fost de acord să-și desfășoare activitatea în continuare) singurele momente conflictuale avându-le în perioada restrângerii de activitate la .. cu inculpatul A. M. C., care se afla în subordinea medicului veterinar Băețica R., inculpatul reproșându-i medicului că l-a trecut pe lista persoanelor disponibilizate, și cu inculpatul C. P. Ș. I., întrucât a fost desemnat în locul său. Inculpatul A. M. C. este posesorul unui autoturism marca Daewoo.

Determinarea leziunilor numitului B. R. s-a realizat în baza raportului de constatare medico – legală eliberat de SML Teleorman la 09.10.2012, care a concluzionat că „din actul medical examinat a rezultat că numitul B. R. prezintă leziuni traumatice produse prin lovire repetată cu un corp dur care pot data din 05.10.2012 necesitând 80-90 zile îngrijiri medicale dacă nu survin complicații. Leziunile traumatice constatate pun în primejdie viața victimei” - vol.I. fila 128.

Raportul de necropsie eliberat de INML M. Minovici București la 11.03.2013 a atestat faptul că „moartea numitului Băețica R. a fost violentă. Ea s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale consecința unui traumatism cranio cerebral și facial soldat cu fracturi multiple cominutive de boltă craniană iradiată la baza craniului, fractură de sinus maxilar drept și de mandibulă. Leziunile traumatice care au dus la deces s-au putut produce prin lovire repetată cu corp dur și corp dur cu muchie și au legătură directă de cauzalitate în tanatogeneză. Decesul poate data din 21.10.2012” - vol.I, ordonanță, raport necropsie și planșă foto, filele 129-198.

În urma completării raportului de necropsie s-a stabilit că „leziunile traumatice tanato generatoare au fost cele cranio cerebrale. Mecanismul de producere al acestora este lovirea activă cu și de corp - plan dur în același context traumatic. Marca traumatică craniană localizată în regiunea frontală stânga, raportat la aspectul morfologic s-a putut produce prin lovire activă cu o parte a cricului și anume placa metalică cu profil liniar și ondulat a acestuia sau orice obiect asemănător. Nu sunt elemente obiectiv științifice care să ateste lovirea cu una din componentele tip „cheie tubulară pentru desfăcut șuruburile de la roțile autoturismului marca Cielo”. . de os maxilar și implicit a sinusului maxilar drept s-a putut produce prin lovire cu corp dur. . de mandibulă paramedian stâng are ca mecanism de producere lovirea activă cu corp dur. Nu se poate preciza cu certitudine poziția victimă – agresor, aceasta putând fi inițial față în față” - vol.I, filele 143 – 145.

Sub aspectul identificării autorilor faptei, s-au avut în vedere declarațiile inculpatului A. M. C., care a adoptat un comportament oscilant justificat, în opinia Parchetului, de dorința acestuia de a diminua ori scăpa de răspunderea penală; acesta a urmărit să inducă în eroare organele de urmărire penală, însă realizând, ulterior, consecințele și gravitatea faptei comise, fără să fie constrâns în vreun mod, a recunoscut faptul că după ce a ajuns cu autoturismul marca Cielo la suprafața de teren agricol a victimei împreună cu inculpatul C. P. Ș. I. au exercitat acte de violență asupra acesteia cu corp dur și corp dur cu muchie. Cu aceeași ocazie, inculpatul a precizat și faptul că după comiterea faptei a fost amenințat de colegul său - declarații inculpat vol.II, filele 274-289.

Astfel, s-a reținut că la data de 09.10.2012, A. M. C. a declarat că după ce s-a întâlnit în dimineața de 05.10.2012 cu medicul Băețica R. „nu mai rețin unde am plecat cu mașina și cu doctorul și nici ce s-a întâmplat… precizez faptul că în afară de doctorul Băețica nu am luat alte persoane în mașină, acesta a coborât pe . acolo s-a urcat o femeie la mine în mașină… Nu vreau să precizez numele acelei femei, deoarece este măritată și nu vreau să i se afle numele - vol.II, filele 267-268. Ulterior, s-a reținut în actul de acuzare că, întrucât victima se afla în viață și inculpatul realizând că exista posibilitatea să-și revină și să precizeze numele persoanei (persoanelor) care l-au agresat, a recunoscut faptul că, în dimineața de 05.10.2012, a acționat asupra acesteia împreună cu inculpatul C. P. Ș. I. - vol.II, filele 274 – 278.

La data de 12.10.2012, fiind condus în teren, inculpatul A. M. C. a indicat zona unde s-a întâlnit cu victima (în apropierea sediului CEC) și cu inculpatul C. P. Ș. I. (în zona stației 1 Mai) și a arătat alt traseu pe care s-au deplasat în extravilanul localității - proces-verbal și planșă foto, vol.I, filele 217-250, însă ulterior a revenit și l-a indicat pe cel menționat în declarații, apreciindu-se de către procurorul de caz că în acest mod inculpatul a apreciat că v-a scăpa ori își va diminua răspunderea pentru fapta comisă. Acesta a indicat și zona unde a abandonat obiectele corp delict - vol. I, proces-verbal și planșă foto filele 201-205.

Au fost avute în vedere la determinarea laturii obiective și subiective a infracțiunii de omor și mijloacele de probă reprezentate de constările tehnice și expertizele de determinare a comportamentului simulat. Astfel, în cursul urmăririi penale față de inculpați s-a efectuat testarea cu poligraf asupra comportamentului simulat întocmindu-se raportul de constatare tehnico-științifică eliberat de IPJ Teleorman – S. Criminalistică, la 25.10.2012 și care a atestat faptul că „numitul A. M. C. a afirmat în interviul pretext că a mințit în declarațiile pe care le-a dat în dosarul cauzei, menționând că a lovit victima cu un cric de uz auto, atât pe corp, cât și în cap și potrivit procedurilor de lucru privind utilizarea tehnicii poligraf, testul cu aparatul poligraf nu se mai efectuează. Pentru răspunsurile numitului C. P. Ș. I., la întrebările relevante ale cauzei, este imposibil de formulat o concluzie de certitudine cu privire la sinceritatea sau nesinceritatea subiectului investigat. S-a propus o nouă examinare” - vol.I, raport de constatare tehnico-științifică filele 324-329.

În consecință, s-a dispus expertizarea întocmindu-se raportul de expertiză criminalistică nr._/09.11.2012 asupra comportamentului simulat din care a rezultat că la întrebările relevante cauzei - „În data de 05.10.2012, tu l-ai lovit în cap pe B. R.? Tu l-ai lovit în zona capului pe B. R.?, În zona viilor tu l-ai lovit în cap pe B. R.?” -, răspunsurile inculpatului C. P. Ș. I. au provocat modificări specifice comportamentului simulat, în timp ce pentru întrebările adresate inculpatului A. M. C. - „Minți atunci când susții că la omor a participat și C.? Minți atunci când susții că și C. l-a lovit pe B.? Minți atunci când susții că C. l-a lovit cu cheia în cap pe B. R.? Te-ai înțeles cu C. să-l bateți pe B.?” - s-a evidențiat faptul că răspunsurile acestuia nu au provocat modificări specifice comportamentului simulat - raport de expertiză criminalistică - vol.I, filele 336-349.

S-a prezumat de către procurorul de caz că este puțin probabil ca același expert să fie indus în eroare de două ori, cu atât mai mult cu cât inculpații nu au avut de formulat obiecții și după ce le-a fost adus la cunoștință rezultatul testării au semnat diagramele; acest mijloc tehnic tocmai fiindcă nu este subiectiv a confirmat fără dubiu că aspectele care erau relatate de inculpatul A. M. C. corespund realității.

Pentru determinarea valorii probatorii a acestor determinări ale comportamentului simulat a fost avută în vedere adresa nr._/C.P.C.S./I.A. /07.03.2013 eliberată de Inspectoratul General al Poliției Române, Institutul Național de Criminalistică, care a atestat faptul că „Detecția comportamentului simulat în funcție de fazele procesului penal poate fi constatare tehnico-științifică conform art. 112 C.p.p. sau expertiză conform art. 116 Cod pr. penală și face parte din categoria expertizelor criminalistice, alături de grafică, dactiloscopie, traseologie, balistică judiciară etc. S-a precizat că toate domeniile enumerate, inclusiv detecția comportamentului simulat sunt menționate și în Legea nr. 156/2011 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 75 din 24.08.2000, privind autorizarea experților criminaliști” - vol.I, fila 365.

Inculpatului A. M. C. i-au fost prezentate spre recunoaștere obiectele de îmbrăcăminte pe care a declarat că le-a purtat inculpatul C. P. Ș. I. în dimineața de 05.10. 2012 și care au fost ridicate de la domiciliul acestuia la data de 10.10.2012 - procese-verbale și planșă foto, vol.I filele 265-281.

Obiectele de îmbrăcăminte indicate de inculpatul A. M. C. împreună cu plăcuța de la cricul auto și cele trei șervețele găsite cu ocazia cercetării la fața locului au fost înaintate la Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici” București, pentru efectuarea expertizei biocriminalistice ADN, la data de 24.10.2012 - ordonanță și adresa vol.I, filele 282-284.

Raportul de expertiză medico-legală ADN eliberat de INML M. Minovici la 20.03.2013 a atestat faptul că „Analiza genetică a urmelor de sânge de pe șervețele inscripționate 2, 3 și 4, precum și de pe componenta de cric Daewoo a pus în evidență câte un profil genetic unic masculin perfect corespondent profilului de referință al victimei Băețica R.. Din analiza statistică și de probabilitate reiese ca ipoteză „urmele de sânge de pe șervețele și de pe componenta de cric Daewoo conțin ADN ce provine de la victima Băețica R., este de 6.7x10 20 ori mai probabilă decât ipoteza urme de sânge de pe șervețele de pe componenta de cric Daewoo conțin ADN ce provine de la o persoană necunoscută de sex masculin”.

Analiza genetică a urmelor de pe pantalonii numitului C. P. Ș. nu a evidențiat ADN uman și nici profile ADN interpretabile, cel mai probabil datorită îndepărtării și/sau degradării materialului genetic prin acțiunea factorilor fizico chimici – spălare cu detergent” – vol. I, filele 285-295.

Inculpatul A. M. C. a fost supus și unei expertize medico-legale psihiatrice efectuate de I.N.M.L. „M. Minovici” București care a atestat faptul că „numitul A. M. C. nu prezintă tulburări psihice de natură a-i afecta capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale. Are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat” - vol.I. filele 313-315.

Au fost analizate ca probe în dosar și înregistrările realizate de camerele video urbane, astfel că potrivit raportului tehnic eliberat de Institutul pentru Tehnologii Avansate s-a stabilit că datorită calității imaginilor și a orientării vehiculelor în cadru, numerele de înmatriculare ale vehiculelor analizate nu se pot identifica prin tehnici de prelucrare și analiză a imaginilor. Datorită calității imaginilor și a condițiilor de iluminare nu se pot evidenția detalii privind ocupanții autoturismelor” - vol.I, filele 300-306.

Determinarea mobilului faptei a fost realizată în baza declarației inculpatului A. M. C., care a arătat motivul pentru care s-a întâlnit cu celălalt inculpat, coroborată cu documentele existente la dosar și adresa 3789 din 23.10.2012 eliberată de . că „B. R. era persoana nominalizată prin decizie să preia activitatea CFSA; C. P. Ș. I. nu s-a prezentat la biroul de resurse umane cu nota de lichidare încheiată” - vol. II, fila 230.

În privința inculpatului C. P. Ș. I. s-a reținut că membrii familiei acestuia au acreditat ideea că este „nevinovat” și într-o primă „versiune” că inculpatul A. M. C., care nu se afla în relații de dușmănie cu fiul lor, a comis fapta împreună cu tatăl său.

Astfel, în timp ce tatăl inculpatului A. M. C. a acceptat să contribuie la aflarea adevărului și după efectuarea testului poligraf a rezultat că a manifestat un comportament sincer, tatăl inculpatului C. P. Ș. I. și-a amintit „subit” că în dimineața de 05.10.2012 în jurul orelor 6,20 a văzut că fiul său se afla la locuință și dormea și ulterior i-a solicitat martorului A. I. (care își desfășura activitatea la societatea unde lucrau în calitate de conducător auto) să depună o declarație în acest sens însă martorul a refuzat - vol.II, declarație martor A. I., filele 152-153.

Din declarațiile martorilor Coaje E. și Plăieșu V. s-a reținut și faptul că scara blocului nu este iluminată și pentru a ajunge la etajul unde locuia inculpatul C. P. Ș. I. se folosesc alte surse de iluminat (brichetă cu led) sau lumina de la telefonul mobil - vol.II, decl. martori Coaje E., filele 118-120, Plăieșu V. 121-124 și C. B. M. 146-150.

Martorul C. B. M. a refuzat să efectueze testul poligraf, declarând că „medicul mi-a recomandat să nu efectuez acest lucru deoarece sufăr de afecțiuni cardiace” depunând adeverință medicală eliberată de medicul de familie la 26.02.2013, vol. II, filele 145-151.

În raport de afecțiunea tahicardică și de tratamentul aplicat și care ar fi influențat rezultatul testării poligraf invocată de inculpatul C. P. Ș. I., examinându-se fișa medicală a acestuia, a rezultat că de la data când a fost arestat până la data de 06.03.2013 când a fost solicitată aceasta, i-a fost administrată la data de 08.01.2013 doar o tetraciclină unguent - vol. I. filele 352-354, astfel că nu s-a justificat nici motivul pentru care potrivit adeverinței medicale din 28.02.2013 (eliberată de același medic de familie) a rezultat că inculpatul suferă de „distonie neurovegetativă” - vol.I, fila 351.

Astfel, a fost evident că nici „versiunea” potrivit căreia în momentul efectuării testului poligraf inculpatul suferea de o maladie de natură să influențeze concluziile expertului nu corespunde realității, aspect care a rezultat și din adresa eliberată de Centrul medical județean Teleorman, în care s-a precizat că „urmare monitorizării activității cardiace a inculpatului C. P. Ș. I. s-au constatat valori tensionale între 145/85 și 120/70, valorile tensiunii arteriale situându-se în limite normale” - vol. I, fila 363.

Așadar, a rezultat că afirmațiile inculpatului C. P. Ș. I. sunt nesincere și nu s-au coroborat cu alte mijloace de probă tehnice, obiective.

În concluzie, în situația în care o persoană (inculpatul A. M. C.) nu suferă de vreo maladie psihică și are discernământ, în timp ce victima, deși se afla în stare gravă exista oricând posibilitatea să-și revină și să indice persoanele care l-au agresat, fără să aibă vreun interes ori să fie constrâns în vreun mod, a afirmat în mod constant, din primul moment, că a comis fapta împreună cu celălalt inculpat (C. P. Ș. I.), cu care nu se afla decât în relații colegiale, iar cu ocazia testelor asupra comportamentului simulat a rezultat că a manifestat un comportament sincer, nu s-a putut concluziona decât faptul că acesta nu este „mitoman” și a susținut cu vehemență doar aspecte care corespund realității și s-au coroborat cu materialul probator administrat în cauză din care a rezultat fără dubiu că asupra victimei au acționat două persoane, iar acestea sunt numai acelea indicate de inculpatul A. M. C..

La data de 09.10.2012, față de inculpați s-a luat măsura reținerii, iar la 10.10.2012, au fost arestați preventiv pentru o perioadă de 29 zile pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 Cod penal (1968). Ca urmare a intervenirii, data de 21.10.2012, a decesului lui Băețica R., față de inculpați s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpaților în infracțiunea de omor, prev. de art. 174 Cod penal.

Având în vedere modul cum au acționat, obiectele folosite (corp dur și corp dur cu muchie), zona anatomică vizată, numeroasele leziuni cauzate și intensitatea cu care au fost aplicate loviturile, a rezultat în mod evident că prin acțiunea lor conjugată și simultană, desfășurând fiecare activități materiale îndreptate direct împotriva vieții victimei, pe care după comiterea agresiunii au abandonat-o în stare gravă pe câmp, inculpații au urmărit cu intenție directă să-i suprime viața, astfel că fapta săvârșită de aceștia întrunește pe deplin elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prev. de art. 174 Cod penal. (a se vedea în acest sens C.S.J., Secția Penală Decizia nr. 1262 din 22.05.1997, publicată în Codul Penal Adnotat, Ed. Argessis Print 1999, pag. 80-81).

În faza de urmărire penală, au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului, proces-verbal de sesizare, fișă intervenție ambulanță, schiță și planșă foto; planșă foto și opis cu obiectele aparținând victimei și care au fost găsite în servieta acesteia; planșă foto cu numerele apelate/ recepționate și mesaje de pe telefoanele victimei; planșă foto cu urme de rulare identificate cu ocazia cercetării la fața locului; fotografii metrice și de detaliu cu plăcuța componentă de la cricul auto marca Daewoo; adresă S. Județean de Ambulanță Teleorman; adresă Spital C. de Urgență „Prof. Dr.B. A.” București, cheltuieli spitalizare și copie F.O; adresă SML Teleorman și raport de constatare medico legală; ordonanță, adrese, certificat medical constatator al decesului și concluzii provizorii eliberate de INML M. Minovici București; raport medico-legal de necropsie, adresă completare și planșă foto necropsie eliberate de INML M. Minovici București; adresă și raport de constatare medico-legală eliberat de SML Teleorman; procese-verbale și planșă foto cu examinarea autoturismului inculpatului A. M. C. și zona unde a abandonat obiectele corp delict; proces-verbal și planșă foto conducere în teren, inculpat A. M. C.; proces-verbal și planșă foto cu obiectele de îmbrăcăminte ridicate de la inculpatul A. M. C.; proces-verbal și planșă foto cu obiectele de îmbrăcăminte ridicate de la locuința inculpatului C. P. Ș. I.; proces-verbal și planșă foto cu obiectele de îmbrăcăminte prezentate spre recunoaștere inculpatului A. M. C.; ordonanță, raport de expertiză medico-legală (ADN) și planșă foto cu obiectele care au fost înaintate; adresă Primăria mun. A. și CD-uri imagini video camere de supraveghere; adrese și raport tehnic eliberat de Institutul pentru Tehnologii Avansate București; adresă . B.; adrese Ordonanță și raport de primă expertiză medico-legală psihiatrică eliberată de INML București; copii dicționar de psihiatrie; adresă, ordonanță și raport de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat, eliberate de IPJ Teleorman; adrese, ordonanță și raport de expertiză criminalistică asupra detecției comportamentului simulat eliberat de Direcția Generală de Poliție a Municipiului București – S. Criminalistic; adresă și copii de pe fișele medicale ale inculpaților eliberate de Centrul de Reținere și Arestare preventivă Teleorman; adresă eliberată de Centrul medical Județean Teleorman; adresă eliberată de IGPR – Institutul Național de Criminalistică; referate, autorizații instanță și CD-uri cu listing convorbiri inculpați; copie psihologie judiciară și tratat criminalistică; procese-verbale de restituire telefoane mobile; declarație parte civilă Băețica B. V.; bonuri fiscale, chitanțe; declarații martori audiați în cauză; procese-verbale; planșe foto; ordonanță și raport de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat; adresă și raport eliberate de Centrul de Reținere și Arest Preventiv Teleorman; corespondență, adeverințe și caracterizări inculpat A. M. C.; declarații martori solicitați de inculpat în apărarea sa, planșă foto, adeverință medicală; declarații martori audiați în cursul urmăririi penale; proces-verbal de confruntare și înregistrare audie video; Adrese și copii acte (decizii, note de lichidare) eliberate de . și contract individual de muncă privind pe inculpatul C. P. I.; adresă și copii referate cu propunere de scoatere de sub urmărire penală; declarații inculpat A. M. C.; proces-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii, rezoluție de începere a urmăririi penale, ordonanță de punere în mișcare a acțiunii penale, ordonanță de schimbarea încadrării juridice, ordonanță de reținere și fișă cazier și mandat arestare inculpat A. M. C.; cereri probatoriu, memoriu, cerere de revocare a măsurii arestării preventive; declarații inculpat C. P. Ș. I.; proces-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii, rezoluție de începere a urmăririi penale, ordonanță de punere în mișcare a acțiunii penale, ordonanță de schimbare a încadrării juridice, ordonanță de reținere și mandat de arestare preventivă; fișă cazier inculpat C. P. Ș. I.; încheieri de prelungire a măsurii arestării preventive emise de Tribunalul Teleorman și Curtea de Apel București.

În cursul cercetării judecătorești, au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpaților C. P. Ș. I., A. M. C., caracterizări ale inculpatului A. Marisu C., dosar_, vol. I referat – f. 99, decizia nr. 7/03.01.2012 a .. 100, fișa postului pentru inculpat A. M., adeverință studii universitare inculpat A. M. și diplomă de bacalaureat, diplomă de absolvire studii universitare, caracterizare inculpat C. P. Ș. I., depozițiile martorilor L. A., A. F., B. I., U. N., I. Tămâița, I. F., B. Gigel, D. F. Steluța, A. I. (DOSAR_ ); D. Nicușor I., C. N. L., C. B. M., C. D. M., C. M., Plăieșu V., C. E., R. M., M. M., P. D. D., A. I., P. G., D. I., V. G., C. F., R. S., B. G., I. T. M., N. I., J. M., N. T., P. A., K. C., S. Candice C., înscrisuri olografe (DOSAR_ ); M. M., C. Victorița H., P. M., M. D. E., P. C. M., P. M. A., P. D. V., ordonanță de clasare din 26.02.2014, adeverință, caracterizare (DOSAR_ ).

Analizând materialul probator administrat în cauză, Tribunalul a reținut următoarele:

Prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 19.11.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul penal nr._, în temeiul art. 38 rap. la art. 350 alin. 5 C. proc. pen, s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la inculpatul C. P. Ș. I. și la latura civilă a procesului penal, constituindu-se astfel dosarul penal nr._ /22.11.2013.

Prin sentința penală nr. 160/26.11.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul penal nr._, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 99/A/14.02.2014 a Curții de Apel București s-a hotărât în baza art. 174 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 320/1 alin. 7 Cod procedură penală condamnarea inculpatului A. M. C. la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare, pentru infracțiunea de omor.

În baza art. 71 Cod penal i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal pe durata executării pedepsei principale, în baza art. 65 Cod penal i s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal pe o durată de 4 (patru) ani, în condițiile prevăzute de art. 66 Cod penal, în baza art. 350 C.p.p. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și în baza art. 88 Cod penal s-a computat din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive, de la data de 09.10.2012 la zi, respectiv 26.11.2013. În baza art. 118 alin. 1 lit. b și alin. 3 Cod penal s-au confiscat de la inculpat contravaloarea unui cric auto și a unei chei tubulare auto, fiind obligat inculpatul la plata sumei de 3.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, întrucât la data de 21.05.2013, inculpatul A. M. C. a recunoscut săvârșirea infracțiunii așa cum a fost reținută în sarcina sa în rechizitoriu, s-a făcut aplicarea în cauză a disp. art. 320/1 C. proc. pen.

A reținut instanța de judecată că în urma analizării probelor administrate în faza de urmărire penală, infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpatul A. M. C.. S-a reținut că în perioada 15.11.2011 – 01.10.2012 acesta și-a desfășurat activitatea, în calitate de laborant chimist, la Laboratorul de Trichineloscopie din cadrul S.C. „Cicalex” SA, cu sediul în ., fiind în subordinea medicului veterinar Băețica R., victima în vârstă de 68 ani. Pentru a-și îndeplini atribuțiile de serviciu, inculpatul se deplasa la sediul societății cu autoturismul marca Daewoo-Cielo, de culoare albastru, cu nr. de înmatriculare_, proprietatea tatălui său.

În esență, s-a reținut că în dimineața zilei de 05.10.2012, în jurul orelor 6,15, inculpatul A. M. C. a plecat singur de la locuința situată pe . marca Cielo_ . În apropierea sediului CEC Bank situat pe . întâlnit pe medicul veterinar Băețica R., acesta din urmă fiind navetist pe ruta Tr. M. – A.. În jurul orelor 6,20 se deplasa dinspre autogara situată în apropierea restaurantului Edma către o altă autogară pentru a ajunge la locul său de muncă situat în . fapt atestată de declarația martorului B. I. - vol.II dosar urmărire penală.

Fiind foști colegi de serviciu, numitul B. R. a acceptat invitația inculpatului A. M. C. de a-l conduce cu autoturismul său. Au mers până la restaurantul Conciato, de unde au mai luat o persoană.

Întrucât timpul permitea, astfel că nu întârzia la serviciu, numitul B. R. a cerut inculpatului A. M. C. să se deplaseze în extravilanului orașului A., către magazinul Interex, unde trebuia să verifice efectuarea unei lucrări agricole la un teren proprietatea sa. Ajunși în zona indicată inculpatului de către numitul B. R. și profitând de faptul că era întuneric și nu se aflau alte persoane în apropiere, inculpatul A. M. C. a reproșat numitului B. R. disponibilizarea sa. Aceast reproș a intervenit pe fondul disponibilizării inculpatului în baza unei decizii exclusive a conducerii societății angajatoare, respectiv .>

În aceste împrejurări, inculpatul a început să exercite asupra numitului Bărțică R. acte de agresiune fizică mai multe lovituri în zona capului și a altor zone ale corpului împrejurarea în care inculpatului i-au fost produse răni la nivelul degetelor III și IV prin lovire cu un corp dur.

În urma actelor de agresiune, victima B. R. a decedat, instanța reținând concluziile raportului de necropsie astfel cum acesta a fost completat precum și fișa de observație întocmită de serviciu primiri urgențe din cadrul Spitalului de Urgență A..

În acest sens, s-a statuat că leziunile traumatice care au dus la deces s-au putut produce prin lovire repetată cu corp dur și corp dur cu muchie și au legătură directă de cauzalitate în tanatogeneză, decesul putând data din 21.10.2012” - vol.I dosar urmărire penală, ordonanță, raport necropsie și planșă foto, filele 129-198. Leziunile traumatice tanato generatoare au fost cele cranio cerebrale - vol.I dosar urmărire penală, filele 143 – 145. Mecanismul de producere al acestora este lovirea activă cu și de corp - plan dur în același context traumatic. Marca traumatică craniană localizată în regiunea frontală stânga, raportat la aspectul morfologic s-a putut produce prin lovire activă cu o parte a cricului și anume placa metalică cu profil liniar și ondulat a acestuia sau orice obiect asemănător. Nu sunt elemente obiectiv științifice care să ateste lovirea cu una din componentele tip „cheie tubulară pentru desfăcut șuruburile de la roțile autoturismului marca Cielo”. . de os maxilar și implicit a sinusului maxilar drept s-a putut produce prin lovire cu corp dur. . de mandibulă paramedian stâng are ca mecanism de producere lovirea activă cu corp dur. Nu se poate preciza cu certitudine poziția victimă – agresor, aceasta putând fi inițial față în față.

În cauză, având în vedere, atât sentința penală definitivă mai sus indicată, cât și întregul material probator administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în cea de judecată, Tribunalul a reținut că în cauză sunt incidente disp. art. 16 alin.1 lit. c C. proc. pen., neexistând probe că fapta de omor asupra numitului B. R. a fost săvârșită și de către inculpatul C. P. Ș. I..

În cauză nu există nicio probă directă de incriminare a inculpatului C. P. Ș. I., soluția trimiterii în judecată fiind fundamentată în mare măsură pe prezumții.

În ciuda reglementării regimului probator prin texte de lege clare, s-a constat că în susținerea actului de acuzare se prezumă fie că inculpatul C. Ș. avea posibilitatea de a se deplasa la A. cu trenul, fie că întrucât pe scara blocului unde locuia era întuneric acesta era posesorul unei brichetă cu led; s-a prezumat, de asemenea, că acest inculpat avea motive să săvârșească infracțiunea pentru că fusese indisponibilizat.

Or, ceea ce s-a omis a se avea în vedere a fost nereglementarea prezumției ca mijloc de probă în procesul penal, tocmai pentru a nu se înfrânge principiul ce decurge din conținutul art. 99 alin. 2 C.p.p., conform căruia nicio condamnare nu poate interveni în lipsa unor probe certe de vinovăție. S-a reținut, astfel, că inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să își dovedească nevinovăția, la pronunțarea unei hotărâri de condamnare, instanța trebuind să-și formeze convingerea cu privire la vinovăția inculpatului pe bază de probe sigure, certe și decisive, orice îndoială fiind în favoarea inculpatului, conform principiului „in dubio pro reo”.

În speța dedusă judecății, probele de acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, așa încât se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia „condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă” (art. 103 alin. 2 teza a II-a C.p.p.). Această regulă constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu constituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat de art. 5 C.p.p. (art. 3 din vechiul Cod) se regăsește în materia probațiunii (art. 97 alin. 1 C.p.p.)

Plecându-se de la declarațiile oscilante ale inculpatului A. M. C. s-a prezumat succesiv, fără a avea probe certe, că inculpatul C. Ș. a participat la comiterea crimei.

S-a prezumat în rechizitoriu că, la data de 05.10.2012, inculpatul C. P. Ș. I., chiar dacă nu s-ar fi deplasa cu autoturismul marca Ford din orașul Z. spre A., avea posibilitatea de a ajunge de la Z. la A., întrucât la ora 4,30 circula un tren spre A. care sosea la ora 5,30, perioadă de timp apropiată de momentul când s-au întâlnit inculpații și victima, aspecte atestate de adresa nr.687/S/2013 eliberată de . B. – filele 307-308, vol. I dosar urmărire penală. Așadar, plasarea inculpatului C. Ș. la fața locului a fost rezultatul unei prezumții care s-a vrut coroborată cu declarația de inculpare a celuilalt inculpat, respectiv A. M. C.. Or, această presupunere trebuia susținută juridic de probe certe, probe care nu au fost administrate nici în faza de urmărire penală și nici în cea a cercetării judecătorești.

Acuzarea a fost construită plecându-se de la declarația inculpatului A. M. C., fără a se acorda atenția cuvenită determinării profilului psihologic al acestuia. Astfel, nu s-a avut în vedere niciun moment atitudinea oscilantă a inculpatului A. M. C., care a revenit de fiecare dată asupra declarațiilor sale, iar, pe de altă parte, nu s-au reținut elementele cuprinse în depozițiile altor martori - C. F. C., P. M. - care au relatat că acesta filma cu telefonul mobil animalele în timp ce erau sacrificat, deși nu avea voie, arătând ulterior filmările colegilor. Nu s-au reținut, de asemenea, nici depozițiile martorilor – C. F. C. – care au atestat un profil mitoman al inculpatului, acesta obișnuind să prezinte colegilor fapte imaginare. S-a concluzionat în Rechizitoriu, în mod absolut, că dat fiind rezultatul la testările pentru comportament simulat, inculpatul A. M. C. nu este mitoman, astfel că toate declarațiile lui cu privire la participarea la comiterea faptei și a inculpatului C. Ș. corespund realității.

Ceea ce s-a omis a se avea în vedere a fost faptul că mitomania ca formă patologică a comunicării și care se manifesta prin denaturarea adevărului sau prin născocirea unor întâmplări extraordinare de către o persoană, cu scopul de a atrage atenția celor din jur asupra sa, de a ieși în evidență, presupune cu necesitate continuitate, obișnuiță. În cauză, așa cum a rezultat din depozițiile martorilor colegi ai lui A. M. C., relatarea unor întâmplări fictive era o stare de normalitate pentru această persoană. Dacă în cauză, vorbim de un mincinos din obișnuință, așa cum au atestat depozițiile martorilor coroborate cu chiar declarațiile inculpatului A. M. C., acesta era în imposibilitatea de a separa realitatea de ficțiune spunând tot ce îi trece prin minte indiferent de cât de exagerat, ridicol, ilogic sau fals ar fi. Mințind frecvent, acesta nu și-a mai arătat disconfortul psihic, motiv pentru care cu certitudine că ar fi putut induce în eroare orice expert în determinarea comportamentului simulat și nu doar doi, așa cum s-a prezumat în actul de inculpare.

Depoziția martorei P. M. – 207 dosar u.p., vol. II, astfel cum a fost consemnată în fața organelor de urmărire penală în sensul că inculpatul C. Ș. „avea un comportament coleric, apt să se înarmeze cu un obiect și să exercite acte de violență într-un moment de enervare” și care a fost dezmințită în fața instanței de judecată (dosar_ ), nu putea fi nicicum reținută la apreciere, întrucât au fost încălcate obiectul și limitele declarației de martor astfel cum acestea sunt reglementate de disp. art. 116 C.p.p., martorul putând fi audiat asupra unor fapte sau împrejurări de fapt, or, în cauză, martorul a creionat un adevărat profil psihologic.

Instanța de judecată a considerat că toate aceste elemente ar fi trebuit să conducă organul de anchetă către o apreciere rezervată a depozițiilor inculpatului A. M. C., de incriminare a inculpatului C. Ș..

Procedând în această direcție, instanța a căutat să administreze probe certe care să vină să susțină sau din contră să contrazică declarația inculpatului A. M. C. de incriminare a celuilalt inculpat, în acest sens probele fiind interpretate unele prin altele.

Analizând punctual declarațiile inculpatului A. M. C., astfel cum acestea au fost consemnate în faza de urmărire penală, s-a reținut că fiind audiat la data de 09.10.2012 – dosar urmărire penală, inculpatul A. M. C. a declarat că în data de 05.10.2012, în afara medicului B., nu a mai luat pe altcineva în mașină, medicul coborând din autoturismul său pe . a luat o femeie al cărei nume nu a dorit să-l precizeze. În această declarație, condamnatul A. nu a făcut nici o referire la inculpatul C. P. Ș. I..

În a doua declarație dată în aceeași zi și consemnată la fila 269 verso – vol. II dosar urmărire penală, a arătat că la data de 05.10.2012 l-a întâlnit la intersecția străzii Dunării cu . inculpatul C. Ș.. De această dată, A. M. C. l-a împiedicat pe inculpatul C. Ș. în săvârșirea faptei de omor; descriind cum C. Ș. l-a îmbrâncit pe medicul Bățică R., reproșându-i concedierea, după care l-a lovit pe acesta cu pumnii. Ulterior, cu o cheie de roți în formă de L, pe care a luat-o din portbagajul mașinii lui A. M., inculpatul C. Ș. a aplicat lovituri în zone ale corpului victimei pe care inculpatul A. M. C. nu le-a putut preciza pentru că era poziționat lângă mașină, la distanță de cei doi, medicul deplasându-se în încercarea de a scăpa către interiorul terenului. S-a arătat de către A. M. C. că i-ar fi cerut inculpatului C. Ș. să nu-l mai lovească – spunând „lasă-l, bă, că îl omori”, moment în care ar fi fost lovit de către C. peste mâna stângă cu cheia. Aceasta, în contextul în care martorul D. I. a relatat la data de 05.03.2013 despre o discuție pe care a avut-o cu inculpatul A. M., în care acesta i s-a destăinuit în sensul că inculpatul C. Ș. a fost cel care l-a apărat pe medicul B. R.. De asemenea, acesta i s-a destăinuit în sensul că a fost cu o fată al cărei nume nu l-a putut divulga pentru a nu-i provoca certuri în familie.

La data de 24.10.2012, inculpatul A. M. a revenit asupra declarațiilor anterioare date în fața Tribunalului Teleorman și a Curții de Apel București. Cu această ocazie, a menționat că la întâlnit pe inculpatul C. Ș. la intersecția străzii Dunării cu Av. C., locație diferită de cea indicată în declarația de la 09.10.2012 ca fiind intersecția .. 1 Mai. S-a făcut o altă descriere a faptelor de agresiune ce au fost exercitate asupra medicului B. R.. S-a arătat că inculpatul C. Ș. a luat cheia în formă de L, iar el, C. M. s-a înarmat cu cricul. De această dată, inculpatul A. a precizat că victima a fost lovită de către inculpatul C. în zona capului, în ciuda faptului că la data de 09.10.2014, moment situat temporar mai aproape de data comiterii infracțiunii, a arătat că nu a văzut zona corpului unde i s-au aplicat lovituri victimei de către C., întrucât el era lângă mașina, iar victima se deplasase cca 20 m în diagonală în interiorul terenului. De această dată, inculpatul A. a arătat că și el a aplicat lovituri cu cricul în zona spatelui.

La data de 29.03.2013, inculpatul A. M. a revenit asupra declarației sale referitor la succesiunea faptelor de agresiune și a schimbat din nou scenariul. A arătat că inculpatul C. Ș. l-a lovit pe medic cu cheia în formă de L, fără a putea preciza numărul loviturilor, întrucât se afla la distanță, cu toate că anterior declarase că a fost alături de inculpatul C.. Cu prilejul acestei declarații, inculpatul A. a arătat că a aplicat o singură lovitură cu cricul, însă nu a mai putut preciza dacă a lovit victima sau a lovit în pământ, datorită agitației.

Toate aceste declarații contradictorii nu erau în măsură să nască nici măcar indicii de vinovăție asupra inculpatului C. decât în ipoteza în care se coroborau cu alte mijloace de probă certe, așa cum obligă principiile procesual penale.

Realitatea declarațiilor inculpatului A. M. C. ar fi trebuit apreciată și prin prisma concluziilor raportului de expertiză medico-legală (ADN) eliberat de INML M. Minovici la 20.03.2013, care a relevat faptul că șervețelele purtând urme de sânge și care au fost găsite la locul crimei nu conțineau urme biologice aparținând inculpatului A. M., ci victimei - „Analiza genetică a urmelor de sânge de pe șervețele inscripționate 2,3 și 4, precum și de pe componenta de cric Daewoo a pus în evidență câte un profil genetic unic masculin perfect corespondent profilului de referință al victimei Băețica R..

Or, inculpatul A. a declarat la data de 09.10.2012 că nu știe dacă s-a șters pe mâini el sau Ș. cu acele șervețele. Ulterior, la data de 24.10.2012, a declarat că el s-a șters de sângele care-i curgea ca urmare a unei răni la degetul inelar stâng.

Nesinceritatea declarațiilor inculpatului A. M. C. ar fi trebuit apreciată și prin prisma depozițiilor martorilor D. Nicușor I., acesta arătând în fața organelor de urmărire penală că a auzit o persoană pe care ulterior a identificat-o ca fiind inculpatul C. Ș. în timp ce îi cerea inculpatului A., contra sumei de 10 000 euro, să spună că a săvârșit fapta singur, în caz contrar urmând să-i omoare părinții. Adresa IPJ Teleorman existentă la fila 74 dosar u.p., vol. II a infirmat, însă, existența și a celei mai mici posibilități de întâlnire a celor doi inculpați. În acest context orice suspiciuni cu privire la exercitarea de acte de amenințare asupra inculpatului A. M. C. de către inculpatul C. Ș. s-au dovedit a fi fictive cu repercusiuni firești asupra modului de interpretare și apreciere a declarațiilor inculpatului A.. Același martor audiat în fața instanței de judecată a declarat că inculpatul A. i-a cerut în schimbul unei sume de bani să declare în sensul celor consemnate în faza de urmărire penală.

De asemenea, ar fi trebuit apreciate ca probe în determinarea atitudinii psihice a inculpatului A. M. C. și scrisorile pe care le-a trimis părinților săi alături de biletele trimise în stare de arest. În scrisori vorbește de presiunile pe care le-ar fi exercitat inculpatul C. Ș. asupra sa pentru a-și asuma singur vinovăția, în scrisoarea din data de 30.12.2012, întrebându-se retoric de ce trebuie să plătească pentru o crimă pe care nu a comis-o, aceasta în contextul în care declarațiile date anterior în fața organelor de urmărire penală au fost de recunoaștere a faptei.

Procedând la o interpretare legală a probelor cu care se pretinde a se fi coroborat declarațiile inculpatului A. M. C. pentru susținerea vinovăției inculpatului C. Ș., Tribunalul a reținut că nu există nicio probă certă.

Așa fiind, niciunul dintre martori nu a putut declara că l-a văzut pe inculpatul C. Ș. în orașul A., cu atât mai mult la fața locului unde a fost comisă infracțiunea. Din contră, depozițiile martorilor audiați la cererea lui C. Ș. l-au plasat în mod cert pe acesta în orașul Z., la domiciliul său, la data și ora când s-a consumat infracțiunea. Înlăturarea de la apreciere a acestor probe pentru atitudine părtinitoare a fost lipsită de consistență juridică, depozițiile martorilor, rude ale inculpatului, și care ar fi putut fi puse sub semnul echivocului, fiind susținute de declarații ale unor vecini. Astfel martora R. M., vecină cu inculpatul C. Ș., a declarat că în dimineața zilei de 05.10.2012 a văzut mașina acestuia parcată în fața blocului, aflând indirect de la bunica inculpatului că acesta este acasă. Aceasta s-a coroborat și cu declarațiile martorelor Coaje E., Plăieșu V. – dosar_ care au văzut autoturismul inculpatului parcat în fața blocului, cea din urmă având indirect cunoștință de prezența inculpatului în imobil la ora 6,50 ca urmare a declarației mamei acestuia. Depozițiile martorilor rude ale inculpatului pot fi înlăturate ca fiind subiective numai în situația în care alte probe certe atestă acest fapt.

Depoziția martorului A. A. – dosar_, în sensul că fiul său, inculpatul A. M. i-ar fi relatat că a doua zi, 05.10.2012 urma să se întâlnească cu un coleg pe nume Ș. pentru a se deplasa la Cicalex ca acesta din urmă să-și rezolve fișa de lichidare, întrucât acest coleg nu avea mijloc de transport nu a creat nici o aparență probatorie pentru că nu s-a coroborat cu alte probe certe de vinovăție și aceasta întrucât inculpatul C. Ș. avea mijloc de transport, respectiv un autoturism personal, dar și posibilitatea de a ajunge la locul de muncă alături de tatăl său care era navetist fiind angajat al unei societăți din A.. Nu a existat nici o explicație logică a motivului pentru care inculpatul C. Ș. ar fi ajuns în A. cu trenul.

Depoziția martorei I. Lămâița - dosar_, cea care alături de soțul său a identificat victima la fața locului nu a putut fi apreciată ca o probă certă de vinovăție, întrucât audiată fiind în fața instanței de judecată aceasta a arătat că nu poate preciza dacă vocea de bărbat pe care a auzit-o a spus „lasă-l” sau „lasă-mă”, aspecte despre care a menționat că au fost relatate în aceeași manieră și la urmărire penală; depoziția martorei în faza de urmărire a menționat că aceasta ar fi declarat că a auzit „lasă-l, că l-ai omorât”. Chiar de ar fi auzit „lasă-l”, această declarație nu îl plasează pe inculpatul C. Ș. la fața locului.

În ciuda faptului că în faza de urmărire penală martora I. Tămâița a declarat că a văzut un fascicul de lumină ce ar fi provenit de la o lanternă, și nu de la o brichetă cu led, pentru că fascicolul era mai mare, în rechizitoriu s-a reținut că la fața locului s-a folosit o brichetă cu led care ar fi aparținut inculpatului C. Ș., și pe care acesta ar fi folosit-o pentru a căuta la fața locului piesa care a căzut din cric. Proprietatea acestui obiect a fost atribuită inculpatului C. Ș., plecându-se încă o dată de la o altă prezumție, și anume că acesta avea nevoie să se orienteze pe scara blocului unde locuia de un astfel de dispozitiv, întrucât scara blocului nu era iluminată. În cauză nu a fost administrată nicio dovadă certă în acest sens; singura probă a fost declarația inculpatului A. M. C.. Nu s-a reținut declarația martorei R. S., care a arătat că o astfel de brichetă era deținută de victimă, niciunul dintre cei doi inculpați nefiind văzut a poseda un astfel de obiect, ei nefiind fumători. Așa fiind, nici acest obiect, neputând a fi probat că i-a aparținut lui C. Ș., nu l-a putut inculpa.

Declarațiile martorilor, respectiv Coaje E., care a precizat că pe scara inculpatului C. Ș. nu este lumină la etajul 1, nu a fost nicicum raportată la declarația martorului A. I., care a arătat că există iluminat pe bază de senzori la etajul 1, unde locuiește inculpatul. Or, aceste aspecte nu mai puteau fi lămurite în fața instanței de judecată datorită intervalului mare de timp care a trecut de la momentul săvârșirii faptei.

Referitor la constatarea tehnico-științifică și expertizarea comportamentului simulat pentru inculpatul C. Ș., instanța a reținut că, fără a nega valoarea probatorie a acestor mijloace de probă, trebuie reținut că acestea nu oferă informații certe de vinovăție, putând fi apreciate numai ca niște indicii. Instanța a constatat că probele mai sus arătate au fost circumstanțiale, indirecte și insuficiente pentru a răsturna prezumția de nevinovăție a inculpatului. Probele indirecte nu furnizează informații care pot dovedi în mod direct și cert vinovăția sau nevinovăția inculpatului, acestea putând conduce la anumite concluzii în cauza penală numai în măsura în care se coroborează cu conținutul altor probe directe sau indirecte. Rezultatele testului poligraf, fără a putea fi ignorat de organele de urmărire penală și de instanță, nu constituie probă în sensul art. 97 alin. 2 C.p.p., ci pot constitui numai un indiciu care, însă, trebuie coroborat cu alte probe certe, chiar dacă nu obligatoriu directe, de natură să întemeieze, dincolo de orice îndoială rezonabilă, o soluție de condamnare.

Raportului de expertiză medico-legală (ADN) eliberat de INML M. Minovici la 20.03.2013 nu a putut oferi nicio informație certă cu privire la implicarea inculpatului C. Ș. în comiterea infracțiunii. De asemenea, analiza genetică a urmelor de pe pantalonii numitului C. P. Ș. nu a evidențiat ADN uman și nici profile ADN interpretabile, cel mai probabil datorită îndepărtării și/sau degradării materialului genetic prin acțiunea factorilor fizico chimici (spălare cu detergent).

Nici imaginile înregistrate de camerele de supraveghere și care puse la dispoziția anchetatorilor de Primăria municipiului A. pentru data de 05.10.2012 între orele 6,15 – 7,30 – f. 296, dosar u.p. vol.I, nu au relevat aspecte importante în susținerea inculpării lui C. Ș.. Potrivit raportului tehnic eliberat de Institutul pentru Tehnologii Avansate a rezultat că „în urma analizării înregistrărilor puse la dispoziție s-a constatat că datorită calității imaginilor și a orientării vehiculelor în cadru, numerele de înmatriculare ale vehiculelor analizate nu se pot identifica prin tehnici de prelucrare și analiză a imaginilor. Datorită calității imaginilor și a condițiilor de iluminare, nu se pot evidenția detalii privind ocupanții autoturismelor”.

De asemenea, mecanismul de producere a leziunilor traumatice și procesul tanatogenerator, astfel cum a fost redat în raportul medico-legal de necropsie completat nu constituie - în lipsa unor probe convingătoare - argumente probatorii de natură să răstoarne prezumția de nevinovăție a inculpatului.

Față de toate aceste considerente, instanța a apreciat că în cauză nu au fost administrate probe certe de susținere a vinovăției inculpatului C. P. Ș. I., fapt pentru care, în temeiul art. 396 rap. la art. 16 alin.1 lit. c C. proc. pen., a achitat pe inculpatul C. P. Ș. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor, prev. de art. 188 C. pen.

Stabilindu-se în cauză, în mod definitiv, că vinovăția în comiterea faptei aparține condamnatului A. M. C., în temeiul art. 397 C. proc. pen. a fost admisă acțiunea civilă formulată de părțile civile S. Județean de Ambulanță Teleorman, S. C. de Urgență B. A. București și B. B. V..

Pe cale de consecință, a fost obligat A. M. C. la plata către partea civilă S. Județean de Ambulanță Teleorman a sumei 1039,65 lei, reprezentând cheltuieli de transport, astfel cum au atestat înscrisurile depuse, la plata către partea civilă S. C. de Urgență B. A. București a sumei de 9093,40 lei cheltuieli de spitalizare, astfel cum au atestat înscrisurile depuse în susținerea cererii de constituire ca parte civilă, și către partea civilă B. B. V. a sumei de 8035,72 lei reprezentând daune materiale - cheltuieli de înmormântare și transport, astfel cum au atestat înscrisurile depuse. S-a reținut că partea civilă Bărțică B. V. nu a solicitat obligarea la daune morale.

În temeiul disp. art. 275 alin. 3 C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel P. de pe lângă Tribunalul Teleorman, inculpatul A. M. C. și partea civilă B. B. V.,

P.a arătat, în esență, următoarele:

În pronunțarea soluției de achitare privind pe inculpatul C. P.-Ș.-I., prima instanță a reținut că trimiterea în judecată a acestuia a fost fundamentată pe prezumții, că „probele de acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului".

Motivarea instanței este greșită în condițiile în care din probele administrate în cauză a rezultat că inculpatul A. M. - C. și inculpatul C. P. - Ș. - I. și-au desfășurat activitatea în cadrul . sediul în ., primul ca laborant chimist, iar al doilea - ca medic veterinar, aceștia aflându-se în relații colegiale.

Conducerea societății a decis ca, începând cu data de 01.09.2012, să îl desemneze pe B. R. reprezentantul managementului și coordonatorul echipei de siguranță alimentară, astfel că la data de 31.08.2012 s-a comunicat celor doi inculpați că se aflau în perioada de preaviz, de 20 de zile lucrătoare, până la data de 28.09.2012.

S-a reținut în motivarea soluției de achitare că acuzarea a fost construită plecându-se de la declarația inculpatului A. M. - C., fară a se acorda atenția cuvenită profilului psihologic al acestuia.

Inculpatul A. M. - C. a avut o atitudine procesuală oscilantă în faza de urmărire penală, aspect de altfel reținut și în rechizitoriu.

S-a menționat în acesta că pentru a diminua ori scăpa de răspunderea penală inculpatul A. M. - C. a intenționat inițial să inducă în eroare organele de urmărire penală, însă, ulterior, realizând consecințele și gravitatea faptei comise, fără să fie constrâns în vreun mod, a recunoscut faptul că după ce a ajuns cu autoturismul la suprafața de teren agricol a victimei, împreună cu inculpatul C. P. - Ș. - I. au exercitat acte de violență asupra acesteia cu corp dur și corp dur cu muchie.

Un aspect pe care prima instanță nu l-a avut în vedere și care poate să justifice într-un fel exprimarea poziției procesuale oscilante a inculpatului A. M. - C. a fost și faptul că imediat după comiterea faptei acesta a fost amenințat de inculpatul C. P. - Ș. - I..

Pe de altă parte, Tribunalul, după ce a arătat în ce constă „mitomania ca formă patologică a comunicării”, a reținut că în faza de urmărire penală s-a ignorat faptul că inculpatul A. M. - C. are profilul unui mitoman, care ar fi putut induce în eroare orice expert în determinarea comportamentului simulat.

Și acest aspect este greșit întrucât în rechizitoriu s-a reținut că din depozițiile martorilor a rezultat faptul că în anumite împrejurări, cu ocazia discuțiilor pe care le avea cu colegii, inculpatul A. M. - C. relata și aspecte ce nu corespundeau realității.

Inculpatul A. M. - C. a fost supus unei expertize medico-legale psihiatrice din care a rezultat că „nu prezintă tulburări psihice de natură a-i afecta capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale și are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat”.

De asemenea, cei doi inculpați au fost confruntați, ocazie cu care, deși i-au fost adresate numeroase întrebări, inculpatul A. M. - C. a avut o atitudine constant sinceră.

Ulterior efectuării raportului de expertiză tehnico-științifică asupra comportamentului simulat, în faza de urmărire penală inculpatul C. P. -Ș. - I., care nu a formulat niciun fel de obiecțiuni cu privire la acesta, a invocat faptul că la data când a fost testat avea tahicardie.

Din examinarea fișei medicale a acestui inculpat a rezultat că de la data când a fost arestat până la data efectuării testării, acestuia i-a fost administrat la data de 08.01.2013 doar tetraciclină unguent.

Nu s-a făcut nicio dovadă din care să rezulte că inculpatul C. P. -S. - I. suferea de vreo maladie de natură să influențeze concluziile expertului, aspect care a rezultat și din adresa eliberată de Centrul Medical Județean Teleorman. La data de 19.11.2013 a fost audiat nemijlocit de către instanța de fond expertul K. C., ce a efectuat testarea, acesta a redat detaliat modul cum s-a efectuat, precum și faptul că nu a exercitat niciun fel de violență asupra inculpatului C. P. - Ș. - I..

Aceste aspecte însă nu au fost avute în vedere de prima instanță, aceasta concentrându-se pe profilul de mitoman al inculpatului A. M. - C..

Un alt aspect omis de instanță a fost acela că inculpatul C. P. -Ș. - I. manifesta un comportament coleric, impulsiv, recalcitrant, așa cum a rezultat din depozițiile martorilor L. E., C. Victorița, P. M..

A mai reținut instanța în motivarea soluției de achitare că realitatea declarațiilor inculpatului A. M. - C. ar fi trebuit apreciată și prin prisma concluziilor raportului de expertiză medico-legală (ADN) eliberat de I.N.M.L. „M. Minovici” București.

Prima instanța a apreciat că nesinceritatea declarațiilor inculpatului A. M. C. ar fi trebuit raportată la depoziția martorului D. Nicușor I..

Din depoziția acestui martor dată în faza de urmărire penală a rezultat că la data de 21.03.2013, în timp ce se afla în Arestul I.P.J.Teleorman l-a auzit pe inculpatul C. P.-Ș.-I. că-l amenință pe inculpatul A. M.-C. în sensul că dacă recunoaște că a fost singur la comiterea faptei îi va da 10.000 de euro, iar dacă nu, în momentul în care se va elibera, îi va omorî pe părinții inculpatului și pe acesta.

Nici acest aspect nu a fost avut în vedere de prima instanță.

S-a mai reținut că din declarațiile martorilor audiați la solicitarea inculpatului C. P. - Ș. - I. a rezultat că la data de 05.10.2012 acesta se afla în orașul Z., și nu în A., astfel că nu se impune înlăturarea acestor depoziții.

Într-adevăr, din declarațiile martorilor R. M., C. E. și Plăieșu V. a reieșit că au văzut în dimineața zilei de 05.10.2012 autoturismul inculpatului C. P. - Ș. - I. parcat în fața blocului și care au aflat indirect de la rudele inculpatului că acesta se afla acasă la acea dată.

Prin aceste depoziții nu s-a făcut dovada că inculpatul C. P. - Ș. - I. nu s-a aflat la data de 05.10.2012 în A., deoarece și în eventualitatea în care acesta nu se deplasa cu autoturismul marca Ford proprietatea acestuia din orașul Z. spre A., și pe care martorii propuși de inculpați l-au văzut parcat în fața blocului, din adresa nr. 687/S/2013 eliberată de . B., a rezultat că la ora 0430 circula un tren spre A. care sosea la ora 05 33, perioadă de timp apropiată de momentul când s-au întâlnit inculpații și victima.

În cauză s-a făcut dovada motivului pentru care cei doi inculpați s-au întâlnit la data de 05.10.2012, acela că deși inițial inculpatul C. P.-Ș.-I. refuzase să predea documentația în vederea încheierii fișei de lichidare și semnării acesteia și de către victimă, ulterior acesta a revenit asupra deciziei, fișa fiindu-i absolut necesară în demersul acestuia de a-și găsi un nou loc de muncă.

Tot în sensul declarațiilor făcute de martorii propuși în apărarea sa, de data aceasta membrii familiei inculpatului C. P. - Ș. - I., este faptul că acesta este „nevinovat" și într-o primă „versiune" au acreditat ideea că inculpatul A. M. - C. a comis fapta de omor împreună cu tatăl său.

Pentru a proba faptul că aspectele relatate mai sus corespund realității, martorului C. B. M. i s-a solicitat să efectueze testul poligraf, însă a refuzat, motivând că suferă de afecțiuni cardiace.

A mai apreciat prima instanță și faptul că declarația martorei I. Tămâița nu poate fi apreciată ca o probă certă de vinovăție, întrucât audiată în fața instanței a arătat că nu poate preciza dacă vocea de bărbat pe care a auzit-o a spus „lasă-l” sau „lasă-mă".

Este o apreciere eronată a instanței, în condițiile în care din depozițiile acestei martore date atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată a rezultat că în dimineața zilei de 05.10.2012, locuind foarte aproape de locul unde s-a comis fapta, întrucât a auzit gălăgie a ieșit afară, împrejurare în care a auzit o voce de bărbat care spunea „lasă-l, că l-ai omorât".

Faptul că martora, după ce a declarat aceste aspecte și în fața Tribunalului, a menționat la un moment dat că nu poate preciza dacă acea voce de bărbat a spus „lasă-mă” sau „lasă-l, că l-ai omorât", nu poate fi exclusă din ansamblul materialului probator administrat în cauză în condițiile în care martora I. Tărnâița a declarat în fața primei instanțe că își menține declarația dată în faza de urmărire penală.

Un alt aspect evidențiat de Tribunal a fost acela că mecanismul de producere a leziunilor traumatice nu constituie un argument probatoriu de natură să răstoarne prezumția de nevinovăție a inculpatului C. P. - Ș. I..

Din raportul de necropsie a rezultat că moartea victimei a fost violentă, că leziunile traumatice care au dus la deces s-ar fi putut produce prin lovire repetată cu un corp dur și corp dur cu muchie și au legătură directă de cauzalitate cu decesul.

În completarea raportului de necropsie s-a stabilit că leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire activă cu o parte a cricului și anume placa metalică cu profil liniar și ondulat a acesteia și că nu sunt elemente obiectiv științifice care să ateste lovirea cu una din componentele tip cheie tubulară pentru desfăcut șuruburile de la roțile autoturismului Cielo.

Raportul de necropsie este un mijloc de probă important care s-a coroborat cu celelalte mijloace de probă, aspect pe care instanța nu l-a avut în vedere, dat fiind convingerea acesteia că în cauză nu sunt probe de vinovăție în ceea ce-l privește pe inculpatul C. P. - Ș. - I., ci doar prezumții.

Ca atare, în cauză se impune înlăturarea dispoziției de achitare a inculpatului C. P.-Ș.-I. și condamnarea acestuia cu închisoarea în baza art. 188 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen., aplicarea pedepsei accesorii și complementare, computarea reținerii și arestării preventive începând cu data de 3.10.2012 până la data punerii efective în libertate, obligarea în solidar a celor doi incuipați la plata despăgubirilor civile și obligarea inculpatului C. P.-Ș.-I. la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Partea civilă B. B. critică hotărârea apelată pentru nelegalitate, arătând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală prin încălcarea dreptului la apărare. Aceasta, întrucât instanța nu a avut în vedere imposibilitatea de prezentare a avocatului său (căruia îi murise socrul, la data de 7.09.2014), în condițiile în care instanța a fost destul de clementă cu inculpatul, amânând judecarea cauzei după administrarea probelor cu încă un termen tocmai pentru acest lucru.

Motivarea instanței a fost aceea ca cererea a ajuns târziu la dosar și nu a fost însoțită de documente justificative.

În al doilea rând, a arătat că Tribunalul a pronunțat o hotărâre nelegala dispunând achitarea inculpatului C. P. S..

Încă de la început acest inculpat a avut o atitudine necorespunzătoare, negând săvârșirea faptei, cu toate ca există probe și indicii care să-l incrimineze.

Inculpatul avea un mobil al crimei – victima, care era șeful său direct, l-a propus pentru desfacerea contractului de muncă ca urmare a reorganizării unității.

Inculpatul nu accepta că trebuie să plece din unitate și că trebuie să predea toate materialele la care lucrase. Martorii chiar au arătat că ținea foarte mult la acele lucrări personale ale sale, pe care nu dorea să le lase altor persoane motivat de faptul că "era munca lui, studiul lui".

Proba principală și neîndoielnică cu privire la participarea sa la săvârșirea faptei a fost declarația coinculpatului A. C.. Acesta a prezentat organelor de cercetare penală cât și instanței declarații amănunțite, declarații care s-au coroborat și cu celelalte mijloace de probă. Acesta a fost supus și testului poligraf, test ce a confirmat că spune adevărul. Acesta a recunoscut că a lovit victima, cât și faptul că și inculpatul C. P. Ș. a fost prezent și a lovit victima la rândul său.

O altă probă care conduce la vinovăția inculpatului este testul poligraf. Concluziile acestuia au fost acelea că inculpatul C. P. Ș. are un comportament disimulat, aspect care a condus la concluzia că acesta este autor al agresiunii.

Trebuie avute în vedere și depozițiile celor doi psihologi care l-au testat pe inculpatul C. P. Ș., în special cel de-al doilea, care a demonstrat nu numai în concluziile raportului că inculpatul este autor al faptei, cât și în fața instanței, cu ocazia audierii. Foarte important a fost acea afirmație a acestuia în care a prezentat că "cu certitudine inculpatul este autor al faptei" și că nu este cu putință să ascundă acest lucru.

O probă foarte importantă a fost și cea a martorului P. D. D., prieten foarte apropiat al inculpatului.

În declarația data de inculpatul A., acesta a arătat că în dimineața respectivă, ajungând în zona gării din A., victima i-a cerut să meargă un pic spre câmp pentru a vedea dacă era înființată cultura sa de grâu. Cu această ocazie, inculpatul a declarat că victima avea un conflict cu cel care lucra pământul, în sensul că nu se ocupa așa cum era normal de terenul său.

În seara respectivă, martorul P. D. a declarat că a ieșit în oraș cu inculpatul și au făcut o discuție despre zvonul că dr.B. a fost victima unei agresiuni. Cu această ocazie, inculpatul C. a făcut afirmația către ceilalți de la masă că victima avea niște conflicte cu cineva în legătură cu un pământ.

Or, inculpatul C. nu putea să știe decât dacă se afla în mașina condusă de A. în acea dimineață, întrucât atunci a fost singura dată când s-a făcut o asemenea discuție în legătură cu acel pământ.

Tot o probă care a condus la vinovăția inculpatului C. a constituit-o intensitatea leziunilor suferite, leziuni care au condus la decesul victimei. Așa cum sunt descrise aceste leziuni, se poate desprinde că au fost aplicate cu o intensitate crescută, mai exact de o persoană care deține o forță mai mare, respectiv inculpatul C., care deținea o forță fizică superioară.

Cu privire la probele în apărare ale inc.C., solicită să fie înlăturate ca fiind subiective. Toți martorii propuși de inculpat din orașul Z. au declarat cu certitudine că exact în acea dimineață de 05.10 au văzut mașina inculpatului în fața blocului. Când au fost întrebați dacă mașina a fost și la o dată ulterioară, nu au mai știut să răspundă. Acest aspect denotă faptul că aceste depoziții sunt subiective, chiar mincinoase și trebuiesc înlăturate.

Tribunalul a văzut în probele administrate în cauză numai prezumții care nu pot fi apreciate ca și probe. Aceste prezumții nu sunt de natură a schimba probele administrate în cauză, și se face referire la depoziția inc.A. (chiar și în mai multe variante), care s-a coroborat cu expertizele dispuse în cauză (a comportamentului disimulat și traseologică a loviturilor).

Solicită să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoarea orientată către maximul special al pedepsei, tocmai datorită modului de săvârșire a faptei, cât și a poziției procesuale adoptate de acesta.

Solicită și admiterea acțiunii civile și obligarea inculpaților în solidar la plata către partea civilă a sumei de 8035 lei reprezentând despăgubiri materiale, mai exact cheltuielile ocazionate cu înmormântarea victimei.

Apelantul-inculpat A. M. C. a solicitat condamnarea inculpatului C. P. Ș. I. la o pedeapsă cu închisoarea pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 Cod penal, cu reținerea art. 5 Cod penal.

De asemenea, a solicitat reținerea circumstanței agravante, în sensul că fapta a fost săvârșită pentru motive josnice având în vedere că acesta era singura persoană care avea calitatea de medic veterinar și era singurul care avea interesul de a-și păstra această calitate prin înlăturarea victimei.

Cu privire la latura civilă, a solicitat a se dispune obligarea în solidar a inculpaților la plata despăgubirilor civile.

Totodată, a solicitat a se avea în vedere împrejurările care au condus la schimbarea declarațiilor martorilor I. Tămâița și D. Nicușor, după judecarea în fond a cauzei, împrejurări ce duc la concluzia certă că inculpatul a luat legătura cu acești martori și i-a amenințat pentru a-și schimba depozițiile cu privire la împrejurările în care a fost săvârșite fapta.

A mai solicitat a se avea în vedere faptul că inculpatul C. P. Ș. I. nu a colaborat cu organele judiciare, în sensul că a picat testul poligraf, iar pe perioada procesului penal a avut în permanență o atitudine contradictorie.

Nu în ultimul rând, a solicitat condamnarea inculpatului C. P. Ș. I. la o pedeapsă cu închisoarea, al cărei cuantum să fie orientat către maximul special al pedepsei, precum și obligarea în solidar la plata daunelor morale și materiale către părțile civile.

Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, conform art.417 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată că apelurile nu sunt fondate, pentru următoarele considerente:

În acord cu prima instanță, Curtea reține că nu se poate constata, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C. P. Ș. I. a fost săvârșită de acesta.

Fără a mai relua analiza efectuată de Tribunal sub acest aspect, pe care și-o însușește în întregime, și răspunzând motivelor de apel cu privire la modalitatea de soluționare a laturii penale a cauzei, Curtea, interpretând probele administrate în cauză pornind de la prezumția de nevinovăție a inculpatului C. P. Ș. I., arată următoarele:

Singurele mijloace de probă în acuzarea inculpatului C. P. Ș. I. administrate în cauză sunt, de fapt, declarațiile coinculpatului A. M. C.. În aprecierea acestor declarații nu se poate face abstracție însă de atitudinea oscilantă a inculpatului A. M. C. pe parcursul procesului penal, pornind de la negarea comiterii infracțiunii, dar acceptarea că a luat-o în autoturismul său pe victimă, fără implicarea, însă, în vreun fel, a inculpatului C. P. Ș. I. (prima declarație de la data de 9.10.2012), continuând cu indicarea inculpatului C. P. Ș. I., pe care l-ar fi întâlnit la data de 05.10.2012 în A., la intersecția străzii Dunării cu . fiind singurul vinovat de comiterea omorului (a doua declarație din data de 9.10.2012), apoi în sensul că l-ar fi întâlnit pe inculpatul C. la data de 05.10.2012 în A., la intersecția străzii Dunării cu . (în partea opusă, la 1 km distanță de locul inițial indicat), și amândoi ar fi lovit victima, cu minimalizarea propriei contribuții (declarația din 24.10.2012), pentru ca ulterior să nu își mai aducă aminte dacă el a lovit sau nu victima sau a lovit doar în pământ (declarația din 29.03.2013).

Nu corespund adevărului nici declarațiile inculpatului A. M. C. cu privire la proveniența sângelui de pe șervețelele găsite cu ocazia cercetării la fața locului, la data de 09.10.2012 declarând că nu știe dacă s-a șters pe mâini el sau C. Ș. cu acele șervețele, pentru ca ulterior, la data de 24.10.2012, să arate că el s-a șters de sângele care-i curgea ca urmare a unei răni la degetul inelar stâng, ambele variante fiind infirmate de concluziile raportului de expertiză medico-legală (ADN) eliberat de INML M. Minovici la 20.03.2013, care a relevat faptul că șervețelele purtând urme de sânge și care au fost găsite la locul crimei nu conțineau urme biologice aparținând inculpatului A. M., ci victimei.

Inculpatul A. M. C. oscilează și în privința cauzei leziunilor pe care le-a suferit la mână, arătând ba că inculpatul C. l-ar fi lovit cu cricul, când încerca să o apere pe victimă, ba că s-a lovit singur la deget (prinzându-și-l în cric), această din urmă explicație fiind dată chiar în declarația pre-test, în fața psihologului S. Candice Cerasella.

Nesinceritatea declarațiilor inculpatului A. M. C. ar fi trebuit apreciată și prin prisma depozițiilor martorilor D. Nicușor I., acesta arătând în fața organelor de urmărire penală că a auzit o persoană pe care ulterior a identificat-o ca fiind inculpatul C. Ș. în timp ce îi cerea inculpatului A., contra sumei de 10 000 euro, să spună că a săvârșit fapta singur, în caz contrar urmând să-i omoare părinții. Adresa IPJ Teleorman existentă la fila 74 d.u.p., vol. II, a infirmat, însă, existența și a celei mai mici posibilități de întâlnire a celor doi inculpați: aceștia erau încarcerați în camere separate și programul zilnic era organizat în așa fel încât să evite întâlnirea, chiar accidentală, a acestora, inexistența unei asemenea întâlniri la spălător fiind atestată și de rapoartele agenților de serviciu. Același martor, audiat atât în fața Tribunalului cât și a Curții, a declarat că inculpatul A. i-a cerut în schimbul unei sume de bani să declare în sensul celor consemnate în faza de urmărire penală.

Aceasta, și în contextul în care martorul D. I. a relatat la data de 05.03.2013 despre o discuție pe care a avut-o cu inculpatul A. M., în care acesta i s-a destăinuit în sensul că inculpatul C. Ș. a fost cel care l-a apărat pe medicul B. R.. Acesta i-a mai spus că a fost cu o fată al cărei nume nu l-a putut divulga pentru a nu-i provoca certuri în familie.

De asemenea, în scrisorile pe care le-a trimis părinților săi alături de biletele trimise din arest, inculpatul A. M. C. vorbește de presiunile pe care le-ar fi exercitat inculpatul C. Ș. asupra sa pentru a-și asuma singur vinovăția, în scrisoarea din data de 30.12.2012, întrebându-se retoric de ce trebuie să plătească pentru o crimă pe care nu a comis-o, aceasta în condițiile în care declarațiile date anterior în fața organelor de urmărire penală au fost de recunoaștere a faptei.

Potrivit raportului de primă expertiză medico-legală psihiatrică, inculpatul A. M. C., examinat de psiholog la data de 7.12.2012, nu a recunoscut că a agresat-o pe victimă, ci că i-a condus cu autoturismul pe aceasta și pe inculpatul C. la locul faptei. La examenul stării psihice s-a stabilit, printre altele, că subiectul prezintă „afectivitate sintonă”, iar la examenul psihologic – că eficiența sa intelectuală se situează la nivelul inteligenței medii-inferioare (QI=91) și investigarea personalității profunde a subiectului (Testul Szondi) relevă, „în sfera afectelor și sentimentelor - că subiectul se teme să nu se creadă unele lucruri despre el, teama de ceea ce vor spune lumea, oamenii când vor ști că…; în sfera pulsiunilor Eului – subiect care se adaptează la lumea reală, dar care este inhibat”.

Deși inițial a fost de acord cu evaluarea sa psihologică, în apel, inculpatul A. M. C. a refuzat apoi să se supună testărilor. În absența unei asemenea evaluări, Curtea nu poate face abstracție de declarațiile martorilor, colegi cu inculpatul, cărora nu le erau străine nici „fabulațiile”, nici „înclinațiile” ciudate (fotografierea/filmarea de animale sacrificate) și nici pornirile agresive ale acestuia (martora R. S. căzându-le chiar victimă), precum și de declarația martorei I. M., care a arătat că singurul pe care l-a văzut manifestându-se agresiv în legătură cu decizia de indisponibilizare și învinuindu-l pentru aceasta pe „doctorul B.” (victima) a fost chiar inculpatul A. M. C.. De asemenea, Curtea a perceput ex propriis sensibus, audiindu-l nemijlocit pe inculpat, atât comportamentul nesincer al acestuia, declarația sa oscilând în funcție de întrebările adresate, cât și faptul că acesta nu are conduita, comportamentul unei persoane „normale”, diagnosticul de „tulburare de personalitate” regăsindu-se și în fișa medicală pentru deținuți (vol.I d.u.p., f.357). De menționat, aici, că inculpatul a arătat că martora R. S. l-a sunat la scurt timp după descoperirea faptei de către organele de poliție, întrebându-l „ce ați făcut, mă, l-ați omorât?”, dar nu a putut da imediat o explicație de ce martora a folosit pluralul, în sensul că s-a referit la el și la coinculpatul C. (martora negând, de altfel, această conversație).

În schimb, inculpatul C. Ș., după cum rezultă din raportul de evaluare psihologică întocmit din dispoziția Curții (evaluare la care inculpatul a acceptat să se supună chiar dacă avocatul său a obiectat), este prudent în luarea deciziilor, controlat și perfecționist, își controlează exprimarea emoțiilor și îi lipsește spontaneitatea. Nu apar tendințe acționale agresive sau de dominare în planul interpersonal, are un bun autocontrol în situații stresante. Prin urmare, nu se confirmă sub nicio formă portretul pe care au încercat să îl schițeze inculpatului organele de urmărire penală (indicând și declarațiile martorelor C. Victorița H. și P. M. care, audiate de prima instanță, și-au nuanțat poziția, dovedindu-se și că nu cunosc semnificația cuvântului „coleric”), în sensul că acesta ar fi o persoană colerică, impulsivă, care, oricum, dacă ar fi fost adevărat, nu ar fi reprezentat o probă certă că acesta ar fi fost și autorul omorului.

Rezultatele evaluării nu sunt deloc surprinzătoare și nu vin în contradicție cu declarațiile acelorași martori, colegi cu ambii inculpați. Sintetizând, este evident că inculpatul A. M. C. era perceput de colegi ca fiind o persoană „ciudată” și izolat, iar C. Ș. - un coleg respectat, integrat în colectiv. Referitor la relațiile dintre cei doi inculpați, inculpatul A. M. C. era cel care îi căuta insistent compania inculpatului C. Ș., percepția martorilor audiați fiind că acesta „nu mai scăpa de el”.

Trebuie avut în vedere și că, după cum s-a arătat în literatura de specialitate, în etapa postinfracțională își fac apariția procese psihice determinate de teamă, de lupta dusă de făptuitor pentru evitarea răspunderii penale, specifice încercării de simulare, de disimulare și, în general, minciunii. Procesele psihice caracteristice acestei faze generează neliniște, nesiguranță și un comportament nefiresc. Așa se explică și o . acțiuni întreprinse de făptuitori după săvârșirea infracțiunii, cum ar fi, de exemplu: plecarea precipitată de la locul faptei; distrugerea sau ascunderea mijloacelor materiale de probă; dispariția de la domiciliu; încercarea de creare a unor alibiuri prin deplasarea imediată într-un alt loc, în care încearcă să se facă „remarcați” etc. Aceste acțiuni, efectuate sub o evidentă stare de tensiune psihică, conduc la erori, la greșeli, la scăpări dintre cele mai diverse. Astfel își vor face apariția și contradicțiile ulterioare din declarații, negarea unor fapte stabilite cu certitudine, dorința de revenire asupra unor declarații.

Or, dacă majoritatea factorilor enumerați, indicând starea de tensiune psihică postinfracțională a făptuitorului, se întâlnesc în cazul inculpatului A. M. C. (plecarea precipitată de la locul faptei; distrugerea sau ascunderea mijloacelor materiale de probă; încercarea de creare a unor alibiuri, imediat după comiterea faptei inculpatul telefonând atât mamei sale, cât și martorului S. C. și chiar coinculpatului C. Ș., despre care pretinde că a comis fapta împreună cu el), aceștia lipsesc cu desăvârșire în ceea ce îl privește pe inculpatul C. Ș., acesta negând în mod constant comiterea infracțiunii și indicându-și ca martori în apărare propriile rude.

În ceea ce privește alibiul inculpatului C. Ș., contestat de acuzare, Curtea nu apreciază că este nefiresc că singurii martori pe care îi indică inculpatul ca știind că în perioada critică (între 5.30 și 7.30, în zori) s-a aflat acasă, dormind, sunt chiar părinții, cu care locuiește, și bunica (locuind pe același palier). Ar fi fost chiar bizar ca inculpatul să indice niște „terțe persoane” care să îl fi văzut în acea perioadă din zi în localitatea de domiciliu. Pe de altă parte, niciuna din probele administrate (cu excepția declarației inculpatului A. M. C., desigur), nu îl plasează pe inculpatul C. Ș. în municipiul A. la data comiterii faptei.

Or, în condițiile în care împrejurările comiterii faptei, în special faptul că însăși victima a solicitat să fie dusă la locul comiterii faptei, exclud premeditarea, este inexplicabil cum de inculpatul C. Ș., plecând într-o altă localitate, unde se afla și prietena sa, martora I. M., după ce în prealabil stabilise să se întâlnească cu inculpatul A. M. C., și-a lăsat telefonul mobil acasă. Singura explicație firească pentru aceasta este că inculpatul C. Ș. însuși nu a părăsit orașul Z. în dimineața de 5.10.2012.

Chiar acceptând ipoteza că inculpatul C. Ș. s-a deplasat în A. cu trenul (deși nu există nicio explicație de ce nu a luat propriul autoturism, care funcționa și pe care martorii l-au văzut în fața blocului în dimineața de 5.10.2012), față de ora la care a ajuns la destinație (aprox. 5.30) avea tot timpul să ajungă în stația de unde putea merge împreună cu ceilalți colegi (inclusiv cu victima) la . o parte, iar, pe de altă parte, dacă stabilise să îl ia inculpatul A. M. C. cu autoturismul, firesc ar fi fost ca acesta să treacă să îl ia de la gară.

Referitor la valoarea probatorie a rezultatului testării comportamentului simulat, după cum s-a arătat în literatura de specialitate, din punct de vedere psihologic, se apreciază că actualele înregistrări poligrafice sunt relativ imperfecte, indicatorii utilizați în detecția nesincerității fiind dependenți de manifestările emotive, de forma în care se manifestă simularea și de calea periferică a evidențierii ei. Există, de pildă, factori frenatori de natură să influențeze negativ detecția simulării, principalii fiind: nervozitatea excesivă, determinată de frica de a fi bănuit pe nedrept, stările fiziologice proaste, cum sunt cele specifice bolilor cardiovasculare, dereglărilor respiratorii, infecțiilor, deficiențe psihice, în special debilitatea mintală, precum și nevrozele și psihozele, insensibilitatea emotivă.

Or, într-o asemenea situație se afla și inculpatul C. Ș., din probele administrate în cauză rezultând că acesta suferea de tahicardie. Trebuie subliniat, sub acest aspect, că la prima testare analiza diagramelor poligraf a evidențiat faptul că, pe parcursul derulării testelor, parametrii fiziologici ai pulsului au înregistrat valori cuprinse între 118-125 bătăi / minut, mult peste limitele fiziologice normale ale organismului (60-80 bătăi/minut), iar ritmul respirator a fost de 10 resp./minut, față de limitele normale (16-18 resp./minut); coroborând aceste aspecte cu informațiile culese de la subiect, referitoare la starea sa emoțională, reiese faptul că subiectul s-a aflat, pe tot parcursul examinării poligraf, într-o stare crescută tensională, cauzată de faptul că a fost hiperacuzat, dar și situației de fapt actuale (arestare preventivă); ca urmare, nu a putut fi stabilit cu certitudine un diagnostic al comportamentului simulat al subiectului, propunându-se o nouă examinare. Or, în ipoteza în care inculpatul C. Ș. ar fi fost într-o stare fiziologică bună, dar i-ar fi fost teamă să nu fie descoperit, nimic nu l-ar fi împiedicat să refuze efectuarea testării. O dovadă a bunei sale credințe este și faptul că a acceptat să fie testat și a doua oară. Că inculpatul nu le-a spus prietenilor că suferă de tahicardie nu este nefiresc și nu dovedește că a mințit organele judiciare în această privință, inculpatul aflându-se la o vârstă unde bolile (cu excepția celor grave) nu fac obiectul discuțiilor cu prietenii, tahicardia nepunându-l nici în imposibilitatea de a desfășura activități fizice.

Foarte importantă în reținerea faptului că inculpatul C. Ș. chiar suferă de tahicardie și că aceasta nu a fost invocată ulterior în apărare, față de împrejurarea că inculpatul a „picat” testul poligraf, este și adresa nr._ din 21.03.2013 emisă de M.A.I. – Direcția Medicală – Centrul Medical Județean Teleorman, solicitată de P. de pe lângă Tribunalul Teleorman, care atestă că, în urma monitorizării activității cardiace a inculpatului, că pulsul este tahicardic (accelerat) în primele 4 zile, cu valori între 92 și 112 pulsații/minut, cu ușoară aritmie respiratorie, diagnosticul rămânând „Tahicardie Sinusală”, cauzele cele mai probabile ale tahicardiei fiind controlul neuro-vegetativ (emoții) și, mult mai puțin probabil, „Hipertiroidia”.

În schimb, inculpatul A. M. C. lua extraveral la momentul testării comportamentului simulat (lucru atestat de fișa medicală pentru deținuți – vol. I fila 355), și chiar expertul psiholog a arătat că concluziile stabilite pentru acesta trebuie interpretate în contextul întregului material probator, având în vedere structura de personalitate, tendința de a-și modifica declarațiile după activități procedurale și gradul ridicat de sugestibilitate a acestuia.

Din perspectivă procesual penală, testarea sincerității cu ajutorul tehnicilor de tip poligraf nu face parte dintre mijloacele de probă prevăzute de lege, după cum nu se înscrie nici printre modalitățile de ascultare a inculpatului. Cu atât mai puțin poate fi concludent refuzul unei persoane de a se supune unei asemenea testări, în sensul caracterizării acesteia sau a declarațiilor sale ca fiind nesincere (cum au procedat organele de urmărire penală în cazul tatălui inculpatului, C. B., audiat ca martor). Sub acest din urmă aspect, este de înțeles și atitudinea martorului C. B. care, convins de nevinovăția fiului său, inculpatul C. Ș., a văzut că, totuși, a „picat” testarea poligraf, a refuzat să se supună acesteia. S-a mai susținut de acuzare, tot în privința martorului C. B., că acesta a încercat să îl determine pe martorul A. I., șoferul său, să declare că l-a văzut pe fiul său acasă în dimineața de 5.10.2012. Citind cu atenție declarațiile de la urmărire penală ale martorului A. I., pe care l-a audiat de altfel nemijlocit inclusiv sub acest aspect, Curtea nu a identificat afirmația martorului indicată de organele de urmărire penală (care probabil doar au prezumat-o).

De menționat și că, potrivit art. 99 alin. 2 C.p.p., suspectul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, nefiind obligat să își dovedească nevinovăția, și are dreptul de a nu contribui la propria acuzare.

În ceea ce o privește pe martora I. Tămâița, audiată fiind și în fața Curții, aceasta nu numai că și-a menținut declarațiile date în fața primei instanțe, cum că nu a auzit cu claritate dinspre locul faptei „lasă-l, că l-ai omorât” sau „lasă-mă, că m-ai omorât”, dar a arătat că le-a spus acest lucru chiar organelor de urmărire penală, în declarația de la urmărire penală consemnându-se însă doar prima variantă. Chiar dacă am admite că inculpatul A. M. C. ar fi spus „lasă-l, că l-ai omorât”, după cum a arătat și prima instanță, aceasta nu dovedește decât că la comiterea faptei au participat două persoane, și nu și că cea de-a doua persoană a fost inculpatul C. Ș..

La fel, gravitatea leziunilor ar putea dovedi, cel mult, că la comiterea faptei au participat două persoane, și nu și că cea de-a doua persoană a fost inculpatul C. Ș.. Cu toate acestea, concluziile raportului de necropsie nu exclud aplicarea loviturilor de către o singură persoană (având în vedere și diferența de vârstă dintre inculpatul A. M. C. și victimă, precum și faptul că aceasta din urmă a fost luată prin surprindere), iar în ceea ce privește cele două obiecte contondente indicate ca fiind folosite la comiterea faptei (cricul și cheia tubulară), potrivit suplimentului la același raport, nu sunt elemente obiectiv științifice care să ateste lovirea cu una din componentele tip „cheie tubulară pentru desfăcut șuruburile de la roțile autoturismului marca Cielo”.

Nu există vreo dovadă nici cu privire la sursa luminii pe care martora I. Tămâița ar fi văzut-o la locul faptei (în legătură cu care aceasta a arătat că provenea de la o lanternă, mai degrabă decât de la o brichetă cu led, cel mai probabil, de altfel, având în vedere și distanța de la care a privit martora și vârsta acesteia); chiar dacă ar fi vorba, într-adevăr, de o brichetă cu led, probele administrate în cauză au revelat că victima era cea care purta o asemenea brichetă, în niciun caz inculpatul C..

Cu privire la concluzia raportului de expertiză medico-legală – examen ADN -, în sensul că analiza genetică a urmelor de pe pantalonii inculpatului C. Ș. nu a evidențiat ADN uman și nici profile ADN interpretabile, cel mai probabil datorită îndepărtării și/sau degradării materialului genetic prin acțiunea factorilor fizico-chimici (spălare cu detergenți), după cum justificat a arătat apărarea, este combătută chiar de mențiunile din conținutul aceluiași raport, potrivit cărora obiectele vestimentare ale inculpatului au fost supuse examinării cu ajutorul unei surse de lumină albastră cu lungimea de undă de 415nm, folosind un echipament Polylight PL500SC și nu s-au evidențiat zone de fluorescență suspecte sugestive pentru prezența urmelor de sânge (aspect de spălat al hainelor).

De altfel, este puțin probabil că inculpatul C. Ș. ar fi coborât din autoturism plin de sânge, în mijlocul orașului, la o oră la care lumea pleacă la serviciu, pentru a se întoarce acasă, lăsându-l pe inculpatul A. M. C. să arunce obiectele folosite la lovirea victimei.

Mai mult, inculpatul A. M. C. îi și telefonează la scurt timp după aceea, pentru a-l întreba dacă știe ce a pățit victima, într-un moment la care nu erau bănuiți de organele de urmărire penală și, cu atât mai puțin, interceptați, pentru ca justificarea inculpatului A. M. C. în această privință (că l-a sunat pe inculpatul C. pentru a crea „acoperire”) să fie credibilă.

Nici faptul că inculpatul C. Ș. ar fi cunoscut, la momentul primei declarații, de la 9.10.2012, despre un eventual conflict între victimă și persoana căreia îi arendase terenul nu probează că acesta este autorul omorului; aceasta se explică ușor prin aceea că fapta comisă față de victimă a fost comentată de inculpat inclusiv împreună cu foștii colegi de serviciu, vehiculându-se tot felul de variante (de pildă, că victima a fost găsită la o casă părăsită, chiar inculpatul spunându-i mamei sale că victima a fost lovită cu un topor în cap, din câte auzise), nefiind exclus ca inculpatului C. să îi fi spus chiar inculpatul A. despre acest lucru (inculpat care știa direct de la victimă).

Prin urmare, dat fiind că se impune a fi menținută soluția de achitare dispusă cu privire la inculpatul C. Ș., Curtea nu poate reține nici motivele de apel vizând latura civilă, respectiv obligarea, în solidar, a celor doi inculpați la plata despăgubirilor.

De asemenea, nu poate reține nici susținerile părții civile în sensul că nu i-a fost respectat dreptul la apărare, câtă vreme avocatul acesteia, deși cunoștea termenul de judecată acordat, nu s-a prezentat și a depus concluzii scrise abia la data de 12.09.2014 (ulterior pronunțări soluției), fără a solicita nici măcar amânarea pronunțării, lucru pe care ar fi trebuit să îl facă, desigur, anterior pronunțării hotărârii.

Față de aceste considerente, Curtea în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p., va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Teleorman, partea civilă B. B. V. și inculpatul A. M. C. împotriva sentinței penale nr. 94 din 9.09.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția penală, în dosarul nr._ .

Va lua act că inculpatul C. P. Ș. I. a fost reținut și arestat preventiv în cauză de la 9.10.2012 la 8.10.2013 inclusiv.

În baza art. 275 alin.2 C.p.p., va obliga pe inculpatul A. M. C. la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel, onorariul avocatului din oficiu (300 lei) urmând a fi avansat din fondurile MJ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE :

În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p., respinge, ca nefondate, apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Teleorman, partea civilă B. B. V. și inculpatul A. M. C. împotriva sentinței penale nr. 94 din 9.09.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția penală, în dosarul nr._ .

Ia act că inculpatul C. P. Ș. I. a fost reținut și arestat preventiv în cauză de la 9.10.2012 la 8.10.2013 inclusiv.

În baza art. 275 alin.2 C.p.p., obligă pe inculpatul A. M. C. la plata sumei de 1000 lei, cheltuieli judiciare către stat În apel, onorariul avocatului din oficiu (300 lei) urmând a fi avansat din fondurile Ministerul Justiției.

Definitivă.

Pronunțată În ședință publică azi, 7.05.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

G. T. V. I. V.

Pentru judecător aflat în CO

Semnează președintele completului

GREFIER,

O. P.

Red.jud.G.T. / Dact.EA/8 ex

T.Teleorman – jud.ALN

← Punere în circulaţie / conducere autovehicul neînmatriculat....		Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 701/2015.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Omorul (art. 174 C.p.). Decizia nr. 686/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Punere în circulaţie / conducere autovehicul neînmatriculat. Art.334 NCP. Decizia nr. 697/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 701/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Alte modificări ale pedepsei (art.585 NCPP). Decizia nr. 273/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 267/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI