Alte modificări ale pedepsei (art.585 NCPP). Decizia nr. 273/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 273/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 11738/3/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(1496/2015)
DECIZIA PENALĂ NR. 273
Ședința publică din data de 18 mai 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – C. C. D.
GREFIER – O. I. B.
Ministerul Public – P. de pe lângă CURTEA DE APEL BUCURESTI a fost reprezentat de procuror L. M. C..
Pe rol soluționarea cauzei penale, având ca obiect contestația formulată de inculpatul I. B. împotriva sentinței penale nr. 597/16.04.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 15 mai 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a stabilit termen de pronunțare la data de 18 mai 2015, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.597/16.04.2015, Tribunalul București – Secția I Penală a respins, ca neîntemeiată, cererea de contopire a pedepselor formulată de către petentul-condamnat I. B., fiul lui G. si E., născut la data de 22.11.1988, deținut la P. Rahova și l-a obligat pe acesta la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărător oficiu avansându-se din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01. 04. 2015, sub nr._, petentul-condamnat I. B. a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună contopirea pedepselor de 13 ani închisoare si 200 euro amendă aplicată acestuia prin sentința nr. 23/2009 din data de 29.01. 2009 a Judecătorului pentru Audiență Preliminară din cadrul Tribunalului din Sondrio, definitivă la data de 13.01. 2011 si a pedepsei de 4 luni închisoare si 140 euro amendă aplicată acestuia prin sentința penală nr._/11 din data de 09. 11.2011 pronunțată de Tribunalul Ordinar Milano, definitivă la data de 11.12. 2011.
În motivarea cererii, petentul a arătat că cele două infracțiuni pentru care a fost condamnat de către instanțele din Italia sunt concurente si prin urmare, se impune contopirea acestora, solicitându-se în acest sens ca petentul că execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 13 ani închisoare, fără aplicarea unui spor.
La dosarul cauzei s-a atașat MEPI nr. 403 /2014 emis în baza sentinței penale nr. 231 din 25. 06. 2014 a Curții de Apel București-Sectia a-II-a Penală, definitivă prin dec. pen. nr. 220/A/30.07. 2014 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, sentință care de asemenea, a fost atașată în copie, la dosar.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța a apreciat ca neîntemeiată cererea formulată de către petentul-condamnat, considerentele avute în vedere fiind următoarele:
Prin sentința penală nr. 231 din 25. 06. 2014 a Curții de Apel București-Sectia a-II-a Penală, definitivă prin dec. pen. nr. 220/A/30.07. 2014 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, s-a admis sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București.
S-a recunoscut sentința penală nr._/11 din data de 09.11.2011 pronunțată de Tribunalul Ordinar Milano, definitivă la data de 11.12.2011, privind pe cetățeanul român I. B. (fiul lui G. și E., născut la data de 22.11.1988 în orașul Comănești, județ Bacău, domiciliat în comuna/., CNP_).
S-a dispus executarea în România a pedepsei de 4 luni închisoare și 140 de euro amendă, aplicată prin hotărârea străină astfel recunoscută.
S-a constatat că prin sentința penală nr. 207/18.05.2012 a Curții de Apel București – Secția I Penală (definitivă prin nerecurare la data de 24.07.2012), s-a dispus recunoașterea sentinței nr. 23/2009 din data de 29.01.2009 a Judecătorului pentru Audiență Preliminară din cadrul Tribunalului din Sondrio, definitivă la data de 13.01.2011 și transferarea condamnatului I. B. într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei de 13 ani închisoare și 200 de euro amendă.
S-a dispus executarea în România, de către condamnatul I. B., a pedepselor aplicate prin ambele hotărâri străine astfel recunoscute, urmând ca acesta să execute, în final, pedeapsa de 13 ani și 4 luni închisoare și 340 de euro amendă.
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată de la data de 18.12.2007 la zi.
S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 238/2012 din data de 27.07.2012 emis de Curtea de Apel București – Secția I Penală și dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, potrivit dispozițiilor prezentei hotărâri.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina sa, onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în cuantum de 320 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
În cuprinsul considerentelor sentinței penale mai sus-arătate a fost analizată si posibilitatea contopirii celor două pedepse în raport de prevederile legii nr.302/2004, considerându-se în mod temeinic și legal că, trebuiesc respectate prevederile legale ale statului de condamnare ( Italia) ori, în condițiile în care s-a considerat că petentul-condamnat trebuie să execute cumulat cele două pedepse aplicate pentru un concurs de infracțiuni, statului de executare ( România) trebuie să respecte o astfel de opțiune în considerarea prevederilor art.154 alin. 8 lit. b si alin. 9 din Legea nr. 302/2004, prevederi care impun ca, în caz de concurs de infracțiuni, durata pedepsei rezultante să nu depășească „totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente”, ceea ce înseamnă că, sub aspectul tratamentului sancționator al concursului de infracțiuni reținute prin hotărâri străine, norma specială derogă de la regula generală cuprinsă în art. 39 C.pen. și se aplică cu prioritate.
Împotriva acestei hotărâri au formulat contestație inculpatul I. B. care, prin apărătorul său, a solicitat admiterea contestației formulate și pe fond, rejudecând, să se constate că în mod greșit s-a făcut contopirea celor două pedepse, cumularea celor două pedepse din 13 ani închisoare și 200 euro, separat 4 luni și 140 euro amendă, cumulat 13 ani și 4 luni închisoare și 340 euro amendă.
A arătat că, potrivit legislației interne, cât și conform Legii nr. 320, ar fi trebuit să se aplice pedeapsa cea mai mare, respectiv cea de 13 ani închisoare, fără adăugarea celor 4 luni închisoare și a amenzii.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii atacate, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază contestația formulată ca fiind nefondată, în considerarea următoarelor argumente:
Art. 154 alin. 8 prevede ca in cazul prevăzut la alin. (6) lit.b( Instanța examinează hotărârea judecătorească străină, verifică lucrările dosarului și, în baza celor constatate, pronunță una din următoarele soluții - b) în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanța străină nu corespunde cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracțiuni similare, adaptează, prin sentință, pedeapsa aplicată de instanța statului emitent, potrivit alin. 8 și 9), instanța de judecată adaptează pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent, atunci când:
b) durata acesteia depășește, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română ori atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracțiuni depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română. Adaptarea de către instanța de judecată a pedepsei aplicate de instanța statului emitent constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracțiuni similare.
(9) Pedeapsa stabilită de instanța română potrivit alin. (6) trebuie să corespundă, pe cât posibil, din punctul de vedere al naturii sau duratei, cu cea aplicată de statul emitent și nu va agrava situația persoanei condamnate. Pedeapsa aplicată în statul emitent nu poate fi convertită într-o pedeapsă pecuniară.
Curtea constata ca efectul recunoasterii a doua hotarari de condamnare pronuntate de autoritatile Italiene pentru infractiuni concurente este acela al punerii in executare a unei pedepse rezultante echivalente totalului pedepselor ce o compun.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul I. B., cu obligarea acestuia la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei, urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de către inculpatul I. B., împotriva sentinței penale nr.5971 din data de 16.04.2015 a Tribunalului București – Secția I Penală.
Obligă contestatorul la plata sumei de 150 lei.
Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.05.2015.
Președinte
D. C. C.
Grefier
O. B.
Red.D.C.C./ data……………..
Thred.V.D./5 ex.22.06.2015
T.B.S.1– jud.M.S.
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 701/2015.... | Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
