Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 267/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 267/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 3107/87/2014/a3
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(1321/2015)
DECIZIA PENALĂ NR. 267/CO
Ședința publică din data de 13.05.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: L. C. C.
GREFIER: V.-V. S.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror B. E. Eliana.
Pe rol se află cauza penală având ca obiect soluționarea contestației formulate de inculpatul S. I. A. împotriva încheierii penale, pronunțată de Tribunalul Teleorman, Secția Penală, la data de 28.04.2015, în dosarul nr._ 14.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul-inculpat S. I. A., personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de avocat din oficiu C. M., în baza delegației nr._/2015, pe care o depune la dosarul cauzei și de avocat ales G. M., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015, pe care o depune la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației.
Apărătorul ales al contestatorului-inculpat S. I. A. solicită să se constate nulitatea relativă a încheierii atacate, având în vedere dispozițiile art. 282 alin. 2 rap. la art. 280 și art. 289 Noul Cod de procedură penală, întrucât din aceasta lipsește ultimul cuvânt al inculpatului, care nu a fost acordat în ședința de judecată.
Încheierea atacată este nelegală și motivată la modul generic. Lipsește o motivare reală, neavându-se în vedere motivele esențiale. Nu se argumentează de ce inculpatul este menținut în continuare în stare de arest și nu se aduce nicio argumentație că inculpatul ar împiedica buna desfășurare a procesului penal și înfăptuirea scopului prevăzut de art. 202 Noul Cod de procedură penală și de ce nu se impune o altă măsură mai puțin restrictivă. Inculpatul este arestat din 5 martie 2014, astfel că s-a depășit orice durată rezonabilă. Urmează să fie audiați 30 de martori și să se dispună o expertiză medico-legală. Starea de arest a inculpatului echivalează cu o condamnare. Scopul procesului penal poate fi atins și cu inculpatul în stare de arest la domiciliu.
Solicită să se aibă în vedere circumstanțele personale ale inculpatului. Acesta are un copil minor. Deși are antecedente penale, faptele au fost săvârșite în minoritate.
În consecință, solicită admiterea contestației.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a contestației ca nefondată, solicitând menținerea încheierii atacate. Învederează faptul că, în mod corect, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 208 alin. 4 Noul Cod de procedură penală. Chiar dacă inculpatul este arestat preventiv, față de faptele reținute în concurs, respectiv tentativă la omor calificat, în condițiile stării de recidivă și infracțiunea prevăzută de art. 193 alin. 2 Noul Cod de procedură penală, în concurs real apreciază că măsura preventivă este oportună și proporțională.
Contestatorul-inculpat S. I. A., având ultimul cuvânt, solicită să-i fie înlocuită măsura arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, învederând faptul că are un copil minor, tatăl decedat iar mama grav bolnavă.
CURTEA,
Asupra contestației penale de față:
Prin încheierea de ședință din 28.04.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția penală în temeiul art.208 C. pr. pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului S. I.-A., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.189 C. pen., art.32 rap. la art.188-189 lit.e C. pen. și a fost menținută starea de arest.
A fost respinsă ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive
cu măsura arestului la domiciliu formulată de inculpat.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
S-a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului S. I.-A., pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 32 rap. la art.188-189 lit.e C. pen., cu aplic. art.41 al.1 C. pen., faptă comisă asupra persoanei vătămate L. A. M. și loviri sau alte violențe, prev. și ped. de art.193 al.2 C. pen., faptă săvârșită asupra persoanei vătămate D. P., ambele cu aplic. art.38 al.1 C. pen..
Tribunalul, verificând din oficiu, în temeiul art. 208 Cod Procedură Penală, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpat, a constatat că temeiurile pentru care s-a dispus arestarea se mențin, nu s-au modificat până la acest moment procesual și impun în continuare măsura privativă de liberate menționată.
S-a reținut că din materialul probator administrat până la acest moment procesual rezultă indicii temeinice și chiar probe că inculpatul a comis faptele reținute în sarcina sa.
Faptele pentru care inculpatul este trimis în judecată se caracterizează în concret, printr-o periculozitate semnificativă, astfel că sunt îndeplinite, în continuare, condițiile prevăzute de art. 202 alin. 3 Cod Procedură Penală.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul S. I. A. invocând, în esență, următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
- nu s-a acordat ultimul cuvânt inculpatului cu privire la starea de arest, ceea ce atrage nulitatea relativă a încheierii;
- încheierea este motivată generic;
- inculpatul îndeplinește condițiile pentru a se dispune înlocuirea măsura arestării preventive cu arestul la domiciliu.
Analizând actele și lucrările dosarului ce i-a fost prezentat, Curtea constată că, în speță, contestația cu care a fost sesizată este nefondată, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Tribunalul a făcut o corectă analiză sub aspectul examenului de legalitate și temeinicie asupra măsurii arestării preventive a inculpatului S. I. A., prin prisma dispozițiilor Codul de procedură penală, apreciind în mod just că temeiurile care au determinat luarea măsurii subzistă și impun în continuare menținerea acesteia, până în prezent neintervenind modificări de natură a conchide că s-ar fi schimbat sau ar fi încetat aceste temeiuri, respectiv că o măsură preventivă mai ușoară ar fi suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art.202 alin.1 CPP.
Probele administrate în cauză susțin în continuare o suspiciune rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, prin gravitatea ridicată și prin reacția puternică de dezaprobare a societății față de astfel de fapte creându-se o stare de indignare capabilă să justifice menținerea acestei măsuri preventive .
Contrar susținerilor apărării, Curtea apreciază că judecătorul de la prima instanță a respectat obligația legală de a-și motiva soluția, indicând temeiurile de fapt și de drept ce au justificat menținerea măsurii, menționând de ce o alternativă la această măsură, nu este oportună.
În final, Curtea constată că nu s-a făcut dovada existenței unei vătămări prin neacordarea cuvântului inculpatului pe starea de arest, în condițiile în care avocatul ales al acestuia a pus concluzii cu privire la această măsură, critica formulată în privința acestui aspect fiind vădit nefondată.
Prin urmare, conform art.4251 alin. 7 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge contestația ca nefondată, iar în baza art.275 al.2 Cod procedură penală, va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul S. I. A. împotriva încheierii penale, pronunțată de Tribunalul Teleorman, Secția Penală, la data de 28.04.2015, în dosarul nr._ 14.
Obligă contestatorul la plata sumei de 250 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care onorariul parțial al avocatului din oficiu, în sumă de 50 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.05.2015.
PREȘEDINTE,
L. C. C.
GREFIER,
V. V. S.
Red./dact. 2 ex. C.C.L.
| ← Alte modificări ale pedepsei (art.585 NCPP). Decizia nr.... | Intervenirea unei legi penale noi (art.595 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
