Omorul (art. 174 C.p.). Decizia nr. 686/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 686/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-05-2015 în dosarul nr. 1472/116/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(2237/2013)
DECIZIA PENALĂ NR. 686
Ședința publică din data de 6 mai 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: L. C.-N.
JUDECĂTOR: C. C. D.
GREFIER: O. I. B.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. M. C..
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de inculpații B. G., B. F., B. C. și partea civilă I. P. împotriva sentinței penale nr. 14/2012 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 20 martie 2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a stabilit termen de pronunțare la data de 3 aprilie 2015 și a amânat succesiv ulterior pronunțarea pentru 17 aprilie 2015, 4 mai 2015 și 6 mai 2015, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Prin sentința penală nr.14/30.01.2012, pronunțată în dosarul nr._, de Tribunalul Călărași – Secția Penală, a fost admisă cererea formulată de P. de pe lângă Tribunalul Călărași și în baza art.334 C.p.p, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei de port fără drept de armă prev. de art.1/1 pct.1 din Legea nr.61/2001 în art.2 pct.1 din Legea nr.61/1991/R, faptă comisă de inculpatul B. G..
A fost respinsă cererea de achitare formulată de inculpații B. C. și B. F. în baza art.10 lit. c C.p.p.
In baza art.2 pct. 2 din Legea nr.61/1991R, a fost condamnat inculpatul B. G., zis „G.”, fiul lui D. și I., născut la 12.01.1969 în loc. Fundeni, jud. Călărași, domiciliat în loc. Fundeni, jud. Călărași CNP_, la 2 ani închisoare.
In baza art.174-175 al.1 lit. i C.p cu aplic. art.75 al.1 lit. a C.p., a fost condamnat același inculpat la 20 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și b C.p.
In baza art.33-34 C.p. s-a dispus ca inculpatul B. G. să execute pedeapsa cea mai grea, de 20 de ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și b C.p.
In baza art.71 C.p. i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prev. de art.64 lit. a teza II și b C.p. A fost menținută starea de arest a inculpatului B. G. și în baza art.88 C.p. s-a dedus din durata pedepsei pronunțate prevenția acestuia, de la 25.09.2010 la zi.
A fost respinsă cererea Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași de arestare preventivă a inculpaților B. C. și B. F. formulată prin rechizitoriu și susținută în instanță.
In baza art.26 C.p. rap. la art.174-175 al.1 lit. i C.p. cu alic art.75 al.1 lit. a C.p., a fost condamnat fiecare dintre inculpații B. C. zis „C.” fiul lui G. și C., născut la 28.01.1988 în mun. București, domiciliat în ., jud. Ilfov, CNP_ și B. F. zis „M.” fiul lui G. și C., născut la 25.07.1988 în sector 2 București, domiciliat în ., CNP_ la câte 15 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și b C.p. pentru fiecare.
In baza art.71 C.p. li s-a interzis celor doi inculpați, pe durata executării pedepsei, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II și b C.p.
In baza art.118 lit. b C.p., s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpatul B. G. a unui briceag sau c/val acestuia de 10 lei.
A fost admisă cererea părții civile I. P. și au fost obligați inculpații, în solidar, la plata sumei de 8000 lei, către aceasta, daune materiale.
Au fost obligați inculpații, în solidar, la 400 lei lunar, prestație periodică, în favoarea minorului I. N. G., născut la 29.04.2009 reprezentat legal prin mama sa, V. I. V. începând cu 25.09.2010 până la majoratul copilului.
Au fost obligați inculpații, în solidar, la plata sumei de 1266 lei plus dobânzile legale calculate de la rămânerea definitivă a prezentei până la data plății efective către Institutul de Medicină Legală „M. Minovici” București și la 704,98 lei, plus dobânzile legale aferente calculate de la rămânerea definitivă a prezentei și până la data plății efective către S. de Urgență Sfântul P. București.
Fiecare inculpat a fost obligat la câte 1200 lei cheltuieli judiciare către stat .Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași din data de 14.03.2011 au fost trimiși în judecată inculpații B. G., zis „G.”, fiul lui D. și I., născut la 12.01.1969 în loc. Fundeni, jud. Călărași, domiciliat în loc. Fundeni, jud. Călărași CNP_, pentru săvârșirea a două infracțiuni aflate în concurs real, una de omor calificat prev. de art. 174-175, al.1 lit. i C.p., cu aplicarea art.75 al.1 lit. a C.p., și port ilegal de armă prev. de art.1/1 pct.1 din Legea 61/1991 R cu aplicarea art. 33 al.1 lit. a C.p., B. C. zis „C.” fiul lui G. și C., născut la 28.01.1988 în mun. București, domiciliat în .(ffl în .), CNP_ și B. F. zis „M.” fiul lui G. și C., născut la 25.07.1988 în sector 2 București, domiciliat în . (f.f.l. în ., jud. Ilfov) CNP_, ambii pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.26 C.p. raportat la art.174-175 al.1 lit i C.p. cu aplicarea art.75 al.1 lit. a C.p.
In actul de sesizare a instanței, s-a reținut că în seara zilei de 24.09.2010 inculpatul B. G. a purtat în loc public un cuțit cu care, cu intenție, l-a ucis pe I. M. prin înjunghiere și aplicarea mai multor lovituri cu cuțitul pe tot corpul având suportul moral al inculpaților B. C. și B. F.. Se mai arată că cei doi din urmă inculpați, prezenți la locul faptei au oferit suportul moral tatălui lor, inculpatul B. G. la uciderea numitului I. M..
Ca încadrare juridică parchetul a apreciat că fapta inculpatului B. G., reprezintă infracțiunea de omor calificat în loc public, iar pentru inculpații B. C. și B. F. sunt întrunite elementele complicității morale la omor calificat.
Inculpatul B. G. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, măsura fiind luată la 25.09.2010, fiind prelungită și menținută succesiv, iar inculpații B. C. și B. F. au fost trimiși în judecată în stare de libertate, dar prin rechizitoriu în baza art. 160 indice 3 C.p.p. s-a propus arestarea preventivă a celor doi inculpați.
Apreciind asupra actelor și lucrărilor dosarului, respectiv actele medicale și medico-legale eliberate de INML București, declarațiile celor trei inculpați date pe parcursul procesului penal, declarațiile martorilor, ale părții civile, procesele verbale de cercetare la fața locului ca și cele de redare în formă scrisă a înregistrărilor convorbirilor telefonice purtate de cei doi inculpați, B. F. și B. C., cu diverse persoane ulterior faptei, înregistrările video ce redau secvențe din Hipermarketul C. P. București, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
In seara zilei de 24.09.2010, în jurul orelor 21,00 inculpatul B. G. s-a întâlnit la un bar din . cu victima I. M.. Trebuie precizat că de-a lungul ultimilor ani între familia inculpatului și familia victimei au avut loc conflicte în mod constant, cel mai accentuat fiind în toamna anului 2009 când, inculpatul B. G. a organizat în curtea sa nunta fiului său, inculpatul B. F., fiind invitată și victima I. M. și când acesta a venit călare și intenționat a vărsat oala cu sarmale și a dărâmat mesele la care erau așezați nuntașii.
Pe fondul acestei stări tensionate, în seara zilei de 24.09.2010, victima I. M. l-a invitat pe inculpatul B. G. să consume împreună bere. Inculpatul B. G. a refuzat invitația ceea ce l-a nemulțumit pe I. M. ,care, a luat o sticlă de bere și l-a lovit în cap pe inculpatul B. G.. Sticla s-a spart și cu un rest de ciob rămas în mână, I. M. l-a lovit pe inculpatul B. G. în zona gâtului și a umărului stâng. Inculpatul B. G. a căzut la pământ, iar victima a plecat și l-a așteptat pe inculpat în dreptul locuinței sale, a inculpatului, înarmat cu un topor cu care l-a amenințat că-l omoară. Inculpatul B. G. s-a speriat și a fugit pe o stradă, Fănuș N., spre marginea localității fiind urmărit însă de victimă. In dreptul locuinței numitului B. I., inculpatul B. G. a fost ajuns din urmă de victimă. Insă, în timpul urmăririi, orele 21,10-21,20, inculpatul B. G. și-a anunțat telefonic fii, pe inculpații B. C. și B. F. prin soția sa B. C., aceștia aflându-se în București la Supermarketul C. P., de unde și-au cumpărat un televizor LCD, conform bonului fiscal atașat la dosar și înregistrărilor pe suport electronic ale magazinului atașate la dosar, urmare solicitărilor organelor de anchetă penală și instanței de judecată.
Drumul dintre magazinul C. P. – Fundeni, fiind de circa 15 Km, a putu fi străbătut de cei doi inculpați, B. F. și B. C., cu mașina în timp scurt ,astfel că aceștia au ajuns la locul în care inculpatul B. G. a fost ajuns din urmă de victima I. M..
Intre cei doi a avut loc o confruntare fizică, victima încercând să-l lovească cu toporul pe inculpat, acesta din urmă reușind să-l deposedeze pe I. M. de topor după care, i-a aplicat mai multe lovituri cu cuțitul că-l avea asupra sa în zona feselor, coapsa stângă și testicul, conform actelor medico-legale eliberate de INML București.
Instanța a reținut că la toată această acțiune au asistat cei doi fii ai inculpatului B. G., inculpații B. F. și B. C., ajunși la fața locului, care permanent l-au susținut pe tatăl lor și l-au încurajat creându-i convingerea acestuia, inculpatului B. G., că în caz de nevoie, sunt pregătiți să-i sară în ajutor.
Apoi, întrucât inculpatul B. G. era tăiat la gât și sângera a fost dus la S. C. de urgență Floreasca București, de cei doi inculpați B. F. și B. C. împreună cu un alt fiu al inculpatului B. G., martorul B. S. zis I..
Victima I. M. s-a ridicat și a intrat în curtea martorului Z. T. zis „M.” și a concubinei sale Ș. P., unde, s-a prăbușit întrucât sângera puternic. Victima a fost descoperită mai întîi de numita Ș. P. care l-a strigat pe concubinul său, Z. T., ambii audiați în cază în calitate de martori.
Aceștia au declarat că victima, cu ultimele puteri, le-a spus că fost tăiat de „G.” cu copii lui, după care a leșinat.
Apoi martorul Z. T. l-a sunat pe telefonul mobil pe fratele victimei, I. G., căruia i-a comunicat că victima este căzută în curtea sa și este plin de sânge.
Imediat au sosit la domiciliul martorului Z. T. frații victimei, I. G. și I. C. însoțiți de numitul P. V. și l-au transportat cu autoturismul acestuia din urmă la S. Sfântul P..
Conform actelor medicale victima a ajuns la camera de gardă la orele 22,15, unde a fost supus investigațiilor medicale și chiar unei intervenții chirurgicale, dar nu a mai putut fi salvat.
Prezența inculpaților B. F. și B. C. la locul faptei ca și participația lor penală este confirmată de relatările martorilor P. V. care a declarat că personal l-a auzit pe I. M. spunându-i fratelui său, I. F., în drum spre spital că a fost tăiat de „ G. și de băieții lui” și că victima a repetat de două ori acest lucru, N. V. care de asemenea a declarat că personal a auzit victima, îndrum spre spital, spunând că l-a tăiat „G. și băieții”.
Martorul N. F., în declarațiile date, arată că în data de 24.09.2011 în jurul orelor 21,30 a auzit gălăgie pe ., respectiv Fănuș N., și și-a dat seama că se bat mai multe persoane. Instanța a reținut și din această declarație că „zarva” produsă nu putea fi doar de la inculpat și victimă, ci de la mai multe persoane ceea ce a confirmat prezența celor doi inculpați, B. F. și B. C., la locul faptei.
Tot în acest sens a fost și declarația martorului P. M. M. care locuiește chiar pe . s-a comis fapta. Și acesta indică ora 21,30, ca oră la care s-a petrecut fapta și relatează că personal, i-a văzut pe inculpații B. F. și B. C. trecând în fugă spre locul faptei situat la 7-8 m de locuința sa.
Același martor a declarat că personal a auzit la scurt timp vocea unui bărbat care spunea: „dă-i mă !”, iar apoi vocea unei femei care a spus ”lăsați-l, lăsați-l!” și că la aproximativ trei minute s-a auzit zgomotul motorului unei mașini și portierele și pe frații B. trecând dinspre locul faptei.
Instanța a reținut, din relatările tuturor persoanelor implicate în eveniment că fapta s-a consumat în jurul orelor 21,30-21,45. In sprijinul acestei rețineri a fost și actul medical ce emană de la S. Sfântul P. și care atestă că numitul I. M. a fost adus la camera de gardă orele 22,30, pag 128 dosarul de urmărire penală, intervalul de timp de circa 45 de minute fiind suficient pentru ca distanța dintre . Sfântul P. să fie parcursă de autoturismul cu care a fost transportată victima.
Apărările celor doi inculpați, B. F. și B. C., în sensul că ei s-au aflat în București în Supermarketul C., au fost primite de instanță, fiind confirmate fără dubii de înregistrările de la dosar.
Dar ora prezenței lor în magazin este 21,08 astfel că aceștia au avut timp să parcurgă drumul până în . au fost anunțați, prin mama lor, B. C., de scandalul în care era implicat tatăl lor, inculpatul B. G.. Acesta a și fost motivul pentru care cei doi inculpați au dispărut de la domiciliu în zilele următoare datei la care s-a consumat fapta.
Și instanța a apreciat că forma lor de participație penală este sub forma complicității morale, pe corpul victimei constatându-se leziuni produse cu un cuțit de tipul celei descris de inculpatul B. G.. Deși INML București prin raportul medico-legal de necropsie, pag. 34 dosar de fond, nu exclude ca leziunile traumatice constatate(plăgi) să fi fost produse prin acțiunea a 2 sau mai multe obiecte de tip tăietor-înțepător(cuțit), aceste concluzii fiind în termeni”aproximativi”, actul medical nu poate sta la baza unei incriminări a celor doi inculpați ca autori direcți ai faptei de omor. Dar, întrucât celelalte probe, îi plasează pe cei doi la locul faptei și instanța a apreciat că în sarcina lor poate fi reținută o contribuție la săvârșirea infracțiunii de omor comisă de tatăl lor, inculpatul B. G., dar sub forma complicității morale, cum corect este reținut în rechizitoriu.
Așa fiind, instanța a respins cererea de achitare a celor doi inculpați apreciind că aceștia se fac vinovați, fapta lor reprezentând elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 26 rap la art.174-175 alin.1 lit. i C.p.
Cât privește cererea inculpatului B. G. de aplicare în favoarea sa a circumstanței provocării, instanța a respins-o. S-a apreciat că, într-adevăr, victima este cea care a inițiat conflictul, dar acțiunea acesteia este mult sub riposta inculpatului, violența victimei neavând limitele și intensitatea unei acțiuni grave care nu putea fi înlăturată decât prin suprimarea vieții acesteia.
Cât privește cererea de schimbarea încadrării juridice a faptei de port ilegal de armă formulată de parchet, instanța a admis-o dat fiind că legea care incriminează fapta a fost republicată ocazie cu care articolele de lege au fost renumerotate.
Pe parcursul cercetării judecătorești inculpatul B. G. a solicitat judecarea cauzei sub incidența dispozițiilor art.320 indice 1 C.p.p cererea fiind respinsă.
În opinia instanței inculpatul B. G. ar fi putut beneficia de aceste dispoziții legale doar în situația în care recunoștea actul de inculpare în întregul său, atât ca situație de fapt cât și faptele reținute în sarcina sa. Atâta timp cât inculpatul a negat participația penală a celor doi fii ai săi aceasta a dus la administrarea de noi probe în faza de judecată, iar recunoașterea inculpatului B. G. nu este în sensul dat de legiuitor la edictarea textului de lege mai sus arătat.
Cât privește cererea de arestare a celor doi inculpați, B. F. și B. C., instanța a respins-o, având în vedere că de la săvârșirea faptei a trecut o lungă perioadă de timp, astfel că a apreciat că cercetările pot continua cu aceștia în libertate.
La individualizarea pedepselor și modalitatea de executare a acestora instanța a avut în vedere natura infracțiunilor, modul de executare a acestora, rezultatul produs, moartea unui om, ca și atitudinea nesinceră a celor trei inculpați care au încercat să obstrucționeze actul de justiție.
Cât privește latura civilă a cauzei, instanța a avut în vedere că victima are un copil minor rămas în grija mamei și care este privat de contribuția materială a victimei la susținerea nevoilor de viață.
În aceste situații, cei trei inculpați au fost obligați la susținerea cheltuielilor de viață ale copilului, prin plata unei prestații lunare raportate la venitul minim pe economie în cauză nefăcându-se dovada altor venituri realizate de victimă.
S-a reținut că partea vătămată, I. P., mama victimei, s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 8000 lei cu titlu de cheltuieli materiale, pretenții cu care inculpatul B. G. a fost de acord, însă în cauză operează solidaritatea răspunderii civile motiv pentru care obligația de plată este solidară în sarcina celor trei inculpați.
Inculpații au fost obligați și la despăgubiri civile către cele două unități medicale, INML București și S. Sfântul P., despăgubiri ce reprezintă cheltuieli de spitalizare a victimei în intervalul de timp cât a supraviețuit, dar și cheltuielile făcute în vedere efectuării actelor medico-legale necesare dezlegării cauzei penale de față.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații B. G., B. F., B. C. și partea civilă I. P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel - Secția a II-a Penală la data de 02.03.2012, sub nr._, pronunțându-se decizia penală nr.185/A/14.06.2012, prin care s-au admis apelurile declarate de inculpații B. G., B. F. și B. C., s-a desființat, în parte, sentința penală nr.14/30.01.2012 pronunțată de Tribunalul Călărași și rejudecând:
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare aplicată inculpatului B. G. și repuse în individualitatea lor pedepsele componente.
A fost înlăturată aplicarea art.75 lit.a C.p. și în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.e C.p.p. s-a dispus achitarea inculpatului G. B. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.174 – 175 alin.1 lit.i C.p.
A fost redus cuantumul pedepsei aplicate inculpatului B. G. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.2 pct.2 din Legea nr. 61/1991 R, de la 2 ani închisoare la 6 luni închisoare.
S-a constatat executată pedeapsa de 6 luni închisoare și s-a dispus punerea în libertate, de îndată, a inculpatului B. G., dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c C.p.p. s-a dispus achitarea inculpaților B. F. și B. C. pentru săvârșirea infracțiunilor prev de art.26 rap. la art.174 – 175 alin.1 lit.i C.p. cu aplicarea art.75 alin.1 lit.c C.p.
A fost respins, ca nefondat, apelul părții civile I. P. și obligată aceasta la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Au fost respinse, ca nefondate, cererile de despăgubiri civile formulate de părțile civile I. P., I. N. G. prin reprezentant legal V. I. V. și S. C. de Urgență „Sf. P.”.
S-a constatat că Institutul de Medicină Legală „M. Minovici” București nu are calitate de parte civilă în cauză.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Curtea, examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosar, în raport de motivele de apel invocate, dar și din oficiu conform dispozițiilor art.371 alin.2 C. pr. pen. a constatat fondate apelurile declarate de inculpați, apreciind că în cauza penală de față este dovedită pe deplin existența unui conflict manifestat în mod constant între familia victimei și familia inculpaților, motivat de starea materială diferită a acestora, fapt constatat și prin actul de inculpare, rechizitoriul (fila 2), împrejurări față de care declarațiile date în speță de membrii acestor familii trebuie analizate atent și pentru aflarea adevărului trebuie să fie coroborate și cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
În raport de actele medicale de la dosar, necontestate în cauză și în lipsa prezenței vreunui martor asistent la cea de-a doua fază a incidentului, Curtea a constatat că susținerea constantă pe parcursul procesului penal a inculpatului B. G., că a lovit victima cu un cuțit doar în scopul de a o dezarma de toporul cu care încerca să fie lovit, este reală și dovedește pe deplin că inculpatul s-a aflat în stare de legitimă apărare, atacul victimei cu un topor asupra sa, care era rănit și urmărit de aceasta, a fost un atac material, direct, imediat și injust și îi punea în pericol grav integritatea sa fizică, iar după dezarmarea victimei, inculpatul nu a mai confirmat acțiunea violentă față de aceasta, astfel că, în speță fiind îndeplinite pe deplin cerințele art.44 alin.2 C. pen. Curtea a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de omor calificat.
Cu privire la cea de-a doua infracțiune reținută în sarcina acestui inculpat și pentru care a și fost condamnat la o pedeapsă orientată la maximul special, portul ilegal de cuțit în locurile publice, a constatat că această faptă, recunoscut constant de inculpat este dovedită în cauză dar nu a fost just individualizată pedeapsa aplicată, în raport de toate criteriile generale prevăzute de art.72 C. pen. și conduita inculpatului care nu s-a folosit de cuțit în prima fază a incidentului cu victima ci a fost obligat, în cea de-a doua fază, pentru a-și apăra integritatea sa fizică, astfel încât, se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate, pentru a se realiza scopul pedepsei așa cum acesta este prevăzut în art.52 C. pen.
Cu privire la infracțiunea reținută în sarcina inculpaților B. F. și B. C. a constatat că, în mod nelegal s-a dispus condamnarea acestora, în speță nu se impune și administrarea altor mijloace de probă, întrucât, din materialul probator administrat în cauză, s-a constatat că acești doi inculpați nu au fost prezenți când s-a desfășurat cea de-a doua fază violentă a conflictului dintre tatăl lor și victimă, în momentul în care inculpații și martorii B. C., D. S. și I. M. C. au sosit în . de calea ferată s-au întâlnit cu inculpatul B. G. care era rănit și plin de sânge, fapt real, dovedit cu pozele foto de la dosar (f. 164-168 dosar u.p.), situație în care inculpații B. F. și B. C. l-au transportat cu autoturismul la spital.
Curtea a arătat că în rechizitoriu și în considerentele hotărârii, instanța de fond nu arată în mod concret în ce constă contribuția acestor doi inculpați la presupusa infracțiune de omor comisă de tatăl lor, simpla lor prezență la cea de-a doua fază a incidentului fiind greșit considerată ca dovedită în cauză prin depozițiile rudelor victimei care au transportat-o la spital și care au susținut că doar aceasta le-a declarat că a fost „omorâtă de G. și fii săi”, ei nefiind prezenți la locul faptei.
De asemenea, a apreciat că, în cauză, s-au reținut în mod greșit ca fiind reale doar declarațiile rudelor victimei care sunt subiective, avându-se în vedere gradul de rudenie a acestora cu victima, dar și conduita lor constant violentă față de membrii familiei B. și față de alte persoane din localitate, manifestată înainte de incident și mai ales în tot cursul judecării cauzei penale de față, ceea ce a determinat părăsirea localității de toți membrii familiei inculpatului B. G., dar și a martorului I. M. C. (fila 242 dosar fond) care fiind constant amenințat, nu a relatat adevărul în prima declarație dată în cursul urmăririi penale.
A mai apreciat că în cursul urmăririi penale nu s-a reținut și analizat corect conflictul real dintre membrii familiei victimei și a inculpatului B. G. și nu s-a făcut nicio referire sau explicație cu privire la faptul că, după incident, toți membrii familiei inculpatului au părăsit localitatea, susținându-se în mod greșit că inculpații B. F. și B. C. s-au sustras de la urmărirea penală în condițiile în care aceștia, împreună cu rudele lor au părăsit localitatea, datorită conduitei violente manifestată de membrii familiei victimei și care este dovedită pe deplin în cauză.
Totodată, a apreciat că, în speță, nefiind dovedită prezența celor doi inculpați la locul și momentul în care s-a consumat cea de-a doza fază a incidentului dintre victimă și tatăl lor, și nici nu s-a motivat concret contribuția acestor doi inculpați la presupusa faptă comisă de tatăl lor, s-a constatat că inculpații B. F. și B. C. nu au săvârșit infracțiunea reținută în sarcina lor și în consecință s-a înlăturat aplicarea dispozițiilor art.75 lit.a C. pen. la infracțiunea de omor calificat reținută în sarcina inculpatului B. G..
Împotriva acestei hotărâri, au formulat recurs P. de pe lângă Curtea de Apel București și partea civilă I. P., cauza înregistrându-se pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală, sub nr._, în care s-a pronunțată decizia penală nr.1261/11.04.2013, prin care au fost admise recursurile declarate, a fost casată decizia atacată și trimisă cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București iar pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut că:
În urma readministrării directe și nemijlocite a probatoriului administrat în faza de urmărire penală, instanța de fond a reținut săvârșirea cu vinovăție de către inculpați a infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, apreciind că acest probatoriu confirmă situația de fapt expusă în actul de sesizare.
Fără a administra vreo probă nouă și fără a readministra în tot sau în parte probatoriul avut în vedere de prima instanță, instanța de apel și-a însușit apărările inculpaților, reținând pe de o parte că inculpatul B. G. s-a aflat în legitimă apărare, lovind victima cu un cuțit doar în scopul de a o dezarma de toporul cu care încerca să lovească, iar pe de altă parte că nu s-a dovedit prezența inculpaților B. F. și B. C. la locul și momentul în care s-a consumat cea de-a doua fază a incidentului dintre victimă și tatăl lor, nemotivându-se în ce a constat în concret contribuția acestor doi inculpați la presupusa faptă comisă de tatăl lor.
S-a apreciat că este de necontestat că între familiile inculpaților și a victimei a existat o relație conflictuală, ce a culminat cu . din data de 24.09.2010, când victima l-a lovit cu o sticlă în cap pe inculpatul B. G. și l-a tăiat la gât cu un rest de ciob.
S-a mai apreciat că acest act de violență a premers, însă, incidentul din aceeași zi, soldat cu decesul victimei, fiind obligația instanței de a stabili pe bază de probe dacă ulterior inculpatul a acționat în legitimă apărare sau, eventual, în stare de provocare.
S-a precizat că instanța de apel a reținut că la a doua fază a incidentului dintre victimă și inculpat nu a fost prezent niciun martor ocular, preluând întocmai apărarea inculpatului B. G. potrivit căreia violențele exercitate de el împotriva victimei au fost motivate exclusiv de atacul asupra acestuia cu un topor, în condițiile în care înarmarea victimei cu un asemenea obiect nu rezultă din vreun mijloc de probă.
S-a considerat că, fiind vorba despre o circumstanță excepțională, proba legitimei apărări trebuie făcută de acela care o invocă. Or, dincolo de absența vreunui martor care să susțină cele afirmate de inculpat, este de observat că acesta din urmă nu a putut indica ce s-a întâmplat ulterior cu respectivul topor, el nefiind găsit cu ocazia cercetării la fața locului. De asemenea, nu s-au valorificat concluziile raportului medico-legal de necropsie, ce atestă a alcoolemie ridicată a victimei la momentul incidentului (1,40 gr.la mie) și ridică semne de întrebare cu privire la probabilitatea ca inculpatul să fi fost alergat de victimă pentru a fi lovit cu obiectul sus-menționat.
În privința celorlalți doi inculpați, instanța de recurs a apreciat că eronat a reținut instanța de apel că în sentința atacată nu s-ar fi arătat în ce a constat contribuția lor la presupusa infracțiune.
Or, din considerentele hotărârii primei instanțe rezultă în mod explicit că forma de participație a inculpaților B. F. și B. C. a fost aceea a complicității morale, în condițiile în care ei au fost prezenți la fața locului, au asistat la agresarea victimei, l-au susținut și încurajat pe tatăl lor, creându-i convingerea că în caz de nevoie sunt pregătiți să-i sară în ajutor.
A mai apreciat că instanța de apel avea obligația de a stabili, în urma reaudierii unora dintre martorii din acte, dacă cei doi inculpați au fost prezenți la cea de-a doua fază a incidentului (aspect negat în mod constant de aceștia din urmă) și, în caz afirmativ, în ce a constat eventuala lor contribuție la săvârșirea infracțiunii de către tatăl lor.
În acest sens, pe lângă audierea inculpaților (sub rezerva exercitării de către aceștia a dreptului la tăcere), în cauză se impunea reaudierea martorilor Z. T., Ș. P., P. V., N. V., I. F., I. G. (cu privire la circumstanțele în care a fost găsită victima și mai ales a indicării de către aceasta a persoanei/persoanelor care l-a(au) agresat), P. M. M., I. M. C. ( cu privire la cea de-a doua parte a incidentului, la prezența și contribuția inculpaților B. F. și C. la acest incident), I. I., I. G., I. N. R., P. M. și P. E. ( cu privire la presupusa înarmare a victimei cu un topor/lopată și agresarea ulterioară a inculpatului cu acest obiect).
O asemenea reaudiere era necesară cu atât mai mult cu cât unii dintre acești martori (P. E., I. M. C., Z. T.) și-au schimbat în fața instanței de fond declarațiile date în faza de urmărire penală, situație în care instanța trebuia să indice motivat care sunt dintre depoziții reflectă adevărul și pot servi la justa soluționare a cauzei.
Prin urmare, Înalta Curtea constatat că în cauză sunt incidente cazurile de casare prev.de art.385/9 pct.18 și 10 teza a-II-a (acesta din urmă luat în considerare din oficiu), dar și disp.art.385/15 pct.2 lit.c alin.4 c.pr.pen., sens în care recursurile declarate în cauză au fost admise, decizia casată, iar cauza trimisă spre rejudecare la Curtea de Apel București pentru administrarea de probe.
Astfel, cauza a fost trimisă Curții de Apel - Secția a II-a Penală, fiind înregistrată sub nr._ la data de 03.07.2013.
Cu ocazia rejudecării apelurilor după casare, au fost reaudiați inculpații B. G., B. C. și B. F., martorii P. E., Z. T., Ș. P., P. V., I. M. C., N. V., I. F., Z. Nuți, I. G., P. M. M., I. I., I. G., I. N., M. L., D. S. și s-a dispus efectuarea unei constatări tehnico-științifice în ceea ce privește detectarea unui eventual comportament simulat al inculpaților B. G., B. F. și B. C., precum și a comportamentului martorilor I. M. C., I. I., I. G., Z. T. și Ș. P., însă, s-au prezentat pentru efectuarea testului, numai inculpații și martorul N. V..
Cu ocazia reaudierii inculpaților, de către instanța de apel, aceștia au avut aceeași poziție procesuală ca și la prima instanță și urmărirea penală, arătând următoarele:
Inculpatul B. G. a arătat că, în seara când a comis infracțiunea, a fost la un bar din comună, unde se aflau mai multe persoane care consumau bere, între acestea aflându-se și I. M.-victima care, l-a invitat pe inculpat să bea bere din sticla lui și întrucât inculpatul a refuzat, victima a început să îl înjure și să îi adreseze tot felul de cuvinte urâte. Știindu-l violent, inculpatul a intenționat să plece, însă, I. M. s-a luat după el și i-a dat cu sticla de bere în cap. După ce sticla s-a spart în capul inculpatului, victima a rămas cu un ciob în mână, cu care l-a tăiat pe inculpat la gât. Cu același ciob l-a tăiat și în zona umărului ,provocându-i o rană sângerândă. A continuat să lovească inculpatul cu pumnii, după aceste ultime lovituri inculpatul căzând. În timp ce victima se pregătea să ia o piatră de pe jos cu care să lovească inculpatul, a intervenit numitul Rubin care a împins victima, după care Rubin și soția sa, cunoscând caracterul violent al inculpatului, au fugit.
Inculpatul a arătat în continuare că, a rămas jos circa 10 minute, după care, s-a ridicat, intenționând să se deplaseze spre casă; în drumul său către casă, s-a întâlnit cu victima, care avea în mână un topor și care a început să alerge după inculpat; victima l-a ajuns pe inculpat din urmă și a intenționat să lovească inculpatul cu toporul; inculpatul s-a apărat cu mâinile deasupra capului și a prins toporul; inculpatul a căzut jos și victima a căzut peste el ; victima i-a pus piciorul pe față; în timpul atacului, s-a apărat cu un briceag pe care îl avea la sine, folosindu-l la locul de muncă pentru tăierea sacilor din plastic, după care a fugit.
A mai arătat și faptul că, a reușit să scape, a fugit către locuința sa dar nu s-a oprit acasă ci a trecut de locuință, ascunzându-se într-un șanț.
În fine, a arătat că băieții săi nu au nicio legătură cu acest incident, ei au venit după circa o oră.
Inculpații B. F. și B. C., fiii inculpatului B. G., au declarat că în seara respectivă se aflau în hipermarketul C. P. și când au ajuns în localitate l-au găsit pe tatăl lor în dreptul locuinței familiei M., la marginea satului, acesta fiind rănit și prezentând urme de sânge. L-au luat în mașină și l-au dus la spital, în noaptea respectivă nemaiîntorcându-se acasă, de frica familiei victimei. Au arătat că s-au întors în . că, niciunul dintre ei și nici mama lor, nu au primit telefon de la tatăl lor, prin care să îi anunțe de conflictul cu victima. De altfel, tatăl lor nu avea telefon mobil la vremea respectivă. Nu au participat sub nicio formă la conflictul dintre tatăl lor și victimă.
Au mai arătat că, drumul dintre Fundeni și C. P., l-au parcurs în 35 -40 minute, deoarece drumul era în lucru și se circula greu.
Declarațiile martorilor audiați în fața instanței de apel, nu au adus modificări esențiale ale situației de fapt, așa cum aceasta a fost deja conturată, ca urmare a probelor administrate în etapele anterioare,unii dintre martorii audiați păstrându-și aceeași atitudine procesuală, de negare a primelor declarații sau de încercare de minimalizare a aspectelor pe care le-au perceput sau le-au cunoscut în mod indirect.
Aceste probe vor fi examinate detaliat de instanța de apel, în considerentele ce vor urma, întrucât Curtea a dat o altă interpretare probelor, diferită de interpretarea dată de prima instanță.
Ceea ce rezultă fără echivoc din probele administrate în toate ciclurile procesuale, este faptul că, inculpatul B. G. și victima I. M., au avut un conflict, în seara zilei de 24.09.2010, în două etape. Un prim conflict a avut loc la un bar din comună, barul doamnei M., unde mai mulți bărbați consumau bere, între aceștia fiind și I. M.-victima. Când a venit la respectivul bar și inculpatul B. G., pe fondul unui conflict mai vechi dintre inculpat și I. M., acesta din urmă a început să adreseze cuvinte urâte inculpatului, l-a lovit cu pumnul în gură și apoi, cu sticla de bere în cap,dar și la gât cu ciobul care-i rămăsese în mână, în acest sens fiind declarația martorului I. N. R., zis „R.” și care se coroborează cu declarația inculpatului dar și cu raportul medico-legal nr. 2964/A1/414/28.09.2010 întocmit de SML Călărași, din care rezultă că, B. G. a prezentat leziuni produse cu corp tăietor-posibil sticlă. De asemenea, în acest sens este și declarația martorei P. E., sora inculpatului, care a arătat că fiica sa și soțul acesteia I. N. R. au fost urmăriți de I. M. și s-au ascuns și în aceleași împrejurări, martora s-a întâlnit cu fratele său B. G. pe stradă, acesta fiind tăiat la gât iar apoi, împreună și cu B. S., zis I., fiul cel mic al inculpatului, s-au îndreptat împreună pe . locuința inculpatului. Din spatele lor se auzea strigând victima I. M., care spunea să o să-l omoare pe Rubin .În acest moment, martora a declarat că l-a văzut pe inculpatul B. G. luând din curte un obiect contondent, despre care nu a putut afirma cu certitudine ce era, datorită întunericului.
Cea de-a doua etapă a conflictului a constat în violențele fizice exercitate între inculpat și victimă, această etapă fiind una controversată, neclarificată din punct de vedere al modului de desfășurare, al succesiunii actelor materiale și imposibil de altfel de clarificat, în prezența unor probe contradictorii, a unor mărturii schimbate substanțial până la finalul procesului, a unor acte medico-legale, care la rândul lor enunță unele probabilități, în ceea ce privește obiectele contondente care au acționat pe corpul victimei.
Ceea ce este cert este faptul că, inculpatul l-a agresat pe I. M., cu cuțitul pe care îl avea asupra sa, inculpatul recunoscând acest aspect. De asemenea, inculpatul a arătat că l-a agresat și cu toporul pe care a reușit să îl ia din mâinile victimei, pentru a se apăra. Din raportul medico-legal de necropsie nr. A_, rezultă că moartea victimei I. M. a fost violentă, s-a datorat șocului hemoragic, consecința unei plăgi fesiere penetrante în cavitatea abdomino-pelviană, cu lezarea ramurilor arterei hipogastrice drepte și hemoragie internă masivă și stop cardio respirator consecutiv . Leziunea traumatică tanatogeneratoare s-a putut produce prin lovire cu corp tăietor înțepător, posibil corpul descris în datele de anchetă –cuțit sau briceag, cu lungime de 25 cm și lățime 3-3,5 cm. Nu este exclus ca leziunile traumatice constatate(plăgi)să fi fost produse prin acțiunea a 2 sau mai multor obiecte de tip tăietor-înțepător .
Circumstanțele reale în care inculpatul a agresat victima au fost relatate de inculpat, nimeni în afară de acesta nefiind prezent la agresiune sau cel puțin nedeclarându-și prezența la agresiune.
Inculpatul a declarat că, în cea de-a doua etapă a conflictului, a fost urmărit de I. M., care era înarmat cu un topor iar în timpul agresiunii, în timp ce victima intenționa să îl lovească pe inculpat cu toporul, inculpatul a reușit să pareze lovitura și a apucat toporul cu o mână, în timp ce cu cealaltă a lovit victima cu cuțitul pe care îl avea asupra sa, cu o lamă de 20 de cm.
Inculpatul a susținut astfel că, a comis fapta în condițiile unei apărări legitime, nefăcând altceva decât să se apere în fața atacului din partea victimei.
Curtea apreciază că nu poate fi reținută comiterea faptei în stare de legitimă apărare, atâta vreme cât nu există nicio probă care să facă dovada că inculpatul a acționat pentru a respinge un atac direct, material, imediat și injust îndreptat împotriva sa și care, în lipsa unei riposte a inculpatului i-ar fi prejudiciat integritatea corporală sau viața. Nu a rezultat din nicio probă administrată în cauză faptul că, inculpatul a exercitat acte de agresiune asupra victimei pentru a respinge atacul din partea acestuia, cu un topor, asupra sa, așa cum inculpatul a susținut și de asemenea nu a rezultat nici caracterul imediat al atacului, adică ivirea pericolului iminent pentru viața inculpatului, care, în lipsa ripostei acestuia, ar fi avut consecințe imediate asupra vieții inculpatului.
Deși inculpatul a susținut în mod constant faptul că I. M. ar fi avut un topor asupra sa, probele administrate în cauză nu confirmă acest aspect,ci, dimpotrivă, inculpatul este cel care s-a înarmat cu un asemenea obiect. În schimb, din declarațiile martorilor audiați a rezultat faptul că victima a avut o lopată, cu care a alergat după inculpat.
Astfel, martorul I. I. a declarat că, în seara zilei de 24.09.2010, se afla în locuința sa cu soția sa, I. G. și cu copiii săi iar la un moment dat a intrat în curtea locuinței sale, I. M., care a luat o lopată de la grajdul de animale, fără să-i spună ceva și a ieșit cu ea din curte. După circa 10 minute, martorul a arătat că victima a revenit la martor în curte și după ce l-a prins de bluză i-a spus că „în noaptea asta vă dau foc la toți”, după care a plecat, însă nu mai avea lopata în mână.
Martora I. G. a declarat că, în seara respectivă, în timp ce stătea în casă și privea la televizor, împreună cu soțul său I. I., la ei în curte a intrat numitul I. M. și a luat o lopată, spunând că vrea să îl lovească pe numitul Rubin cu ea în cap. După circa 10 minute, a revenit și i-a amenințat că le dă foc, dar nu mai avea lopata asupra sa.
Martora P. E., sora inculpatului B. G., a declarat la urmărirea penală, faptul că, în seara respectivă, aflând că fiica și ginerele său, P. M. și numitul Rubin, sunt alergați și amenințați pe stradă de către victima I. M., a ieșit și ea pe stradă și în aceste împrejurări s-a întâlnit cu fratele său, inculpatul B. G., care era bătut și tăiat la gât, lor li s-a alăturat și fiul cel mic al inculpatului B. I. și întrucât în urma lor, pe . auzea victima I. M., strigând și amenințînd, inculpatul a luat de la el din curte, de lângă cuptor, „o toporișcă”.I. M. avea o lopată și arunca cu pietre înspre inculpat și fiul său B. I., iar martora, de frică, a intrat în curte și a luat un extraveral. A ieșit în stradă după câteva minute și a plecat înspre locuința lui I. I., a intrat în curtea lui I. și a vorbit cu nora acestuia iar după câtva timp a ieșit din nou în stradă, moment în care a văzut un taxi de culoare galbenă, cu luminile stinse, bănuind că au venit copiii inculpatului și l-au luat.
În fața instanței de apel martorul I. I. a declarat că, nu știe ce a luat victima din grajd, deoarece acolo avea un topor, o greblă și o sapă, iar martora I. G., soția sa, a declarat că victima a luat de la ei din curte un topor și că, la urmărirea penală a declarat că a luat, de fapt ,o lopată, pentru că era zăpăcită.
Instanța de apel apreciază că atitudinea inconsecventă a martorilor audiați nu face dovada faptului că victima s-a înarmat cu un topor, atâta vreme cât însăși sora inculpatului, P. E., a declarat că fratele său ,inculpatul, este cel care a luat din curtea sa un topor.
Prin urmare, Curtea nu va reține că victima era înarmată, în momentul în care a avut loc . dintre acesta și inculpat, cu un topor, cu care, în prealabil, să se fi înarmat din curtea familiei I. I. și G., întrucât probele administrate, respectiv declarațiile martorilor audiați nu prezintă gradul de certitudine necesar pentru formarea unei convingeri în acest sens.
Dacă este posibil ca victima să fi avut o lopată asupra sa, în momentele premergătoare agresiunii fizice dintre acesta și inculpat, așa cum rezultă din declarațiile acelorași martori, după circa 10 minute când victima a revenit la ei în curte, nu mai avea nimic în mână. Cum în acel moment nu era declanșată încă . fizică dintre inculpat și victimă, rezultă că victima, cel mai probabil, nu a avut nimic asupra sa în momentul agresării sale.
Însă, fără nicio îndoială, Curtea reține că, în orice caz, fapta a fost comisă de inculpat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinate de actul provocator din partea victimei.
Atacul asupra inculpatului, din prima etapă a conflictului, cu o sticlă de bere, cu care victima l-a tăiat la gât și la umăr, urmărirea acestuia pe stradă, în timp ce profera cuvinte jignitoare la adresa inculpatului, conflictele vechi și notorii dintre cei doi, au fost împrejurări de natură să trezească, în persoana inculpatului, o intensă reacție psihică, o puternică emoție, sub imperiul căreia a comis fapta. Riposta inculpatului a urmat imediat actului provocator, pe fondul relației tensionate preexistente între cei doi. Așa cum s-a reținut din toate probele administrate în cauză, relația dintre inculpat și victimă era tensionată de multă vreme, victima fiind cunoscut ca un om violent,care, inclusiv în ziua nunții unuia din fiii inculpatului, i-a cauzat acestuia neplăceri și stări tensionate, răsturnându-i vasele în care era pregătită mâncarea pentru nuntă.
Prin urmare, Curtea va reține că inculpatul B. G. a comis infracțiunea de omor asupra victimei I. M., în împrejurările provocării acestuia din partea victimei.
În ceea ce privește participarea inculpaților B. C. și B. F. la comiterea faptelor, în actul de inculpare, s-a reținut că aceștia au fost prezenți la locul faptei și prin prezența lor au oferit suport moral inculpatului B. G., la acțiunea de ucidere a victimei I. M., nereținându-se acte materiale de agresiune asupra victimei din partea acestora.
Prima instanță, ca urmare a probelor administrate a reținut că, la . exercitată de inculpatul B. G. asupra victimei, au asistat cei doi fii ai săi, ajunși la fața locului care permanent l-au susținut pe tatăl lor și l-au încurajat creându-i convingerea acestuia, că, în caz de nevoie sunt pregătiți să îi sară în ajutor.
Prima instanță și-a format convingerea în sensul prezenței inculpaților B. F. și B. C. la locul faptei, pe baza declarațiilor martorilor P. V. și N. V., aceștia declarând că, au auzit victima în drum spre spital, spunând că a fost tăiat de „G. și băieții lui”.De asemenea, a menționat și declarațiile martorilor Z. T. și Ș. P., în curtea cărora a fost găsit I. M., aceștia declarând că victima, cu ultimele puteri, le-a spus acestora că a fost tăiat de G. cu copiii lui, totodată și declarația martorului P. M., care, a relatat că, i-a văzut pe B. F. și B. C., trecând în fugă spre locul faptei, în jurul orelor 21,30.
Curtea, ca urmare a probelor readministrate nemijlocit în fața acestei instanțe, apreciază că în cauză, probatoriul administrat nu are gradul de certitudine necesar pentru răsturnarea prezumției de nevinovăție de care se bucură acuzații.
Rezumând declarațiile date anterior de martorii menționați, Curtea reține următoarele:
Martorul I. C. a relatat la urmărirea penală că, l-a auzit pe Z. T., cel în curtea căruia a fost găsit I. M., că M. a fost tăiat de G. și de copiii lui. Și martorul I. G. a relatat că, lui personal, fratele său, atunci când l-a găsit plin de sânge în curtea lui Z. T., nu i-a spus nimic, dar, Z. T. i-a spus martorului că, pe fratele său l-au tăiat”G. și copiii lui”.
Martorul Z. T. a declarat la urmărirea penală că, la data de 25.09.2010, că, după ce l-a găsit în curtea sa pe I. M., acesta i-a spus că “ s-a bătut cu G.” dar alte amănunte nu i-a mai spus, deoarece la scurt timp a leșinat.
Martorul P. V. a declarat la urmărirea penală că, atunci când mergeau cu victima către spital, în mașină, fratele victimei, I. F., l-a întrebat pe acesta cine l-a tăiat iar victima i-a răspuns că l-au tăiat „G. și copiii lui”. Aceeași situație a fost relatată și de martorul N. V..
Și martora Ș. P., soția martorului Z. T., a relatat la urmărirea penală că, atunci când l-a găsit pe I. M., în curtea sa, l-a întrebat pe acesta ce s-a întâmplat și victima i-a răspuns că a „fost tăiat de G. și copiii lui”.
În fine, martorul P. M. M. a declarat că, în jurul orelor 21-21,30, a auzit țipete pe stradă, l-a văzut pe B. I., fiul mic al inculpatului când înjura victima, apoi, la 2-3 minute a auzit zgomotul unui autoturism și al unei frânări, apoi, a văzut trecând prin dreptul locuinței sale pe B. I., B. C. și B. M. .La scurt timp a auzit vocea unui bărbat „dă-i mă, dă-i!”, iar apoi, la scurt timp a auzit vocea unei femei, care spunea „lăsați-l!”.Apoi, a auzit zgomotul motorului și al portierelor.
Referitor la declarațiile acestor martori, mai sus rezumate, Curtea reține că acestea au fost schimbate în fața instanței de fond, după cum urmează:
Martorul Z. T., cel care a găsit primul victima, a relatat că a găsit victima căzută în curtea sa, că victima a apucat doar să-i spună că l-a tăiat G., după care, victima nu a mai putu vorbi. Când a urcat victima în mașină cu fratele acestuia, victima nu mai putea vorbi. A arătat că Ș. P., concubina sa, nu a mai putut vorbi cu victima, deoarece victima nu mai putea vorbi. Matorul a mai arătat că a fost amenințat de fratele victimei, I. F., că el și familia sa vor fi bătuți dacă nu vor spune că pe I. M., l-au bătut mai multe persoane.
Martorul P. V. a relatat în fața instanței de fond faptul că, atunci când a ajuns la locul faptei, I. M. era aproape inconștient și nu mai putea vorbi, în mașină l-a auzit spunând „G. și copiii”, fără să spună care copii. Același aspect a fost relatat în fața instanței și de martora Ș. P..
În fața instanței de apel martorul Z. T. a arătat că, l-a găsit tăiat în curtea sa pe I. M., acesta spunându-i că a „s-a bătut cu G.”și că, nu este adevărat că i-ar fi spus lui I. G., faptul că l-a auzit pe I. M., spunând că, l-ar fi lovit B. G. și copiii lui.
Martora Ș. P., cea în curtea căreia a căzut victima, a declarat că după ce a găsit victima în curtea sa, a plecat să anunțe familia acesteia și nu a discutat nimic cu victima.
Martorii N. V. și P. V., ambii au declarat că, fiind în mașină cu victima în drum spre spital, aceasta ar fi pronunțat cuvintele „G. și copiii”.
Martorul I. G. a declarat că a fost sunat de Z. T., care i-a spus că fratele său e tăiat la el în curte, iar în momentul în care a ajuns în curtea martorului mai sus menționat, l-a găsit pe fratele său care nu era mort dar nici conștient.
Martorul B. M. a declarat că, în noaptea de 24/25 .09.2010, la locuința sa a venit numita P. E., împreună cu fiicele sale și aceasta i-a spus lui I. F. că, a fugit de acasă întrucât în seara respectivă, I. M. l-a lovit cu o sticlă în cap pe B. G. iar după ce P. E. l-a spălat de sânge pe B. G., au ieșit în stradă, moment în care au venit băieții lui B. G. cu un taxi. Taxiul a încetinit în dreptul lui B. G. iar acesta din urmă le spunea băieților lui: “Stați, nu vă duceți”, soția inculpatului, B. C., s-a agățat de unul din geamurile autoturismului care era lăsat.
Martora Z. Nuți a declarat că, locuiește pe . locuința lui B. G. iar în seara respectivă, a auzit vocea inculpatului și l-a auzit trecând, după care a auzit o voce de femeie care venea în spatele lui. L-a auzit pe B. G. când striga “Stai mă, stai!”iar impresia care i-a fost creată a fost aceea că, fugea după cineva. A văzut că la celălalt capăt al străzii era lume multă iar înspre acel loc se îndrepta B. G. fugind.
În afara martorilor care au relatat în legătură cu prezența ori nu a inculpaților B. C. și B. F. la locul faptei, există o altă categorie de martori, care au relatat despre faptul că, cei doi inculpați, nu au fost în comună în seara respectivă, fiind plecați în supermarketul C. P., de unde s-au întors numai după ce . s-a sfârșit și nu au ajuns la locul faptei ci numai la . s-au întâlnit cu tatăl lor B. G..
Astfel, martora B. C., soția inculpatului B. G., a declarat că, în seara respectivă a fost cu fiii săi și cu nora sa D. S., în C. P., de unde au plecat în jurul orelor 21,00.Aici s-au întâlnit și cu I. M. C.. Când au ajuns în dreptul barului numitei M., au văzut adunate mai multe persoane iar după 50 de metri s-au întânit cu soțul său B. G. care era murdar de sânge și le-a spus că s-a bătut cu I. M.. În acel moment, ea, nora sa și I. M. au coborât din taxi iar inculpatul cu fiii săi B. C., B. F. și B. S. au plecat către spital, la București. În aceeași noapte a plecat cu nora sa, cu P. M. și cu Rubin, în . nu fi agresați de rudele victimei I. M..
Martora D. S. a declarat că, a fost în C. P. împreună cu B. C., B. C., soacra sa, I. M., fratele său și B. F.. După ce au cumpărat un televizor, s-au urcat cu toții într-un taxi și s-au deplasat către . căii ferate s-au întâlnit cu B. G., acesta era plin de sânge și în aceeași seară B. C. și B. F. l-au dus pe socrul său la spital. Împreună cu soacra sa, B. C., cu numiții Rubin și P. M., au plecat în noaptea respectivă la fratele soacrei, N. E., de frica rudelor victimei.
B. I., fiul cel mic al inculpatului B. G. a declarat că, în seara zilei de 24.09.2010 a auzit țipete pe stradă, a mers să vadă ce se întâmplă și l-a văzut pe tatăl său plin de sânge . S-a îndreptat cu el înspre calea ferată pentru a găsi un autoturism cu care să se deplaseze în București, la spital iar în acest interval de timp au venit și frații săi, B. C. și B. F., cu un taxi condus de acesta din urmă. În taxi se mai aflau D. S. și B. C.. El împreună cu tatăl său și cu frații săi B. C. și B. F. au plecat la S. C. de Urgență Floreasca. În drum spre București, tatăl lor le-a spus că s-a bătut cu I. M..
Martorul I. M. C., pe declarația căruia inclusiv, s-a bazat acuzarea a dat declarații contradictorii în cauză.
Astfel, la urmărirea penală, a arătat că, a fost în seara respectivă cu inculpații B. C. și B. Forin în C. P., de asemenea și cu B. C. și D. S., dar după ce aceștia au cumpărat un televizor, au plecat cu taxi-ul către Fundeni, în timp ce martorul a plecat cu un maxi-taxi spre . aflat a doua zi, ce s-a întâmplat. A arătat că nu a discutat nimic cu inculpații sau cu B. C. în legătură cu cele întâmplate( declarația din 26.11.2010).
În declarația dată la 6.12.2010, martorul a arătat că, în seara acelei zile a plecat din C. P. cu un taxi de culoare galbenă, condus de B. F. iar în taxi e mai aflau B. C., D. S. și badea C.. La un moment dat B. F. a fost sunat, nu știe de cine, dar B. F. le-a spus că B. G. s-a bătut cu I. M..
În momentul în care au intrat în . îndreptat cu taxiul către locuința lui B. G. iar din taxi au coborât cele două femei, lângă mașină venind și inculpatul B. G. cu o lopată în mână. B. C. și B. F. au spus că pleacă să-l omoare pe I. M., plecând în trombă cu autoturismul pe . frânând brusc. A auzit vocea lui ioniță I., spunând ”Stați cuminți, nu mai dați!”iar după ce s-au auzit țipete, au fugit acolo B. G., B. C. și B. I. . A mai declarat martorul că a auzit-o pe D. S., strigând la inculpați să se întoarcă.
În cursul cercetării judecătorești, martorul a declarat că declarațiile date anterior la urmărirea penală nu corespund adevărului . A arătat că, în seara respectivă s-a aflat în magazinul C. de unde inculpații și sora sa D. S. au cumpărat un televizor, au plecat din C. în jurul orelor 21,10 și au parcurs drumul până în . de minute, cu taxiul condus de inculpatul B. F..
Nu a fost sunat pe drum niciunul dintre inculpați de nimeni, iar când au ajuns în dreptul locuinței inculpatului B. G., acesta era plin de sânge și tăiat la gât și la cap. De teamă, martorul a plecat la el acasă .
La câta zile, a fost chemat de rudele victimei, numiții I. F. și I. G., aceștia amenințându-l că, o să îi taie picioarele cu toporul dacă nu va declara că B. C. și B. F. l-au omorât pe I. M.. Întrucât aceștia sunt oameni răi, martorul a declarat de frică ceea ce i-au cerut.
A mai arătat că inițial a declarat că s-a deplasat cu un maxi taxi către Fundeni, deoarece nu a vrut să fie chemat ca martor în cauză.
Prin urmare, în esență instanța de apel reține ca fiind contradictorii următoarele declarații:
-declarația martorului I. M. C., care inițial a arătat că inculpații B. C. și B. F. l-ar fi lovit pe I. M., ulterior a negat participarea acestora la lovire;
-martora Ș. P. care inițial a declarat că a auzit victima spunând”m-au bătut G. și copiii lui”, după care a declarat, atât în fața primei instanțe cât și în fața instanței de apel, că, nu a discutat cu victima în seara respectivă;
-martorul P. V. a declarat inițial că, a auzit victima spunând, în drum către spital, “G. și copiii”, ulterior dând și o altă posibilă semnificație celor afirmate de victimă, în ultimele clipe de viață, arătând că de fapt victima a pronunțat separat “G.”, apoi”copiii”.
-martorul I. C. a relatat că, l-a auzit pe martorul Z. T. când spunea că pe victimă l-au tăiat G. și copiii lui, însă martorul Z. T. nu a declarat astfel, nici la urmărirea penală și nici în cursul judecății. Mai mult, Z. T. a declarat că, atunci când au urcat victima în mașină, pentru a fi transportată la spital, nu mai putea vorbi
-martorii I. G. și I. F., frații victimei, au dat declarații contradictorii cu privire la starea victimei, la momentul când au găsit-o în curtea martorului Z. T.; astfel, în timp ce I. F. a declarat că victima a apucat să îi spună că a fost tăiat de “G. și copii lui „, I. G. a declarat că atunci când a ajuns în curtea lui Z. T. fratele său nu era mort dar nici conștient, aceasta în condițiile în care ambii frați au ajuns în același timp în curtea lui Z. T..
-martorii B. M. și I. F. au dat declarații de asemenea, contradictorii.
Martorul B. M. a declarat că, în cursul lunii septembrie 2010, în timp ce se afla în locuința numitului I. G. a venit numitul I. F. care le-a spus că, în noaptea de 24/25.09.2010 au venit la locuința sa din . E. și fiicele acesteia; P. E. i-ar fi spus lui I. F. că a fugit de acasă întrucât B. G. a fost tăiat cu o sticlă de I. M. și după ce l-a spălat pe acesta de sânge, au ieșit din nou în stradă iar apoi au venit B. C. și B. F. cu taxiul; că B. G. ar fi strigat după copii lui: “stați așa, nu vă duceți! “iar B. C. s-ar fi agățat de autoturism.
Martorul I. F., cel de la care martorul B. M. pretinde că a auzit cele relatate,a relatat însă cu totul altceva și anume că, P. E. i-a spus că, l-a luat pe fratele său B. G. din stradă, întrucât era plin de sânge, dar P. E. nu i-a dat alte amănunte.
-în contradicție cu declarația martorului B. M. este și declarația martorului N. E., care a relatat că, în seara respectivă s-a întâlnit în Tânganu cu B. C., D. S., P. M. și numitul Rubin, soția inculpatului B. P. spunându-i că, acesta l-a tăiat cu cuțitul pe I. M.; a doua zi au venit acolo și cei trei inculpați, iar inculpatul B. G. i-ar fi spus acestuia că l-a tăiat cu cuțitul pe I. M. și l-a lovit cu un topor care aparținea victimei.
Prin urmare, deși există o . martori care i-au plasat pe inculpații B. F. și B. G. la locul faptei și în plus chiar au arătat că, de fapt, aceștia și nu B. G. l-ar fi tăiat pe I. M., declarațiile lor sunt contrazise de alte declarații date în aceeași cauză iar în cazul unora dintre martori chiar de propriile lor declarații ulterioare.
În plus, Curtea reține că prin actul de inculpare, cei doi inculpați, B. F. și B. C. au fost trimiși în judecată pentru complicitate la infracțiunea de omor calificat și nu pentru infracțiunea de omor, în calitatea lor de autori, așa cum tind unele declarații de martori să îi califice.
P. de pe lângă Tribunalul Călărași a reținut că cei doi inculpați au fost prezenți la locul faptei în momentul în care tatăl lor l-a ucis pe I. M. și l-au încurajat astfel pe acesta să comită fapta .Or, în susținerea acestei situații de fapt descrise de parchet nu vine nicio probă administrată în cauză, martorii audiați în cauză, fie declarând că cei doi inculpați nu au fost prezenți la locul faptei și nu au avut nicio participație, fie că ei sunt cei care l-au omorât pe I. M..
Convorbirile telefonice purtate de inculpați și interceptate în perioada imediat următoare, în baza autorizațiilor emise de judecător, nu sunt de natură a înclina balanța în mod semnificativ, înspre ideea că și acești inculpați au participat la comiterea faptei.
Convorbirea telefonică purtată de B. C. cu un anume G. în data de 14.11.2010, și în cadrul căreia G. îi spune lui C.: “Nu știi ce-ți aduce ceasul, ce-ți aduce secunda. Tu e-ai făcut, ai făcut-o la secundă, nu? Nu ai făcut-o cu gând”iar B. C. îi răspunde: “Păi da.”, nu este de natură să conducă la concluzia că această convorbire face dovada participării lui B. C. la comiterea faptei, deoarece nu oferă și alte indicii suplimentare, fiind posibil să se refere și la altceva.
Nici convorbirea telefonică dintre B. C. și I. M. C. nu este de natură a crea convingerea instanței în sensul participării celor doi inculpați la comiterea faptei, întrucât martorul a dat declarații prin care și-a explicat contradicțiile existente în declarațiile sale iar faptul că îi spunea inculpatului că procurorul”încerca să-l tragă de limbă”, nu face dovada vinovăției inculpatului B. C..
Pronunțarea unei condamnări trebuie să aibă la bază probe, sigure, clare, certe, or, probele administrate în această cauză nu au acest caracter. Din probele administrate în cauză nu se poate stabili mai presus de orice îndoială faptul că inculpații B. C. și B. F. au participat în calitate de complici la comiterea infracțiunii de omor asupra victimei I. M..
Potrivit art. 103 alin. 1 C.p.p. probele nu au valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.
Potrivit art. 103 alin. 2 C.p.p., în luarea deciziei asupra existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului instanța hotărăște motivat, cu trimitere la toate probele evaluate . Condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Art. 23 pct. 11 din Constituția României prevede că: “până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată.“
Acordarea importanței cuvenite prezumției de nevinovăție, este în conformitate cu “Declarația Universală a Drepturilor Omului“ adoptată de O. la 10.12.1948, ratificată și de România, care, în art. 11 alin.1 prevede: “Orice persoană acuzată de comiterea unui delict (infracțiuni), are dreptul să fie presupusă nevinovată până când vinovăția sa va fi stabilită în mod legal, în cursul unui proces public, în care i-au fost asigurate toate garanțiile necesare apărării sale“.
Având in vedere ca, la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpaților pe baza de probe sigure, certe si întrucât in cauză probele in acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe in privința vinovăției inculpaților, se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia „orice îndoială este in favoarea inculpatului” (in dubio pro reo).
Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflecta modul in care principiul aflării adevărului, consacrat in art. 3 C. proc. pen., se regăsește in materia probațiunii. Ea se explica prin aceea ca, în măsura in care dovezile administrate pentru susținerea vinovăției celui acuzat conțin o informație îndoielnica tocmai cu privire la vinovăția făptuitorului în legătură cu fapta imputata, autoritățile judecătorești penale nu-si pot forma o convingere care sa se constituie într-o certitudine si, de aceea, ele trebuie sa concluzioneze in sensul nevinovăției acuzatului si sa-l achite.
Înainte de a fi o problema de drept, regula in dubio pro reo este o problema de fapt. Înfăptuirea justiției penale cere ca judecătorii sa nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunța, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe baza de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății).
Numai așa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate in cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusa judecății) este, fără echivoc, cea pe care o înfățișează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.
Potrivit art. 285 din Codul de procedura penala, urmărirea penala are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora pentru a se constata daca este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.
Probele strânse în cursul urmăririi penale servesc numai ca temei pentru trimiterea in judecata.
Pentru a servi drept temei de condamnare, probele strânse in cursul urmăririi penale trebuie verificate în activitatea de judecata de către instanța, în ședință publică in mod nemijlocit, oral și in contradictoriu.
Numai după verificarea efectuata, în aceste condiții, instanța poate retine motivat, ca exprima adevărul, fie probele de la urmărire penala, fie cele administrate in cursul judecății.
Or, in cauza, probele strânse in cursul urmăririi penale si care au servit drept temei de trimitere in judecata, precum si probele administrate in faza judecății, nu dovedesc, in mod cert, că inculpații au participat la comiterea infracțiunii deduse judecății.
Coroborând toate probele administrate în toate fazele procesului penal, Curtea este datoare să examineze cauza acordând întâietate principiului preeminenței dreptului, a respectării tuturor prevederilor legale (a se vedea cazul Sunday Times din 26 mai 1979 de la Curtea Europeană de la Strasbourg).
Prin urmare, față de cele mai sus arătate, instanța de apel apreciază că se impune achitarea inculpaților B. C. și B. F. pentru complicitate la infracțiunea de omor calificat, pentru care aceștia au fost trimiși în judecată, în temeiul art. 396 alin. 5 rap. la art. 16 alin. 1 litera c) C.p.p.
Prealabil însă, Curtea, față de faptul că, de la data trimiterii în judecată până la pronunțarea unei soluții definitive a intervenit o nouă lege penală, va analiza care este legea penală mai favorabilă inculpaților.
Având în vedere că fapta, în Codul penal de la 1968, era încadrată în dispozițiile art. 174-175 alin. 1 litera i), respective art. 26 rap. la art. 174-175 alin. 1 litera i) și era pedepsită cu închisoarea de 15 la 25 de ani iar în prezent fapta are corespondent în dispozițiile art. 188 Cod penal, față de faptul că săvârșirea faptei în public nu mai constituie element circumstanțial în conținutul calificat al infracțiunii și este pedepsită cu închisoarea de la 10 la 20 de ani, în mod evident legea nouă este mai favorabilă, limitele de pedeapsă fiind mai mici.
Astfel, potrivit art. 386 alin. 1 C.p.p., va schimba încadrarea juridică a faptelor tuturor inculpaților.
În ceea ce-l privește pe inculpatul B. G., acesta a fost trimis în judecată și pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 punctul 2 din Legea 61/1991/R și având în vedere că în prezent fapta este dezincriminată, față de faptul că, dispozițiile art. 372 Cod penal nou, au prevăzut că reprezintă o asemenea infracțiune portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase numai la adunări publice, manifestări cultural sportive, locuri special amenajate și autorizate pentru distracție și agrement sau în mijloace de transport în comun și având în vedere că inculpatul nu a purtat și nu a folosit obiectele periculoase în nicio categorie de locuri dintre cele menționate, potrivit art. 4 C.p. art. 16 alin. 1 litera b) teza I C.p.p., va achita pe inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 372 alin. 1 litera a C.p., după schimbarea prealabilă a încadrării juridice a faptei, în dispozițiile noii legi penale, mai favorabile.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei pentru infracțiunea de omor reținută în sarcina inculpatului B. G., prevăzută de art. 188 Cod penal, Curtea a reținut în primul rând comiterea infracțiunii în condițiile provocării sale din partea victimei.
Potrivit art. 75 litera a) Cod penal, constituie circumstanță atenuantă legală, săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă.
Potrivit art. 76 alin. 1 Cod penal, în cazul în care există circumstanțe atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc cu o treime.
Prin urmare, noile limite de pedeapsă devin închisoarea de la 6 ani și 8 luni la 13 ani și 4 luni.
Dispozițiile art. 74 Cod penal prevăd că, la stabilirea cuantumului ori a duratei pedepsei, se au în vedere gravitatea infracțiunii comise și periculozitatea infractorului, acestea evaluându-se după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale inculpatului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Curtea are în vedere că prin fapta sa inculpatul a lezat cea mai importantă valoare ocrotită de lege și anume viața, consecințele faptei sale fiind dramatice și ireversibile.
Dar, va avea în vedere și împrejurările comiterii infracțiunii și anume faptul că, a fost provocat nu doar în seara respectivă de victimă, de două ori, ci și anterior, cu o perioadă anume de timp înainte, victima fiind cunoscut ca un om violent.
De asemenea, Curtea are în vedere și faptul că, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, chiar și cu unele nuanțări, prezentându-se la fiecare termen al procesului penal în fața instanței, pe parcursul unei lungi perioade de timp.
Prin urmare, apreciază că prin aplicarea unei pedepse la minimul special, astfel cum a fost redus, scopul și funcțiile pedepsei vor fi atinse.
Astfel, Curtea va aplica inculpatului pedeapsa închisorii de 6 ani și 8 luni.
Potrivit art. 66 și 68 Cod penal, va interzice inculpatului ca pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute la art. 66 literele a, b și h Cod penal, apreciind că față de natura și gravitatea infracțiunii comise, inculpatul este nedemn de a fi ales în autoritățile publice sau de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de asemenea, având în vedere că a utilizat arme în vederea comiterii faptei, va interzice inculpatului și dreptul de a deține, de a purta și folosi orice categorie de arme.
Perioada pentru care aceste drepturi vor fi interzise este perioada maximă prevăzută de lege, aceea de 5 ani, după terminarea executării pedepsei principale a închisorii.
Potrivit art. 65 alin. 1 Cod penal, va interzice inculpatului aceleași drepturi și cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale a închisorii.
Potrivit art. 72 Cod penal, va computa din pedeapsa aplicată inculpatului durata prevenției acestuia .
Având în vedere aceste considerente, potrivit art. 421 pct. 2 litera a C.p.p., apelurile inculpaților vor fi admise iar sentința primei instanțe va fi desființată, după rejudecare Curtea dispunând în sensul celor mai sus arătate.
În ceea ce privește apelul părții civile I. P., acesta este apreciat de Curte ca fiind neîntemeiat.
I. P. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 8000 lei, reprezentând daune materiale, sumă de bani la care instanța instanța de fond i-a obligat pe inculpați, în solidar să o plătească.
Prin urmare, nu există motive de nemulțumire a părții civile în ceea ce privește modul de soluționare a laturii civile iar în ceea ce privește latura penală a cauzei, instanța de apel a examinat deja faptele și vinovăția inculpaților.
Numai că, dată fiind achitarea inculpaților B. F. și B. C., pentru infracțiunea de omor, Curtea va înlătura obligarea acestor inculpați la plata despăgubirilor către partea civilă, nefiind întrunite condițiile răspunderii delictuale în persoana acestor inculpați,față de dispozițiile art.998 cod civil vechi și art. 1003 Cod civil vechi, sun imperiul căruia a fost comisă fapta generatoare de prejudicii, rămânând obligat la plata despăgubirilor, numai inculpatul B. G.. De asemenea, va fi înlăturată obligarea inculpaților B. F. și B. C. și la plata despăgubirilor către celelalte părți civile-V. I. V.,INML M. Minovici București, S. de Urgență Sfântul P., rămânând obligat către acestea numai inculpatul B. G..
Va înlătura obligarea inculpaților B. F. și C. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, pentru judecata în fond.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Potrivit art. 275 alin. 2 C.p.p., va obliga partea civilă I. P. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în prezentul apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de inculpații B. G., B. C. și B. F. împotriva sentinței penale nr.14/30 ianuarie 2012 a Tribunalului Călărași, pe care o desființează, în parte și rejudecând:
În baza art.386 alin. 1 C.p.p. schimbă încadrarea juridică a faptelor inculpatului B. G., din infracțiunea prevăzută de art. 2 pct. 2 din Legea 61/1991/R în infracțiunea prevăzută de art. 372 alin. 1 litera a ) Cod penal nou cu aplicarea art. 5 C.p. și din infracțiunea prevăzută de art. 174-175 alin. 1 litera i ) Cod penal de la 1968, în infracțiunea prev. de art. 188 Cod penal cu aplicarea art. 75 alin. 1 litera a ) și art. 5 Noul Cod penal.
În baza art. 188 Noul Cod penal cu aplicarea art. 75 litera a ) C.p. și art. 5 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 76 alin. 1 ) Noul Cod penal, condamnă pe inculpatul B. G. la pedeapsa închisorii de 6 ani și 8 luni.
În baza art. 396 alin. 5) C.p.p. rap. la art. 16 alin. 1 litera b ) teza I C.p.p. și art.4 Noul Cod penal, achită pe inculpatul B. G. pentru infracțiunea prev. de art. 372 alin. 1 litera a Cod penal.
Interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 literele a) și b ) și h) cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 5 ani, în condițiile art.68 litera c) Noul Cod penal, după terminarea executării pedepsei principale a închisorii.
Interzice inculpatului drepturile prev. de art. 66 literele a), b) și h și ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei închisorii.
Deduce prevenția inculpatului de la 25.09.2010 la 14.06.2012.
În baza art. 386 alin. 1 C.p.p., schimbă încadrarea juridică a faptei inculpaților B. C. și B. F. din infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 174-175 alin. 1 litera i ), cu aplicarea art. 75 alin. 1 litera a ) Cod penal de la 1968, în infracțiunea prev. de art. 48 alin. 1 Noul Cod penal rap. la art. 188 alin. 1, cu aplicarea art. 5 Noul Cod Penal.
În baza art. 396 alin. 5 ) rap. la art. 16 alin. 1 litera c ) C.p.p. achită pe inculpații B. C. și B. F. pentru infracțiunea prevăzută de art. 48 rap. la art. 188 Noul Cod penal, cu aplicarea art. 5 Noul Cod penal.
Înlătură obligarea, în solidar, a inculpaților B. G., B. C. și B. F. la plata despăgubirilor civile către părțile civile I. P., I. N. G., prin reprezentant legal V. I. V., INML M. Minovici și S. de Urgență Sfântul P. București și obligă numai pe inculpatul B. G., la plata despăgubirilor civile, către părțile civile mai sus menționate, despăgubiri în cuantumul stabilit prin sentința apelată.
Înlătură obligarea inculpaților B. C. și B. F. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă I. P. împotriva aceleiași sentințe.
Obligă partea civilă I. P. la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 6 mai 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. N.-C. C. C. D.
GREFIER,
O. B.
Red./thrdC.N.L./5 exemplare
T.Călărași – jud.A.H.
| ← Trafic de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Decizia nr. 689/2015.... | Punere în circulaţie / conducere autovehicul neînmatriculat.... → |
|---|
