Ameninţarea (art. 193 C.p.). Decizia nr. 470/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 470/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 19087/4/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (333/2015)
DECIZIA PENALĂ NR.470/A
Ședința publică din 24.03.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – B. F. V.
JUDECĂTOR – V. I. V.
GREFIER – S. N.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr. 4154/28.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit intimatul inculpat B. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar a procesului verbal întocmit de organele de poliție, din care rezultă că intimatul inculpat B. D. nu ai locuiește la adresa la care a fost citat din anul 2012 și că nu se cunoaște o altă adresă la care acesta să fie găsit.
Nefiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului declarat de P..
Reprezentantul Ministerului Public consideră că instanța de fond ar fi trebuit să stabilească o pedeapsă de minim un an, în condițiile în care nu s-a reținut vreo cauză care să reducă pedeapsa. Solicită astfel admiterea apelului declarat de P..
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.4154 din 28.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în baza art. 180 alin. 21 V. C. pen. și cu aplic. art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul B. D. la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 193 alin. 1 V. C. pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 V. C. pen. și cu aplic. art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul B. D., la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a și art.34 lit. b V. Cod penal au fost contopite cele două pedepse stabilite anterior, inculpatul executând în final pedeapsa cea mai grea, respectiv 6 luni închisoare.
In temeiul art. 71 V.C.p., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua si lit. b) V C. pen., pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81 Vechiul Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii pe o durată de 2 ani și 6 luni, care constituie termen de încercare stabilit conform art. 82 V. C. pen.
În baza art. 71 alin. 5 Vechiul Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin. 1 lit. a teza a-II-a și lit. b V. Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 și 84 Vechiul Cod penal, referitoare la situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
S-a luat act că partea vătămată B. M. I., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 208 lei către partea civilă S. de Urgență B. A. cu titlu de daune materiale și la plata sumei de 950 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 9969/P/2012 din data de 30.06.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului Bedreg D. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 180 alin. 2/1 V. C.pen. și art. 193 alin. 1 V. C.pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 V. C.pen. și art. 33 lit. a V . C.pen. și art. 5 C. pen..
S-a constatat de instanța de fond că la data de 14.07.2012 în jurul orelor 14.20 persoana vătămată Bedreg M. I. se afla în zona magazinului Metrou Berceni de pe . care a fost sunată de soțul acesteia (inculpatul B. D.). La scurt timp, a apărut inculpatul B. D. și pe fondul unei discuții între cei doi, inculpatul a lovit persoana vătămată în zona feței și corpului cu pumnii.
Persoana vătămată a fost transportată la spital pentru îngrijiri medicale, iar persoanele care au fost de față la incident au sunat la 112 pentru a solicita intervenția organelor competente.
Incidentul a fost observat de martorul N. I., care a trecut la volanul unui autoturism prin zonă și a observat pe inculpat agresând fizic pe soția acestuia, claxonând pentru a încerca să-l determine pe inculpat să înceteze loviturile. La întoarcere inculpatul a observat că la fața locului sosise poliția. De asemenea, martorul A. M. a observat-o pe persoana vătămată întinsă pe jos ca urmare a loviturilor primite de la inculpat și a sunat la 112. Persoana vătămată i-a relatat martorului că a fost lovită de soțul acesteia.
. fizică din partea inculpatului asupra persoanei vătămate este confirmată și de raportul de expertiză medico-legală nr. A/_ .
Din actele dosarului a mai rezultat că inculpatul, în zilele de 15.07.2012, 16.07.2012, 30.07.2012, 31.07.2012 și 01.08.2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale a amenințat-o pe persoana vătămată cu alte acte de violență, amenințări care au fost de natură să o alarmeze pe aceasta din urmă, mai ales în condițiile incidentului din data de 14.07.2012.
Amenințările aduse persoanei vătămate au rezultat din coroborarea plângerilor persoanei vătămate cu conținutul mesajelor puse la dispoziția organelor de urmărire penală.
Fiind audiat în faza actelor premergătoare inculpatul a recunoscut săvârșirea agresiunii din data de 14.07.2012, arătând că a procedat în acest fel deoarece soția acestuia o înșela.
Instanța a constatat că, în drept fapta inculpatului B. D., care, la data de 14.07.2012 a agresat fizic pe persoana vătămată Bedreg M. I. cauzându-i leziuni pentru a căror vindecare a necesitat 13-15 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2/1 C. pen. V. C. pen.
Astfel, în ceea ce privește elementul material al infracțiunii de loviri sau alte violențe, instanța reține că acesta este întrunit inculpatul lovind partea vătămată. Cu privire la urmarea imediată a acțiunii de lovire a părții vătămate aceasta este dovedită prin existența actului medico-legal existent la dosarul cauzei în care se precizează că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice. Legătura de cauzalitate este dovedită prin producerea leziunilor menționate în actul medico-legal.
În ceea ce privește latura subiectivă, instanța reține că din modul de acțiune al inculpatului se denotă o agresivitate deosebită a acestuia,, infracțiunea a fost săvârșită cu intenție directă.
Fapta inculpatului B. D., care, în zilele de 15.07.2012, 16.07.2012, 30.07.2012, 31.07.2012 și 01.08.2012, în baza aceleiași rezoluții infracționale a amenințat-o pe persoana vătămată cu alte acte de violență, amenințări care au fost de natură să o alarmeze pe aceasta din urmă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare prev. de art. 193 alin. 1 V. C. pen. cu aplic. art. 41 alin. 2 V. C. pen.
Având în vedere perioada scurtă de timp în care au fost săvârșite faptele, modul de operare și scopul urmărit de inculpat care a fost identic pe toată perioada în care s-a săvârșit infracțiunea, instanța a apreciat că inculpatul a acționat în baza unei rezoluții infracționale unice, motiv pentru care va face aplic. art. 41 al. 2 V. C.pen.
Instanța de fond a mai reținut că amenințările proferate de către inculpat, după lovirea părții vătămate din data de 14.07.2012 au fost de natură să creeze acesteia din urmă o stare de temere, acțiunile inculpatului fiind de natură să denote acest lucru. Este evident că amenințările repetate au fost de natură a crea o stare de temere părții vătămate, inculpatul acționând foarte violent de fiecare dată când s-a întâlnit cu aceasta.
Pedeapsa este o măsură de constrângere si un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul sau este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni instanța apreciind că se impune in cauza aplicarea unor pedepse cu închisoarea.
În conformitate cu art. 74 C.pen., la stabilirea si aplicarea pedepsei se ține seama, de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Instanța a apreciat că faptele inculpatului prezintă în mod concret gradul de pericol social al unor infracțiuni având în vedere că acesta a acționat extrem de violent, a lovit partea vătămată, ceea ce demonstrează periculozitatea inculpatului și faptul că acesta nu a avut nicio reținere în a agresa partea vătămată, persoană de sex feminin și lipsită de apărare. De asemenea, amenințările proferate au fost serioase și chiar puse în aplicare ulterior cu prilejul reîntâlnirii.
Față de leziunile produse părții vătămate și față de numărul de zile de îngrijiri medicale pe care le-a necesitat partea vătămată ca urmare a agresiunii, instanța apreciază că funcția educativă a pedepsei în procesul penal, și scopul său prevăzut de legiuitor de a fi o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare pentru infractor, se poate realiza numai prin aplicarea unor pedepse cu amenda penală cu privire la fiecare dintre infracțiuni.
Față de cele reținute, instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului, prin contopire, astfel că în final va avea de executat pedeapsa de 6 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit. a) teza a doua si lit. b) V Cp, pe durata executarii pedepsei.
Referitor la modalitate de executare a pedepsei aplicate, instanța în baza art. 81 Vechiul Cod penal a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii pe o durată de 2 ani și 6 luni, care constituie termen de încercare stabilit conform art. 82 V. C. pen., considerând că în acest fel funcțiile pedepsei își vor atinge scopul.
S-a luat act de instanța de fond că partea vătămată B. M. I. nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.
Cu privire la acțiunea civilăformulate în cauză, instanța a reținut că S. de Urgență B. A. s-a constituit parte civilă cu suma de 208 lei.
În ceea ce privește acțiunile civile formulate împotriva inculpatului, au fost analizate elementele răspunderii civile delictuale: prejudiciul cert și nereparat încă; fapta ilicită; vinovăția; legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită.
S-a constatat și îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, respectiv existența unui incontestabil prejudiciu produs părții vătămate prin faptele ilicite ale inculpatului, legătura de cauzalitate dintre fapta și prejudiciu, precum și vinovăția inculpatului ca atitudine psihică față de faptă și urmările acesteia.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, care a solicitat admiterea apelului și că pedeapsa aplicată inculpatului este nelegală, deoarece aceasta nu a fost stabilită în limitele prevăzute de textele Codului penal din 1969.
Examinând sentința penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art. 420 alin.2 lit.a C.pr.pen., Curtea apreciază fondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București pentru următoarele considerente:
Sub un prima aspect, Curtea constată că nici parchetul și nici părțile nu au atacat sentința sus-menționată sub aspectul reținerii situației de fapt, a vinovăției inculpatului ori încadrării juridice a faptelor, astfel că nu va relua in extenso aceste aspecte, prezentate detaliat mai sus.
Astfel, în fapt, în esență, Curtea constată că la data de 14.07.2012 în jurul orelor 14.20 persoana vătămată B. M. I. se afla în zona magazinului Metrou Berceni de pe . care a fost sunată de soțul acesteia (inculpatul B. D.). La scurt timp, a apărut inculpatul B. D. și pe fondul unei discuții între cei doi, inculpatul a lovit persoana vătămată în zona feței și corpului cu pumnii.
Persoana vătămată a fost transportată la spital pentru îngrijiri medicale, iar persoanele care au fost de față la incident au sunat la 112 pentru a solicita intervenția organelor competente.
Totodată, în perioada iulie-august 2012, persoana vătămată B. M. I. a fost amenințată în repetate rânduri de către inculpat, amenințări ce au produs teamă persoanei vătămate, în contextul violențelor la care a fost supusă de inculpat.
Sub aspect probatoriu, Curtea are în vedere mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale (declarații persoană vătămată, declarații martori, înscrisuri etc.), precum și cele administrate în fața primei instanțe (declarații martori N. I. și A. M.).
În drept, faptele comise de inculpatul B. D., descrise mai sus, prezintă conținutul constitutiv al infracțiunilor prevăzute de art. 180 alin. 21 Cod penal din 1969 și de art. 193 alin. 1 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969.
În mod corect a apreciat prima instanță că pentru inculpat sunt mai favorabile prevederile Codului penal din 1969, în condițiile în care limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de lovire erau mai reduse, iar tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni prevedea aplicarea unui spor facultativ de pedeapsă, iar nu obligatoriu, după cum prevede art.39 din Codul penal intrat în vigoare la 01.02.2014.
Cu toate acestea, pedeapsa aplicată de prima instanță pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. 21 Cod penal din 1969, respectiv 6 luni închisoare, fără reținerea vreunei circumstanțe atenuante, este nelegală, întrucât limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege menționat sunt închisoarea de la 1 an la 2 ani sau amendă, apelul parchetului fiind deci fondat sub acest aspect.
Ca atare, Curtea va desființa parțial hotărârea atacată, va descontopi pedepsele aplicate și va proceda la reindividualizarea pedepsei aplicate pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 180 alin. 21 Cod penal din 1969.
Sub acest aspect, Curtea constată că inculpatul a comis o infracțiune de o gravitate medie, lovindu-și soția în public, fără a avea vreun motiv pertinent (gelozie, tensiuni între soți), producându-i acesteia leziuni ce au necesitat un număr relativ ridicat de zile pentru îngrijiri medicale (13-15 zile). Totodată, după ce a fost audiat olograf, inculpatul a refuzat să se mai prezinte în fața organelor judiciare, schimbându-și locuința și refuzând să precizeze organului de poliție noua sa adresă, iar ulterior nu s-a prezentat nici în fața primei instanțe, nici în fața instanței de apel; ca atare, Curtea apreciază că inculpatul nu manifestă regret pentru comiterea infracțiunii sus-menționate și nu a încercat să se împace cu persoana vătămată.
Față de aceste aspecte, Curtea apreciază că este necesară aplicarea pedepsei închisorii, nefiind suficientă aplicarea unei amenzi penale, pentru a se asigura atingerea scopului prevenirii altor infracțiuni. Ținând seama totuși că inculpatul nu are antecedente penale, Curtea va orienta pedeapsa către minim, urmând a aplica pedeapsa de 1 an închisoare.
Totodată, în baza art. 33 lit. a și art.34 lit. b V. Cod penal se va contopi pedeapsa de 1 an închisoare cu pedeapsa de 4 luni închisoare pe care o va aplica pentru comiterea infracțiunii de amenințare (apreciind că este corectă individualizare efectuată de prima instanță în această privință), inculpatul urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea, respectiv 1 an închisoare.
Ținând seama că inculpatul a comis infracțiuni de o gravitate medie și nu are antecedente penale, Curtea, în acord cu prima instanță, va suspenda condiționat executarea pedepsei rezultante, fiind aplicabile dispozițiile art.81 și următoarele Cod penal.
Așa fiind, Curtea în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. va fi admis apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sector 4 București, va desființa, în parte sentința nr.3020/17.09.2014 a Judecătoriei Sector 4 București și, rejudecând, va proceda conform celor arătate anterior.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art.275 al.3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare vor rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sector 4 București împotriva sentinței penale nr.4154/28.11.2014 a Judecătoriei Sector 4 București.
Desființează în parte sentința nr.3020/17.09.2014 a Judecătoriei Sector 4 București și, rejudecând:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
În baza art. 180 alin. 21 Cod penal din 1969 și cu aplic. art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul B. D. fiul lui D. și al lui M., născut la 17 Septembrie 1981, domiciliat în sector 4, București, .. 3, CNP_ la pedeapsa de 1 an închisoare.
În temeiul art. 71 Cod penal din 1969, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua și lit. b) Cod penal din 1969, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 193 alin. 1 Cod penal din 1969 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal din 1969 și cu aplic. art. 5 C. pen., condamnă pe inculpatul B. D., la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În temeiul art. 71 Cod penal din 1969, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua si lit. b) Cod penal din 1969, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 33 lit. a și art.34 lit. b V. Cod penal contopește cele două pedepse stabilite anterior, inculpatul executând în final pedeapsa cea mai grea, respectiv 1 an închisoare.
În temeiul art. 71 Cod penal din 1969, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua si lit. b) Cod penal din 1969, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 81 Cod penal din 1969 suspendă condiționat executarea pedepsei închisorii pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit conform art. 82 V. C. pen.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal din 1969, dispune suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin. 1 lit. a teza a-II-a și lit. b Cod penal din 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
Pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 și 84 Cod penal din 1969, referitoare la situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
În baza art.275 al.3 Cpp, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
B. F. VoinescuVictor I. V.
GREFIER,
S. N.
Red. B.F.V.
Dact. BFV/A.L. 2 ex.29.04.2015
Jud. Sect. 4 București – jud.: M. C.D.
| ← Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.p.). Decizia nr.... | Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
