Redeschiderea procesului penal (la judecarea în lipsă) (art.466 NCPP). Decizia nr. 571/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 571/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 17158/303/2014
Dosar nr._
975/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.571/A
Ședința publică din data de 20 aprilie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: O. R.-N.
JUDECĂTOR: C.-V. G.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de condamnatul S. M.-R. împotriva Sentinței penale nr.57 din data de 13 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul condamnat S. M.-R., personal, aflat în stare de detenție și asistat juridic de apărătorul ales, avocat A. C., din cadrul Baroului București, în baza împuternicirii . nr._/2015 (atașată la fila 10 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al apelantului condamnat depune la dosar motivele scrise de apel (atașate la filele 13-15).
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de propus și administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului cu care a fost sesizată.
Apărătorul ales al apelantului condamnat arată că, prin prezenta cale de atac, se critică, în principal, ușurința cu care prima instanță a trecut peste susținerile acestuia, dovedite prin înscrisurile depuse la dosar, în sensul că, încă din anul 2009, s-a stabilit în Germania, împreună cu familia, obținând drept de muncă și alte drepturi aferente șederii sale legale în statul respectiv. Susține că, la momentul când, fiind în vizită în România, în anul 2014, a aflat că era căutat de către organele statului, condamnatul s-a prezentat imediat la o secție de poliție, unde a fost preluat și încarcerat, fiind pus astfel în situația unei rupturi totale de familia care se afla în Germania. Mai susține că, la acel moment, din cauza gravelor probleme de sănătate, dar și a șocului arestării, condamnatul a fost incapabil să înțeleagă ceea ce i se întâmpla și să realizeze că putea beneficia de ajutorul calificat al cuiva. În aceste condiții, apreciază că se poate dispune repunerea în termenul de introducere a cererii de redeschidere a procesului penal, fiind dovedită situația în care încarcerarea bruscă, dublată de simptomele bolii de care condamnatul suferea, ce s-au agravat pe fondul unui stres extrem, a condus la un blocaj în care acesta nu a mai fost capabil să înțeleagă ce i se întâmpla în realitate și ce anume trebuia făcut. În consecință, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și admiterea cererii de redeschidere a procesului penal, pentru toate motivele susținute în fața primei instanțe.
Reprezentantul Ministerului Public susține că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, întrucât cererea de redeschidere a procesului penal a fost formulată cu depășirea termenului de o lună, calculat din ziua în care condamnatul a luat cunoștință de procesul penal desfășurat împotriva sa. Consideră că nu se poate dispune repunerea în termenul de introducere a acelei cereri, întrucât dispozițiile art.466 din Codul de procedură penală nu conțin nicio reglementare în acest sens, susținerile apărării fiind în vădită contradicție cu acele dispoziții. În consecință, solicită respingerea apelului declarat de condamnat, ca nefondat.
Apelantul condamnat S. M.-R., personal, în ultimul cuvânt, arată că lasă soluția ce va fi pronunțată cu privire la calea de atac exercitată în prezenta cauză la aprecierea Curții.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.57 din data de 13 februarie 2015, pronunțată în Dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 6 București, în temeiul art.469 alin.1 lit.a teza I și alin.4 din Codul de procedură penală, a respins, ca tardivă, cererea de redeschidere a procesului penal, formulată de condamnatul S. M.-R. (fiul lui N. și Anișoara, născut la data de 14 iunie 1980 în municipiul București, cu domiciliul în municipiul București, ..1, ., ., sectorul 6, CNP_, deținut în Penitenciarul Jilava) și, potrivit art.272 alin.2 din același cod, l-a obligat pe acesta la plata către stat a sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat, mai întâi, că, în privința instituției redeschiderii procesului penal, nu au fost prevăzute excepții de la regula instituită prin art.3 din Legea nr.255/2013, astfel că, după data de 01 februarie 2014, când a intrat în vigoare noul Cod de procedură penală, toate cererile în acest sens sunt guvernate exclusiv de dispozițiile art.466 și urm. din acel cod, care sunt de imediată aplicare, nefiind posibilă, prin urmare, aplicarea dispozițiilor art.5221 din vechiul Cod de procedură penală, ca lege penală mai favorabilă, cu atât mai mult cu cât acest principiu se referă numai la normele de drept substanțial, iar nu și la cele de drept procesual.
În continuare, prima instanță a constatat că, potrivit art.466 alin.1 din Codul de procedură penală, cererea de redeschidere a procesului penal poate fi formulată de către persoana condamnată definitiv în termen de o lună de la data când aceasta a luat cunoștință, prin orice notificare oficială, că s-a desfășurat un proces penal împotriva sa.
În speță, din copia M.E.P.Î. nr.1223, emis la data de 13 iunie 2012, a rezultat că autorul cererii deduse judecății a luat cunoștință, la data de 11 iunie 2014, de acel mandat și, întrucât în conținutul acestuia este menționată inclusiv hotărârea pusă în executare, și de procesul penal în urma căruia a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, prin Sentința penală nr.501 din data de 28 iulie 2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în Dosarul nr._/303/2006.
Astfel, prima instanță a constatat că înmânarea mandatului de executare a pedepsei închisorii constituie o notificare oficială a desfășurării unui proces penal împotriva persoanei față de care acel mandat a fost emis.
Cererea de redeschidere a procesului penal, formulată în prezenta cauză de către condamnatul S. M.-R., datează din 13 octombrie 2014 (data poștei), împrejurare față de care prima instanță a constatat că este tardivă, respingând-o ca atare.
Împotriva sentinței penale anterior menționate, a declarat apel în termenul legal (la data de 19 februarie 2015) condamnatul S. M.-R. (prin cereri formulate atât personal, cât și prin intermediul apărătorului ales, ambele nemotivate).
Cererile de apel ale condamnatului au fost înaintate de Judecătorie și înregistrate pe rolul acestei Curți la data de 16 martie 2015.
Potrivit motivelor scrise de apel (atașate la filele 13-15, d.a.) și susținerilor orale din dezbaterile contradictorii de la termenul de astăzi (consemnate în practicaua acestei decizii), condamnatul apelant, care a beneficiat de asistența juridică a apărătorului ales, a solicitat să se constate, pe de o parte, că îi sunt aplicabile, ca lege penală mai favorabilă, dispozițiile art.5221 din vechiul Cod de procedură penală, apreciate a institui norme de drept substanțial, iar, pe de altă parte, că întârzierea în depunerea cererii de redeschidere a procesului penal a fost determinată de cauze temeinice de împiedicare (starea de șoc și problemele de sănătate de la momentul încarcerării, care l-au pus în imposibilitatea de a-și da seama de situația lui juridică), solicitând, în consecință, repunerea în termenul de introducere a acelei cereri.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele anterior menționate, precum și din oficiu, potrivit art.417 alin.2 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată că apelul cu judecarea căruia a fost sesizată este nefondat, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:
Asemenea primei instanțe și contrar primei susțineri a apărării, Curtea constată că dispozițiile art.5221 din vechiul Cod de procedură penală, care nu instituiau un termen de introducere a cererii de rejudecare, în caz de extrădare sau de predare în baza unui mandat european de arestare, sunt, în mod evident, norme de drept procesual, în privința cărora nu este incident principiul aplicării legii penale mai favorabile, valabil, potrivit art.5 și art.6 din Codul penal, numai în cazul normelor de drept material.
Mai mult, Curtea constată că apelantul condamnat nici nu îndeplinea condițiile prevăzute de dispozițiile respective, pentru a putea solicita rejudecarea cauzei, întrucât acesta nu a fost nici extrădat, nici predat autorităților române în baza unui mandat european de arestare, ci, astfel cum el însuși a precizat, inclusiv în cuprinsul motivelor scrise de apel (filele 13-15, d.a.), s-a predat în mod voluntar, pe teritoriul României, organelor de poliție, care au procedat la arestarea sa în data de 04 iunie 2014, aspect ce rezultă și din adresa nr._ din data de 13 iunie 2014 a Penitenciarului București - Rahova (fila 173, vol.II, d.f.).
Totodată, Curtea constată că dispozițiile art.466 alin.1 din actualul Cod de procedură penală, prin care este reglementat un termen legal de introducere a cererii de redeschidere a procesului penal, pentru orice persoană condamnată definitiv ce a fost judecată în lipsă, erau în vigoare, la momentul arestării apelantului condamnat, în vederea executării pedepsei închisorii, de mai mult de 4 luni, astfel că acesta nu se poate prevala de necunoașterea lor.
Întrucât apelantului condamnat i-a fost comunicat, sub semnătură, un exemplar al mandatului de executare a pedepsei închisorii la data de 11 iunie 2014 (fila 174, vol.II, d.f.), aspect necontestat de el, iar acea comunicare reprezintă o notificare oficială a acestuia cu privire la procesul penal finalizat cu condamnarea sa definitivă, Curtea constată că, în mod legal, prima instanță a reținut că cererea de redeschidere a procesului penal, transmisă prin poștă la data de 13 octombrie 2014 (fila 3, vol.I, d.f.), este tardivă, fiind formulată după expirarea termenului de o lună, prevăzut de art.466 alin.1 din Codul de procedură penală.
Cu privire la natura juridică a termenului respectiv, Curtea constată că acesta este un termen de decădere, a cărui nerespectare atrage, potrivit art.268 alin.1 din Codul de procedură penală, pierderea exercițiului dreptului de a solicita redeschiderea procesului penal și nulitatea unei astfel cereri.
Totodată, Curtea constată că și cea de-a doua susținere a apărării este nefondată, întrucât legea procesual penală nu reglementează instituția repunerii în termenul de introducere a cererii de redeschidere a procesului penal, fiind astfel lipsită de relevanță juridică pretinsa existență a unor cauze (în concret, nedovedite, ci doar afirmate într-un mod vădit neverosimil, chiar hilar) de împiedicare a formulării acelei cereri în termenul legal.
Mai mult, art.411 alin.4 din Codul de procedură penală prevede, în mod expres, că dispozițiile referitoare la repunerea în termenul de apel nu se aplică în situația redeschiderii procesului penal solicitate de persoana condamnată în lipsă.
Față de toate considerentele anterior expuse, întrucât sentința penală atacată este legală și temeinică, neconstatându-se nici din oficiu motive de desființare a acesteia, Curtea, în temeiul art.421 alin.1 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul S. M.-R., care, aflându-se în culpă procesuală, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art.275 alin.2 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.421 alin.1 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, respinge, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul S. M.-R. împotriva Sentinței penale nr.57 din data de 13 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în Dosarul nr._ .
În temeiul art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă pe condamnatul apelant la plata către stat a sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 aprilie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
O. R.-N. C.-V. G.
GREFIER,
D. S.
Red.jud.C.V.G. / Th.red.jud.C.V.G./gref.V.M.C.
Ex.2 / 05 mai 2015
J.S.6.București - jud.C.M.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 572/2015. Curtea de... | Îndreptare eroare materială (art.278 NCPP). Decizia nr.... → |
|---|
