Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.). Decizia nr. 541/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 541/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-04-2015 în dosarul nr. 2437/330/2014
Dosar nr._
(Număr în format vechi 764/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.541/A
Ședința publică din data de 10 aprilie 2015
Completul constituit din:
Președinte: T. A.
Judecător: M. C. M.
Grefier: O.-C. B.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror M. M..
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de de partea responsabilă civilmente S.C. A. - R. Astra S.A. împotriva sentinței penale nr. 23/02.02.2015, pronunțată de Judecătoria Urziceni în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința din camera de consiliu din 27 martie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, instanța stabilind data pronunțării la 10 aprilie 2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.23 din 02.02.2015, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Urziceni a dispus, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul S. A. din infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev.de art.196 alin.2 și 3 din Codul penal din 2009 în infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art.184 alin.2 și 4 din Codul penal din 1969, texte de lege în baza cărora, cu aplicarea art.5 Cod penal din 2009 și art.396 alin.10 Cod pr.penală, a fost condamnat inculpatul S. A. (CNP_, fiul lui I. și S., născut la data de 11.09.1957, în ., domiciliat în municipiul B., Car. D. 1, .. 2, ., de cetățenie română, stagiul militar satisfăcut, căsătorit, studii profesionale, ocupația mecanic în cadrul C.F.R./Depou T., posesor al C.I. . nr._, fără antecedente penale), la pedeapsa de 10 luni închisoare,pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art.71 Cod penal din 1969, i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art.81 Cod penal din 1969 s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 2 ani și 10 luni stabilit în conformitate cu dispozițiile art.82 din Codul penal din 1969.
În baza art.71 alin.5 Cod penal din 1969, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În temeiul art.404 alin.2 Cod procedură penală, i s-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 și art.84 din Codul penal din 1969 privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art.19 Cod pr.penală, art.397 Cod pr.penală rap. la art.86 Cod pr.penală, art.49-55 din Legea nr.136/1995 și art.1349,1357, 1381 – art.1382, 1385 – 1386 și art.1391 din Codul civil, a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de către partea civilă P. Smarandița și obligat inculpatul S. A., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. A. R. ASTRA S.A. la plata către partea civilă a sumei de 82.367 lei, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale, precum și la plata sumei de 50.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru daune morale.
În baza art.313 din Legea nr.95/2006, art.19 Cod pr.penală, art.397 Cod pr.penală rap. la art.86 Cod pr.penală, art.49-55 din Legea nr.136/1995 și art.1349, 1357, 1381, 1385 - 1386, 1392 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de S. C. Județean de Urgență ,,Sf. A. A.” și obligat inculpatul S. A., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. A. R. ASTRA S.A., la plata către spital a sumei de 6.918,14 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
În baza art.313 din Legea nr.95/2006, art.19 Cod pr.penală, art.397 Cod pr.penală rap.la art.86 Cod pr.penală, art.49-55 din Legea nr. 136/1995 și art.1349,1357,1381,1385 - 1386, 1392 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de S. C. de Urgență București și obligat inculpatul S. A., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. A. R. ASTRA S.A., la plata către S. C. de Urgență București a sumei de 33.839,01 lei, precum și a dobânzii legale aferente cu începere de la data pronunțării hotărârii de condamnare și până la data achitării debitului, cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
În baza art.313 din Legea nr.95/2006, art.19 Cod pr.penală, art.397 Cod pr.penală rap. la art.86 Cod pr.penală, art.49-55 din Legea nr.136/1995 și art.1349, 1357, 1381, 1385 - 1386, 1392 Cod civil, a fost admisă acțiunea civilă formulată de S. Județean de Ambulanță Ialomița și obligat inculpatul S. A., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. A. R. ASTRA S.A., la plata către S. Județean de Ambulanță Ialomița a sumei de 323,89 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
S-a luat act că S. Municipal Urziceni și I. Național de Gerontologie și Geriatrie „A. Aslan” (Secția Clinică Otopeni) nu s-au constituit părți civile în cauză.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt, că în data de 05.10.2012, în jurul orelor 17:30, în condiții de carosabil uscat, vizibilitate bună, trafic aglomerat, inculpatul S. A. se deplasa cu autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare_ (proprietatea numitului S. M. S.), pe DN 2, în afara localității Sinești, pe sensul de mers dinspre mun. București spre mun. Urziceni, fiind urmat pe același sens de circulație de autovehiculul special marca Iveco Stralis cu nr.de înmatriculare_ condus de numitul T. M.. În același interval temporal, numitul P. P. circula regulamentar, din sens opus, pe direcția de mers Urziceni – București, cu autoturismul marca Renault Clio cu nr. de de înmatriculare_, având-o ca pasager, pe locul din dreapta față, pe partea civilă P. Smarandița. La un moment dat, la km 35 și 290 m, inculpatul a pătruns pe contrasens și a intrat în coliziune cu autoturismul marca Renault Clio cu nr. de de înmatriculare_ condus de numitul P. P., la o distanță de aproximativ 2 m față de axul drumului, ambele autovehicule lovindu-se în zona părții frontal – lateral stânga.
Ca urmare a interacțiunii forțelor mecanice specifice, autoturismul marca Renault Clio cu nr.de de înmatriculare_ a fost împins spre marginea carosabilului sensului său de mers și, din cauza avariei roții stângi față, a început să derapeze și să zgârie carosabilul cu această roată, avansând din banda sa către contrasens, ca o consecință a efectului de frânare dat de această roată și a imposibilității conducătorului auto de a manevra autoturismul - urma imprimată pe carosabil pornind de la km 35 + 282 m din punctul situat la 3,3 m de axul drumului pe sensul Urziceni-București și terminându-se spre marginea carosabilului celuilalt sens de mers la km 35 și 172 m.
În acest parcurs, autoturismul marca Renault Clio cu nr. de de înmatriculare_ a pătruns pe contrasens, blocând banda pe care circula autovehiculul special marca Iveco Stralis. Deși numitul T. M. a frânat brusc și a virat dreapta pentru a evita impactul, autovehiculul său a intrat în coliziune cu cel al numitului P. P. în zona frontală (partea frontală stânga a cabinei autovehiculului marca Iveco Stralis, partea frontală centru dreapta a autovehiculului numitului P. P.) la km 35 și 169 m, în apropierea marginii părții carosabile a sensului de mers București-Urziceni.
Ca urmare a noii coliziuni, autoturismul marca Renault Clio cu nr. de înmatriculare_ a fost proiectat înapoi și spre șanțul de pe marginea carosabilului, iar autovehiculul special marca Iveco Stralis s-a oprit cu roata dreaptă față în exteriorul carosabilului și cu roata stângă față la marginea carosabilului.
În acest timp autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare_, după impactul cu autoturismul marca Renault, și-a continuat deplasarea pe contrasens spre marginea carosabilului, imprimând cu roțile frontale urme de derapare din banda normală a sensului de mers Urziceni-București ce pornesc de la punctele situate la 2,8 m, respectiv 1,5 m de axul drumului. Acesta s-a oprit la marginea carosabilului sensului de mers Urziceni-București cu puntea spate în șanț și cu puntea față pe carosabil, aproximativ perpendicular pe axul drumului, la aproximativ 26 m de locul impactului.
Date fiind multiplele deformații ale primelor două autovehicule ce au intrat în coliziune și urmele de derapare create, nu s-a putut stabili prin calcule matematice cuantumul energetic consumat și implicit nici viteza de deplasare a autovehiculelor în premomentul impactului, apreciindu-se de către expert ca fiind în jur de 90 km/h în cazul autoturismului marca Ford cu nr. de înmatriculare_ și de 80 km/h în cazul autoturismului marca Renault Clio cu nr. de înmatriculare_, așa cum s-a reținut din coroborarea declarațiilor participanților la accident cu avariile suferite și parcursul autoturismelor.
În ceea ce privește autovehiculul special marca Iveco Stralis, expertul a stabilit o viteză de aproximativ 55 km/h.
Instanța de fond a mai reținut că în raportul de expertiză tehnică întocmit la data de 17.07.2013 s-a stabilit, de asemenea, că accidentul a avut drept cauză unică acțiunile neregulamentare ale inculpatului S. A., care au făcut imposibilă evitarea impactului, starea de pericol apărând în momentul când autoturismul condus de acesta cu o viteză neadecvată manevrelor a pătruns pe banda de contrasens.
În ceea ce privește conducătorul autoturismului marca Renault, expertul a apreciat că acesta ar fi putut evita teoretic producerea accidentului dacă ar fi oprit până în momentul impactului cu autoturismul marca Ford sau dacă ar fi efectuat o manevră de virare la dreapta, însă în circumstanțele concrete ale speței, nu a existat timp suficient decât cel mult pentru inițierea unei manevre de virare dreapta, accidentul producându-se imediat după timpul solicitat de întârziere fiziologică, ceea ce echivalează cu imposibilitatea evitării impactului.
Referitor la conducătorul autovehiculului marca Iveco, expertul a considerat că acesta ar fi putut evita teoretic producerea accidentului dacă ar fi oprit până în momentul impactului cu autoturismul marca Renault, ceea ce ar fi presupus o viteză anterioară de 37 km/h sau mai mică, neimpusă de legislația în vigoare.
În legătură cu ipoteza privind nerespectarea obligației privind portul centurii de siguranță de către numitul P. P. și de către partea civilă P. Smarandița, expertul a menționat că din cauza avariilor generate autoturismului marca Renault și a operațiunilor de descarcerare (spătarul scaunului frontal din partea dreaptă a cedat, stâlpii de susținere a centurilor au fost tăiați, neapărând în planșele foto) nu s-a putut stabili cu certitudine situația de fapt, însă acesta a apreciat că centurile de siguranță au fost purtate, având în vedere gravitatea impactului dublu și vătămările corporale suferite de către cei doi ocupanți, coroborate cu deschiderea airbag-urilor dar și cu faptul că după primul impact când s-au deschis airbag-urile a urmat și cel de-al doilea impact, când airbag-urile au fost nefolositoare, cu atât mai mult cu cât în cuprinsul raportului de primă expertiză nr.3990/A1/550/14.01.2013 s-a menționat existența unei echimoze latero-cervicale stânga - centură de siguranță - în cazul numitului P. P..
Instanța de fond a mai reținut că procesul-verbal de cercetare la fața locului, însoțit de planșe foto și schiță și raportul de expertiză tehnică întocmit la data de 17.07.2013 s-a coroborat și cu declarațiile martorului T. M. și cu declarațiile numitului P. P. și ale părții civile P. Smarandița.
Astfel, fiind audiat în cursul urmăririi penale, martorul T. M. a arătat că, deși nu a observat pe ce bandă a sensului de mers București-Urziceni circula inculpatul, a văzut anterior producerii accidentului faptul că autoturismul inculpatului a intrat în derapaj, pătrunzând pe contrasens. Acesta a mai arătat că nu a văzut efectiv impactul și că la scurt timp a fost surprins de traiectoria autovehiculului Renault, care de pe sensul opus a pătruns pe banda de lângă acostament pe care circula martorul, intrând în coliziune cu autovehiculul pe care îl conducea marca Iveco Stralis cu nr. de înmatriculare_ . Ulterior accidentului, martorul s-a îndreptat spre celelalte autovehicule și, cu ocazia discuțiilor purtate cu inculpatul, cel din urmă i-a spus că nu știe ce s-a întâmplat, martorul confirmând condițiile de trafic din ziua de 05.10.2012.
Din declarațiile numitului P. P. și ale părții civile P. Smarandița a reieșit că în timp ce se deplasau pe banda de lângă axul drumului au fost surprinși de pătrunderea pe sensul lor de mers a autoturismului condus de către inculpat. P. P. a precizat că în urma impactului (în zona roții stângi frontale a autoturismului condus de acesta), sistemul airbag s-a declanșat, iar piciorul său stâng a rămas blocat între prag și pedale, fiind pus astfel în imposibilitate de a mai controla autovehiculul, ceea ce a condus la proiectarea sa pe contrasens, loc în care a fost lovit în zona frontală dreapta de autovehiculul marca Iveco Stralis. P. P. a apreciat viteza cu care se deplasa în premomentul producerii accidentului la 80 km/h, acesta circulând în condiții de trafic aglomerat, carosabil uscat, lumină naturală.
Prin raportul de primă expertiză medico-legală nr. 3991/A1/551 din 28.11.2012 întocmit de S. de Medicină Legală Ialomița s-a concluzionat că partea civilă P. Smarandița a prezentat leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovirea de corpuri-planuri dure cât și prin hiperflexia-hiperextensia coloanei vertebrale, în condițiile unui accident rutier iar leziunile traumatice suferite, putând data din data de 05.10.2012, nu au pus viața victimei în primejdie și au necesitat 65-70 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Instanța a mai reținut că în completarea din data de 12.08.2013 la raportul de primă expertiză medico-legală nr. 3991/A_ întocmit de S. de Medicină Legală Ialomița s-a concluzionat că din cauza întârzierii în consolidarea focarelor de fractură a femurului stâng, numărul de zile de îngrijiri medicale se prelungește la cca.120 zile, perioadă ce include și spitalizarea pentru extragerea materialului de osteosinteză cât și recuperarea BFT. Leziunile traumatice suferite nu au pus viața victimei în primejdie, iar prin defectul osos consecutiv fracturii de femur stâng, cu scurtarea consecutivă a lungimii piciorului stâng, partea civilă P. Smarandița a rămas cu infirmitate fizică permanentă.
În ceea ce îl privește pe inculpat, audiat în cursul urmăririi penale, acesta nu și-a recunoscut contribuția la producerea accidentului, precizând că în timp ce conducea autoturismul fiului său marca Ford Fiesta cu nr. de înmatriculare_, pe banda de staționare de urgență a DN 2, din direcția București – B., a fost surprins de manevra bruscă de frânare executată de un alt participant la trafic care circula în fața sa. Astfel, pentru a evita un potențial impact, inculpatul a frânat, efectuând o manevră de virare la stânga, încadrându-se pe banda de circulație de lângă axul drumului, fără a intra pe contrasens, moment în care a fost lovit de un autovehicul care circula din sens opus, care l-a acroșat în zona frontală stânga. Inculpatul a mai arătat că în premomentul producerii accidentului avea o viteză de aproximativ 90 km/h și că nu își amintește detalii de natură a oferi posibilitatea identificării autoturismului din cauza căruia a fost forțat să vireze pe banda de lângă axul drumului.
Judecătorul cauzei a reținut că dispunerea urmelor materiale (fragmente de sticlă și plastic) exclusiv pe benzile sensului Urziceni-București și configurația urmelor de frânare/derapare produse de autoturismul condus de inculpat, respectiv rulare/zgâriere a carosabilului produse de autoturismul condus de numitul P. P., care își au originea pe benzile sensului de mers Urziceni – București, au infirmat susținerile inculpatului din faza de urmărire penală.
În faza judecații, inculpatul a declarat că recunoaște și regretă săvârșirea faptei reținute în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cererea fiindu-i admisă de instanță.
În raport de succesiunea de legi penale intervenite de la momentul comiterii faptei până la judecarea cauzei, instanța de fond a făcut aplicarea legii penale mai favorabile, având în vedere, în acest sens, decizia nr.265 din 06 mai 2014 a Curții Constituționale.
Astfel, judecătorul cauzei pe fond a procedat la determinarea legii penale mai favorabile în raport de diferitele criterii pe care le-a apreciat ca fiind relevante, respectiv: pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2 și 4 C.pen. din 1969 - închisoarea de la 6 luni la 3 ani în timp ce articolul 196 alin. 2 și 3 din actualul Cod penal prevede pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă pedeapsa cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda, astfel încât dispozițiile legii noi ar apărea ca fiind mai favorabile sub acest aspect. Totuși, ținând seama de faptul că independent de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, instanța trebuie să aibă în vedere și alte criterii, cum ar fi modalitatea de executare, s-a constatat că acest criteriu nu este singurul relevant în privința determinării legii penale mai favorabile. Mai mult, limitele pentru pedeapsa închisorii sunt aceleași. Este adevărat că Noul Cod prevede și posibilitatea aplicării amenzii, însă instanța nu a apreciat oportună și suficientă aplicarea unei amenzi penale pentru infracțiunea săvârșită.
Sub aspectul modalității de executare a pedepsei închisorii, s-a precizat că dispozițiile art.81 din Codul penal din 1969 sunt mai favorabile raportat la dispozițiile art.83 din Codul penal în vigoare, avându-se în vedere că reglementarea anterioară nu prevedea nicio obligație în sarcina condamnatului în cazul suspendării condiționate a executării pedepsei.
În lumina acestor considerente, s-a conchis că dispozițiile legale în vigoare la data săvârșirii infracțiunii, în ansamblul lor, sunt mai favorabile pentru inculpatul din prezenta cauză, dispunându-se din oficiu schimbarea încadrării juridice a faptei
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului S. A., care la data de 05.10.2012, în jurul orelor 17:20, în timp ce conducea autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare_ pe DN2, în afara loc. Sinești, pe sensul de mers dinspre mun. București spre mun. Urziceni, pe fondul nerespectării regulilor de circulație rutieră, a intrat în coliziune cu autoturismul marca Renault Clio cu nr. de înmatriculare_ condus de numitul P. P., producând un accident rutier în lanț soldat cu vătămarea corporală a părții civile P. Smărăndița (pasageră a autoturismul marca Renault Clio), ale cărei leziuni au fost evaluate medico-legal la cca.120 zile de îngrijiri medicale, aceasta rămânând cu infirmitate fizică permanentă (prin defectul osos consecutiv fracturii de femur stâng, cu scurtarea consecutivă a lungimii piciorului stâng), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prev. și ped. de art. 184 alin. 2 și 4 din Codul penal din 1969.
La stabilirea și individualizarea pedepsei aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal de la 1969, fiind reținute, în concret: lipsa antecedentelor penale, atitudinea inculpatului rezultând din comportarea sinceră în cursul judecății (inculpatul fiind vizibil marcat de acest eveniment), înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosar (din care a rezultat că inculpatul este căsătorit și are un copil, fiind salariatul unității S.N.T.F.C. ,,C.F.R. CĂLĂTORI,, S.A. – Depoul T., încadrat în muncă pe o perioadă nedeterminată, începând cu anul 2002, având în prezent funcția de mecanic ajutor locomotivă/automotor, fiind o persoană muncitoare, dând dovadă la locul de muncă de capacitate de organizare a muncii, având spirit de inițiativă, fiind totodată și o persoană responsabilă și sociabilă în relația cu colegii de serviciu).
Sub aspectul laturii civile, instanța de fond a reținut că persoana vătămată P. Smarandița s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 82.367 lei, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale, precum și cu suma de 350.000 euro reprezentând despăgubiri pentru daune morale. S. C. Județean de Urgență „Sf. A. A.” din G., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 6.918,14 lei, reprezentând cheltuielile ocazionate de spitalizarea părții civile P. Smarandița, iar S. C. de Urgență București s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 33.839,01 lei solicitând și dobânda legală aferentă cu începere de la data pronunțării hotărârii și până la data la care se va achita debitul, reprezentând cheltuielile ocazionate de spitalizarea părții civile P. Smarandița. De asemenea, S. Județean de Ambulanță Ialomița s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 323,89 lei, reprezentând contravaloarea serviciului de intervenție prestat în data de 05.10.2012 pentru partea civilă P. Smarandița.
Instanța a mai reținut că la data producerii accidentului, autovehiculul condus de către inculpat era asigurat conform poliței de asigurare de răspundere civilă auto RCA ./02/X1/SP nr._ din data de 28.06.2012, emisă de către S.C. A. R. ASTRA S.A.
Potrivit noului Cod de procedură penală, societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de parte responsabilă civilmente.
În temeiul art.49-55 din Legea nr.136/1995, în cazul asigurărilor de răspundere civilă, societățile de asigurare au o obligație de a despăgubi persoanele păgubite prin fapta inculpatului, în cazul producerii riscului asigurat, în limitele contractului sau a legii. Plata despăgubirilor se face în temeiul contractului de asigurare și nu se întemeiază pe ideea de culpă, ce caracterizează răspunderea pentru fapta altei persoane. Odată dovedită culpa asiguratului, societatea de asigurare despăgubește partea civilă în limitele contractului sau în limitele stabilite prin anumite norme legale incidente.
Din probatoriul administrat în cauză, instanța a constatat că fapta săvârșită de inculpatul S. A. reprezintă în planul dreptului civil o faptă ilicită cauzatoare de prejudiciu, comisă cu vinovăție, probată legătura de cauzalitate dintre faptă și rezultatul socialmente periculos, astfel încât devin aplicabile în cauză dispozițiile art. 1349 Cod civil, art. 1357 Cod civil, art. 1381 Cod civil, art. 1385 Cod civil, art. 1386 Cod civil, art. 1391 cod civil și art. 1392 Cod civil, potrivit cărora oricine cauzează prin fapta sa un prejudiciu altei persoane este obligat la repararea acestuia.
Cu privire la prejudiciul material în cuantum de 82.367 lei, instanța a reținut că prin înscrisurile depuse la dosar s-a făcut dovada existenței unui prejudiciu în acest cuantum solicitat de către partea civilă P. Smarandița. Astfel, partea civilă a făcut dovada achiziționării de medicamente, combustibil pentru deplasările Dâmbovița – București – G., alimente necesare traiului, și a cheltuielilor privind intervențiile chirurgicale, îngrijirile medicale la domiciliu și menajul pe timpul imobilizării la pat.
Privitor la prejudiciul moral suferit de partea civilă P. Smarandița, instanța a apreciat că existența acestuia rezultă din însăși săvârșirea faptei, suferința fizică și morală pricinuită fiind de natură a justifica acordarea daunelor morale. Judecătorul cauzei pe fond a apreciat, totodată, în privința despăgubirilor morale solicitate, că pretențiile formulate sunt exagerate (350.000 euro), astfel că a admis doar în parte cererea, considerând că suma de 50.000 euro constituie o reparație justă, echitabilă și suficientă, fără a se transforma într-o modalitate de îmbogățire, fiind de necontestat suferința fizică și morală pricinuită prin fapta inculpatului, avându-se în vedere infirmitatea fizică permanentă prin defectul osos consecutiv fracturii de femur stâng, cu scurtarea consecutivă a lungimii piciorului stâng.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel S.C. A. – R. Astra S.A. prin care a solicitat diminuarea sumelor acordate cu titlu de daune materiale și morale părții civile P. Smarandița.
Curtea apreciază că apelul este fondat sub aspectul cuantumului daunelor materiale, pentru următoarele motive:
În cursul cercetării judecătorești în fond, partea civilă a depus, în susținerea acțiunii civile în raport de daunele materiale, o . bonuri și facturi. La solicitarea instanței, a detaliat daunele materiale în: cheltuieli efectuate cu achiziționarea medicamentelor, combustibil necesar pentru deplasări, alimente necesare traiului, și a patra categorie cuprinzând intervenții chirurgicale, îngrijiri medicale la domiciliu și menaj.
Instanța de fond a acordat în totalitate daunele materiale solicitate.
În susținerea apelului, partea responsabilă civilmente a depus, anexat, un opis în care a detaliat cuprinsul fiecărui bon fiscal sau factură depuse de partea civilă, identificând detaliile fiecăreia dintre cheltuielile făcute de partea civilă.
Curtea reține că în apel partea civilă nu a contestat conținutul acestor opisuri, limitându-se a face referire la detalierea cheltuielilor pe categorii, realizată în fața instanței de fond.
Curtea constată însă că această detaliere este în continuare una globală, în condițiile în care partea civilă nu face un calcul detaliat al tuturor cheltuielilor făcute.
Însă, acest demers este îndeplinit într-o manieră pertinentă și convingătoare de partea responsabilă civilmente în considerentele apelului.
Curtea remarcă faptul că apelanta Astra Asigurări SA a identificat, pentru fiecare dintre bonurile indicate de partea civilă ca dovedind achiziționarea medicamentelor necesare tratării și recuperării, medicamentele achiziționate și indicațiile terapeutice specifice fiecăruia în parte.
Examinând fișele – centralizatoare întocmite de apelanta parte responsabilă civilmente cu privire la medicamentele achiziționate, instanța constată că această parte a identificat punctual medicamentele achiziționate de partea civilă ale căror indicații terapeutice nu corespund naturii urmărilor provocate de fapta inculpatului.
Din raportul de expertiză medico-legală nr.3991/A_ și completarea la acesta, rezultă că partea civilă a fost internată în perioada 05.10. – 20.11.2012 cu diagnosticul politraumatism prin accident rutier, leziuni care nu au pus în pericol viața victimei și au fost evaluate inițial ca necesitând 65 – 70 de zile îngrijiri medicale.
Partea civilă a fost ulterior re-internată în perioadele 07 – 17.05.2013 și 15– 30.08.2013, cu diagnosticul status post politraumatism prin accident de circulație, recomandările la externare constând în continuarea procedurilor de gimnastică medicală și kinetoterapie, dietă cu aport caloric crescut, polivitamine.
Curtea apreciază, în raport de aceste date, că medicamente precum valtrex, diaprel, tintaros, poscar și celelalte medicamente evidențiate în opisul întocmit de partea responsabilă civilmente (f. 17 – 27 dosar apel), nu au fost folosite la tratarea afecțiunilor decurgând din accidentul de circulație, ci vizează alte afecțiuni, posibil pre-existente accidentului, dar, în orice caz, independente cauzal de fapta culpabilă a inculpatului. Nu poate fi acceptată teza în sensul că afecțiunile pre-existente s-au agravat în urma accidentului, în lipsa unor date medicale exacte care să probeze o legătură directă între accident sau cel puțin perioada de spitalizare și pretinsa agravare a acestor afecțiuni. Dimpotrivă, datele existente conduc mai degrabă la concluzia că medicamentele ce se regăsesc în acest desfășurător privesc afecțiuni mai degrabă caracteristice vârstei părții civile, decât procedurilor specifice de recuperare în cazul unui accident rutier.
Curtea reține că partea responsabilă civilmente a inclus în acest prim desfășurător și bonurile ilizibile – practic solicitând excluderea bonurilor și chitanțelor nelizibile din ansamblul materialului probator.
Curtea apreciază că acest argument este întemeiat – în lipsa unui conținut lizibil al înscrisurilor depuse în susținerea acțiunii civile, este imposibil ca instanța să poată cenzura realitatea susținerilor părții civile, motiv pentru care este just a nu lua în considerare acele înscrisuri (bonuri, chitanțe), al cărui conținut nu poate fi citit, și astfel, verificat de instanța de judecată.
Reține de asemenea că în al doilea centralizator întocmit cu privire la medicamentație, partea responsabilă civilmente a inclus medicamentele care, potrivit prescripțiilor, servesc în mod efectiv la îngrijirile medicale recomandate pentru vindecarea și recuperarea leziunilor și traumatismelor suferite în urma accidentului.
Curtea reține că acest centralizator a fost întocmit de apelanta – parte responsabilă civilmente cu bună – credință și respectând în detaliu mențiunile raportului de expertiză medico – legală, incluzând astfel nu numai medicamentele cu indicație explicită în tratarea leziunilor osoase sau articulare, dar și vitamine, instrumentar, analgezice generale, etc.
La rândul său Curtea își va însuși această selecție efectuată de partea responsabilă civilmente, și necontestată de partea civilă, pe care o consideră pertinentă și justă.
Pe cale de consecință, constată că suma totală a cheltuielilor efectuate de partea civilă cu achiziționarea medicamentației specifice destinate îngrijirilor și recuperării în urma traumatismelor suferite se ridică la 3.019,12 lei, și nu la suma de 38.815 lei astfel cum a solicitat partea civilă.
În ceea ce privește a doua categorie de cheltuieli făcută de partea civilă – constând în deplasările efectuate pe ruta Dâmbovița – București – G., și estimată de partea civilă la suma de 13.664 lei, Curtea reține că apelanta – parte civilă a realizat un centralizator distinct al chitanțelor și bonurilor fiscale depuse de partea civilă în susținerea acestor pretenții, și a realizat un calcul propriu al acestor documente, identificând bonuri depuse în dublu exemplar, prin eliminarea cărora ajunge la suma totală de 10.383, 18 lei.
Curtea reține că nici acest calcul al apelantei – parte responsabilă civilmente nu a fost contestat în apel.
La rândul său, constată că acest calcul al S.C. Astra este corect, motiv pentru care va reține că suma totală a cheltuielilor efectuate cu deplasările între localitățile menționate, pentru transportarea părții civile la unitățile spitalicești sau de recuperare și respectiv pentru deplasarea membrilor familiei părții vătămate în scopul de a o îngriji sau ajuta la efectuarea menajului, se ridică la suma de 10.383, 18 lei.
În ceea ce privește daunele materiale solicitate de partea civilă și constând în cheltuieli cu procurarea alimentelor în perioada necesară recuperării, Curtea nu le va acorda, pentru următoarele considerente: traumatismele suferite de partea civilă nu au impus o alimentație specială, singura indicație cuprinsă în biletele de externare constând în consumarea de alimente cu aport ridicat de calorii, indicație care însă nu impune schimbarea radicală a regimului alimentar obișnuit al părții civile. De altfel nici partea civilă nu a invocat o modificare esențială a acestui regim, limitându-se doar la a solicita rambursarea cheltuielilor efectuate cu achiziționarea alimentelor ulterior perioadelor de spitalizare. Or, aceste cheltuieli s-ar fi efectuat indiferent de urmările produse prin accident și independent de acesta, iar în cauză nu există nici date concludente care să conducă la concluzia că ulterior accidentului a fost necesară urmarea unui regim alimentar deosebit sau mai costisitor decât cel obișnuit.
Pentru aceste considerente nu va lua în considerație sumele solicitate de partea civilă constând în achiziționarea de alimente.
În ceea ce privește cheltuielile cu îngrijirile spitalicești sau necesitate de perioada de recuperare, Curtea va lua în considerare, și de această dată, calculele detaliate făcute de partea responsabilă civilmente, care a identificat și cumulat cheltuielile dovedite cu achitarea serviciilor aferente internărilor suferite de partea civilă (f.32). În acest calcul, partea responsabilă civilmente a reținut doar jumătate din suma indicată de martorul audiat în fond ca reprezentând suma lunară primită de acesta cu îngrijirea părții vătămate. Și acest argument este pertinent, întrucât martorul a acordat îngrijiri atât părții civile cât și soțului acesteia, la rândul său vătămat în urma accidentului, dar care nu își poate valorifica pretențiile civile în procesul penal ca urmare a lipsei caracterului penal al faptei în raport de acesta, având în vedere numărul mai mic de 90 de zile îngrijiri medicale necesitate pentru vindecarea traumatismelor suferite. Rămâne ca aceste pretenții să fie valorificate de această persoană vătămată în fața instanței civile, însă nu pot fi luate în considerare la cuantificarea daunelor materiale cuvenite soției sale, parte civilă în procesul de față.
Însă, Curtea apreciază că, în ceea ce privește această categorie de cheltuieli, este echitabil și în acord cu practica judiciară a se avea în vedere și faptul că atât în cursul perioadelor de spitalizare, cât și ulterior, partea civilă a făcut, în mod necesar, cheltuieli (incluzând "micile atenții" remise personalului angajat în spital, al cărui caracter licit este evident discutabil dar a căror realitate este o chestiune de notorietate și nu poate fi ignorată de organele judiciare). Apreciază că suma de 15.000 de lei constituie o evaluare echitabilă și aptă să reflecte în mod real cuantumului cheltuielilor efectuate efectiv – chiar în lipsa unor înscrisuri doveditoare și chiar în condițiile imposibilității obiective sau subiective de întocmire a unor astfel de înscrisuri – de partea civilă cu îngrijirile medicale (altele decât achiziționarea de medicamente) în perioadele de spitalizare și ulterior în perioada de recuperare. Soluția se impune, în opinia Curții, și din perspectiva faptului că perioada de recuperare nu s-a epuizat nici în prezent, și este rezonabil a se considera că partea civilă a continuat să facă astfel de cheltuieli și după data menționată pe înscrisurile doveditoare depuse.
Pentru argumente ce țin de o elementară logică, Curtea nu va lua în considerare cheltuielile efectuate de partea civilă (sau alți membri ai familiei) cu achiziționarea de țigări, alte obiecte de îmbrăcăminte sau de uz personal, și nici cele aferente schimburilor valutare.
În raport de cele anterior expuse, însumând cuantumul cheltuielilor cu medicamente, combustibil, și îngrijiri medicale, astfel cum au fost precizate mai sus, Curtea ajunge la concluzia că partea civilă este îndreptățită la suma totală de 28.402,30 lei cu titlul de daune materiale.
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, contestat de asemenea de apelanta – parte responsabilă civilmente, Curtea apreciază că nu se justifică reducerea acestuia.
Apreciază că stabilirea daunelor morale la suma de 50.000 de euro reprezintă o cuantificare justă a prejudiciului nepatrimonial suferit de partea civilă. Aceasta a suferit trei internări consecutive, leziunile traumatice suferite necesitând un număr de 120 de zile îngrijiri medicale, în prezent partea civilă fiind încă în perioada de recuperare și întâmpinând în continuare restricții legale de deplasare și alte activități sociale cu care era obișnuită înainte de accident. Deși traumatismele nu constituie infirmitate fizică permanentă conform dispozițiilor legale, cu toate acestea, văzând vârsta părții civile și starea fizică și de sănătate deja afectată anterior accidentului, este evident că fapta culpabilă a inculpatului a produs o modificare ireversibilă în viața și obiceiurile acesteia. În aceste condiții, cuantumul de 50.000 de euro acordat de instanța de fond cu titlul de daune morale este unul corect și echitabil, fără a constitui un temei de îmbogățire fără justă cauză.
În raport de cele arătate anterior, va admite apelul părții responsabile civilmente și va reforma sentința instanței de fond în parte, numai în sensul reducerii cuantumului daunelor materiale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.2 lit.a Cod pr.penală admite apelul formulat de partea responsabilă civilmente S.C. A. – R. Astra S.A. împotriva sentinței penale nr.23/02.02.2015 pronunțată de Judecătoria Urziceni în dosarul nr._ .
Reduce cuantumul despăgubirilor materiale stabilite în sarcina apelantei la suma de 28.402,30 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 aprilie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
T. A. M. C. M.
GREFIER,
B. O.-C.
Red.A.T./Th.red.C.V.M.-ex.5/30.04.2015
Judecătoria Urziceni - judecător D. A. E.
| ← Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Decizia nr.... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 507/2015. Curtea de... → |
|---|
