Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 220/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 220/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 2272/2/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR._

(1309/2015)

DECIZIA PENALĂ NR. 220

Ședința publică din data de 17 aprilie 2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE – A. E. B.

GREFIER – O. I. B.

Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D. Structura Centrală - a fost reprezentat de procuror CAMELUȘ P..

Pe rol soluționarea contestațiilor formulate de inculpații M. Y. S., M. M., E. N. împotriva încheierii de ședința din data de 03.04.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în dosarul nr._/3/2014.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatorii-inculpați M. Y. S., personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu A. M. cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar/fila 19, M. M., personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu G. M. în substituirea av. C. I.-C. cu delegație de substituire depusă la dosar/fila 26 și avocat ales D. S. cu împuternicire avocațială depusă la dosar/fila 24, E. N., personal, aflat în stare de arest și asistat de avocat desemnat din oficiu T. Androneda cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar/fila 21 și de avocat ales A. S. fără împuternicire avocațială.

Se prezintă interpretul de limbă ebraică C. O..

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Apărătorii din oficiu desemnați să acorde asistență judiciară obligatorie contestatorilor-inculpați M. M. și E. N. solicită să se constate încetată delegațiile, ca urmare a prezentării apărătorilor aleși și a se pronunța asupra onorariului parțial.

Curtea constată încetate delegațiile apărătorilor din oficiu desemnați să acorde asistență judiciară obligatorie contestatorilor-inculpați și acordă onorariu parțial în cuantum de câte 50 lei.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe fondul contestațiilor.

Contestatorul-inculpat M. Y. S., prin apărător, solicită admiterea contestației formulate, potrivit art. 425¹ alin. 7, pct. 2 lit. a C.pr.pen., solicitând în principal revocarea mandatului de arestare preventivă și judecarea în stare de libertate, iar în subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu altă măsura controlului judiciar sau cu măsura arestului la domiciliu, potrivit art. 202 alin. 4 lit. b sau d C.pr.pen.

De asemenea, solicită să se aibă în vedere faptul că perioada în care inculpatul s-a aflat în arest preventiv a fost de aproximativ 19 luni, depășindu-se termenul rezonabil, precum și faptul că acesta are un copil minor în întreținere și un domiciliu stabil.

Contestatorul-inculpat M. M., prin apărător, solicită admiterea contestației formulate, criticând încheierea atacată sub aspectul temeiniciei și solicită desființarea în parte sentința penală atacată și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu.

Apreciază că, în mod netemeinic instanța de fond reține că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și că, de asemenea, se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.

Solicită să se aibă în vedere faptul că inculpatul M. M. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni de șantaj, faptă prev. de art. 194 Vechiul C.pen.

Totodată, solicită să se aibă în vedere, faptul că dintr-o neglijență a procurorului anchetator s-a reținut că inculpatul M. M. ar fi comis această faptă într-o stare de recidivă postcondamnatorie. Această situație a fost demontată de către apărare, însă până la momentul respectiv a determinat menținerea stării de arest preventiv.

Ulterior, judecătorul instanței de fond reține, în urma faptului că apărarea a demonstrat că fapta nu a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind vorba de o condamnare la trei ani închisoare pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, soluție pronunțată în luna februarie 2013, iar fapta de șantaj care se reține în sarcina inculpatului este comisă în luna august 2012, astfel că există o pluralitate de infracțiuni sub aspectul concursului real de infracțiuni și nicidecum a recidivei postcondamnatorii.

Menționează că, din acest grup infracțional organizat inculpatul M. M. îl cunoaște doar pe inculpatul Simhon Efraim Atzmon.

Solicită să se aibă în vedere că inculpatul se află în arest preventiv de aproape 19 luni, practica CEDO fiind constantă în a aprecia că durata rezonabilă a fost depășită, apreciindu-se în funcție de circumstanțele personale ale cauzei.

Mai arată că, măsura arestului la domiciliu este aptă și suficientă să asigure scopul măsurilor preventive așa cum este reglementat de disp. art. 202 alin. 1 C.pr.pen., inculpatul având doi copii minori în întreținere.

Contestatorul-inculpat E. N., prin apărător, solicită admiterea contestației formulate, menționând că cercetarea judecătorească în cadrul acestui dosar este aproape finalizată.

Arată că prezenta cauză a fost judecat cu celeritate, judecata desfășurându-se în bune condiții.

Menționează că instanța de fond și-a depășit rolul în momentul în care își întemeiază luarea măsurii arestării preventive pe fapte care nici măcar P. nu le-a imputat acestuia, cum ar fi lipsirea de libertate prin utilizarea unei arme, P. susținând că a atras partea civilă într-un loc în care a fost sechestrată de alte persoane.

Apreciază că nu există temeiuri care să impună menținerea măsurii arestării preventive, măsura arestului la domiciliu fiind aptă să asigure buna desfășurare a procesului penal.

Referitor la pericolul social, arată că inculpatul se află de 22 ani pe teritoriul României, desfășurând activități comerciale din care obținea venituri licite, iar de 14 locuiește în mod stabil la aceeași adresă. Arată că nu există indicii care să conducă la concluzia că reprezintă pericol pentru ordinea publică.

Față de toate acestea, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu apreciind că această măsură este aptă și proporțională cu stadiul procesual actual, să asigure o bună desfășurare a procesului penal.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii pentru respingerea contestațiilor formulate, ca nefondate, constatându-se pe de o parte că unul dintre inculpați, respectiv, Kastro Charli nu a formulat contestație, astfel că, din această împrejurare rezultă că soluția este legală și temeinică pronunțată de instanța de fond.

Totodată, solicită să se aibă în vedere că în data de 16 aprilie 2015 Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 217 a menținut și respins contestațiile altor doi inculpați, respectiv Simhon Efraim Atzmon și Zadok B. formulate împotriva aceleiași încheieri din data de 3.04.2015, constatându-se că încheierea atacată este legală și temeinică.

Apreciază că, încheierea atacată este corespunzător motivată, potrivit disp. art. 362 rap. la art. 208 C.pr.pen., instanța de fond constată că măsura preventivă este legală și temeinică, iar temeiurile inițiale și chiar cele avute în vedere la ultima menținere a măsurii preventive se mențin în continuare în ceea ce-i privește pe cei trei inculpați. Instanța de fond a avut în vedere nu numai materialul probator aflat la dosarul cauzei din cursul urmăririi penale, dar constată că și cercetarea judecătorească a confirmat suspiciunea rezonabilă a comiterii faptei de către cei trei inculpați.

În ceea ce-l privește pe inculpatul M. Y. S., deși s-a solicitat revocarea măsurii preventive, iar în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive, apărarea a invocat argumente ce vizează durata termenului rezonabil și circumstanțele personale. Față de acestea, arată că apărarea este contradictorie, având în vedere argumentele apărării inculpaților M. M. și E. N., făcându-se afirmația în cazul inculpatului M. M. că cercetarea de judecătorească este de durată, în ceea ce privește apărarea inculpatului E. N. se arată că cercetarea judecătorească s-a desfășurat cu celeritate.

Mai arată că, instanța de fond apreciază termenul rezonabil în raport de jurisprudența C.E.D.O., având în vedere pe de o parte complexitatea deosebită a cauzei, iar pe de altă parte, conduita autorităților și conduita inculpaților.

Solicită să se aibă în vedere că judecata prezentei cauzei se desfășoară cu celeritate.

În ceea ce privește conduita inculpaților, arată că aceasta se reflectă în cercetarea judecătorească, existând la dosar cereri din partea unor părți civile care au solicitat protecție față de comportamentul inculpaților, rezultând din hotărârea instanței de fond modalitatea și modul în care inculpații s-au comportat pe parcursul cercetării judecătorești, judecătorul aplicând amenzi judiciare în mod repetat față de atitudinea acestora avută în fața completului de judecată.

Apreciază că, în raport de jurisprudența C.E.D.O., termenul rezonabil nu a fost depășit, iar instanța de fond a constatat, în mod legal, că unica măsură care să asigure buna desfășurare a procesului penal, având în vedere conduita inculpaților și gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina acestora.

Menționează că, în ceea ce-l privește pe inculpatul M. M. există o condamnare anterioară.

Referitor la circumstanțele personale, de asemenea instanța de fond face o analiză față de aceste aspecte, urmând a fi avute în vedere cu ocazia judecării fondului cauzei.

De asemenea, instanța de fond face o analiză și cu privire la pericolul social, constatându-se că inculpații prezintă un pericol concret pentru ordinea publică raportat la amploarea activităților infracționale și la numărul mare de persoane implicate.

Contestatorul-inculpat M. Y. S., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației formulate și avută în vedere situația sa personală din prezenta cauză.

Contestatorul-inculpat M. M., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației formulate și respectarea prezumției de nevinovăție.

Contestatorul-inculpat E. N., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației formulate și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, având în vedere că se află în arest preventiv de aproximativ 19 luni, nefiind un pericol pentru ordinea publică.

CURTEA,

Prin încheierea de ședință din data de 03.04.2015, Tribunalul București – Secția I Penală, cu privire la legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și la cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive, în baza art.362 cu referire la art.208 Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților Simhon Efraim Atzmon, Kastro Charli, M. Y. S., E. N. și M. M., menținându-le această măsură.

Pe cale de consecință, a respins ca nefondate, cererile inculpaților de înlocuire a acestei măsuri preventive.

Judecătorul fondului și-a argumentat soluția, având în vedere următoarele considerente:

Prin rechizitoriul nr. 137/D/P/2014 din 01.04.2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților Simhon Efraim Atzmon, Kastro Charli, M. Y. S., E. N. și M. M. pentru săvârșirea infracțiunilor imputate.

În fapt, prin actul de trimitere în judecată, cu privire la inculpați s-au reținut, în esență, următoarele:

I. Inculpatul Kastro Charli, în cursul anului 2012, împreună cu Simhon Efraim Atzmon, a inițiat și constituit un grup infracțional organizat, la care au aderat și pe care l-au sprijinit, prin contribuții permanente sau periodice, inculpații E. N., P. F. C., M. M., M. Y. S., Zadok B. și O. A., în vederea comiterii unor infracțiuni grave și în scopul obținerii de beneficii patrimoniale.

Inculpatului Kastro Charli, în noaptea de 03/04.06.2013, împreună cu Simhon Efraim Atzmon și inculpatul E. N. și beneficiind de sprijinul inculpatei O. A. și a unei persoane identificate ca fiind Castro Eliran Zadok, au lipsit de libertate partea civilă Mikael Harfi, pe care au răpit-o prin amenințare cu o armă și au ținut-o, împotriva voinței sale, în apartamentul din complexul rezidențial Ibiza Sol pe parcursul întregii nopți, solicitându-i totodată, în schimbul eliberării, efectuarea unei plăți de 2.000.000 de euro.

Inculpatului Kastro Charli, în dimineața zilei de 04.06.2013, împreună cu Simhon Efraim Atzmon au obligat-o pe partea civilă Harfi Mikael să-i însoțească la cabinetul avocațial deținut de inculpata O. A., unde, sub imperiul constrângerii exercitate pe parcursul întregii nopți precedente, prin lipsirea de libertate și amenințarea cu arme și cu fapte grave la adresa sa și a familiei sale, au obligat-o să semneze un contract de prestări servicii în valoare de 900.000 de euro și să le remită, în temeiul acestuia, suma de 93.000 de euro, bani care au fost virați în contul său în cursul dimineții respective.

Inculpatul Kastro Charli, în dimineața de 04.06.2013 a semnat, în calitate de prestator, un contract fictiv de prestări servicii cu . SRL, reprezentată de partea civilă Mikael Harfi și, cunoscând că întregul conținut al convenției, inclusiv data acesteia, sunt nereale, l-a folosit în mod repetat, în scopul determinării părții civile să efectueze plata și obținerii, în acest mod, a unui folos material injust de către pretinsul creditor.

Cu privire la inculpatul Kastro Charli s-au mai reținut următoarele:

- începând cu luna iunie 2013, împreună cu Simhon Efraim Atzmon, a continuat să exercite presiuni și amenințări cu moartea asupra părții civile Mikael Harfi, invocând contractul fictiv pe care cel din urmă a fost obligat să-l semneze sub imperiul constrângerii, în scopul de a-l determina să le remită sumele de bani pretins datorate în baza convenției;

- la data de 01.08.2013, împreună cu inculpatul P. F. C. s-a deplasat la cabinetul medical deținut de partea civilă Renert Gad Ofir și sub pretextul că sunt rude ale unei foste paciente a acestuia, decedată între timp, l-a amenințat cu moartea, pentru a-l determina să îi remită o sumă de bani;

- începând cu luna iulie 2013, împreună cu Simhon Efraim Atzmon, a continuat să exercite acte de violență fizică și amenințări cu moartea asupra părții civile Iosi Sered și i-a pretins acesteia suma de încă 50.000 de lei, din care i-au fost remiși aproximativ 30.000 lei.

Inculpatul Kastro Charli, în cursul lunii mai 2013, împreună cu Simhon Efraim Atzmon, invocând o pretinsă datorie a părții civile Iosi Sered către martorul Teashala Bitau D., a constrâns partea civilă, prin acte de violență fizică și amenințări grave, să-i remită suma de aproximativ 22.200 lei, bani de care partea civilă a fost deposedată în ziua în care a avut loc acțiunea de amenințare și în ziua următoare.

II. Cu privire la inculpatul Simhon Efraim Atzmon, s-au reținut următoarele:

În cursul anului 2012, împreună cu Kastro Charli, a inițiat și constituit un grup infracțional organizat, la care au aderat și pe care l-au sprijinit, prin contribuții permanente sau periodice, inculpații E. N., P. F. C., M. M., M. Y. S., SIMHON D.-E., Zadok B. și O. A., în vederea comiterii unor infracțiuni grave și în scopul obținerii de beneficii patrimoniale.

Inculpatul Simhon Efraim Atzmon, în noaptea de 03/04.06.2013, împreună cu Kastro Charli și inculpatul E. N. și beneficiind de sprijinul inculpatei O. A. și a unei persoane identificate ca fiind Castro Eliran Zadok, au lipsit de libertate pe partea civilă Mikael Harfi, pe care au răpit-o prin amenințare cu o armă și au ținut-o, împotriva voinței sale, în apartamentul din complexul rezidențial Ibiza Sol pe parcursul întregii nopți, solicitându-i totodată, în schimbul eliberării, efectuarea unei plăți de 2.000.000 de euro.

Inculpatul Simhon Efraim Atzmon, în dimineața zilei de 04.06.2013, împreună cu Kastro Charli au obligat-o pe partea civilă Harfi Mikael să-i însoțească la cabinetul avocațial deținut de inculpata O. A., unde, sub imperiul constrângerii exercitate pe parcursul întregii nopți precedente, prin lipsirea de libertate și amenințarea cu arme și cu fapte grave la adresa sa și a familiei sale, au obligat-o să semneze un contract de prestări servicii în valoare de 900.000 de euro și să le remită, în temeiul acestuia, suma de 93.000 de euro, bani care au fost virați în contul inculpatului Kastro Charli în cursul dimineții respective.

Cu privire la inculpatul Simhon Efraim Atzmon s-au mai reținut următoarele:

- în noaptea de 03/04.06.2013, împreună cu inculpatul Kastro Charli și inculpata O. A. au conceput un contract fictiv de prestări servicii, pe care în dimineața zilei de 04.06.2013 partea civilă Mikael Harfi, reprezentant al . SRL a fost obligată să-l semneze prin constrângere, în vederea folosirii ulterioare a actului drept temei al pretinderii unor sume de bani;

- la data de 02.04.2013, împreună cu inculpatul E. N. și inculpata O. A. au conceput un contract fictiv de împrumut, pe care părțile civile Cornblum S. și Cornblum Menahem au fost obligate să-l semneze prin amenințare cu formularea, împotriva lor, a unor acuzații penale nereale, în vederea folosirii ulterioare a actului drept temei al pretinderii sumei de 135.000 de euro și obținerii, în acest mod, a unui folos material injust de către pretinsul creditor;

- în cursul lunii februarie 2012, acționând la cererea inculpatului Morad I. și invocând o pretinsă datorie a părții civile Renert Gad Ofir către acesta din urmă, a constrâns partea civilă, prin amenințări grave la adresa sa și a familiei, să-i remită suma de 40.000 euro, bani de care partea civilă a fost deposedată în ziua în care a avut loc acțiunea de amenințare;

- în cursul lunii iulie 2012, acționând la cererea inculpatului Uri Hai și invocând o pretinsă datorie a părții civile Mozafi D. către acesta din urmă, beneficiind de sprijinul inculpatului P. C. și a inculpatului Zadok B., a constrâns pe partea civilă, prin amenințări grave la adresa sa și a familiei, să-i remită un ceas din aur și un autoturism marca Nissan Murano, bunuri de care partea civilă a fost deposedată prin intermediul inculpatului P. C.;

- în cursul lunii mai 2013, împreună cu inculpatul Kastro Charli, invocând o pretinsă datorie a părții civile Iosi Sered către martorul Teashala Bitau D., a constrâns partea civilă, prin acte de violență fizică și amenințări grave, să-i remită suma de aproximativ 22.200 lei, bani de care partea civilă a fost deposedată în ziua în care a avut loc acțiunea de amenințare și în ziua următoare;

- la data de 05.11.2012, acționând la cererea inculpatului E. N. și invocând o pretinsă datorie a părții civile Cornblum Menahem către acesta din urmă, împreună cu inculpatul M. Y. S., au constrâns pe partea civilă, prin amenințare, să le remită suma de 60.000 de euro; sub imperiul constrângerii psihice, partea civilă le-a remis inculpaților, în aceeași zi, suma de 10.000 de euro, bani pe care aceasta i-a retras de la o unitate bancară, fiind însoțită de inculpatul M. Y. S., diferența de 50.000 de euro fiind remisă inculpaților în ziua de 07.11.2012;

- în cursul lunii martie 2012, împreună cu inculpatul M. Y. S., a continuat să exercite presiuni și amenințări cu moartea asupra părții civile Renert Gad Ofir, invocând aceeași pretinsă datorie către inculpatul Morad I., și a constrâns astfel partea civilă să-i remită suma de încă 40.000 euro;

- în perioada iulie-august 2012, împreună cu inculpatul M. M., a continuat să exercite presiuni și amenințări cu moartea asupra părții civile Mozafi D. și a familiei acestuia, invocând o pretinsă datorie către suspectul Uri Hai, și a constrâns astfel partea civilă să-i remită suma totală de aproximativ 61.500 euro;

- începând cu luna iulie 2013, împreună cu inculpatul Kastro Charli, a continuat să exercite acte de violență fizică și amenințări cu moartea asupra părții civile Iosi Sered și i-a pretins acesteia suma de încă 50.000 de lei, din care i-au fost remiși aproximativ 30.000 lei;

- începând cu luna iunie 2013, împreună cu inculpatulKastro Charli, a continuat să exercite presiuni și amenințări cu moartea asupra părții civile Mikael Harfi, invocând contractul fictiv pe care cel din urmă a fost obligat să-l semneze sub imperiul constrângerii, în scopul de a-l determina să le remită sumele de bani pretins datorate în baza convenției;

- la data de 01.08.2013, aflând despre încercarea inculpatul Charli Kastro și P. F. C. de a obține o sumă de bani, prin constrângere, de la partea civilă Renert Gad Ofir, îi sprijină pe aceștia, alături de Simhon D., în hotărârea de a continua săvârșirea faptei, în scopul obținerii, în mod injust, a unui folos patrimonial;

- la data de 25.12.2012, împreună cu inculpatul M. Y. S., au continuat să exercite presiuni și amenințări asupra părții civile Cornblum Menahem, determinând-o să semneze un înscris prin care se obliga să le plătească suma de 270.000 de lei, pentru a nu fi în continuare „deranjată” de inculpat; suma de bani menționată anterior a fost remisă inculpaților în două tranșe, respectiv suma de 70.000 de lei la data de 27.12.2012 și suma de 200.000 de lei la data de 04.01.2013;

- în cursul lunii ianuarie 2013, împreună cu inculpatul M. Y. S. și E. N., au continuat să exercite presiuni și amenințări asupra părților civile Cornblum S. și Cornblum Menahem, invocând aceeași pretinsă datorie către inculpatul E. N. și au constrâns părțile civile să le remită suma de încă 130.000 euro, bani ce le-au fost plătiți în două tranșe, în cursul aceleiași luni;

- în cursul lunii februarie 2013, împreună cu inculpatul M. Y. S. și o persoană neidentificată până în prezent, a amenințat părțile civile Cornblum S. și Cornblum Menahem cu formularea, împotriva lor, a unor acuzații penale nereale, constând în aceea că, la solicitarea părților civile, l-ar fi agresat fizic pe inculpatul E. N.. Pentru a nu fi formulată o plângere penală sub acest aspect, inculpatul a pretins părților civile suma de 35.000 de euro, bani pe care i-a primit în zilele următoare;

- tot cu ocazia discuțiilor purtate în cursul lunii februarie 2013, împreună cu inculpatul M. Y. S. și o persoană neidentificată până în prezent, în baza acelorași amenințări cu formularea, împotriva lor, a unor acuzații penale nereale, inculpatul a pretins părților civile Cornblum S. și Cornblum Menahem plata sumei de încă 80.000 de euro, bani în contul cărora a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect un imobil proprietatea părții civile Cornblum S.;

- în perioada 02.04._13, împreună cu inculpatul E. N. și O. A. au continuat să exercite presiuni și amenințări asupra părților civile Cornblum S. și Cornblum Menahem pentru a le determina să le remită sumele de bani pretins datorate în baza contractului fictiv de împrumut pe care aceștia au fost siliți să-l semneze, primind astfel suma totală de 135.000 de euro, respectiv 15.000 de euro în numerar și contravaloarea sumei de 120.000 de euro prin virament bancar.

III. Referitor la inculpatul E. N. s-au reținut următoarele:

- în cursul lunilor mai-iunie 2013 a aderat și a sprijinit grupul infracțional organizat inițiat și constituit de Simhon Efraim Atzmon și Kastro Charli, în vederea comiterii unor infracțiuni grave și în scopul obținerii de beneficii patrimoniale;

- în noaptea de 03/04.06.2013, sub pretextul că nu are cu ce să se deplaseze la domiciliu, a atras-o pe partea civilă Harfi Mikael în complexul rezidențial Ibiza Sol din localitatea P., loc în care acesta a fost amenințat cu o armă, răpit și ținut într-un apartament aproximativ 8 ore, împotriva voinței sale, de către inculpații Kastro Charli și Simhon Efraim Atzmon;

- în cursul lunii iulie 2012 a asistat, în scop de intimidare, la momentul constrângerii părții civile Mozafi D., prin amenințări grave exercitate la adresa sa și a familiei, de către inculpatul Simhon Efraim Atzmon, în vederea determinării acestuia la plata unei pretinse datorii către un fost partener de afaceri. Cu această ocazie partea civilă a fost deposedată de un ceas din aur și un autoturism marca Nissan Murano, bunuri care i-au fost luate prin intermediul inculpatul P. C.;

- la data de 05.11.2012, invocând o pretinsă datorie a părții civile Cornblum Menahem, împreună cu inculpatul Simhon Efraim Atzmon și M. Y. S., au constrâns partea civilă, prin amenințare, să le remită suma de 60.000 de euro; sub imperiul constrângerii psihice, partea civilă le-a remis inculpaților, în aceeași zi, suma de 10.000 de euro, bani pe care aceasta i-a retras de la o unitate bancară, fiind însoțită de inculpatul M. Y. S., diferența de 50.000 de euro fiind remisă inculpaților în ziua de 07.11.2012;

- la data de 02.04.2013, a semnat, în calitate de creditor, un contract fictiv de împrumut, conceput de inculpatul O. A. cu sprijinul inculpatul Simhon Efraim Atzmon, contract pe care părțile civile Cornblum S. și Cornblum Menahem au fost obligate să-l semneze prin amenințare cu formularea, împotriva lor, a unor acuzații penale nereale, în vederea folosirii ulterioare a actului drept temei al pretinderii sumei de 135.000 de euro și obținerii, în acest mod, a unui folos material injust;

- în cursul lunii ianuarie 2013, împreună cu inculpatul M. Y. S. și Simhon Efraim Atzmon, invocând aceeași pretinsă datorie a părților civile Cornblum S. și Cornblum Menahem, au continuat să exercite presiuni și amenințări asupra acestora și le-au constrâns să le remită suma de încă 130.000 euro, bani ce le-au fost plătiți în două tranșe, în cursul aceleiași luni;

- în perioada 02.04._13, împreună cu inculpatul Simhon Efraim Atzmon și O. A. au continuat să exercite presiuni și amenințări asupra părților civile Cornblum S. și Cornblum Menahem pentru a le determina să le remită sumele de bani pretins datorate în baza contractului fictiv de împrumut pe care aceștia au fost siliți să-l semneze, primind astfel suma totală de 135.000 de euro, respectiv 15.000 de euro în numerar și contravaloarea sumei de 120.000 de euro prin virament bancar.

IV. Cu privire la inculpatul M. Y. S. s-au reținut următoarele:

- în cursul lunii martie 2012 a aderat și a sprijinit grupul infracțional organizat inițiat și constituit de Simhon Efraim Atzmon și Kastro Charli, în vederea comiterii unor infracțiuni grave și în scopul obținerii de beneficii patrimoniale;

- la data de 05.11.2012, acționând la cererea inculpatului E. N. și invocând o pretinsă datorie a părții civile Cornblum Menahem către acesta din urmă, împreună cu inculpatul Simhon Efraim Atzmon, au constrâns partea civilă, prin amenințare, să le remită suma de 60.000 de euro; sub imperiul constrângerii psihice, partea civilă le-a remis inculpaților, în aceeași zi, suma de 10.000 de euro, bani pe care aceasta i-a retras de la o unitate bancară, fiind însoțită de inculpatul M. Y. S., diferența de 50.000 de euro fiind remisă inculpaților în ziua de 07.11.2012;

- în cursul lunii martie 2012, împreună cu inculpatul Simhon Efraim Atzmon - care invoca o pretinsă datorie a părții civile Renert Gad Ofir către un fost partener de afaceri și obținuse deja de la acesta suma de 40.000 de euro - a continuat să exercite presiuni și amenințări cu moartea asupra părții civile și au constrâns-o să le remită suma de încă 40.000 euro;

- la data de 25.12.2012, împreună cu inculpatul Simhon Efraim Atzmon, a continuat să exercite presiuni și amenințări asupra părții civile Cornblum Menahem, determinând-o să semnezeun înscris prin care se obliga să le plătească suma de 270.000 de lei, pentru a nu fi în continuare „deranjată” de inculpatul Simhon Efraim Atzmon; suma de bani menționată anterior a fost remisă inculpaților în două tranșe, respectiv suma de 70.000 de lei la data de 27.12.2012 și suma de 200.000 de lei la data de 04.01.2013;

- în cursul lunii ianuarie 2013, împreună cu inculpatul Simhon Efraim Atzmon și E. N., au continuat să exercite presiuni și amenințări asupra părților civile Cornblum S. și Cornblum Menahem, invocând aceeași pretinsă datorie către inculpatul E. N., și au constrâns astfel părțile civile să le remită suma de încă 130.000 euro, bani ce le-au fost plătiți în două tranșe, în cursul aceleiași luni;

- în cursul lunii februarie 2013, împreună cu inculpatul Simhon Efraim Atzmon și o persoană neidentificată până în prezent, au amenințat părțile civile Cornblum S. și Cornblum Menahem cu formularea, împotriva lor, a unor acuzații penale nereale, constând în aceea că, la solicitarea părților civile, inculpatul Simhon Efraim Atzmon l-ar fi agresat fizic pe inculpatul E. N.. Pentru a nu fi formulată o plângere penală sub acest aspect, inculpații au pretins părților civile suma de 35.000 de euro, bani pe care inculpatul Simhon Efraim Atzmon i-a primit în zilele următoare;

- tot cu ocazia discuțiilor purtate în cursul lunii februarie 2013, împreună cu inculpatul Simhon Efraim Atzmon și o persoană neidentificată până în prezent, în baza acelorași amenințări cu formularea, împotriva lor, a unor acuzații penale nereale, au pretins părților civile Cornblum S. și Cornblum Menahem plata sumei de încă 80.000 de euro, bani în contul cărora a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect un imobil proprietatea părții civile Cornblum S..

V. Cu privire la inculpatul M. M. s-au reținut următoarele:

- în perioada 2012-2013, a aderat și a sprijinit grupul infracțional organizat inițiat și constituit de Simhon Efraim Atzmon și Kastro Charli, în vederea comiterii unor infracțiuni grave și în scopul obținerii de beneficii patrimoniale;

- în perioada iulie-august 2012, acționând la cererea inculpatului Simhon Efraim Atzmon, a asistat la mai multe pretinse “plăți” efectuate de partea civilă Mozafi D., primind chiar personal anumite sume de bani, deși cunoștea că victima a remis bunurile și banii sub imperiul constrângerii psihice exercitate de către inculpatul Simhon Efraim Atzmon.

S-a arătat că inculpatul M. M. figurează înscris în cazierul judiciar cu o condamnare la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, cu aplicarea dispozițiilor art. 86 ¹ C.p. pe un termen de încercare de 8 ani, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 189 alin. 2 C.p., condamnare dispusă prin sentința penală 1476/19.10.2011 a Judecătoriei Sector 1 București, iar prezentele fapte sunt comise înainte de împlinirea termenului de încercare și considerarea ca executată a pedepsei, astfel că, în sarcina acestuia a fost reținută aplicarea dispozițiilor art. 37 alin.1 lit. a C.p. și art. 5 N.C.P. privind recidiva postcondamnatorie. Sub acest aspect s-a făcut aplicarea dispozițiilor din vechiul cod penal, în vigoare la data când a luat naștere starea de recidivă, acestea fiind mai favorabile inculpatului.

Judecătorul fondului a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților Simhon Efraim Atzmon, Kastro Charli, M. Y. S., M. M., E. N. este legală si temeinică, iar temeiurile avute în vedere la ultima verificare a stării de arest din data de 13.02.2015 subzistă și impun în continuare privarea inculpaților de libertate.

Astfel, din amplul material probatoriu administrat până la acest moment procesual de organul de urmărire penală și de instanța de judecată a rezultat în continuare suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată.

Prin declarațiile tuturor părților civile audiate nemijlocit de către tribunal, prin declarațiile de la termenul din data de 03.11.2014 ale inculpatului Simhon Efraim Atzmon, prin cele de la termenele din 23.11.2014 și 13.02.2015 ale inculpatului E. N., prin declarațiile inculpatului M. M. de la termenele din 22.12.2014 și din 13.02.2015, prin declarația inculpatului Kastro Charli de la termenele din 13.02.2015 și 02.04.2015, prin declarația martorei Efraim Meirav de la termenul din data de 22.12.2014, prin declarațiile martorei Mozafi Sorela de la termenele din data de 05.01.2015, 29.01.2015 și 02.02.2015, prin declarația martorului P. C. din data de 02.02.2015, precum și prin declarațiile martorilor P. F. și Romanic L. din data de 29.01.2015 și ale martorilor B. C. A., Hîpea G. și U. A. de la termenul din data de 13.02.2015, declarațiile martorilor G. F., Ghighină F., Maltezanu E., V. oana C., D. C., C. A., M. L. M., D. E., B. I., Almagor Nimrod, din data de 02.03.2015, declarațiile martorilor Morad Tomer, Balca marius A., Tetruashvili Michael, P. F., Tetruashvili Shlomo, Tetshala Bitau D., T. F., O. A. din data de 13.03.2015, declarațiile martorilor B. F. I., D. M., Sirji Aimn, I. L. M. și procesele verbale de confruntare dintre inculpatul Zadoc B. și martorii Mozafi Sorela și P. C. din data de 30.03.2015, declarațiile martorilor Morad I., N. E. din data de 02.04.2015 este confirmată în continuare suspiciunea rezonabilă existentă la momentul luării măsurii arestării preventive și la momentul ultimei verificări a stării de arest.

Din declarațiile părților civile, audiate pe larg de tribunal, au rezultat indicii temeinice în sensul că plata sumelor de bani s-a făcut pe fondul sentimentului de teamă indus de inculpați. Tribunalul a reținut că părțile civile i-au perceput pe toți inculpații ca fiind parte a grupului care urmărea același scop, inclusiv pe inculpații E. N., M. Y. și M. M..

Inculpatul Simhon Efraim Atzmon a recunoscut integral acuzațiile, între care și cea de constituire a unui grup infracțional organizat, în care a arătat că au fost implicați toți ceilalți inculpați, cu excepția prietenului său M. M..

Tribunalul a reținut că date rezonabile în sensul aderării inculpatului M. M. la grupul infracțional, despre care vorbește inculpatul Simhon Efraim Atzmon, au rezultat din notele de redare a convorbirilor telefonice și a celor efectuate în mediul ambiental, redate pe larg în cuprinsul rechizitoriului și audiate, în parte, în ședință de judecată, dar și din declarația persoanei vătămate D. Mozafi, dată în fața instanței de judecată, în care vorbește de perceperea acestui inculpat ca parte a mecanismului infracțional ce a acționat împotriva sa.

Martora Mozafi Sorela a arătat în mai multe rânduri că nu a înțeles necesitatea participării la întâlniri și discuții a inculpatului M. M..

Probele privind implicarea inculpatului M. M. în organizarea întâlnirii cu martorul Almagor Nimrod de la restaurantul Indian din P., expuse și ele pe larg în rechizitoriu, permit reținerea în continuare a subzistenței temeiurilor care au determinat arestarea preventivă și menținerea acestei măsuri față de inculpat.

S-a apreciat că revenirea inculpatului E. N. asupra declarației din data de 24.11.2014, după ce a anterior formulase o plângere penală împotriva inculpatului Sinhom, îndreptățește instanța să considere valabile temeiurile avute în vedere la ultima verificare a stării de arest.

Relevantă în acest sens a fost și declarația martorului D. M., care l-a prezentat pe E. N. ca prieten al ginerelui său Simhon Efraim Atzmon.

S-a apreciat că, faptul că la data faptelor inculpatul E. N. avea o statură robustă, corpolentă (o greutate de 100-130 kg la o înălțime de 1,75 metri, cum inculpatul a arătat la termenul din 13.02.2015 și cum s-a probat prin fotografiile depuse de acesta la dosar – filele 158 și urm. vol.8 d.u.p.) constituie un element deosebit de important în sensul existenței de date certe din care rezultă presupunerea rezonabilă că prezența lui E. N. la întâlnirea din data de 20.07.2013, de la hotelul Marriot, a fost pentru intimidarea părții civile D. Mozafi – inculpatul E. N. a declarat că, la întâlnirea din data de 20.07.2013, de la hotelul Marriot, avea o greutate de 100 kg.

De asemenea, tribunalul a reținut că din probele administrate în ambele faze ale procesului penal rezultă indicii temeinice că, deși sumele de bani și datoriile erau contestate de părțile civile, totuși inculpații au ținut ca stabilirea și plata acestora să se facă de urgență, cu excluderea posibilității unor procese civile în fața autorităților judecătorești.

Tribunalul a reținut existența de probe și indicii temeinice în sensul că multe din datoriile impuse părților civile nu au un caracter real și că acceptarea lor de părțile civile a fost determinată de un sentiment firesc de teamă generat de amenințarea explicită sau implicită cu un rău pentru părțile civile și familia acestora.

Convorbirile telefonice și cele înregistrate în mediul ambiental au dus la concluzia existenței de indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au obținut bani și bunuri de la părțile civile prin folosirea de amenințări și intimidări.

Stabilirea temeiniciei acuzațiilor și lămurirea încadrării juridice a faptelor fiecărui inculpat, inclusiv sub aspectul participației penale (autor, instigator sau complice) nu s-a putut face la acel moment procesual, deoarece nu au fost puse în discuția părților, însă existența probelor din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele nu poate fi pusă la îndoială nici la acest stadiu al judecății.

Săvârșirea faptelor de către inculpați a fost confirmată și de declarația de la termenul din 02.04.2015 a inculpatului Kastro Charli, care nu a fost în măsură să dea explicații convingătoare de natură a înlătura suspiciunile ce planează asupra sa și a celorlalți inculpați.

Tribunalul a apreciat că se mențin și cerințele prev. de art. 223 și urm. C.pr.pen. cu referire la art.202 alin.3 C.pr.pen., întrucât inculpații au fost trimiși în judecată pentru infracțiuni de șantaj, tâlhărie, lipsire de libertate în mod ilegal și constituire a unui grup infracțional organizat, pedepsite cu închisoare de 5 ani sau mai mare, iar pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, s-a constatat că privarea acestora de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, constând într-un sentiment firesc de nesiguranță indus cetățenilor, măsura fiind proporțională cu gravitatea faptelor și necesară pentru realizarea scopului urmărit.

La aprecierea acestor cerințe, tribunalul a avut în vedere următoarele împrejurări, care rezultă din probele aflate la dosar: amploarea activității infracționale a inculpaților și forma continuată în care au fost săvârșite faptele; natura și gravitatea deosebită a faptelor concrete imputate; atitudinea conjugată a inculpaților de intimidare a părților vătămate, fapt susținut de depunerea la dosar de părțile civile Mozafi D. și Yossi Sered și de martora Mozafi Sorela a unor cereri prin care au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor, iar în cazul în care instanța apreciază necesară prezența acestora la instanță, au solicitat asigurarea protecției și audierea lor fără a fi prezenți în sala de judecată, întrucât au o stare de teamă; împrejurările și modalitatea în care se prefigurează că au acționat inculpații; cuantumul foarte mare al prejudiciilor cauzate și care se puteau amplifica în cazul neintervenției organelor de anchetă; perseverența, curajul și dezinvoltura, cu care se prefigurează că au acționat cei cinci inculpați, împreună cu coinculpații care au încheiat un acord de recunoaștere a vinovăției, precum și cu inculpatul Zadok B., trimis în judecată în prezenta cauză în stare de libertate; înmulțirea alarmantă a infracțiunilor de aceeași natură cu impact negativ asupra relațiilor sociale privind libertatea și integritatea fizică și psihică a persoanei, precum și a relațiilor patrimoniale; caracterul aparent organizat și de durată al faptelor comise; angrenarea unui număr tot mai mare de persoane constituite în grupuri organizate, care au ca scop comiterea unor fapte similare cu cele deduse judecății. S-a apreciat că toate acestea impun cu necesitate intensificarea eforturilor de reprimare a acestui tip de infracțiuni atât pentru conservarea ordinii publice și pentru întărirea sentimentului de securitate și a celui de încredere în organele abilitate cu cercetarea și combaterea acestor fapte, dar și pentru descurajarea persoanelor tentate să comită astfel de fapte.

Indiciile temeinice că inculpații au acționat împreună cu alte persoane o perioadă mare de timp, în vederea obținerii de venituri ilicite însemnate cu consecința prejudicierii grave a relațiilor patrimoniale, folosirea de mijloace frauduloase și violente pentru comiterea faptelor, au justificat presupunerea rezonabilă că lăsarea in libertate a celor cinci inculpați prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, chiar dacă inculpații au petrecut o perioadă în arest preventiv.

Tribunalul a reținut că pericolul concret pentru ordinea publică rezultă și din faptul că se pare că inculpații arestați au indus un sentiment acut de teamă, care a determinat pe unele părți vătămate la recunoașterea unor datori deosebit de mari și la plata unor sume importante de bani în contul acestor datorii fictive.

În ceea ce privește durata rezonabilă a măsurii arestării preventive a inculpaților, tribunalul a considerat că în raport complexitatea deosebită a cauzei dată de numărul mare de fapte, de inculpați, persoane vătămate și martori, de acte de procedură care au fost și încă urmează a fi efectuate, de lipsa oricăror perioade de inactivitate pe parcursul procedurilor judiciare, precum și de atitudinea procesuală a inculpaților, nu s-a depășit un termen rezonabil.

Mai mult, tribunalul a reținut că pentru lămurirea situației inculpaților s-au fixat termene scurte de judecată, în consens cu dispozițiile art.355 C.pr.pen., iar audierile inculpaților, părților civile și a martorilor au fost ample și îngreunate de faptul că cinci dintre cei șase inculpați și părțile civile audiate sunt vorbitori de limbă ebraică și franceză.

Cu privire la durata rezonabilă a măsurii arestării preventive, tribunalul a mai reținut că trebuie avute în vedere și gravitatea faptelor concrete imputate unei persoane, riscul ca persoana să reia activitatea infracțională sau să altereze mijloacele de probă, demersul susținut pentru administrarea cu rapiditate a probelor, în condițiile în care există și alte cauze pe rolul instanței ce reclamă un timp însemnat pentru îndeplinirea actelor de procedură și desfășurarea lor cu celeritate.

Or, de la începerea cercetării judecătorești în luna septembrie 2014, au fost audiate toate părțile civile, toți inculpații, precum și marea majoritate a martorilor.

S-a reținut că la acel moment procesual mai rămăsese de audiat un număr mic de martori, cercetarea judecătorească apropiindu-se de sfârșit. S-a apreciat că la termenul următor trebuie evocate și eventual puse în discuție chestiuni importante privind încadrarea juridică a faptelor inculpaților și aplicarea legii penale mai favorabile. De asemenea, s-a apreciat că trebuie pusă în discuție și analizată utilitatea efectuării unor noi confruntări între inculpații Simhon Efraim Atzmon și Zadok B., precum și reaudierea inculpatului M. M..

Prin urmare, s-a apreciat că timpul scurs de la arestarea inculpaților de aproape 1 an și 6 luni nu a atins durata rezonabil impusă de jurisprudența CEDO în cauze similare celei de față. Faptul că într-o cauză complexă cu mulți inculpați, persoane vătămate și martori cercetarea judecătorească se apropie de finalizare la un an de la sesizarea instanței a reprezentat un indiciu solid în sensul că nu s-a adus atingere dreptului inculpaților de a fi judecați într-un termen rezonabil, cu atât mai mult cu cât inculpații sunt acuzați de fapte deosebit de grave.

Astfel, referitor la inculpații Kastro Charli, Simhon Efraim Atzmon și E. N., tribunalul a reținut că, pe lângă acuzația de constituire a unui grup infracțional organizat, acestora li se impută, între altele, că, beneficiind de sprijinul inculpatei O. A. și a numitului Castro Eliran Zadok, au lipsit de libertate partea civilă Mikael Harfi, pe care au răpit-o prin amenințare cu o armă și au ținut-o, împotriva voinței sale, în apartamentul din complexul rezidențial Ibiza Sol pe parcursul întregii nopți, solicitându-i totodată, în schimbul eliberării, efectuarea unei plăți de 2.000.000 de euro. De asemenea, li s-a imputat că au obligat pe partea civilă Harfi Mikael să meargă la cabinetul avocațial deținut de inculpata O. A., unde, sub imperiul constrângerii exercitate pe parcursul întregii nopți precedente, prin lipsirea de libertate și amenințarea cu arme și cu fapte grave la adresa sa și a familiei sale, au obligat-o să semneze un contract de prestări servicii în valoare de 900.000 de euro și să le remită, în temeiul acestuia, suma de 93.000 de euro, bani care au fost virați în contul său în cursul dimineții respective.

În ceea ce privește circumstanțele de ordin personal ale inculpaților, constând în starea de sănătate, situația personală și familială, lipsa antecedentelor penale, perioada petrecută în stare de arest etc. tribunalul a considerat că, de principiu, ele trebuie avute în vedere cu ocazia soluționării cauzei pe fond, întrucât, la acest moment procesual, aceste circumstanțe nu sunt de natură a justifica aprecierea rezonabilă în sensul că nu se impune menținerea arestării preventive, fiind destul de probabil ca, în cazul lăsării lor în libertate sau chiar și în arestat la domiciliu, aceștia să își reia activitatea infracțională sau să încerce zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea declarațiilor martorilor.

Tribunalul a mai reținut că menținerea inculpaților în stare de arest nu reprezintă o încălcare a dreptului acestora la un proces echitabil și nici o răsturnare a prezumției de nevinovăție, probele avute în vedere la luarea sau menținerea unei măsuri preventive netrebuind să aibă greutatea celor care stau la baza unei hotărâri de condamnare.

În consecință, în baza art. 362 cu referire la art. 208 C.pr.pen., tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților Simhon Efraim Atzmon, Kastro Charli, M. Y. S., E. N. și M. M.. Totodată, s-a menținut starea de arest a inculpaților.

Pentru aceleași motive, s-au respins, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpați cu o măsură preventivă mai puțin severă, întrucât temeiurile care au justificat arestarea preventivă subzistă și la acest moment.

Încheierea a fost contestată de inculpații M. Y. S., M. M., E. N..

Curtea, în baza propriei analize a datelor cauzei, consideră că soluția primei instanțe este legală și temeinică bazată pe o riguroasă și exhaustivă analiză a probelor administrate până în acest moment procesual care converg la menținerea la un nivel suficient de rezonabilitate a suspiciunii legitime că inculpații au săvârșirea faptele imputate și reprezintă, în continuare, un element ce trebuie avut în vedere la realizarea unei predicții asupra comportamentului pe care aceștia îl vor adopta, precum și cu aprecierea consecințelor pe care le-ar avea lăsarea lor în libertate.

Argumentele care vin în sprijinul acestei concluzii sunt legate de gravitatea faptelor dată de circumstanțele concrete în care se presupune că inculpații au acționat în derularea activității infracționale, de numărul mare de persoane implicate, atât ca făptuitori, cât și ca părți vătămate, de prejudiciul creat, de atitudinea procesuală manifestată de aceștia pe parcursul procedurii judiciare.

De aceea, similar primei instanțe, reține că probele deja existente la dosarul cauzei conturează previzibilitatea unei conduite negative a inculpaților, cărora trebuie să li se arate că astfel de atitudini extrem de violente nu pot fi tolerate sau acceptate de societate, reacția normală a comunității fiind aceea de a dori scoaterea, chiar și temporară din mijlocul ei a unor asemenea persoane.

Conchizând, sub acest aspect, apreciem, în deplin acord cu prima instanță, că la acest moment procesual, singura măsură cu caracter preventiv care poate asigura buna desfășurare a procesului penal și garantarea ordinii publice, înțelegând prin aceasta sentimentul oferit fiecărui cetățean că se aplică toate măsurile pentru prevenirea și diminuarea unor conduite similare, este măsura arestului preventiv.

Această măsură a fost luată, prelungită și menținută până acum tocmai pentru a da eficiență întregului demers al organelor judiciare fiind și o premisă necesară aflării adevărului în cauză. După cum nici o obligație ce ar putea fi impusă inculpaților în cadrul unor măsuri preventive mai ușoare, nu sunt apte să asigure realizarea scopului principal al măsurii preventive, respectiv prezervarea ordinii publice care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, primează față de starea de libertate, nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art.216 alin.1 Cod procedură penală, vizând caracterul suficient al măsurii.

Sub aspectul caracterului rezonabil al măsurii preventive în discuție, complinim argumentele primei instanțe, cu optica Curții Europene care a pus la punct principii generale și a afirmat o . criterii specifice în acest sens. Cele mai multe dintre acestea au fost stabilite în Hotărârea Mckey: „Persistența suspiciunilor rezonabile că persoana arestată a comis o infracțiune este o condiție sine qua non pentru justificarea menținerii detenției. Totuși, după un anumit timp, aceasta nu mai este suficientă, trebuind să se stabilească, în acest caz, dacă alte motive invocate de către autoritățile judiciare continuă să justifice privarea de libertate, atunci când acestea se dovedesc pertinente și suficiente, instanța verifică, în plus, dacă autoritățile competente au depus o diligență deosebită în urmarea procedurilor”.

Or, raportat la cele menționate în hotărârea sus-amintită, apreciem că cele două condiții esențiale în accepțiunea Curții Europene pentru prelungirea detenției – persistența suspiciunilor rezonabile că persoanele arestate au comis infracțiunile și atitudinea activă a autorității competente în desfășurarea procedurii penale, sunt îndeplinite.

În sensul celor menționate, remarcăm că cercetarea judecătorească a început în septembrie 2014, fiind audiate de atunci toate părțile vătămate, toți inculpații și o mare parte din martori, fiind acordate termene de judecată foarte scurte, rămânând de audiat un număr mic de martori, confruntarea inculpaților Simhon Efraim Atzmon și Zadok B. și reaudierea inculpatului M. M., precum și chestiuni legate de încadrarea juridică a faptelor, cu care a fost sesizată instanța. Practic, cercetarea judecătorească se aproprie de sfârșit.

În raport de considerentele care preced, Curtea va respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpați, în temeiul art.206 Cod procedură penală.

În temeiul art.275 alin.2 Cod procedură penală, inculpații, aflați în culpă procesuală, vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În baza art.206 Cod procedură penală, respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații M. Y. S., M. M., E. N., împotriva încheierii de ședință din data de 03.04.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală.

Obligă pe inculpații M. M. și E. N. la câte 300 lei cheltuielile judiciare statului și pe inculpatul M. Y. S. la 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, onorariul avocatului din oficiu, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 17.04.2015.

PREȘEDINTE,

A. E. B.

GREFIER,

O. B.

Red. A.E.B. / Tehnored: V.D./ 7 ex./30.04.2015

T.B.S1 – jud.P.F.

← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 507/2015. Curtea de...		Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 572/2015. Curtea de... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice (art.336 NCP). Decizia nr. 631/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Decizia nr. 587/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.). Decizia nr. 541/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 507/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 572/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Redeschiderea procesului penal (la judecarea în lipsă) (art.466 NCPP). Decizia nr. 571/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Îndreptare eroare materială (art.278 NCPP). Decizia nr. 554/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI