Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 1414/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1414/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-10-2015
Dosar nr._
(Număr în format vechi:_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI- SECȚIA A II-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1414/A
Ședința publică din data de 26 octombrie 2015
Curtea constituită din:
Președinte: E. V. A. I.
Judecător: C. C. D.
Grefier: E. A. N.
* * * * * * * * *
Ministerul Public- P. de pe lângă Curtea de Apel București- a fost reprezentat de procuror E. Eliana B..
Pe rol pronunțarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul M. D. împotriva sentinței penale nr. 778 din data de 13 mai 2015, a Tribunalului București- Secția I penală, pronunțate în dosarul nr._ .
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 19.10.2015 fiind consemnate separat în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar Curtea având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 26.10.2015, când, în aceeași compunere deliberând, a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 778/13.05.2015 pronunțată de Tribunalul București- Secția I Penală în dosarul nr._ s-au hotărât următoarele: în baza art. 2 alin. 1, alin. 2 din Legea nr. 143/2000, republicată cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal și cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul M. D. la pedeapsa închisorii de 6 ani, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în stare de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie; în baza art. 67 alin. 2 Cod penal a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale; în baza art. 65 alin. 1 Cod penal a fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe durata executării pedepsei principale; în baza art. 4 alin. 1, alin. 2 din Legea nr. 143/2000, republicată cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal și cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 1 (un) an, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consumul propriu, în stare de recidivă postcondamnatorie și postexecutorie; s-a constat că cele două infracțiuni deduse judecății sunt concurente; în baza art. 38 alin. 1 Cod penal raportat la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal s-au contopit cele două pedepse aplicate, astfel încât inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 4 luni, astfel încât inculpatul să execute în final pedeapsa de 6 ani și 4 luni închisoare; în baza art. 45 alin. 3 lit. a Cod penal raportat la art. 67 alin. 2 Cod penal s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale; în baza art. 45 alin. 5 Cod penal raportat la art. 65 alin. 1 Cod penal s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei principale; în baza art. 104 alin. 2 Cod penal s-a revocat beneficiul liberării condiționate a restului rămas neexecutat de 581 zile, din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 342/27.03.2009, pronunțată de către Tribunalul București- Secția I Penală în dosar nr._/3/2008, definitivă prin decizia penală nr. 344/01.02.2010 a ÎCCJ; în baza art. 104 alin. 2 Cod penal raportat la art. 43 alin. 2 Cod penal s-a cumulat pedeapsa rezultantă de 6 ani și 4 luni închisoare cu restul de 581 de zile închisoare, rămas de executat din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 342/27.03.2009, pronunțată de către Tribunalul București- Secția I Penală în dosar nr._/3/2008, definitivă prin decizia penală nr. 344/01.02.2010 a ÎCCJ, astfel încât inculpatul să execute în final pedeapsa închisorii de 6 ani, 4 luni, 581 zile (7 ani, 11 luni, 6 zile); în baza art. 45 alin. 3 lit. b Cod penal raportat la art. 67 alin. 2 Cod penal s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale; în baza art. 45 alin. 5 Cod penal raportat la art. 65 alin. 1 Cod penal s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe durata executării pedepsei principale; în baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului; în baza art. 72 alin. 1 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv de la 17.02.2015 la zi; în baza art. 16 alin. 1, art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-au dispus confiscarea și distrugerea, cu păstrarea de contraprobă, a cantității de 0,37 g heroină, depusă la IGPR- DCJSEO, sub dovada . nr._/02.03.2015; în baza art. 45 alin. 6 Cod penal s-au cumulat măsurile de siguranță luate prin prezenta hotărâre, cu măsurile de siguranță luate prin sentința penală nr. 342/27.03.2009, pronunțată de către Tribunalul București- Secția I Penală în dosar nr._/3/2008, definitivă prin decizia penală nr. 344/01.02.2010 a ÎCCJ; în baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare; în baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în valoare de 800 lei; s-a dispus ca onorariul avocatului din oficiu, în valoare de 300 lei, să fie avansat din fondurile special alocate de Ministerul Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 76/D/P/2015 al Parchetului de pe lângă ÎCCJ- DIICOT- Serviciul Teritorial București, înregistrat pe rolul Tribunalului București în data de 04.03.2015, sub nr._, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului M. D. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal și de deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.
S-a arătat că în baza probelor administrate în cursul urmării penale s-a reținut că la data de 17.02.2015 inculpatul M. D. a vândut martorului M. P., cu suma de 200 lei, 4 doze conținând cantitatea netă de 0,41 heroină și a deținut, pentru consum, fără drept, heroină pusă în evidență într-o seringă hipodermică.
S-a mai arătat că în cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces- verbal sesizare oficiu; procese- verbale de constatare; proces verbal prindere în flagrant; procese verbale percheziție domiciliară; procese- verbale de percheziții corporale; rapoarte de constatare tehnico- științifică nr._/26.02.2015; dovadă . nr._/02.03.2015; declarație martor M. P.; declarații inculpat.
S-a reținut că în cursul judecății inculpatul a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art. 375 Cod procedură penală.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 13.01.2015, numitul N. B. a formulat un denunț sub aspectul infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzute de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000, față de inculpatul M. D. care ar vinde droguri, respectiv heroină cu suma de 50 lei pe doză, în zona Piața S., sector 5.
În urma verificărilor efectuate de organele de poliție, a fost identificată o persoană, martorul M. P., consumator de droguri, care a declarat că are cunoștință că inculpatul ar vinde heroină, în cartierul Ferentari și a fost de acord să colaboreze.
La data de 17.02.2015, în baza ordonanței de delegare dispuse de procuror, organele de poliție judiciară au procedat la consemnarea seriilor bancnotelor ce formau suma de 250 lei (4 bancnote de 50 lei seriile 061E1932291, 077E3230358, 071A3365930, 061D1879955 și 5 bancnote a 10 lei seriile 092B3246437, 114A6760358, 114A7302848, 127C8624416 și 105E4070660), sumă ce urma a fi folosită pentru verificarea celor sesizate.
Astfel, martorul M. P. s-a deplasat, fiind sub supravegherea organelor de poliție, pe . unde l-a contactat telefonic pe inculpat, cu care a stabilit să se întâlnească în fața blocului unde locuiește inculpatul, respectiv, pe .-a deplasat la locul stabilit, a intrat în scara blocului 4 situat la numărul 8 pe ., iar aici s-a întâlnit cu inculpatul, i-a dat acestuia suma de 200 lei, iar inculpatul i-a remis 4 doze în care se afla heroină. După încheierea tranzacției, martorul M. P. s-a deplasat către un lucrător de poliție și i-a predat acestuia dozele cumpărate și suma de 50 lei, rămasă nefolosită. Dozele predate de martorul M. P. au fost introduse într-un plic care a fost sigilat cu sigiliul tip MAI nr._, spre expertizare.
Raportul de constatare tehnico- științifică nr._/26.02.2015 al specialiștilor din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române- Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor a concluzionat că proba (4 folii din material plastic de culoare albă ce conține o substanță pulverulentă de culoare bej) conținea cantitatea netă de 0,41 grame Heroină, Cofeină și Paracetamol. Heroina (diacetylmorphine) face parte din Tabelul Anexă I din Legea nr.143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, fiind drog de mare risc.
În baza mandatului de percheziție nr. 525/16.02.2014 emis de Tribunalul București- Secția I Penală (dosar_ ), lucrătorii de poliție au efectuat, la data de 17.02.2015, o percheziție domiciliară în locuința situată în București, ., ., . sector 3 unde locuiește inculpatul.
Aici s-au găsit suma de 350 lei și o seringă hipodermică ce conținea o substanță lichidă de culoare maronie ce părea a fi heroină.
Din cei 350 lei, 200 lei aveau seriile identice cu cele consemnate în procesul verbal întocmit de lucrătorii de poliție.
Seringa hipodermică a fost ridicată în vederea expertizării, fiind introdusă într-un plic, care a fost sigilat cu sigiliul tip MAI nr._. Raportul de constatare tehnico- științifică nr._/26.02.2015 al specialiștilor din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române- Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor a concluzionat că în proba (o seringă hipodermică de 100 unități ce conținea 75 unități lichid de culoare maronie) s-a pus în evidență Heroină.
Inculpatul a recunoscut că a vândut cu suma de 200 lei un număr de 4 doze de heroină martorului M. P. și că a deținut, pentru consum, heroină pusă în evidență într-o seringă.
Martorul a descris împrejurările comiterii faptei de trafic de droguri de mare risc reținută în sarcina inculpatului în sensul celor relatate în prezentul rechizitoriu.
Astfel, martorul a declarat că a mers în scara blocului unde locuiește inculpatul, pentru a cumpăra heroină, i-a dat acestuia suma de 200 lei, iar inculpatul i-a remis 4 doze de heroină.
În cursul judecății, inculpatul a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art. 375 și urm. Cod procedură penală.
În drept, instanța de fond a constatat următoarele:
Faptele inculpatului M. D., constând în aceea că, la data de 17.02.2015, a vândut martorului M. P., cu suma de 200 lei, 4 doze conținând cantitatea netă de 0,41 g heroină și a deținut, pentru consum, fără drept, heroină pusă în evidență într-o seringă hipodermică, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal și de deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. 1 și alin. 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.
Infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 se prezintă în variantă alternativă.
Inculpatul a săvârșit fapta în varianta ,,vânzării”.
Forma de vinovăție cu care a acționat acesta este intenția directă, potrivit art. 16 alin. 3 lit. a Cod penal, deoarece a urmărit și a prevăzut urmarea produsă.
În sarcina inculpatului se rețin dispozițiile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, deoarece heroina face parte din Tabelul Anexă 1 din lege, fiind încadrată în categoria drogurilor de mare risc.
În sarcina inculpatului s-a reținut starea de recidivă postexecutorie și postcondamnatorie.
Astfel, din fișa de cazier rezultă că acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 552/09.04.2004 pronunțată de către Judecătoria Sector 2 București în dosar nr. 3518/2004, definitivă prin decizia penală nr. 1372/05.08.2004 a Curții de Apel București, la pedeapsa rezultantă de 4 ani și 8 luni închisoare.
Inculpatul a fost liberat în data de 06.02.2007, cu un rest de 391 zile, care s-a împlinit înainte de săvârșirea faptelor deduse judecății (17.02.2015).
De asemenea, prin sentința penală nr. 342/27.03.2009 pronunțată de către Tribunalul București- Secția I Penală în dosar nr._/3/2008, definitivă prin decizia penală nr. 344/01.02.2010 a ÎCCJ, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 7 ani, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.
Potrivit referatului BEX, inculpatul a fost eliberat în data de 19.02.2014, cu un rest de 581 zile.
Acesta a săvârșit cele două fapte din prezentul dosar, în termenul de liberare condiționată.
În ceea ce privește pedepsele aplicate, instanța a ținut cont de faptul că inculpatul a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art. 375 Cod procedură penală, cerere admisă de către instanță.
De aceea, instanța a redus limitele de pedeapsă cu o treime, după care le va majora cu jumătate, potrivit art. 43 alin. 5 Cod penal.
Instanța, în conformitate cu art. 79 alin. 3 Cod penal, a aplicat prioritar cauzele de reducere, după care a aplicat cauzele de agravare.
De aceea, aplicând în mod succesiv dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și art. 43 alin. 5 Cod penal, instanța a individualizat pedeapsa în limite cuprinse între 5 ani- 12 ani (infracțiunea de trafic de droguri de mare risc) și între 6 luni- 3 ani (infracțiunea de deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consumul propriu).
Aplicând criteriile prevăzute de art. 74 Cod penal, instanța a constatat că inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală, aspect semnalat de către fișa de cazier judiciar atașată la dosarul cauzei.
Astfel, acesta are o condamnare anterioară, tot sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.
De asemenea, inculpatul manifestă o predilecție pentru infracțiunile contra patrimoniului.
De aceea, se poate susține ideea că inculpatul s-a specializat pe acest gen de fapte.
Totodată, s-a avut în vedere și cantitatea de heroină traficată, care nu este mare- cca. 0,41 heroină.
Încă de la început inculpatul a recunoscut faptele reținute în sarcina lui.
El însuși este consumator (heroină injectabilă), potrivit raportului de evaluare întocmit de către Agenția Națională Antidrog, chiar dacă nu s-a recomandat includerea sa în circuitul de asistență a persoanelor consumatoare de droguri.
Pentru aceste considerente, instanța a aplicat inculpatului câte o pedeapsă orientată spre minim, și anume pedeapsa închisorii de 6 ani, pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, respectiv pedeapsa închisorii de 1 an, pentru infracțiunea de deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consumul propriu.
Cele două infracțiuni deduse judecății sunt concurente, motiv pentru care în baza art. 38 alin. 1 Cod penal raportat la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal, instanța a contopit cele două pedepse aplicate, astfel încât inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 4 luni (reprezentând o treime din pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată pentru infracțiunea de deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consumul propriu), astfel încât inculpatul să execute în final pedeapsa de 6 ani și 4 luni închisoare.
Inculpatul a săvârșit cele două infracțiuni în termenul de liberare al pedepsei închisorii de 7 ani, aplicată prin sentința penală nr. 342/27.03.2009 pronunțată de către Tribunalul București- Secția I Penală în dosar nr._/3/2008, definitivă prin decizia penală nr. 344/01.02.2010 a ÎCCJ, potrivit mențiunilor instanței în cele de mai sus.
De aceea, în conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. 2 Cod penal, instanța a revocat liberarea condiționată a restului rămas de executat de 581 zile, rest pe care l-a cumulat, potrivit art. 43 alin. 1 Cod penal, cu pedeapsa de 6 ani și 4 luni închisoare, aplicată prin prezenta hotărâre, astfel încât inculpatul va executa în final pedeapsa închisorii de 6 ani, 4 luni, 581 zile.
Potrivit art. 186 C.p., durata de 6 ani, 4 luni, 581 zile reprezintă de fapt 7 ani, 11 luni, 6 zile, deoarece anul are 365 zile, iar luna 30 de zile.
În cazul infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000, legea prevede aplicarea obligatorie a unor pedepse complementare.
De aceea, potrivit art. 67 alin. 2 Cod penal, instanța a aplicat inculpatului pedepsele complementare prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a Cod penal (interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice) și lit. b Cod penal (interzicerea dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
Pornind de la natura infracțiunii comise, instanța a apreciat că inculpatul este nedemn să exercite orice funcție publică.
Traficul de droguri de mare risc reprezintă o infracțiune care pune în pericol sănătatea publică.
De aceea, este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcții publice.
Termenul în care se vor aplica pedepsele complementare va fi de 3 ani, termen proporțional cu particularitățile cauzei și circumstanțele personale ale inculpatului.
Cu toate acestea, durata acestui termen va fi în final de 5 ani, deoarece, în conformitate cu dispozițiile art. 45 alin. 3 lit. b Cod penal, în caz de recidivă, instanța este obligată să recurgă la cumulul aritmetic al duratei pedepselor complementare aplicate prin hotărârile de condamnare succesive, dacă pedepsele complementare respective au același conținut și nu au fost executate.
De aceea, în concret, pedeapsa complementară de 3 ani aplicată prin prezenta hotărâre s-a cumulat cu pedeapsa complementară de 5 ani, aplicată prin sentința penală nr. 342/27.03.2009 pronunțată de către Tribunalul București- Secția I Penală în dosar nr._/3/2008, definitivă prin decizia penală nr. 344/01.02.2010 a ÎCCJ, astfel încât inculpatul să execute în final pedeapsa complementară de 5 ani.
Chiar dacă prin sentința penală nr. 342/27.03.2009 inculpatului i-au fost aplicate pedepsele complementare prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b vechiul Cod penal, totuși acestea au același conținut ca și pedepsele complementare prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b actualul Cod penal; inculpatul, săvârșind infracțiunea dedusă judecății în termenul de liberare condiționată, nu a început încă să execute pedepsele complementare aplicate prin Sentința penală nr. 342/27.03.2009.
De aceea, instanța a cumulat integral aceste pedepse complementare cu pedepsele complementare aplicate prin prezenta hotărâre.
Chiar dacă în urma cumulului aritmetic ar rezulta o durată a pedepselor complementare de 8 ani, totuși instanța nu poate aplica acest cuantum, întrucât ar contraveni dispozițiilor art. 66 alin. 1 Cod penal; de aceea, s-a aplicat durata maximă admisă de lege, respectiv 5 ani.
Din moment ce, potrivit art. 65 alin. 1 Cod penal, pedepsele accesorii se pot aplica doar dacă urmează să se aplice pedepsele complementare și trebuie să aibă același conținut, instanța a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În ceea ce privește măsurile preventive, în baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală instanța a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, deoarece infracțiunile comise de către acesta prezintă un pericol social sporit, iar instanța va pronunța o hotărâre cu executare în regim de detenție.
În baza art. 72 alin. 1 Cod penal instanța a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv de la 17.02.2015 la zi.
Dispozițiile art. 17 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, republicată impun luarea măsurii de siguranță a confiscării, a drogurilor care au făcut obiectul infracțiunii.
De aceea, instanța a dispus confiscarea și distrugerea, cu păstrarea de contraprobă, a cantității de 0,37 g heroină, depusă la IGPR- DCJSEO, sub dovada . nr._/02.03.2015.
Seringa hipodermică de 100 unități ce conținea 75 unități lichid de culoare maronie, și anume heroină, găsită în urma percheziției domiciliare efectuată la inculpat, a fost distrusă după extracție.
Instanța a constatat că prin sentința penală nr. 342/27.03.2009, pronunțată de către Tribunalul București- Secția I Penală în dosar nr._/3/2008, definitivă prin decizia penală nr. 344/01.02.2010 a ÎCCJ, împotriva inculpatului s-au luat o . măsuri de siguranță.
În baza art. 45 alin. 6 Cod penal instanța a cumulat măsurile de siguranță luate prin prezenta hotărâre, cu măsurile de siguranță luate prin sentința penală nr. 342/27.03.2009.
În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008, instanța a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, deoarece infracțiunea de trafic de droguri de mare risc face parte din categoria infracțiunilor prevăzute în mod limitativ în anexa la această lege.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală instanța l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în valoare de 800 lei.
Onorariul avocatului din oficiu în valoare de 300 lei (100 lei- cameră preliminară și 200 lei- fond) a fost avansat din fondurile special alocate de către Ministerul Justiției.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal- la data comunicării, 15.05.2015-, M. D., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București- Secția a II-a Penală la data de 29.06.2015 sub nr._ (_ ).
Apelantul- inculpat M. D. a fost asistat de apărător din oficiu (f. 10, 17).
Prin încheierile date succesiv în cauză la 06.07.2015, 17.08.2015 și 21.09.2015 s-au constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv cu privire la inculpatul M. D., fiind menținută această măsură.
La solicitarea Curții, Tribunalul a comunicat relații privind minuta încheierii din 14.04.2015, precum și minuta încheierii din 17.03.2015 prin care s-au constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului de către Tribunal și s-a menținut această măsură (f. 23- 24, 25- 26 dosar).
Curtea a încuviințat solicitarea inculpatului- apelant în sensul efectuării de verificări privind situația denunțului formulat în dosarul nr. 1940/II/2015 al D.I.I.C.O.T.- S.T.B., fiind comunicate la 02.09.2015 și 07.10.2015 adresele nr. 1940/II/2015 emise de D.I.I.C.O.T.- S.T.B., conform cărora în cauză nu s-a dispus nicio soluție (f. 33, 43).
La termenul din 19.10.2015, în aplicarea dispozițiilor art. 420 alin. 4 Cod procedură penală, inculpatul M. D. a arătat că își menține declarația dată și nu dorește să dea o declarație în fața Curții, împrejurare consemnată în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta Decizie.
Apelul a fost susținut oral de apelant, prin apărător din oficiu, solicitându-se admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate, iar, pe fond, rejudecând, reindividualizarea pedepsei, apreciind că aceasta este prea mare.
În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatului, s-a solicitat să se aibă în vedere atitudinea inculpatului, în sensul că a colaborat cu organele de urmărire penală, a recunoscut și regretat fapta și a avut un loc de muncă stabil înainte de săvârșirea faptei.
În ceea ce privește starea de recidivă postexecutorie, s-a apreciat că nu există o astfel de recidivă.
Apelantul- inculpat a depus la dosar un memoriu prin care a solicitat reducerea pedepsei în considerarea circumstanțelor sale personale și a atitudinii sale procesuale.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, atât prin prisma motivelor invocate de apelantul- inculpat, cât și din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 417 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea va admite apelul declarat de apelantul- inculpat M. D. pentru următoarele considerente:
Curtea constată că prima instanță a analizat corespunzător cauza sub aspectele vizând existența infracțiunilor și vinovăția inculpatului, hotărârea atacată fiind temeinică și legală sub aceste aspecte.
În examenul propriu, în fapt, Curtea reține că la data de 17.02.2015 inculpatul M. D. a vândut martorului M. P., cu suma de 200 lei, 4 doze conținând cantitatea netă de 0,41 heroină și a deținut, pentru consum, fără drept, heroină pusă în evidență într-o seringă hipodermică.
Curtea reține situația de fapt din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală, respectiv: declarație martor M. P.- cumpărător, f 6- 8 dup; proces verbal de consemnare a seriilor bancnotelor ce formează suma folosită la flagrant și planșă foto din 17.02.2015- f 9- 10 dup; proces verbal de percheziție corporală încheiat de IGPR- BCCOB- Serviciul Antidrog- Biroul Zonal 3 la 17.02.2015, percheziție martor M. P.- f 11, 12 dup; proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante încheiat de IGPR- BCCOB- Serviciul Antidrog- Biroul Zonal 3 la 17.02.2015- supraveghere martor denunțător, f 13- 14 dup; raport de constatare tehnico- științifică nr._/26.02.2015 întocmit de MAI- IGPR- DCCO- Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor f. 20- 24 dup (doze- 0,41 g heroină cu cofeină și paracetamol, seringă hipodermică- heroină și cofeină); dovada . nr._ din 02.03.2015 IGPR- DCJSEO f 25 dup; procese verbal de investigații încheiate de IGPR- BCCOB- Serviciul Antidrog- Biroul Zonal 3 la 13.02.2015, f 29- 30 dup; proces verbal de percheziție domiciliară încheiat de IGPR- BCCOB- Serviciul Antidrog la 17.02.2015- bancnote cu aceeași . cele puse la dispoziție denunțătorului, seringă hipodermică- f 35- 37 dup; declarații suspect/inculpat din 17.02.2015, 18.02.2015- f 42- 43 dup, recunoaște; raport evaluare consumator întocmit de A.- CRPECA III- București- Programul Unic de Evaluarela 25.02.2015- f 70- 71 dup, se recomandă includerea în circuitul de asistență a persoanelor consumatoare de droguri.
Sub aspectul încadrării juridice reține, însă, Curtea următoarele:
Din actele dosarului de fond (f. 43- 56) rezultă că prin Sentința penală nr. 552/09.04.2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr. 3518/2004, astfel cum a rămas definitivă și a fost modificată prin Decizia penală nr. 1372/05.08.2004 a Curții de Apel București- Secția I Penală inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă a închisorii de 4 ani și 8 zile (pedeapsa cea mai grea din cumul- luată în considerare conform Deciziei nr. 3/2009 date de ICCJ într-un recurs în interesul legii- fiind de 3 ani închisoare).
Executarea acestei pedepse a început la 25.02.2004 și a expirat la 03.03.2008.
Prin urmare, termenul de reabilitare pentru această pedeapsă, calculat conform art. 135 alin. 1 lit. a vechiul cod penal, este de 4 ani și 6 luni, împlinindu-se, conform art. 154 vechiul cod penal, la 02.09.2012, deci anterior comiterii infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în cauza de față (17.02.2015).
Mai mult, conform noului cod penal (lege în mod vădit mai favorabilă sub aspectul termenului de reabilitare), respectiv conform art. 166 alin. 1 lit. a noul cod penal, termenul de reabilitare este de 4 ani și s-a împlinit, conform art. 186 alin. 1 teza finală noul cod penal, la 02.03.2012.
Prin urmare, Curtea reține că termenul de reabilitare pentru această condamnare s-a împlinit anterior comiterii infracțiunilor pentru care inculpatul este judecat în cauza de față.
Or, conform art. 41 alin. 1 noul cod penal (reglementare similară în dispozițiile art. 38 alin. 2 vechiul cod penal), „există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare (…) și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare condamnatul mai săvârșește din nou o infracțiune (…)”.
Verificarea existenței recidivei presupune verificarea existenței celor doi termeni, respectiv existența unei condamnări și comiterea unei noi infracțiuni; perseverența infracțională sancționată de recidivă presupune ca între momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și momentul comiterii unei noi infracțiuni să treacă un interval de timp mai mic decât cel la a cărui împlinire legiuitorul presupune că nu se mai poate reține această perseverență.
Prin urmare, pentru stabilirea stării de recidivă trebuie verificată împlinirea termenului de reabilitare pentru fiecare condamnare, în parte, prin raportare la data comiterii infracțiunii deduse judecății, de vreme ce la stabilirea stării de recidivă nu se poate ține seama de condamnările pentru care s-a împlinit termenul de reabilitare.
Acest examen nu trebuie confundat cu cel efectuat în materia reabilitării, instituție care privește întregul trecut infracțional al inculpatului.
Interdicția săvârșirii unei alte infracțiuni în termenul de reabilitare privește instituția reabilitării și nu are nicio relevanță la stabilirea stării de recidivă.
În acest sens se reține că dispozițiile anterior expuse fac referire exclusiv la împlinirea termenului de reabilitare pentru condamnarea în raport de care se verifică existența stării de recidivă, nefiind permis a se adăuga acestui text alte exigențe.
Mai mult, textul se referă la reabilitare și împlinirea termenului de reabilitare ca și împrejurări alternative ce înlătură recidiva.
Este motivul pentru care în doctrină (e.g.: M. B. ș.a.- „Codul penal comentat. Vol. I. Partea generală”, Ed. Hamangiu 2007, pagina 237, apud M. B.- „D. penal. Partea generală”, vol. I- II, ed. Lumina Lex, București, 2001, pagina 315, Gh. M.- „Efectele reabilitării asupra recidivei”, Dreptul 4/1993, paginile 41- 42) s-a arătat că „în literatura penală s-a propus de lege ferenda să se prevadă în mod expres în cuprinsul art. 38 alin. 2 (vechiul cod penal, n.n.) expresia: sau în privința cărora sunt îndeplinite condițiile reabilitării”.
În absența unei asemenea mențiuni, Curtea apreciază că nu se poate adăuga textului nicio condiție suplimentară.
Sub acest aspect se constată că nu există practică unitară, dar nici nu s-a pronunțat nicio decizie obligatorie de către instanța supremă.
În consecință, Curtea, constatând că la data comiterii infracțiunilor deduse judecății în cauza de față termenul de reabilitare pentru condamnarea aplicată prin Sentința penală nr. 552/09.04.2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr. 3518/2004, astfel cum a rămas definitivă și a fost modificată prin Decizia penală nr. 1372/05.08.2004 a Curții de Apel București- Secția I Penală s-a împlinit, apreciază, spre deosebire de instanța fondului, că în sarcina inculpatului nu se poate reține starea de recidivă postexecutorie prin raportare la această condamnare.
De altfel, se constată că prin actul de sesizare a instanței nu s-a reținut recidiva postexecutorie, iar instanța a reținut această instituție fără a pune în discuție schimbarea încadrării juridice, aspect care, totuși, față de exigențele art. 421 pct. 2 lit. b Cod procedură penală, nu atrage desființarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare, fiind remediat de instanța de apel odată cu soluționarea căii de atac.
Cu privire la starea de recidivă postcondamnatorie Curtea, în acord cu judecătorul fondului, va reține incidența acesteia, având în vedere faptul că prin Sentința penală nr. 342/27.03.2009 pronunțată de Tribunalul București- Secția I Penală în dosarul nr._/3/2008, definitivă prin decizia penală nr. 344/01.02.2010 a Î.C.C.J., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 7 ani, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și a fost liberat în data de 19.02.2014, cu un rest de 581 zile, faptele deduse judecății în cauza de față fiind comise la 17.02.2015, deci în timpul liberării condiționate.
În raport cu acestea, Curtea va reține incidența stării de recidivă postcondamnatorie și va înlătura starea de recidivă postexecutorie.
În drept Curtea apreciază că faptele comise de către inculpat, descrise anterior, întrunesc, sub aspect obiectiv și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal și de deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, prevăzută de art. 4 alin. 1 și alin. 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal- infracțiuni comise în stare de recidivă postcodamnatorie.
Sub aspectul individualizării pedepsei principale Curtea va reține, pe de o parte, efectul dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală și, pe de altă parte, principiul non reformatio in pejus.
Astfel, se constată faptul că instanța de fond a aplicat, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000 modificată, pedeapsa închisorii de 6 ani, limitele de pedeapsă aplicabile conform art. 79 alin. 3 noul cod penal, ca urmare a incidenței recidivei postexecutorii de către instanța de fond (art. 43 alin. 5 noul Cod penal), dar și a dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, fiind între 5 ani și 12 ani închisoare; prin urmare, instanța de fond a aplicat o pedeapsă cu un an mai mare decât minimul incident.
Ca urmare a înlăturării stării de recidivă postexecutorie, reținându-se și incidența art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, limitele de pedeapsă aplicabile sunt între 3 ani și 4 luni închisoare și 8 ani; prin urmare, apreciind, ca efect al principiului non reformatio in pejus, că nu se poate aplica o pedeapsă într-un cuantum mai mare față de minimul special decât cel aplicat de instanța de fond, dar și că nu se impune reducerea acestei diferențe față de gravitatea faptei, se va aplica pedeapsa închisorii de 4 ani și 4 luni închisoare.
De asemenea, se constată faptul că instanța de fond a aplicat, pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000 modificată, pedeapsa închisorii de 1 an, limitele de pedeapsă aplicabile conform art. 79 alin. 3 noul cod penal, ca urmare a incidenței recidivei postexecutorii de către instanța de fond (art. 43 alin. 5 noul Cod penal), dar și a dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, fiind între 6 luni și 3 ani închisoare; prin urmare, instanța de fond a aplicat o pedeapsă cu șase luni mai mare decât minimul incident.
Ca urmare a înlăturării stării de recidivă postexecutorie, reținându-se și incidența art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, limitele de pedeapsă aplicabile sunt între 4 luni închisoare și 2 ani; prin urmare, apreciind, ca efect al principiului non reformatio in pejus, că nu se poate aplica o pedeapsă într-un cuantum mai mare față de minimul special decât cel aplicat de instanța de fond, dar și că se impune reducerea acestei diferențe față de gravitatea redusă a faptei, se va aplica pedeapsa închisorii de 9 luni închisoare.
La individualizarea pedepselor principale Curtea va reține împrejurarea că denunțul formulat de inculpat nu a fost valorificat până la momentul reținerii cauzei în pronunțare, motiv pentru care acest denunț nu prezintă relevanță juridică în cauză sub aspectul individualizării pedepselor.
Cu privire la pedepsele accesorii și complementare Curtea constată că instanța fondului a procedat la o judicioasă individualizare a acestora, atât sub aspectul conținutului, cât și sub aspectul duratei, urmând a fi menținute aceste pedepse.
Sub aspectul vizând absența minutei aferente încheierii de cameră preliminară din 14.04.2015 se constată că acesta, față de exigențele art. 421 Cod procedură penală, care limitează controlul instanței de apel la faza judecății, nu poate fi examinat în prezenta cale de atac.
În raport cu acestea, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală va admite apelul declarat de apelantul- inculpat M. D. împotriva Sentinței penale nr. 778/13.05.2015 pronunțate de Tribunalul București- Secția I Penală în dosarul nr._ .
Va desființa în parte sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:
Va înlătura starea de recidivă postexecutorie reținută de instanța de fond în sarcina apelantului- inculpat.
În temeiul art. 2 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000, republicată cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal cu referire la art. 43 alin. 1 Cod penal și cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală îl va condamna pe inculpatul M. D. la pedeapsa închisorii de 4 ani și 4 luni pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în stare de recidivă postcondamnatorie.
În temeiul art. 67 alin. 2 Cod penal va aplica pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o durată de 3 ani, după executarea sau considerarea ca executată apedepsei principale.
În temeiul art. 65 alin. 1 Cod penal va aplica pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 4 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000, republicată cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal cu referire la art. 43 alin. 1 Cod penal și cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală îl va condamna pe inculpatul M. D. la pedeapsa închisorii de 9 luni pentru infracțiunea de deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consumul propriu, în stare de recidivă postcondamnatorie.
În temeiul art. 38 alin. 1 Cod penal raportat la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal cu referire la art. 43 alin. 2 Cod penal va contopi cele două pedepse aplicate, astfel încât inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 4 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 3 luni, astfel încât inculpatul să execute în final pedeapsa de 4 ani și 7 luni închisoare.
În temeiul art. 45 alin. 3 lit. a Cod penal raportat la art. 67 alin. 2 Cod penal va aplica pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o durată de 3 ani, după executarea sau considerarea ca executată apedepsei principale.
În temeiul art. 45 alin. 5 Cod penal raportat la art. 65 alin. 1 Cod penal va aplica pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 104 alin. 2 Cod penal va revoca beneficiul liberării condiționate a restului rămas neexecutat de 581 zile, din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 342/27.03.2009, pronunțată de către Tribunalul București- Secția I Penală în dosar nr._/3/2008, definitivă prin decizia penală nr. 344/01.02.2010 a ÎCCJ.
În temeiul art. 104 alin. 2 Cod penal raportat la art. 43 alin. 2 Cod penal va cumula pedeapsa rezultantă de 4 ani și 7 luni închisoare cu restul de 581 de zile închisoare, rămas de executat din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 342/27.03.2009, pronunțată de către Tribunalul București- Secția I Penală în dosar nr._/3/2008, definitivă prin decizia penală nr. 344/01.02.2010 a ÎCCJ, astfel încât inculpatul să execute în final pedeapsa închisorii de 4 ani, 7 luni, 581 zile.
În temeiul art. 45 alin. 3 lit. b Cod penal raportat la art. 67 alin. 2 Cod penal va aplica pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o durată de 5 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art. 45 alin. 5 Cod penal raportat la art. 65 alin. 1 Cod penal va aplica pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 422 Cod procedură penală va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv de la 17.02.2015 la 26.10.2015.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Va dispune avansarea și plata, din fondul special al Ministerului Justiției către Baroul București- Oficii a sumei de 260 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu al apelantului-inculpat, doamna avocat Taban A..
În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a Cod procedură penală admite apelul declarat de apelantul- inculpat M. D.- fiul lui C. și I., ns. la data de 28.08.1979 în București, domiciliat în București, ., ., sector 3, CNP_, arestat în Penitenciarul Rahova împotriva Sentinței penale nr. 778/13.05.2015 pronunțate de Tribunalul București- Secția I Penală în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:
Înlătură starea de recidivă postexecutorie reținută de instanța de fond în sarcina apelantului- inculpat.
În temeiul art. 2 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000, republicată cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal cu referire la art. 43 alin. 1 Cod penal și cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală condamnă pe inculpatul M. D. la pedeapsa închisorii de 4 ani și 4 luni pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în stare de recidivă postcondamnatorie.
În temeiul art. 67 alin. 2 Cod penal aplică pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o durată de 3 ani, după executarea sau considerarea ca executată apedepsei principale.
În temeiul art. 65 alin. 1 Cod penal aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 4 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000, republicată cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal cu referire la art. 43 alin. 1 Cod penal și cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală condamnă pe inculpatul M. D. la pedeapsa închisorii de 9 lunipentru infracțiunea de deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consumul propriu, în stare de recidivă postcondamnatorie.
În temeiul art. 38 alin. 1 Cod penal raportat la art. 39 alin. 1 lit. b Cod penal cu referire la art. 43 alin. 2 Cod penal contopește cele două pedepse aplicate, astfel încât inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 4 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 3 luni, astfel încât inculpatul să execute în final pedeapsa de 4 ani și 7 luni închisoare.
În temeiul art. 45 alin. 3 lit. a Cod penal raportat la art. 67 alin. 2 Cod penal aplică pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o durată de 3 ani, după executarea sau considerarea ca executată apedepsei principale.
În temeiul art. 45 alin. 5 Cod penal raportat la art. 65 alin. 1 Cod penal aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 104 alin. 2 Cod penal revocă beneficiul liberării condiționate a restului rămas neexecutat de 581 zile, din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 342/27.03.2009, pronunțată de către Tribunalul București- Secția I Penală în dosar nr._/3/2008, definitivă prin decizia penală nr. 344/01.02.2010 a ÎCCJ.
În temeiul art. 104 alin. 2 Cod penal raportat la art. 43 alin. 2 Cod penal cumulează pedeapsa rezultantă de 4 ani și 7 luni închisoare cu restul de 581 de zile închisoare, rămas de executat din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 342/27.03.2009, pronunțată de către Tribunalul București- Secția I Penală în dosar nr._/3/2008, definitivă prin decizia penală nr. 344/01.02.2010 a ÎCCJ, astfel încât inculpatul să execute în final pedeapsa închisorii de 4 ani, 7 luni, 581 zile.
În temeiul art. 45 alin. 3 lit. b Cod penal raportat la art. 67 alin. 2 Cod penal aplică pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe o durată de 5 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În temeiul art. 45 alin. 5 Cod penal raportat la art. 65 alin. 1 Cod penal aplică pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 422 Cod procedură penală deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv de la 17.02.2015 la 26.10.2015.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Dispune avansarea și plata, din fondul special al Ministerului Justiției către Baroul București- Oficii a sumei de 260 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu al apelantului-inculpat, doamna avocat Taban A..
În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.10.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
E. V. A. I. C. C. D.
GREFIER,
E. A. N.
Red. și tehnored. jud. I.E.V.A./2 ex./09.12.2015
Jud. fond- Tribunalul București, Secția I Penală- jud. A.G.
| ← Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 1429/2015.... → |
|---|
