Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1471/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1471/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-11-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
Decizia penală nr. 1471/A
Ședința publică din data de 3 noiembrie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: A. S. N.
GREFIER: VICTORIȚA S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București– a fost reprezentat de procuror L. P..
Pe rol pronunțarea în cauza având ca obiect apelurile formulate de inculpatul B. A. G. și de partea civilă B. A. M., împotriva sentinței penale nr.109 din 23.06.2015, pronunțate de Judecătoria Roșiorii de Vede, în dosar nr._ .
Dezbaterile și susținerile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 02 octombrie 2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea, în mod succesiv a amânat pronunțarea la datele de 15.10.2015, 29.10.2015 și, respectiv, 3.11.2015, când a decis următoarele:
CURTEA,
Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.109 din 23.06.2015, pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în baza art. 386 din Noul Cod de procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare privind pe inculpatul B. A. G. din infracțiunea prev. de art. 250 alin.5 Cod penal de la 1969 rap. la art. 258 alin.1 Cod penal de la 1969 în infracțiunea prev. de art. 296 alin.2 rap. la art. 193 alin.2 din Noul Cod penal.
În baza art. 296 alin.2 rap. la art. 193 alin.2 din Noul Cod penal, cu aplic. art. 5 din Noul Cod penal și a art. 396 alin.10 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul B. A.- G., la pedeapsa de 180 zile-amendă.
În temeiul art. 61 alin.1, 2, 3 și 4 litera c Cod penal a fost stabilită suma corespunzătoare unei zile-amendă la valoarea de 20 lei și l-a obligat pe inculpat să plătească statului amendă penală în valoare de 3.600 lei.
I s-au pus în vedere inculpatului disp. art. 63 Cod penal privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în cazul neexecutării, cu rea-credință, a pedepsei amenzii.
A fost admisă, în parte, acțiunea civilă exercitată de partea civilă B. A. M. și a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL, la plata către partea civilă a următoarelor sume de bani: 13.500 lei despăgubiri civile; 24.000 lei daune morale.
Acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. C. Roșiorii de Vede și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL la plata sumei de 235,46 lei despăgubiri civile.
În baza art.274 alin.1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
A fost obligat inculpatul la plata către partea civilă B. A. –M. a cheltuielilor de judecată compuse din: suma de 1.514 lei (expertize) și 3.500 lei onorariu apărător.
Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 1884/P/2013 din 17.12.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede, înregistrat la această instanță la nr._ din 18.12.2013 a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul B. A.-G., pentru săvârșirea infracțiunii de purtare abuzivă, faptă prev. și ped. de art. 250 alin.5 Cod penal rap. la art. 258 alin.1 Cod penal.
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt că în noaptea de 06/07.07.2013, în jurul orelor 2,00 partea vătămată B. A. M., aflată sub influența băuturilor alcoolice, s-a deplasat la restaurantul A. Red SRL din Roșiorii de Vede, situat pe .-a așezat la o masă din acest local unde se aflau cunoscuți ai săi, C. E. M. și E. V. și i-a solicitat barmanului să-l servească cu o bere. Întrucât anterior a avut altercații cu administratorul barului R. F., aceasta i-a solicitat să părăsească localul.
La refuzul părții vătămate de a părăsi localul, administratorul barului a solicitat intervenția societății de pază . Solution București, cu care avea relații contractuale, solicitare la care au fost direcționați agenții de intervenție B. A. G. și B. A.. Agentul de pază B. A. G. a solicitat părții vătămate să părăsească incinta restaurantului, aceasta conformându-se, fără a fi necesară folosirea forței.
Partea vătămată, în afara localului, a început să-i adreseze injurii inculpatului, fapt care l-a determinat pe acesta să o lovească cu pumnul stâng în care ținea tonfa, în zona pieptului. Ca urmare a loviturii primite partea vătămată, care era în stare de ebrietate, s-a dezechilibrat și a căzut, lovindu-se cu fața de asfalt. La fața locului au venit mai multe persoane care au găsit-o pe partea vătămată în stare de inconștiență, cu fața plină de sânge, inculpatul acordându-i primul ajutor. După ce și-a revenit partea vătămată i-a reproșat inculpatului că l-a lovit însă acesta nu i-a răspuns și s-a îndreptat spre mașina de serviciu.
Partea vătămată a fost condusă la S. C. din Roșiorii de Vede, de către organele de poliție, unde i-au fost acordate îngrijiri medicale, fiind externat în jurul orelor 8,00.
Ulterior, partea vătămată a fost internată la S. Clinic de Chirurgie O.-Maxilo-.Facială „Prof. Dr. D. T. București”, unde a fost diagnosticat cu fractură de mandibulă.
Potrivit Certificatului medico-legal eliberat de SML Teleorman, partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 65-70 de zile de îngrijiri medicale.
Situația de fapt s-a susținut cu următoarele mijloace de probă: declarații parte vătămată; declarații martori; declarații inculpat;certificat medico-legal; înscrisuri; planșe foto.
Prin încheierea din data de 14 martie 2014, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen. a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul B. A. G..
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior aducerii la cunoștință inculpatului, în baza art.374 Cod procedură penală, instanța l-a întrebat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor noi prezentate, făcându-i-se cunoscute dispozițiile art.396 alin.10 Cod procedură penală, în urma consimțirii acestuia în acest sens, a concluziilor procurorului și a admiterii cererii, procedându-se la audierea sa, în conformitate cu dispozițiile art. 378 Cod procedură penală.
În declarația dată inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor infracționale ce i se impută; și-a însușit materialul probator administrat, în baza căruia a solicitat să fie judecat, urmând să beneficieze de reducerea limitelor pedepsei ce i se va aplica, potrivit art.396 alin.10 Cod procedură penală.
La instanță nu au mai fost administrate probe privind acțiunea penală.
În baza art. 386 Cod procedură penală, instanța a schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracțiunea prev. de art. 250 alin.5 Cod penal de la 1969 rap. la art. 258 alin.1 Cod penal de la 1969 în infracțiunea prev. de art. 296 alin.2 rap. la art. 193 alin.2 din Noul Cod penal, având în vedere că legea nouă este mai favorabilă inculpatului sub aspectului tratamentului sancționator al infracțiunii și a măsurilor de individualizare a executării pedepsei.
Față de probele administrate în faza de urmărire penală, instanța a constatat că s-a făcut dovada săvârșirii faptelor de către inculpat, și că în drept, aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de prev. de art. 296 alin.2 rap. la art. 193 alin.2 din Noul Cod penal pentru care urmează a fi angajată răspunderea inculpatului.
La individualizarea pedepsei stabilite în sarcina inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.74 Cod penal respectiv: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, integritatea fizică și psihică a persoanei vătămate, natura și gravitatea rezultatului produs, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, persoana inculpatului fiind la prima abatere sancționată penal, cum rezultă din cazierul judiciar aflat la dosar, conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii, respectiv și în cursul procesului penal(s-a prezentat la toate termenele de judecată), nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a acestuia, criterii în temeiul cărora se apreciază că poate fi atins scopul pedepsei - educativ, coercitiv și preventiv prin aplicarea amenzii.
Fixarea cuantumului amenzii prin sistemul zilelor-amendă, conform art.61 alin.2 Cod penal, a condus instanța mai întâi la stabilirea sumei corespunzătoare unei zile amendă, sumă cuprinsă între 10 lei și 500 lei, raportat la elementele în circumstanțiere enumerate inculpatului, apreciindu-i-se corespunzătoare unei zile-amendă suma de 20 lei, care a fost înmulțită cu numărul zilelor-amendă ce va fi stabilit potrivit art.61 alin.4 litera c Cod penal dispoziții în temeiul cărora limitele speciale ale zilelor-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, sunt cuprinse între 180 și 300 de zile amendă,insa raportat la infracțiunea săvârșită care prevede în mod expres ca limitele speciale se majorează cu 1/3, limita minimă a pedepsei va fi de 240 zile amendă și, față de dispozițiile art.396 alin.10 Cod procedură penală, fiind avută în vedere reducerea cu o pătrime a limitelor prevăzută de lege.
I s-au pus în vedere inculpatului dispoz. art.63 Cod penal privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în cazul neexecutării, cu rea-credință, a pedepsei amenzii.
Partea vătămată B. A. M. s-a constituit parte civilă cu suma de 150.000 euro despăgubiri materiale, respectiv cheltuieli cu spitalizarea, medicamente, intervenții chirurgicale, alimentația specială, cheltuieli de transport etc. și cu suma de 350.000 euro daune morale, precum și cu suma de 1000 euro reprezentând prestație lunară, ultima solicitare nefiind dovedită așa cum s-a menționat și în concluziile scrise, depuse de partea vătămată.
Pentru dovedirea laturii civile au fost administrată proba cu expertiza medico-legală, înscrisuri, martori.
Cu înscrisurile depuse la dosar (chitanțe, facturi, contracte de împrumut, etc), coroborate cu depozițiile martorilor P. M. și B. E., partea civilă a făcut dovada că a cheltuit aproximativ 135 milioane lei vechi.
Martora P. M. a arătat că este prietenă de familie cu familia părții vătămate și știe că aceasta a stat la București aproximativ o lună de zile, iar când s-a întors acasă avea maxilarul imobilizat cu elemente metalice spunându-i-se martorei că partea vătămată a avut triplă factură, constatând totodată că avea și dinții scoși. După părerea martorei partea vătămată și-a revenit cam la 2-3 luni de zile, după ce i-au fost scoase elementele metalice dar nici în prezent nu poate mânca normal pentru că este necesară o operație spre a-i fi scoase plăcuțele metalice. A mai precizat martora că partea civilă prezenta leziuni cusute și sub bărbie iar la buză are un hematom suportând două intervenții chirurgicale. Martora este cea care a împrumutat-o pe partea civilă cu suma de 2.000 lei, bani restituiți în prezent ca urmare a unui împrumut pe care l-a făcut mama părții civile, aceasta efectuând două împrumuturi de către 4.000 lei, iar banii i-a folosit în spital pentru intervențiile chirurgicale, plăcuțe, expertize.
Declarațiile martorei P. M. s-au coroborat cu înscrisurile depuse de partea civilă, înscrisuri evidențiate în borderoul de cheltuieli și care totalizează 14.424 lei în care este inclusă și suma de 35.000 lei onorariu avocat.
Martora B. E. a arătat că fiul ei a suferit două intervenții chirurgicale, i-au fost montate plăcuțe de susținere, că la aproximativ 3 luni de zile după incident s-a ameliorat situați părții civile, dar nici acum nu poate să rupă cu dinții sau să mestece, precizând că a făcut două împrumuturi de câte 4.000 lei, bani folosiți în spital pentru medicamente, vitamine, mâncare, fiind ajutată totodată și de fiul cel mare care este salariat. A mai arătat că a plătit la M. Minovici 7.000.000 lei vechi iar plăcuțele au costat 7.500.000 lei vechi spunându-i-se că partea civilă trebuie operată și trebuie să i se facă implant dentar.
Din declarațiile martorelor a rezultat că partea vătămată a suferit după incident o perioada de aprox 3 luni de zile până să se facă simțită vreo ameliorare, în prima lună a mâncat numai lichide cu paiul și ulterior alimente pasate, așa încât suma de 24.000 lei este proporțională cu suferința produsă, așa cum sunt dovedite in speță și cum sunt evidențiate aceste sume la nivelul practicii judiciare. S-a avut în vedere și examenul medical al părții vătămate cu concluziile privind starea de sănătate anterior săvârșirii infracțiunii, precizându-se că toate edentațiile prezente nu au legătură cu traumatismul, că partea civilă prezenta parodontopatie marginală cronică mixtă (diagnostic), modalitatea în care a reacționat partea vătămată care a adresat injurii inculpatului, comportament ce nu poate fi reținut ca o provocare atâta timp cât natura sarcinilor de serviciu și obligațiile inculpatului presupuneau o anumita modalitate de reacție la astfel de situații.
Nu a fost reținută susținerea că inculpatul ar fi depășit gradul normal de acțiune în astfel de cazuri întrucât s-a reținut din declarațiile martorilor că partea vătămată se afla sub influența băuturilor alcoolice și frecventa barul respectiv având un comportament ce a determinat administratorul localului sa apeleze la societatea de securitate.
În raportul de nouă expertiză medico-legală întocmit de INML M. Minovici, raport avizat de Comisia superioară s-a concluzionat că partea civilă a suferit leziuni traumatice pentru a căror vindecare s-a apreciat a fi necesare 80-90 zile de îngrijiri medicale, că leziunile traumatice nu au pus în primejdie viața persoanei, iar lipsurile dentare postraumatice reprezentate de cei doi dinți, respectiv incisivii centrali maxilari (11 și 21) nu pot fi interpretate ca prejudiciu estetic grav și permanent iar tulburările funcțional - masticatorii și estetice pe care partea vătămată le prezintă se datorează în principal fondului parodontopatic preexistent traumatismului, neglijat terapeutic, asociat cu o igienă deficitară, ce a determinat multiple distrucții dentare la care se adaugă și lipsa postraumatică a celor doi dinți, astfel încât terapia restaurativ protetică este complexă și de durată, concluzii care denotă că suferința ulterioară traumatismului se datorează și situației medicale a pacientului anterior incidentului.
Întrucât la data pronunțării prezentei hotărâri nu s-a făcut dovada lucrărilor dentare ce au fost efectuate părții civile, aceasta urmând să suporte mai multe intervenții restaurative, neputându-se cuantifica suma finală a cheltuielilor ce urmează a fi făcute, prima instanță a apreciat că nu poate fi obligat inculpatul la plata contravalorii următoarelor lucrări dentare, partea civilă având posibilitatea să se adreseze instanței cu o cerere în acest sens, după efectuarea lucrărilor.
Ca urmare, în baza art. 19 și art. 397 Cod procedură penală a fost admisă, în parte, acțiunea civilă exercitată de partea civilă B. A. M. și obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL, conform art.21 Cod procedură penală, la plata către partea civilă a următoarelor sume de bani: 13.500 lei despăgubiri civile; 24.000 lei daune morale.
Cu adresa nr. 1540/11.04.2014, S. C. Roșiorii de Vede s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 235,46 lei ca urmare a îngrijirilor acordate părții vătămate și potrivit art. 15 Cod procedură penală, art.313 din Legea nr.95/2006 coroborat cu art. 19 și art. 397 Cod procedură penală, instanța a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă S. C. Roșiorii de Vede și a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente . SRL la plata sumei de 235,46 lei despăgubiri civile.
***************************************************************
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel inculpatul B. A. G. și partea civilă B. A. M..
Inculpatul, prezent și asistat de apărător, a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe motiv că instanța de fond nu a reținut circumstanța provocării, prev. de art.75 lit.a C. pen., și anume că partea vătămată a fost cea care l-a provocat.
A mai criticat hotărârea și cu privire la daunele morale la care a fost obligat, în opinia sa fiind excesiv de mari, în condițiile în care partea vătămată avea probleme de sănătate dinaintea comiterii faptei. Chiar și daunele materiale la care a fost obligat inculpatul au fost greșit individualizate, iar partea civilă nu a depus la dosar vreun înscris din care să reiasă cheltuielile pe care le-a efectuat cu lucrările stomatologice.
Partea civilă B. A. M., legal citată, nu s-a prezentat în fața instanței de apel și nu a depus la dosar motivele căii de atac exercitate.
Inculpatul B. A. G. a refuzat să dea declarații în fața instanței de apel și a solicitat să depună la dosarul cauzei un înscris în circumstanțiere.
Curtea, analizând hotărârea atacată în cauză în raport de motivele invocate și de art.417 C. pr. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază că apelurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Din probele aflate la dosar și analizate de prima instanță rezultă următoarea situație în fapt și în drept:
La data de 06/07.07.2013, în jurul orelor 2,00, inculpatul B. A. G., în timp ce se afla în fața localului A. Red SRL din Roșiori de Vede, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu în calitate de angajat al societății de pază . București, a lovit-o cu pumnul în zona pieptului pe persoana vătămată B. A. M., fapt ce a determinat dezechilibrarea acesteia și lovirea cu fața de asfalt, suferind leziuni care au necesitat pentru vindecare 65-70 zile de îngrijiri medicale, faptă ce întrunește - obiectiv și subiectiv - elementele constitutive ale infracțiunii de purtare abuzivă prev. și ped. de art. 296 alin.2 rap. la art. 193 alin.2 din Noul Cod penal.
Situația de fapt a fost reținută pe baza mijloacelor de probă administrate, și anume: declarații parte vătămată; declarații martori; declarații inculpat (care a recunoscut săvârșirea faptei și a solicitat aplicarea procedurii simplificate prev. de art. 375 Cpp);certificat medico-legal; înscrisuri; planșe foto.
În mod corect prima instanță a reținut că legea penală mai favorabilă inculpatului este NCP în raport de limitele de pedeapsă mai blânde.
În cauză nu se poate reține scuza provocării din analiza situației de fapt, astfel cum a fost stabilită în actul de sesizare și recunoscută integral de inculpat (prima instanță nu a administrat probe cu privire la situația de fapt întrucât inculpatul a solicitat aplicarea procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii). Pentru existența acestei circumstanțe se cere ca victima să fi dovedit o agresivitate sau o altă comportare care să fie considerată gravă, de natură să cauzeze făptuitorului o stare de puternică tulburare sau emoție încât să nu fie în stare să se abțină de la o ripostă prin săvârșirea de infracțiuni. Legea nu cere ca fapta provocatorului să fie la fel de gravă ca riposta celui provocat, dar pentru existența unei puternice tulburări sau emoții se presupune că faptele celor în cauză au o semnificație și proporționalitate apropiate. În cauză, simplul fapt că persoana vătămată a adresat injurii inculpatului care avea atribuții și era pregătit tocmai pentru a aplana conflictele declanșate de clienții turbulenți nu poate conduce la concluzia că inculpatul s-ar fi aflat sub imperiul unei tulburări care să îl fi pus în imposibilitatea de a fi reacționat în alt mod decât cel de a lovi cu pumnul partea civilă. O astfel de manifestare maxim violentă nu justifică sau atenuează răspunderea penală a acestuia.
Curtea apreciază că, în raport de circumstanțele faptei: pe fondul injuriilor adresate de persoana vătămată, în timp ce inculpatul se afla în exercițiul atribuțiilor de serviciu, de gravitatea leziunilor produse (instanța de apel a reținut doar leziunile aflate în directă legătură de cauzalitate cu loviturile aplicate de către inculpat, reținând că rezultatul s-a agravat ca urmare a unei situații medicale preexistente), pe fondul consumului de băuturi alcoolice de către partea civilă și de circumstanțele personale ale inculpatului care are 29 de ani, studii: 12 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără copii, este angajat, nu are antecedente penale, a recunoscut săvârșirea faptei de la început, colaborând cu organele judiciare, pedeapsa a fost corect individualizată și nu se impune modificarea sa.
Cu privire la latura civilă, Curtea apreciază că nu se impune micșorarea sau majorarea cuantumului despăgubirilor materiale, reprezentând cheltuieli cu restabilirea stării de sănătate, acestea fiind reținute de prima instanță cu indicarea probelor administrate în dovedirea lor.
Cu privire la daunele morale, instanța de apel apreciază că acestea nu reprezinta o modalitate de repunere in situatia anterioara savarsirii faptelor, ci o modalitate prin care se urmareste a se compensa echitabil valoarea de care a fost privata, in raport de modalitatea in care partea vătămată a resimtit impactul incidentului in viata sa obisnuita, tinand cont ca orice durere fizica este resimtita cu ajutorul creierului, este corticalizată, astfel incat orice durere fizică presupune o suferinta psihică, de faptul ca partea vatamată a suferit mai multe interventii chirurgicale complicate, a avut nevoie de un proces de recuperare de durată, ce a presupus o perioadă îndelungată de consum a alimentelor într-o formă lichidă, leziunile afectându-i în mod substanțial viața și condițiile de trai și făcându-l dependent de ajutorul altor persoane. În raport de aceste criterii, Curtea apreciază că suma de 24.000 lei, acordată de prima instanță, este de natură a realiza o despăgubire echitabilă a părții civile, fără a constitui, însă, o îmbogățire fără justă cauză.
În raport de aceste considerente, instanța de apel consideră că nu se impune nici majorarea și nici micșorarea despăgubirilor civile acordate de prima instanță părții civile.
Cu privire la apelul părții civile, instanța de apel constată că aceasta nu a precizat în scris motivele căii de atac declarate, astfel cum impune art. 412 alin. 4 Cpp, însă a analizat integral atât latura penală, cât și latura civilă din oficiu, constatând că nu există nici un motiv pentru a fi admis apelul acestei părți.
Față de cele reținute, Curtea, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C.p.p, respinge ca nefondate apelurile formulate de apelantul inculpat B. A. G. și de apelantul parte civilă B. A. M..
În baza art. 275 alin. 2,4 C.p.p., vor fi obligați apelanții la plata a câte 300 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare datorate statului.
Onorariul parțial cuvenit avocatului din oficiu în cuantum de 70 de lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C.p.p, respinge ca nefondate apelurile formulate de apelantul inculpat B. A. G. și de apelantul parte civilă B. A. M. împotriva sentinței penale nr.109 din 23.06.2015, pronunțate de Judecătoria Roșiorii de Vede, în dosar nr._ .
În baza art. 275 alin. 2,4 C.p.p., obligă apelanții la plata a câte 300 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare datorate statului.
Onorariul parțial cuvenit avocatului din oficiu în cuantum de 70 de lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.11.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
I. T. A. S. N.
GREFIER,
Victorița S.
Red. I.T./07.12.2015
Dact. A.L. 2 ex./5.11.2015
Jud. Roșiorii de Vede – jud.: C.L. M.
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1469/2015. Curtea... → |
|---|
