Traficul de influenţă. Art.257 C.p.. Decizia nr. 1757/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1757/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-12-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1757/A
Ședința publică de la 17 decembrie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - C. C.
JUDECĂTOR - M. C.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE – D. - reprezentat de procuror S. C..
Pe rol, soluționarea apelului declarat de revizuentul L. I. împotriva sentinței penale nr. 1261/31.07.2015 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a lipsit apelantul revizuent L. I. – pentru care a răspuns apărător din oficiu, avocat B. A. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar au fost depuse motive de apel din partea apelantului revizuent și o cerere– întemeiată pe disp. art. 364 alin. 4 Cod procedură penală -, prin care acesta solicită a se lua act că nu dorește să fie prezentat la termenul de judecată din 17 decembrie 2015.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul apelantului revizuent solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și pe fond, admiterea cererii de revizuire și trimiterea cauzei spre rejudecare, considerând că in cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 453 lit. a Cod procedură penală, raportat la faptul că martorul și-a modificat declarațiile in ceea ce-l privește pe inculpat, nu sunt dovedite acuzațiile pentru care a fost trimis în judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, formulează concluzii de respingere a apelului ca fiind nefondat, motivele invocate neregăsindu-se intre cele expres și limitativ prevăzute de art. 453 Cod procedură penală.
Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința penală nr. 1261/31.07.2015 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._, în baza art.459 al.5 rap. la art.459 al.3 lit.e C.p.p.s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul L. I., acesta fiind obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, reținându-se că una din condițiile privind admisibilitatea căii de atac este aceea ca faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea să conducă, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea or, reținând că mobilul ce l-a determinat pe martorul denunțător să declare aspecte necorespunzătoare realității, retractate de altfel în fața instanței de control judiciar, constituie împrejurarea nouă, tribunalul a respins ca inadmisibilă cererea formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuientul, criticând hotărârea sub aspectul legalității și temeiniciei, solicitând admiterea cererii dat fiind că instanța de fond nu a avut în vedere declarația ulterioară a denunțătorului, declarație care a schimbat situația de fapt reținută.
Analizând actele dosarului și sentința penală apelată prin prisma motivelor invocate și din oficiu sub toate aspectele de drept și de fapt, în conformitate cu disp. art. 417 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, Curtea reține următoarele:
Revizuirea este un remediu procesual împotriva erorilor judiciare care pot fi cuprinse în hotărârile penale definitive. Prin finalitatea sa proprie, revizuirea înlătură eroarea judiciara sub orice forma s-a produs: achitarea neîntemeiată a unei persoane care a săvârșit o fapta penala sau condamnarea unei persoane nevinovate, trasă pe nedrept la răspundere penala.
Potrivit art. 453 din Codul de procedură penală, se poate face revizuire când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
În cererea formulată de petent, în pofida opiniei apărătorului și a revizuientului, motivele invocate nu se regăsesc printre aceste cazuri care sunt limitativ prevăzute de legiuitor.
Împrejurările invocate de petent, în sensul că probele administrate fac dovada nevinovăției sale, dat fiind că denunțătorul nu și-a menținut poziția în fața instanței nu pot constitui în nici un caz împrejurări noi, care să nu fi fost avute în vedere de instanță la aplicarea condamnării, dat fiind că aceasta împrejurare a fost cunoscută de instanțe, de vreme ce declarația denunțătorului a fost chiar cea invocată de petent, declarație dată în fața instanțelor care s-au pronunțat asupra vinovăției petentului pe fond., iar pe de altă parte, condamnarea petentului a fost aplicată în baza altor probe, declarația acestui denunțător fiind analizată prin raportare la celelalte probe, valoarea sa probantă fiind reținută de instanță doar în măsura coroborării cu celelalte probe administrate. Or, chiar dacă se admite susținerea petentului, Curtea reamintește că aceasta nu ar schimba soluția de condamnare dispusă pe baza celorlalte probe, nefiind îndeplinită nici condiția relativă la schimbarea soluției aplicate, în măsura dovedirii susținerilor petentului.
Reținând că aceste motive invocate nu îndeplinesc condițiile prevăzute de legiuitor pentru a putea fi incident vreunul dintre cazurile de revizuire, Curtea constată că apelul revizuientului este nefondat și va fi respins ca atare, conform art. 421 punct 1, litera b, Cod procedură penală, cheltuielile judiciare din apel urmând a fi suportate de apelant, conform art. 275 alin. 2 din Codul de procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 462 pct. 1 lit b Cpp respinge ca nefondat apelul declarat de revizuentul la L. I. împotriva sentinței penale nr. 1261/31.07.2015, pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin 2 Cpp obligă revizuentul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 17.12.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. C. M. C.
GREFIER
G. A. I.
Red. și tehnored. C.M.
4 ex.
Red. C. J. – Tribunalul București – Secția I Penală
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1406/2015. Curtea de Apel... | Tâlhărie. Art.233 NCP. Decizia nr. 1774/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
