Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 1731/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1731/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-12-2015
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Decizia penală nr.1731/A
Ședința publică din data de 16 decembrie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. M.-R.
JUDECĂTOR: M. D.-G.
GREFIER: I. C. M.
.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror N. A.-M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul M. A. împotriva sentinței penale nr.1735/19.10.2015 a Tribunalului București - Secția I penală, din dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns apelantul-intimat-inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv, asistat de avocat din oficiu M. M., în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr._/08.12.2015, pe care o depune în ședință.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că este primul termen de judecată în apel, după care:
Reprezentantul Ministerului Public solicită a fi întrebat apelantul-intimat-inculpat dacă își menține declarația dată în cauză.
La întrebarea Curții, apelantul-intimat-inculpat învederează faptul că dorește să dea declarație în cauză.
Curtea procedează la luarea unei declarații apelantului-intimat-inculpat, declarația acestuia fiind consemnată, citită, semnată și atașată la dosarul cauzei.
Din oficiu, Curtea pune în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive față de apelantul-intimat-inculpat M. A..
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de menținere a măsurii arestării preventive, față de starea de recidivă postexecutorie în care a fost comisă infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, subzistă temeiurile avute în vedere, față de natura faptei, gravitatea acesteia, pedeapsa pronunțată de instanța de fond.
Avocatul din oficiu al apelantului-intimat-inculpat solicită în principal revocarea și în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, apreciind că nu mai subzistă temeiurile la acest moment, ținând seama și de recunoașterea de la acest termen.
Apelantul-intimat-inculpat, personal, susține că pentru cele două doze de heroină pedeapsa aplicată este prea mare.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a apelului declarat de inculpat ca fiind nefondat, pedeapsa aplicată fiind nejustificat de blândă, în cuantum minim, față de starea de recidivă postexecutorie specială în care a fost comisă fapta. În ceea ce privește apelul declarat de parchet, susține că acesta este în favoarea inculpatului sub aspectul perioadei deduse, astfel instanța a dedus reținerea și arestarea preventivă, însă a omis perioada de la 03.06.2015 la 25.06.2015, având în vedere că la data de 17.06.2015 s-a dispus înlocuirea de către Tribunalul București - Secția I penală a măsurii arestului la domiciliu cu măsura arestării preventive, încheierea fiind executorie de la data rămânerii definitive, și conform dovezii de la fila 96 dosarul de urmărire penală, minuta încheierii din data de 17.06.2015 fiind comunicată și primită la data de 23.06.2015, rămânând definitivă la data de 25.06.2015, dată la care a fost încarcerat inculpatul.
Avocatul din oficiu al apelantului-intimat-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat de parchet, iar pe apelul declarat de inculpat solicită a se avea în vedere poziția de recunoaștere a inculpatului, pericolul concret al infracțiunii, cantitatea mică de heroină traficată, un singur act material, solicitând în consecință reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă, cu reținerea circumstanțelor atenuante.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca nefondat a apelului declarat de inculpat.
Apelantul-intimat-inculpat M. A., personal, având ultimul cuvânt, lasă soluția la aprecierea Curții.
Curtea rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.1735/19.10.2015 pronunțată în dosarul nr._ , astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 28.10.2015 dată în același dosar, în baza art.2 alin.1 si 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.1 Cod penal și art.43 alin.5 Cod penal, Tribunalul București - Secția I penală l-a condamnat pe inculpatul M. A. (fiul lui M. și E., născut la data de 24.07.1982 în București, domiciliat în București, ..20, ., ., CNP_), la pedeapsa de 7 ani si 6 luni închisoare si 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.66 alin.1 lit.a si b Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.
În baza art.65 alin.1 Cod penal, i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev.de art.66 alin.1 lit.a si b Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
În baza art.399 alin.1 Cod pr.penală, a fost menținută starea de arest a inculpatului.
În baza art.72 Cod penal, s-a dedus prevenția de o zi din data de 02.06.2015 și arestarea preventivă de la 25.06.2015 la zi.
În baza art.16 si 17 din Legea nr.143/2000 s-a dispus confiscarea, în vederea distrugerii, a cantității totale de 0,12 grame heroină rămasă după efectuarea analizelor conform dovezii . nr._ din 08.04.2015 care fac dovada depunerii la corpuri delicte a I.G.P.R.
În baza art.16 din Legea nr.143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul M. A. a sumei de 120 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 27.11.2014, organele de poliție judiciară din cadrul BCCO București - Serviciul Antidrog - Biroul Zonal 3 s-au sesizat cu privire la faptul că mai multe persoane printre care „B.”, „METE”, ”Ț.” și ”BLONDU” ar vinde droguri, respectiv heroină, persoanelor interesate de pe raza municipiul București, în special în sector 3. Urmare cercetărilor efectuate de lucrătorii de poliție judiciară, a fost identificat colaboratorul “T. I.” care a precizat că este consumator de droguri și obișnuia să cumpere heroină de la persoanele denunțate.
Prin Ordonanța nr.2287D/P/2014 a D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial București din data de 11.12.2014, s-a dispus introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire „P. G.” și autorizarea cumpărării sub supraveghere a investigatorului de către colaboratorul “T. I.” a cantității de 10 grame heroină și alte droguri de la persoanele denunțate, autorizația fiind valabilă 60 zile, de la data de 11.12.2014 până la data de 08.02.2015.
De asemenea, în cauză, s-a solicitat și obținut de la Tribunalul București supravegherea tehnică (mandatul de supraveghere tehnică nr. 10.026/UP/11.12.2014), constând în interceptarea și înregistrarea video și audio, fotografierea în mediul ambiental a activităților efectuate de investigatorul „P. G.” și colaboratorul “T. I.”, pe o durată de 30 zile, față de numiții „B.”, „METE”, ”Ț.” și ”BLONDU”, precum și alte persoane aflate în legătură infracțională cu aceștia, de la data de 11.12.2014 până la data de 09.01.2015 (dosar_/3/2014 al Tribunalului București).
În urma verificărilor efectuate de către organele de poliție, a fost identificat numitul “Blondu” în persoana inculpatului M. A..
Astfel, la data de 17.12.2014, în jurul orei 16.30, investigatorul sub acoperire „P. G.”- nume de cod s-a întâlnit cu colaboratorul “T. I.”, împreună deplasându-se în zona . 3 unde, sub supravegherea investigatorului, colaboratorul “T. I.” s-a întâlnit cu inculpatul M. A. zis ”B.” în fața blocului 32, apoi împreună au intrat în scara blocului respectiv, la liftul din spate, unde inculpatul M. A. i-a înmânat 2 folii ce conțineau heroină pentru care colaboratorul a plătit suma de 120 lei. După încheierea tranzacției, colaboratorul “T. I.” s-a deplasat spre investigatorul sub acoperire „P. G.” căruia i-a predat cele două folii cu heroină cumpărată.
Foliile din material plastic de culoare mov ce conțineau substanța pulverulentă de culoare bej au fost introduse într-un plic care a fost sigilat cu sigiliul tip MAI nr._, în vederea analizării substanței conținute.
Raportul de constatare tehnico științifică nr._ din 29.01.2015 al specialiștilor din cadrul I.G.P.R. - Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor a concluzionat că proba constând în două folii din material plastic de culoare albă cu o substanță pulverulentă de culoare bej conținea cantitatea netă de 0,23 grame de heroină în amestec cu Cofeină. Concentrația în heroină a fost de 27.12%+/-2%. Heroina face parte din Tabelul Anexă I din Legea nr.143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Cantitatea de 0,12 grame de Heroină rămasă după analiza probelor de laborator a fost depusă la Camera de Corpuri delicte a Inspectoratul General al Poliției Române pe baza dovezii . nr._ din 08.04.2015.
Susținerile inculpatului potrivit cărora el nu a realizat operațiunea de vânzare a drogurilor au fost contrazise de declarațiile colaboratorului T. I. și ale investigatorului sub acoperire P. G. persoane care au fost audiate inclusiv în instanță și care au relatat desfășurarea tranzacției exact cum aceasta a fost surprinsă și înregistrată pe suportul optic aflat la dosarul cauzei.
Susținerile inculpatului potrivit cărora la locul săvârșirii faptei se mai afla și o altă persoană au fost infirmate de declarațiile celor doi martori astfel încât având în vedere întreg materialul probator administrat în cauză instanța de fond a apreciat că săvârșirea infracțiunii de către inculpat a fost dovedită.
De altfel, acțiunea așa cum a fost descrisă a fost înregistrată pe suport optic, în același sens fiind și mențiunile cuprinse în procesul verbal de redare a înregistrărilor audio/video din data de 17.12.2014.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului M. A., care la data de 17.12.2014 a vândut colaboratorului ”T. I.”, cu suma de 120 lei, două folii din material plastic de culoare albă ce conțineau cantitatea netă de 0,23 grame heroină, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 al.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.1 C.p.
S-a constatat că inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă judecății în stare de recidivă prev. de art.41 alin.1 Cod penal însă, deși potrivit art.43 alin.5 Cod penal instanța are posibilitatea de a se orienta cu privire la pedeapsa aplicată între limite ale pedepsei majorate cu o jumătate din acestea, a apreciat - dată fiind cantitatea de droguri redusă care a fost traficată - că aplicarea unei pedepse cu minimul special astfel majorat este suficientă pentru realizarea scopului pedepsei.
Astfel, la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului M. A. au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.74 din Codul penal, făcând trimitere la împrejurările concrete de comitere a infracțiunilor, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită de lege, respectiv sănătatea publică, afectată în ultima perioadă de timp de consumul de droguri care a crescut considerabil, motivul săvârșirii infracțiunilor și antecedentele penale.
Inculpatul M. A. este recidivist, fiind condamnat prin sentința penală nr.896/20.06.2004 a Tribunalului București rămasă definitivă prin decizia penală nr.6175/05.07.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev.de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, fiind arestat la data de 20.01.2004 și eliberat la data de 29.09.2009, cu un rest de pedeapsă de executat de 477 zile.
Față de aceste considerente, tribunalul s-a orientat la aplicarea unei pedepse într-un cuantum care să respecte atât limitele legale de pedeapsă dar și să corespundă scopului acesteia.
Împotriva acestei sentințe au formulat apeluri Ministerul Public – P. de pe lângă Tribunalul București, criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul omisiunii instanței de fond de a deduce perioada în care inculpatul s-a aflat în arest la domiciliu.
Prin motivele de apel depuse în scris la dosar (filele 4-7 d.apel) invocat s-a arătat că față de inculpatul M. A. a fost luată măsura reținerii pentru 24 de ore de la 02.06.2015 iar prin încheierea din 03.06.2015 pronunțată în dosarul nr._/3/2015 al Tribunalului București s-a dispus respingerea propunerii de arestare preventivă și s-a dispus luarea măsurii arestului la domiciliu, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu 03.06.2015 până la 02.07.2015, inclusiv. La data de 08.06.2015, lucrătorii de poliție din cadrul Secției 11 Poliție au sesizat DIICOT că inculpatul a încălcat, cu rea-credință, măsura arestului la domiciliu, acesta nefiind găsit la locuință în data de 07.06.2015 (părăsind apartamentul de domiciliu în jurul orei 18.15 pentru a-și cumpăra țigări și a revenit în jurul orelor 18.40), motiv pentru care s-a solicitat instanței de judecată înlocuirea arestului la domiciliu cu arestul preventiv. Prin încheierea din 17.06.2015 pronunțată în dosarul nr._/3/2015 al Tribunalului București - Secția I penală a fost admisă propunerea parchetului și s-a înlocuit măsura arestului la domiciliu cu măsura arestului preventiv, pe o perioadă de 30 de zile, începând de la data încarcerării, sens în care a fost emis M.A.P. nr.370/UP/25.06.2015 ce a fost pus în executare la 25.06.2015.
Cu ocazia pronunțării sentinței penale, instanța de judecată a dispus deducerea din pedeapsa aplicată doar a perioadei de reținere din data de 02.06.2015 până la data de 03.06.2015 și de arest preventiv de la 25.06.2015 la zi, fără a deduce și perioada în care inculpatul s-a aflat în arest la domiciliu (03.06.2015 – 17.06.2015), fiind astfel nesocotite disp.art.399 alin.9 Cod pr.penală potrivit cărora durata arestului la domiciliu se deduce din pedeapsa aplicată prin echivalarea unei zile de arest la domiciliu cu o zi din pedeapsă.
Apelantul inculpat M. A. a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate în primă instanță, prin raportare la poziția sa de recunoaștere, pericolul concret al infracțiunii, cantitatea mică de heroină traficată, un singur act material, solicitând în consecință reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă, cu reținerea circumstanțelor atenuante.
Examinând hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, apelul fiind devolutiv conform art. 417 alin.2 C.p.p., Curtea constată și reține următoarele:
În examenul propriu asupra cauzei, Curtea constată că instanța de fond, în urma coroborării probelor administrate în cauză, a reținut în mod corect situația de fapt.
Această situație de fapt a fost contestată de către inculpat la instanța de fond, inculpatul nerecunoscând învinuirea ce i se aduce și menționând că drogurile au fost vândute de către un prieten de-al său, D. I., de la care chiar inculpatul a cumpărat două doze de heroină cu suma de 100 lei.
În calea de atac a apelului, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii astfel cum a fost ea descrisă în actul de sesizare. Această recunoaștere a inculpatului se coroborează cu declarația martorului cu identitate protejată P. G. care a arătat că a observat momentul în care inculpatul i-a remis colaboratorului T. I. un obiect, iar acesta din urmă i-a remis acestuia un obiect. După această întâlnire, martorul a constat că T. I. are asupra sa 2 doze, despre care s-a stabilit ulterior că sunt de heroină, doze pe care colaboratul nu le avea asupra sa înainte de întâlnirea cu inculpatul.
Martorul T. I. a confirmat cele menționate de către martorul cu identitate protejată P. G..
Declarațiile celor doi sunt susținute în mod indubitabil de conținutul procesului verbal de redare a înregistrărilor audio/video din 17.12.2014.
Situația de fapt s-a conturat în urma coroborării probelor administrate în cursul urmării penale și în fața instanței de fond, probe care dovedesc dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta de care este acuzat.
În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei inculpatului, Curtea constată că aceasta este corect reținută de instanța de fond, care a stabilit în mod legal starea de recidivă postexecutorie în care inculpatul a săvârșit fapta, raportat la s.p. nr. 896 din 20.06.2004 a Tribunalului București, def. la 22.11.2004, prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare, a cărei executare a expirat la 19.01.2011.
Cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, Curtea constată că instanța de fond a aplicat pedeapsa în limitele legale prevăzute (închisoare de la 5 la 12 ani închisoare), limite legale majorate cu 1/2, conform art. 43 al. 5 C.p.p. rezultând limite de pedeapsă între 7 ani și 6 luni și 18 ani închisoare.
Se observă astfel că, prin condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni, instanța de fond a aplicat o pedeapsă la minimul prevăzut de lege, deși din împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, modalitatea de abordare a colaboratorului, natura drogurilor traficate – heroină, antecedența penală a inculpatului, faptul că inculpatul nu a dovedit obținerea unor venituri licite, a rezultat că inculpatul dă dovadă de lipsă de scrupule în activitatea infracțională constând în traficul de droguri, activitatea infracțională pe care este foarte probabil să o practice cu titlu de obișnuiță.
Curtea constată de asemenea că nu se pot identifica elemente care să conducă la reținerea de circumstanțe atenuante, cantitatea mică de droguri traficate fiind reținută corect de către instanța de fond ca circumstanță reală de săvârșire a faptei, care a determinat orientarea pedepsei aplicate spre minimul prevăzut de lege.
În ceea ce privește apelul formulat de P. de pe lângă Tribunalul București, Curtea urmează a-l admite dat fiind că din actele dosarului rezultă că inculpatul a fost reținut la data de 02.06.2015, ora 16.00 până la 03.06.2015, ora 16.00, dată la care s-a dispus de către judecătorul de drepturi și libertăți luarea măsurii arestului la domiciliu până la data de 02.07.2015. La data de 17.06.2015 s-a dispus înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura arestului preventiv, măsură care a fost pusă în executare la 25.06.2015.
Chiar dacă măsura arestului la domiciliu a fost înlocuită cu măsura arestului preventiv deoarece fiind că inculpatul nu a respectat interdicția de a părăsi domiciliul, legea nu distinge atunci când prevede deducerea arestului la domiciliu, dacă obligația de a nu părăsi domiciliu a fost respectată sau nu. În plus, în cauză nu există dovezi că inculpatul, după data de 10.06.2015, dată la care a fost depistat în afara domiciliului legal, nu s-ar mai fi întors la adresa unde trebuia să execute măsura preventivă.
Pentru aceste motive, Curtea va constata că inculpatul a fost reținut 1 zi de la data de 02.06.2015, apoi arestat la domiciliu de la 03.06.2015 la 24.06.2015 și apoi arestat preventiv de la 25.06.2015 la zi, perioadă pe care o va deduce din pedeapsa aplicată.
Având în vedere aceste considerente, va admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 1735/19.10.2015 pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr._, va desființa în parte sentința penală apelată și, în fond, rejudecând și va deduce din durata pedepsei durata prevenției de la 2.06.2015 la zi.
Va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul M. A. împotriva sentinței penale nr.1735/19.10.2015 pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr._ și, în baza art. 275 al. 2 C.p.p., va obliga pe apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 300 lei, dat fiind faptul că apelul inculpatului va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art.421 pct.2 lit.a C.p.p. admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 1735/19.10.2015 pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr. _ .
Desființează în parte sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:
Deduce din durata pedepsei durata prevenției de la 2.06.2015 la zi.
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul M. A. împotriva sentinței penale nr.1735/19.10.2015 pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr._ .
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr.1735/19.10.2015 pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr._ .
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. obligă pe apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare în cuantum de 300 lei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 260 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției si rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 decembrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. M.-R. M. D.-G.
GREFIER,
I. C. M.
Red.A.M.R./Th.red.C.V.M.-ex.2/20.01.2016
Tribunalul București – judecător S. G.
| ← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1733/2015. Curtea de... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
