Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 595/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 595/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-12-2015
Dosar nr._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.595/ C
Ședința publică din data de 09 decembrie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. G.
GREFIER: E. V.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție a fost reprezentat de procuror S. C..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de către inculpatul M. A. împotriva încheierii de ședință din data de 02.12.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul penal nr._ 5.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul-inculpat M. A., personal, aflat în stare de arest la domiciliu și asistat de apărători aleși, avocat P. C. și H. V. B., conform împuternicirii avocațiale nr._/08.12.2015, aflată la fila 11 dosar.
De asemenea, se prezintă și interpretul de limba ebraică, dl G. Sonnenfeld.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra contestației formulată de către inculpatul M. A..
Apărătorul ales al contestatorului-inculpat, avocat P. C., având cuvântul, în temeiul art. 425/1 pct. 2 lit. a C.p.p., solicită admiterea contestației, desființarea în parte a încheierii atacate și, pe fond, înlocuirea măsurii arestului la domiciliu dispusă față de inculpat cu măsura controlului judiciar.
Astfel, arată că măsura arestului la domiciliu a fost dispusă față de inculpat la data de 12.05.2015 de către Curtea de Apel București, iar de atunci și până în prezent au trecut aproximativ 8 luni, termen care depășește cu mult noțiunea de termen rezonabil așa cum s-a statuat în practica judiciară a CEDO, că temeiurile inițiale care au condus la luarea măsurii au suferit modificări prin trecerea timpului, că măsura a fost dispusă în procedura de cameră preliminară, iar în prezent cauza se află în faza de cercetare judecătorească, că inculpatul a avut un comportament corespunzător, iar obligațiile prevăzute de lege prin luarea măsurii controlului judiciar sunt suficiente pentru garantarea bunei desfășurări a procesului penal, că prezenta măsura nu mai este necesară și oportună raportat la disp.art.202 C.p.p., precum și că inculpatul a fost supus măsurilor preventive pe o durată mai mare de 1 an.
În concluzie, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar, cu menținerea acelorași obligații existențe și în prezent, fixând limită restrictivă teritoriul României.
Apărătorul ales al contestatorului-inculpat, avocat H. B., având cuvântul în completare, solicită instanței a avea în vedere că în cauză a apărut un element de noutate prin aceea că inculpatul a depus la dosar o scrisoare de garanție prin care presupusul prejudiciu menționat în actul de sesizare a instanței este acoperit integral.
Arată că din punct de vedere bancar operațiunea de acoperire este aceea prin care o unitate bancară garantează efectuarea unei plăți la un anumit termen, astfel că atât din punct de vedere al dreptului penal, cât și bancar, acoperirea înseamnă o garantare, iar scrisoarea de garanție bancară depusă la dosar garantează acoperirea unui prejudiciu prin plata sa la finalul procesului, dacă se va stabili vinovăția inculpatului.
De asemenea, depune la dosar concluzii scrise în ce privește motivele contestației formulată în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației formulată de către inculpatul M. A., ca nefondată.
Astfel, raportat la criticile apărării, arată că termenul rezonabil nu a fost depășit, întrucât cauza se află în prezent în faza de cercetare judecătorească, iar la ultimul termen de judecată cauza a fost amânată cu acordul apărării pentru continuitatea completului de judecată, motiv pentru care nu se poate invoca o trecere nejustificată a timpului, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii se modifică prin schimbarea situației de fapt reținută în actul de sesizare în urma cercetării judecătorești care la acest moment nu a debutat, că măsura se dispune în interesul bunei desfășurări a procesului penal, că urmează a fi avut în vedere comportamentul inculpatului ulterior, dar și după ce acesta va da declarație în cauză și că, de asemenea, scopul procesului penal în continuare poate fi atins numai prin stabilirea unui minim control din partea statului cu obligații față de inculpat prin măsura arestului la domiciliu, așa cum este stabilită la acest moment.
Mai solicită instanței a avea în vedere complexitatea cauzei, perioada infracțională reținută în sarcina inculpatului, respectiv între anii 2009-2014 și valoarea ridicată a prejudiciului, iar în ce privește scrisoarea de garanție bancară care în opinia apărării reprezintă acoperirea prejudiciului, arată că este o acoperire condiționată în primul rând de o hotărâre definitivă care să stabilească valoarea prejudiciului, ceea ce presupune parcurgerea tuturor fazelor procesuale, dar și de valabilitatea acesteia care este 3 de ani, ori la acest moment nu se cunoaște durata procesului penal.
Apărătorul ales al contestatorului-inculpat, avocat P. C., având cuvântul în replică, arată că de la momentul dispunerii măsurii și până în prezent nu s-a întâmplat nimic, că procedura camerei preliminare nu este o fază a procesului penal, că a solicitat amânarea la fond pentru lipsa judecătorului inițial investit cu soluționarea cauzei și că este normal ca scrisoarea de garanție să fie condiționată numai de condamnarea inculpatului.
Contestatorul-inculpat M. A., având cuvântul, arată că se află în arest de peste 1 an, că este conștient de situația în care se află, că va respecta toate obligațiile impuse de instanță ce decurg din măsura controlului judiciar, că a respecta legea, că nu are un trecut penal și că este de acord cu susținerile apărătorilor aleși.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației penale de față, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 02.12.2015 pronunțată în dosarul penal nr._ 5, Tribunalul București - Secția I Penală a constatat, în baza art.362 alin.2 Cod procedură penală rap. la art.208 alin.4 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia măsurii preventive a arestului la domiciliu dispusă față de inculpatul M. A. (fiul lui Haim și H., născut la data de 13.01.1955 în Israel, CNP_, domiciliat în Israel, Razmir Makkabir și cu reședință în România, București, ., .) și a menținut măsura preventivă.
A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea inculpatului M. A. de înlocuire a măsurii preventive a arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar.
Totodată, în baza art. 221 alin. 6 C.pr.pen., i s-a încuviințat inculpatului M. A. (arestat la domiciliu în baza încheierii judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, Secția a II-a Penală, din data de 19.05.2015), să părăsească imobilul din București, .. 173 – 177, etaj 1, ., în vederea deplasării în data de 11.12.2015, în intervalul 09:00 – 13:00, la .. – Cabinet Stomatologic, situat în București, ..126, . la Hyperclinica Medlife Băneasa, din București, .. 10, în vederea efectuării unor consulturi/tratamente medicale stomatologice, respectiv dermatologice.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.869/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție din data de 09.02.2015 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. A. pentru săvârșirea a două infracțiuni de evaziune fiscală în concurs real, prev. de art.9 alin.(1) lit.b) și alin.(3) din Legea nr.241/2005 și art.9 alin.(1) lit.c) și alin.(3) din Legea nr.241/2005, ambele cu aplic. art.38 alin. (1) din noul Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că în perioada 2009-2014, societatea Shapir Structures S.R.L., administrată de inculpatul M. A. s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale către stat, producând un prejudiciu în sumă totală de 53.836.994,87 lei (peste 10 milioane de euro) compus din: 41.056.224,27 lei taxa pe valoarea adăugată și 12.780.770,60 lei impozit pe profit. În acest sens, administratorul societății, M. A., pe de o parte, nu a înregistrat în mod corespunzător veniturile obținute din 3 contracte încheiate cu RAEDPP C. și Confort U. S.R.L. C. în sumă totală de peste 150 milioane lei și nu a înregistrat facturile fiscale aferente acestor venituri, emise de societatea Shapir Structures S.R.L., iar, pe de altă parte, a înregistrat cheltuieli fictive în sumă totală de peste 60 milioane de lei, reprezentând consultanță și asistență tehnică oferite de societățile Larton Consultants Ltd Cipru și Comrad Leasing Ltd Cipru.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 19.11.2014 pronunțată de către Tribunalul București Secția I Penală în dosarul nr._/3/2014 s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului M. A. pentru o perioadă de 30 de zile începând cu data de 19.11.2014 până la data de 18.12.2014 inclusiv. Ulterior, această măsură a fost prelungită succesiv.
Ca temei al arestării s-a reținut ca fiind incidente în cauză dispozițiile art. 223 alin. 2 C.pr.p., respectiv existența probelor din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit două infracțiuni de evaziune fiscală în concurs real, prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, ambele cu aplic. art. 38 alin. (1) noul Cp, și că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 19.05.2015 pronunțată de către Curtea de Apel București Secția a II-a Penală în dosarul nr.1709/2015 s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului M. A. cu măsura arestului la domiciliu pentru o perioadă de 30 de zile.
În baza art.221 alin.1 C.pr.p. i s-a impus inculpatului M. A. obligația de a nu părăsi imobilul situat în ..173 – 177 etaj 1 București, sector 2, fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza. În baza art.221 alin.2 C.pr.p., pe durata arestului la domiciliu, inculpatului i s-au impus următoarele obligații: a) să se prezinte în fața judecătorului de cameră preliminară sau a instanței de judecată ori de câte ori este chemat; b) să nu comunice, direct sau indirect, cu alți participanți la comiterea infracțiunilor, respectiv cu martorii ori experții din cauză. În baza art.221 alin.4 C.pr.p. i s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive. În baza art.221 alin.9 C.pr.p. s-a dispus ca supravegherea respectării de către inculpat a obligațiilor ce îi revin pe durata arestului la domiciliu să fie exercitată de către secția de poliție în circumscripția căreia inculpatul își are locuința.
Analizând măsura preventivă luată față de inculpatul M. A., în raport cu actele și lucrările dosarului, dar și cu dispozițiile cuprinse în art.208 alin. (4) C.pr.p., tribunalul a apreciat că aceasta este legală si temeinică, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii arestului la domiciliu a inculpatului se mențin, nu s-au modificat până la acest moment procesual și impun în continuare măsura privativă de libertate menționată.
Astfel, s-a reținut că în cauză există probe de natură să convingă un observator obiectiv cu privire la presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile imputate, iar privarea acestuia de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Faptul că subzistă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat în cauză a rezultat din materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale, respectiv: procesul verbal întocmit de Direcția Generală Antifraudă din cadrul ANAF; raportul de constatare tehnico-științifică; raportul de constatare tehnico-științifică; raportul de expertiză contabilă judiciară și răspunsul expertului oficial la opiniile separate ale experților recomandați; declarațiile martorilor A. A., A. F., A. Ohvia, M. I., Starosta Julien, H. Michael loan, B. A.; declarația martorului P. V., fost partener de afaceri al inculpatului M. A.; adresele prin care DNA a solicitat societății Shapir Structures S.R.L. toate documente aferente relației comerciale cu societățile Larton Consultants și Comrad Leasing ltd și adresele de răspuns; documente ridicate de la percheziția domiciliară efectuată la sediul Shapir Structures S.R.L.; ștampile cu impresiunile societăților Larton Consultants ltd și Comrad Leasing ltd ridicate la percheziția domiciliară efectuată la sediul Shapir Structures S.R.L., facturi fiscale emise în executarea contractelor încheiate cu RAEDPP C. și Confort U. C. doar pentru a fi folosite la bancă și neînregistrate în contabilitate, contractele încheiate cu Larton Consultants ltd și Comrad Leasing ltd, facturile emise de aceste din urmă societăți, împreună cu anexele, în limba engleză (vol. 5) și traduse în limba română; contractele încheiate cu RAEDPP C., certificatele de plată, și documentele justificative pentru acestea; contractele încheiate cu Confort U. C., certificatele de plată, și documentele justificative pentru acestea; contractele încheiate pentru scontarea biletelor la ordin, atât cu băncile, cât și cu societățile intermediare; actele contabile ale societății Shapir Structures S.R.L., contractele încheiate de această societate și documentele aferente acestor contracte; solicitările societății Confort U. S.R.L. adresate ANAF C. prin care se cere un punct de vedere în legătură cu relația cu Shapir Structures S.R.L. și răspunsurile date de ANAF; declarațiile angajaților Confort U. S.R.L. și RAEDPP C. - B. L. - director economic din cadrul RAEDPP C., F. V. - director general în cadrul Confort U. S.R.L.; V. M. C. - director economic în cadrul Confort U. S.R.L.; V. F. M. - președinte al Consiliului de Administrație și inginer șef producție în cadrul Confort U. S.R.L.; R. C. G. - director comercial prestări servicii în cadrul Confort U. S.R.L., A. E. - fost director economic în cadrul Confort U. S.R.L. privind calitatea lui M. A. de reprezentant al societății Shapir Structures; declarațiile inculpatului M. A..
Judecătorul cauzei pe fond a constatat că menținerea măsurii preventive este necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal, pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, avându-se în vedere gravitatea sporită a faptelor, gravitate ce derivă din modul de a acționa, caracterul premeditat al faptelor, activitatea organizată la care acesta a participat, precum și caracterul de repetabilitate al acestor acțiuni care denotă o obișnuință infracțională.
În acest sens, instanța de fond a învederat faptul că aprecierea pericolului pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl prezintă nu trebuie făcută evident prin abstracție de gravitatea faptelor a căror săvârșire i se impută acestuia. De altfel, potrivit normelor procesual penale, gravitatea faptei și modul și circumstanțele de comitere a acesteia constituie elemente care coroborate circumstanțelor personale pot conduce sau nu la concluzia existenței unei stări de pericol pentru ordinea publică. Sub acest aspect existența pericolului poate rezulta, între altele și din însuși pericolul social al infracțiunii imputate inculpatului, de reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului pentru ordinea publică nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la faptă, nu de puține ori acestea fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate.
În consecință, analizând circumstanțele reale existente în cauză, instanța a constatat faptul că i se impută inculpatului săvârșirea unor infracțiuni de evaziune fiscală în forma autoratului, infracțiune cu un grad de pericol social generic ridicat, având în vedere că acest gen de infracțiuni, prin amploarea lor deosebită aduc atingere unei importante valori proteguite de legea penală, respectiv bugetul consolidat al statului precum și relațiile sociale prin care statul apără circuitul legal (financiar, bancar, economic, comercial și civil), prevenind și combătând circuitul ilegal al bunurilor, produs al unor infracțiuni grave prevăzute de lege. Instanța are în vedere totodată și gradul de pericol social concret al infracțiunilor imputate inculpatului, pericol relevat de natura și gravitatea acestora și relațiile sociale vădit periclitate, modalitatea concretă în care au fost comise – numărul mare de acte materiale, intervalul îndelungat de timp în care s-au derulat activitățile infracționale, rolul important deținut de inculpat, administrator al societății comerciale care și-a denaturat scriptic operațiunile comerciale în vederea diminuării taxelor și impozitele datorate statului.
Totodată, instanța a constatat că măsura arestului la domiciliu a inculpatului corespunde scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 C.pr.p., impunându-se pentru o bună desfășurare a procesului penal.
Potrivit articolului 5 par. (3) din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privarea de libertate nu trebuie să depășească un termen rezonabil, Curtea menționând în repetate rânduri că: „Continuarea încarcerării nu se justifică, într-o speță concretă, decât dacă indici concreți manifestă o adevărată exigență a interesului public ce prevalează, în pofida prezumției nevinovăției, asupra regulii de respectare a libertății individuale” (Neumeister c. Austria). Persistența motivelor rezonabile de a presupune că persoana arestată a săvârșit o infracțiune este o condiție sine qua non a legalității menținerii în detenție, dar nu este suficientă; Curtea trebuie să mai stabilească dacă și alte motive invocate de autoritățile judecătorești continuă să legitimeze privarea de libertate. Când ele se dovedesc a fi „pertinente” și „suficiente”, ea verifică în plus dacă autoritățile naționale competente au manifestat o „promptitudine particulară” la administrarea procesului (Assenov c. Bulgaria).
Începutul perioadei de detenție luată în considerare de judecătorii de la Strasbourg corespunde momentului reținerii și se încheie în momentul eliberării. Conform judecătorilor de la Strasbourg, noțiunea de „termen rezonabil” trebuie să fie interpretată în lumina datelor concrete ale fiecărui caz și nu trebuie să depindă de un termen maximal fixat in abstracto.
F. de aceste aspecte, instanța a apreciat că măsurile preventive dispuse asupra inculpatului nu au atins o durată rezonabilă (inculpatul fiind supus măsurilor preventive de 1 an de zile, din care de 7 luni de zile în arest la domiciliu).
În raport de cele învederate de către apărare, instanța a apreciat faptul ca depunerea unei scrisori de garantie bancara nu determină instanța în a-și reconsidera convingerea privind necesitatea menținerii măsurii arestului la domiciliu.
Față de faza de debut a judecății în primă instanță, s-a apreciat că pentru desfășurarea procesului penal în condiții optime se impune menținerea arestului la domiciliu a inculpatului, o altă măsură preventivă mai ușoară (cum este cea a controlului judiciar solicitată de inculpat) nefiind oportună.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul M. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Contestatorul inculpat a solicitat instanței de control judiciar să dispună înlocuirea arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar, arătând că la acest moment procesual durata măsurilor preventive sub care s-a aflat (arest preventiv și arest la domiciliu) depășește cu mult noțiunea de termen rezonabil așa cum s-a statuat în practica CEDO, că temeiurile inițiale care au condus la luarea măsurii au suferit modificări prin trecerea timpului, că măsura a fost dispusă în procedura de cameră preliminară, iar în prezent cauza se află în faza de cercetare judecătorească, că a avut un comportament corespunzător iar obligațiile prevăzute de lege prin luarea măsurii controlului judiciar sunt suficiente pentru a garanta buna desfășurare a procesului penal, că măsura arestului la domiciliu nu mai este necesară și nici oportună raportat la dispozițiile art.202 Cod pr.penală, precum și faptul că a fost supus măsurilor preventive pe o durată mai mare de 1 an.
Examinând încheierea contestată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art.4251 rap. la art.421 alin.2 Cod pr. procedură penală, Curtea constată și reține următoarele:
Inculpatul M. A. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul din data de 09.02.2015 emis în dosarul nr.869/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, pentru săvârșirea a două infracțiuni de evaziune fiscală în concurs real, prev. de art.9 alin.(1) lit.b) și alin.(3) din Legea nr.241/2005 și art.9 alin.(1) lit.c) și alin.(3) din Legea nr.241/2005, ambele cu aplic. art.38 alin. (1) din noul Cod penal, constând, în esență, în aceea că în perioada 2009-2014, S.C. Shapir Structures S.R.L. administrată de inculpat s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale către stat, producând un prejudiciu în sumă totală de 53.836.994,87 lei (peste 10 milioane de euro compus din taxa pe valoarea adăugată și impozit pe profit). În acest sens, administratorul societății, Morgenstem A., pe de o parte, nu a înregistrat în mod corespunzător veniturile obținute din 3 contracte încheiate cu RAEDPP C. și Confort U. S.R.L. C. în sumă totală de peste 150 milioane lei și nu a înregistrat facturile fiscale aferente acestor venituri, emise de societatea Shapir Structures S.R.L., iar, pe de altă parte, a înregistrat cheltuieli fictive în sumă totală de peste 60 milioane de lei, reprezentând consultanță și asistență tehnică oferite de societățile Larton Consultants Ltd Cipru și Comrad Leasing Ltd Cipru.
Prin încheierea din data de 19.11.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală în dosarul nr._/3/2014, în cursul urmăririi penale s-a dispus arestarea inculpatului, măsura fiind ulterior prelungită și menținută succesiv, în condițiile legii.
Ulterior, Curtea de Apel București, prin încheierea din 19.05.2015 dată în dosarul nr.1709/2015, a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului Morgenstem A. cu măsura arestului la domiciliu, cu impunerea anumitor obligații în sarcina inculpatului, măsură care de asemenea a fost menținută succesiv.
Sub aspectul cererii de înlocuire a arestului la domiciliu, formulată inculpat, Curtea are în vedere dispozițiile art.242 alin.2 Cod procedură penală, conform cărora măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art.202 alin.(1) din același cod.
Conform art.202 alin.1 Cod procedură penală, măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni.
Din coroborarea acestor dispoziții legale rezultă că înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă mai ușoară se dispune atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia, respectiv:
a) - să nu existe o cauză care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale,
b)- există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune,
c) - este necesară pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni,
și, totodată, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este proporțională cu gravitatea acuzației aduse și suficientă pentru asigurarea scopului pentru care a fost instituită.
În speță, instanța de control judiciar constată că există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul contestator a comis infracțiunile pentru care este în prezent judecat, însă apreciază că scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin plasarea inculpatului sub control judiciar, restricțiile impuse respectiv conținutul concret al obligațiilor ce compun această măsură fiind nu doar necesare ci și suficiente, constituind în același timp o alternativă legală la însăși măsura arestului la domiciliu.
În acest sens, Curtea are în vedere, alături de gradul de implicare a inculpatului la comiterea faptelor și durata măsurilor preventive dispuse, de aproximativ 6 luni în arest preventiv și alte 7 luni în arest la domiciliu, și circumstanțele personale ce caracterizează persoana inculpatului care în opinia Curții trebuie să primească o anume pondere în aprecierea temeiniciei cererii de înlocuire.
Astfel s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului care a statuat că la menținerea unei persoane în detenție instanțele de judecată nu trebuie să se raporteze numai la gravitatea faptelor ci și la alte circumstanțe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză, la moralitatea sa, domiciliul său, profesia, resursele materiale, legăturile cu familia, autoritățile fiind obligate să ia în considerare posibilitatea luării unor măsuri alternative pentru a asigura prezentarea persoanei respective la proces (cauza J. contra României).
În speță, cu privire la persoana inculpatului, Curtea reține lipsa antecedentelor penale, implicarea inculpatului în activități lucrative, la momentul comiterii faptelor pentru care este în prezent judecat acesta având un loc de muncă stabil, precum și conduita adoptată de către inculpat care a depus la dosar o scrisoare de garanție prin care presupusul prejudiciu a fost acoperit integral sub condiție, oferind astfel suficiente elemente din care rezultă că a înțeles semnificația faptelor sale și constrângerilor impuse de desfășurarea procesului penal.
Curtea apreciază că măsura controlului judiciar ar putea asigura în egală măsură buna desfășurare a procesului penal, printr-o restrângere minimală a libertății persoanei bănuite a fi comis anumite infracțiuni, în condițiile lipsei unor date certe că persoana respectivă a încercat sau încearcă să zădărnicească aflarea adevărului, că ar încerca să se sustragă de la judecată sau că ar pregăti comiterea altor infracțiuni.
Raportând, din această perspectivă, gravitatea infracțiunilor, circumstanțele concrete în care acestea au fost comise, dar și circumstanțele de ordin personal ale inculpatului cu prioritate asupra intervalului de timp scurs de la luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu, Curtea constată necesitatea asigurării bunei desfășurări a procesului penal, apreciind că pentru realizarea scopului procesului penal este oportună și suficientă măsura preventivă a controlului judiciar, obligațiile ce pot fi stabilite în raport de disp. art. 215 Cod pr. penală fiind suficiente în acest scop.
Având în vedere considerentele anterior expuse instanța de control judiciar conchide că, la acest moment procesual, apare ca fiind oportună înlocuirea măsurii arestului la domiciliu a inculpatului cu măsura controlului judiciar, această din urmă măsură fiind în opinia Curții, așa cum s-a precizat, suficientă pentru realizarea scopului la care se referă art. 202 al. 1 Cod pr. penală, respectiv acela al bunei desfășurări a procesului penal, măsura constituind, în același timp, una dintre măsurile apte să conducă inhibarea unor posibile conduite viitoare reprobabile (pentru care însă nu au fost identificate probe care să contureze previzibilitatea unei astfel de conduite), neexistând date în sensul că luarea acestei măsuri alternative ar putea genera riscul producerii unei stări de puternică tulburare socială din perspectiva impactului social deosebit pe care faptele prezente l-au suscitat la un moment dat ori că lăsarea inculpatului în această formă de prevenție ar fi de natură a produce o vătămare gravă ordinii publice care să justifice pe mai departe, exclusiv pe considerente ce țin de natura și gravitatea faptelor, arestul la domiciliu.
Pentru toate aceste rațiuni de drept și de fapt, Curtea, în temeiul art. 4251 alin.7 pct.2 lit .a rap. la art.208 din Codul de procedură penală, va admite contestația formulată de către inculpatul M. A. împotriva încheierii de ședință din data de 02.12.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul penal nr._ 5 pe care o va desființa în parte iar in baza art.208 cu referire la art. 242 Cod proc. pen. se va înlocui măsura preventivă a arestului la domiciliu luată față de inculpatul M. A. cu măsura preventivă a controlului judiciar.
Pe timpul cât se va afla sub control judiciar, i se vor impune inculpatului următoarele obligații: - să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; - să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței; - să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa de către organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.
Se va impune inculpatului ca, pe timpul controlului judiciar, să respecte și următoarele obligații: - să nu depășească limită teritorială a României, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței; - să nu ia legătura cu ceilalți participanți, martori sau experți din prezenta cauză.
I se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.215 alin. (3) Cod proc. pen.
În temeiul art. 275 alin.3 Cod proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămân în sarcina statului urmând ca onorariul interpretului de limbă ebraică să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația formulată de inculpatul M. A. împotriva încheierii de ședință din data de 02.12.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul penal nr._ 5.
Desființează, în parte, încheierea de ședință din data de 02 decembrie 2015 pronunțată de Tribunalul București –Secția I Penală și rejudecând:
În baza art.208 cu referire la art. 242 Cod proc. pen. înlocuiește măsura preventivă a arestului la domiciliu luată față de inculpatul M. A. cu măsura preventivă a controlului judiciar.
Pe timpul cât se află sub control judiciar, impune inculpatului următoarele obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa de către organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.
Impune inculpatului ca, pe timpul controlului judiciar, să respecte și următoarele obligații:
- să nu depășească limită teritorială a României, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței;
- să nu ia legătura cu ceilalți participanți, martori sau experți din prezenta cauză.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 215 alin. (3) cod proc. pen.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul interpretului de limbă ebraică se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09 decembrie 2015.
PREȘEDINTE,
D. G.
GREFIER,
E. V.
Red.D.G./Th.red.C.V.M.-ex.2/11.01.2016
T.B. S I pen – judecător Guluțanu A. N.
| ← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 1731/2015.... | Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 1406/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
