Ucidere din culpă (art.178 C.p.). Decizia nr. 532/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 532/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 24208/302/2013
Dosar nr._
RO M Â N I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 532/A
Ședința publică din data de 08 aprilie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: L. S.
JUDECĂTOR: D. G.
Grefier: E. V.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror N. A.-M..
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de inculpatul D. A. și de către partea civilă R. AUTONOMĂ DE TRANSPORT BUCUREȘTI, împotriva sentinței penale nr.2607 din data de 11.11.2014, pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București, în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 18.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, Curtea stabilind pronunțarea la data de 01.04.2015 și amânând pronunțarea la data de 08.04.2015 când, în aceeași compunere, a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.2607 din data de 11 noiembrie 2014 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria sectorului 5 București a condamnat, în baza art.178 alin.1 și 2 din vechiul Cod penal cu aplic art. 74 lit.a, c art.76 lit.d din vechiul Cod penal cu aplic art.5 Cod penal, pe inculpatul D. A. (fiul lui D. și R., ns. la 25.02.1960 în ., domiciliat în sector 3, București, .. 233, ., studii 12 clase, stagiul militar satisfăcut, ocupația conducător auto, văduv, necunoscut cu antecedente penale, CNP-_) la pedeapsa de 6 luni închisoare cu aplic.art.71, 64 alin.1 lit.a teza a-II-a și lit.b din vechiul Cod penal.
În baza art.81,82 din vechiul Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 6 luni iar în baza art.71 alin.5 din același cod, pe durata termenului de încercare a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii.
În baza art.404 alin.2 Cod procedură penală i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83, 84 din vechiul Cod penal cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei.
În baza art.397 Cod pr.penală cu ref la art.25 Cod pr.penală cu ref. la art.998-999 Cod civil, art.49, 50 și 54 din Legea nr.136/1995, a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă I. L. și obligat asigurătorul S.C. O. V. Insurance Group S.A. la plata către partea civilă a sumei de 4.165,74 lei cu titlu de daune materiale și la plata sumei de 10.000 euro (echivalent în lei la data plății) cu titlu de daune morale.
În temeiul art.397 Cod pr.penală rap. la art.25 Cod pr.penală, art.998-999 cod civil rap. la art.313 din Legea nr.95/2006, a fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă S. U. de Urgență București și obligat inculpatul D. A. la plata către această parte civilă a sumei de 14.199, 72 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei I. G..
A fost respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea civilă formulată de partea civilă R. Autonomă de Transport București.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în fapt, că la data de 15.12.2010, în jurul orelor 09:00, inculpatul D. A. a condus autobuzul marca Mercedes Citaro cu nr. de înmatriculare_, circulând pe . 5 al municipiului București pe sensul de mers dinspre . către . . se desfășura în ambele sensuri, pe carosabil din asfalt, în stare uscată, cu o lățime de 5,6 metri/sens, corespunzător circulației pe câte două benzi de mers cu o lățime de 2,8 metri/bandă. Sensurile de circulație sunt delimitate printr-un spațiu verde cu o lățime de 13 metri, împrejmuit cu gard metalic. În zona producerii accidentului pista rutieră era mărginită de o parcare amenajată la nivelul bordurii din dreapta, având o lățime de 4,5 metri, care la momentul producerii accidentului era ocupată de mașini parcate. Între bordura parcării și trotuarul aferent pietonilor se afla un spațiu verde cu o lățime de 1,5 metri împrejmuit cu gard metalic. În zona producerii accidentului erau amplasate indicatoarele rutiere: „Parcare”, „Presemnalizare semafor electric”.
În momentele premergătoare producerii accidentului, autobuzul condus de inculpatul D. A. circula pe . de mers dinspre . către . timp ce victima I. G. se deplasa în sensul opus direcției de mers a autobuzului, prin spatele autoturismelor parcate în spic în fața imobilului cu nr.22, unde exista o parcare amenajată și semnalizată corespunzător, pentru a ajunge la autoturismul său (marca Dacia L. MCV cu nr. de înmatriculare_ ), parcat regulamentar. În momentul în care a ajuns în dreptul autoturismului marca Dacia L. MCV, fiind a treia mașină parcată de la colțul intrării la imobilul cu nr.22, a fost lovit de autobuzul marca Mercedes Citaro. Victima a fost lovită cu extremitatea din dreapta frontalei caroseriei autobuzului și proiectată în partea din stânga spate a autoturismului marca Renault Megane, după care a căzut pe carosabil. În urma accidentului a rezultat vătămarea corporală urmată de decesul victimei I. G..
Inculpatul D. A. a fost testat cu aparatul etilotest și i s-au recoltat probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, rezultând că în momentul producerii accidentului acesta nu se afla sub influența băuturilor alcoolice.
La reținerea situației de fapt instanța de fond a avut în vedere următoarele mijloace de probă:
- declarațiile inculpatului, din care a reieșit că în ziua de 15.12.2010, în jurul orelor 09:00, acesta circula cu autobuzul Mercedes Citaro, pe . de mers dinspre . către . în timp ce de deplasa pe prima bandă a sensului menționat, înainte de a ajunge în dreptul intrării în incinta imobilului de la nr.22 (Institutul de Medicină Alternativă), a fost surprins de o ”bubuitură” ce provenea din partea dreaptă a autobuzului, ceea ce l-a determinat să acționeze sistemul de frânare oprind autobuzul cu frontala în dreptul intrării la imobilul nr. 22. Conducătorul auto a declarat că nu a văzut victima în momentul impactului, dar a observat-o anterior acestuia, în timp ce se deplasa cu fața spre direcția de înaintare a autobuzului, prin spatele autoturismelor parcate. Conducătorul auto a mai precizat că anterior impactului a observat în oglinda retrovizoare din partea stângă faptul că în spatele său, pe banda a doua, circula un autocamion care intenționa să treacă pe lângă autobuz dar, neavând spațiu suficient, i-a dat semnale luminoase cu farurile, după care a rămas în spatele său. Exact în acel moment a auzit ”bubuitura”, după care a frânat. Conducătorul auto a coborât din autobuz și s-a dus la victima căzută pe carosabil pe banda nr.1 în apropierea colțului din dreapta spate al autobuzului, paralel cu acesta, la o distanță de cca 0,5 metri de spatele unui autoturism parcat pe colțul intrării în spital. De asemenea, conducătorul auto a mai arătat că circula cu autobuzul la o distantă laterală de cca 1,0 metri fată de linia de demarcație a parcării amenajate.
- declarația martorului S. A., din care a rezultat că la data de 15.12.2010, în jurul orelor 09:00, în timp ce se deplasa pe trotuar, până să ajungă la . Medicină Alternativă, a trecut pe lângă el, pe trotuar, un bărbat în vârstă, dar pe care nu l-a urmărit cu privirea. La un moment dat, când se afla la o distantă de 30 - 40 metri de . auzit o „bubuitură” și, întorcând privirea spre dreapta, a văzut în față un individ căzut pe carosabil în zona intrării în institut, în spatele autoturismelor parcate, care fusese lovit de un autobuz și pe care l-a recunoscut în persoana bărbatului care trecuse pe lângă el mai devreme. Martorul a declarat că nu a văzut momentul producerii accidentului și nici cum se deplasa victima anterior acestuia.
- raportul medico-legal de necropsie nr.A_, eliberat de Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici” București la data de 20.06.2011, care a concluzionat faptul că moartea numitului I. G., în vârstă de 68 ani, a fost violentă. Ea s-a produs prin insuficiența multiplă de organ, consecința unui politraumatism cu contuzii pulmonare, rupturi hepatice cu hemoperitoneu secundar (operat), fracturi costale multiple, fracturi ambe oase antebrațul drept și platou tibial drept. Leziunile traumatice constatate la necropsie au putut fi produse prin lovire cu și de corp/plan dur, posibil în condițiile unui accident rutier (pieton) și au o legătură de cauzalitate directă necondiționată cu decesul. Decesul a fost favorizat de patologia preexistentă: ateroscleroză și ateromatoză coronariană, miocardoscleroză difuză cu arii restrânse cicatriceale post infarct miocardic, soluții de continuitate la nivelul parenchimului hepatic, angioscleroză și bronhopneumonie. Decesul a survenit la data de 29.12.2010 în S. U. de Urgență București, unde se afla internat din data de 15.12.2010.
- raportul de expertiză tehnică auto efectuată de către un expert autorizat din cadrul Biroului Local de Expertize Tehnice (la care a participat și un expert propus de către partea civilă) și care a relevat dinamica producerii accidentului, starea de pericol manifestată în desfășurarea evenimentului rutier dar și posibilitatea tehnică a evitării producerii accidentului. În concluziile raportului de expertiză tehnică se reține că atât victima cât și inculpatul au avut posibilitatea de prevenire/evitare a producerii accidentului, reținându-se drept cauză a producerii acestuia nerespectarea de către conducătorul auto și de către victimă a dispozițiilor cuprinse în OUG nr.195/2002 rep., respectiv a art.35 alin 1 și art.167 lit.e. Astfel, victima I. G. ar fi avut posibilitatea obiectivă să prevină producerea accidentului dacă se comporta în așa fel încât să nu constituie un pericol pentru ceilalți participanți la trafic și nu ocupa partea carosabilă în scopul împiedicării circulației iar conducătorul auto (inculpatul D. A.) ar fi avut posibilitatea să prevină producerea accidentului dacă era atent pe direcția de înaintare a autobuzului, situație în care dispunea de condiții spațiale pentru oprirea autovehiculului înainte de locul în care victima a fost lovită. În ceea ce privește modalitatea de deplasare a victimei în momentul producerii accidentului, aceasta a fost explicată în raportul de expertiză. S-a menționat că leziunile suferite de victimă și constatate la necropsie au fost localizate pe partea dreaptă, ceea ce a demonstrat faptul că victima se deplasa cu fața către autobuz în momentul impactului.
În drept, s-a apreciat că fapta comisă de inculpatul D. A., care la data de 15.12.2010, în jurul orei 09:00, a condus autobuzul marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare_ pe . 13 Septembrie către . în dreptul imobilului cu nr.22, pe fondul nerespectării dispozițiilor legale, a accidentat pe numitul I. G., care se deplasa în zona parcării amenajate în fața acestui imobil, acesta decedând ulterior la spital, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev de art. 178 alin.1,2 Cod penal.
În ceea ce privește legea aplicabilă, avându-se în vedere succesiunea de legi penale de la momentul săvârșirii faptei și până la judecarea definitivă a cauzei, instanța a apreciat că, în ceea ce îl privește pe inculpatul D. A. legea penală mai favorabilă este legea anterioară, sub aspectul modalităților de individualizare a executării pedepsei, limitele de pedeapsă fiind aceleași în ambele reglementări.
Sub aspectul laturii subiective vinovăția inculpatului a fost reținută sub forma culpei, astfel cum a rezultat din chiar declarațiile inculpatului în sensul că acesta a observat pe victima I. G. care se deplasa pe carosabil cu fața către autobuz, anterior producerii accidentului, inculpatul fiind, prin urmare, în măsură să efectueze manevrele necesare pentru a evita impactul cu acesta.
S-a constatat că inculpatul a dat declarații contradictorii în ceea ce privește detaliile producerii accidentului, respectiv, în faza de urmărire penală acesta a arătat în declarația dată imediat după accident că victima a ieșit brusc dintre mașinile parcate, în declarațiile ulterioare arătând însă că a observat victima anterior producerii accidentului, deplasându-se cu fața spre el.
În declarația dată în fața instanței, inculpatul a arătat că, cu circa 7-8 metri înainte de a se apropia de persoana care venea spre el, a observat că aceasta se băga după o mașină în parcare, astfel încât el nu o mai putea acroșa decât dacă acroșa și un autoturism din parcare, iar în acel moment s-a uitat în oglinda retrovizoare pentru a vedea ce face camionul din spatele său, fiind convins că nu mai poate acroșa victima.
Din declarațiile inculpatului s-a reținut însă că acesta a arătat constant că anterior producerii accidentului, în spatele său, pe banda din stânga se deplasa un camion și că, anterior impactului cu victima acesta s-a uitat în oglinda retrovizoare stânga pentru a vedea ce face camionul.
Prin urmare, judecătorul cauzei pe fond a reținut că, deși inculpatul a observat anterior impactului victima care se deplasa spre el pe carosabil, acesta a apreciat în mod greșit că nu îl poate acroșa, deși trebuia și putea să prevadă acest lucru și, mai mult de atât, deși se crease o stare de pericol generată de deplasarea victimei pe carosabil, inculpatul nu a fost atent pe direcția de deplasare, acesta asigurându-se în oglinda retrovizoare în momentul producerii impactului.
Având în vedere probele administrate în cauză, instanța a reținut că accidentul de circulație s-a produs din culpa comună a inculpatului D. A. și a victimei I. G., reținându-se pentru fiecare o proporție de 50%.
Astfel, s-a apreciat că inculpatul D. A. s-a făcut vinovat de producerea accidentului rutier prin faptul că a condus autobuzul nefiind atent la situația din trafic, având un comportament care a afectat fluența și siguranța circulației și a pus în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor, ca și bunurile aparținând proprietății publice ori private, încălcând prev. art. 35 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002 modificată și republicată.
Victima, numitul I. G. s-a făcut vinovată de producerea accidentului întrucât nu se deplasa regulamentar, cât mai aproape de marginea din partea stângă a părții carosabile, în direcția sa de mers, încălcând prevederile art.72 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 modificată și republicată. Din materialul probator administrat s-a reținut că, anterior impactului, victima ieșise în carosabil de pe poarta de acces a Institutului de Medicină Alternativă (imobilul cu nr.22) pentru a se deplasa către autoturismul său, marca Dacia L. MCV cu nr.de înmatriculare_ (identificat în fotografia nr.3 din planșa foto), acesta fiind al treilea autoturism parcat după . cum s-a observat în fotografiile efectuate cu ocazia cercetării la fața locului, o altă alternativă la această modalitate de deplasare nu exista, întrucât trotuarul era delimitat de locul de parcare de un spațiu verde îngrădit, ceea ce împiedica accesul pietonilor către autovehiculele parcate regulamentar, însă victima trebuia să se deplaseze cât mai aproape de marginea din partea stângă a părții carosabile, în direcția sa de mers, respectând dispozițiile prev. de art.72 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere împrejurările și pericolul social concret al faptei, rezultat din modalitatea de săvârșire, urmarea produsă, dar și culpa concurentă a victimei la producerea rezultatului, persoana inculpatului - necunoscut cu antecedente penale.
Totodată, avându-se în vedere împrejurarea că inculpatul este necunoscut cu antecedente penale și comportarea acestuia pe parcursul procesului penal - prezentându-se atât în fața organelor de urmărire penală, cât și în fața instanței în vederea audierii – judecătorul cauzei pe fond a reținut în favoarea acestuia circumstanțele atenuante legale prev. de art. 74 lit.a,c Cod penal.
Avându-se în vedere natura faptei – infracțiune comisă din culpă, împrejurările concrete ale săvârșirii acesteia, persoana inculpatului - necunoscut cu antecedente penale, având un loc de muncă stabil, instanța de fond a apreciat că scopul preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție și în consecință a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, judecătoria a constatat întrunirea condițiilor cerute de lege pentru tragerea la răspundere civilă a inculpatului (respectiv: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudiciul produs, vinovăția inculpatului).
În ceea ce privește prejudiciul, instanța a reținut că pentru a fi susceptibil de reparare prejudiciul trebuie să fie cert și să nu fi fost reparat încă; caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur, atât în privința existenței, cât și în privința posibilității de evaluare. Prejudiciul actual, cel care a fost deja produs la data când se pretinde repararea lui, este întotdeauna cert.
În speță, sub aspectul prejudiciului material, instanța de fond a constatat că acesta a constat în cheltuielile pe care familia victimei le-a făcut în perioada în care acesta a fost spitalizat, respectiv, de la data accidentului rutier și până la decesul acestuia, cât și în cheltuielile ocazionate de înmormântare și pomenile făcute ulterior conform datinei.
Instanța a constatat că existența cheltuielilor mai sus menționate a fost dovedită prin actele depuse la dosar.
În ceea ce privește cuantumulacestor cheltuieli, având în vedere că în cauză s-a reținut culpa comună a victimei în proporție de 50%, s-a reținut un cuantum de jumătate din cheltuielile solicitate.
Instanța a mai reținut că deși partea civilă I. L. a inclus în cuantumul daunelor materiale solicitate și sumele constând în onorariu de avocat și onorariu expertize, acestea reprezintă cheltuieli de judecată ce se acordă separat.
În ceea ce privește daunele morale, s-a reținut că înțelesul noțiunii de prejudiciu moral constă în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial care definesc personalitatea umană. Instanța a mai reținut că deși cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin raportare la criteriile stabilite de jurisprudență (criterii referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv, la importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost, sunt și, mai ales, vor fi percepute consecințele).
Pe cale de consecință, cu privire la stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța a avut în vedere ca acesta să aibă efect compensatoriu, fără a constitui nici amendă excesivă pentru autorul daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele acestora.
S-a mai reținut că, spre deosebire de celelalte despăgubiri civile (care presupun un suport probator), în privința daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport cu consecințele suferite de partea civilă, apreciază o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.
În speță, avându-se în vedere suferința provocată părții civile (soția victimei) de dispariția violentă a victimei, instanța de fond a apreciat că suma de 20.000 euro solicitată de partea civilă cu titlu de daune morale apare ca fiind rezonabilă și justificată însă, având în vedere faptul că s-a reținut culpa comună a victimei, s-a dispus obligarea către partea civilă pentru jumătate din această sumă, respectiv 10.000 euro.
Tot sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a constatat că în cursul urmăririi penale, unitatea spitalicească implicată în actul medical (S. U. de Urgență București) s-a constituit parte civilă pentru suma de bani reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate de asistența medicală acordată victimei, în cuantum de 28.399,45 lei.
Avându-se în vedere că în cauză s-a reținut culpa comună a victimei, instanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S. U. de Urgență București și a obligat inculpatul D. A. la plata către aceasta a sumei de 14.199, 72 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei I. G..
Acțiunea civilă formulată de partea civilă R.A.T.B. a fost respinsă ca inadmisibilă, avându-se în vedere că în cauză instanța a fost sesizată doar cu infracțiunea de ucidere din culpă, iar între această infracțiune și daunele solicitate de partea civilă nu există o legătură de cauzalitate, partea civilă având posibilitatea de a solicita plata acestor daune pe calea unei acțiuni separate în fața instanței civile.
Împotriva acestei sentințe au formulat apeluri inculpatul D. A. și partea civilă R. AUTONOMĂ DE TRANSPORT BUCUREȘTI, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelantul inculpat D. A. a solicitat admiterea căii de atac, desființarea sentinței apelate și, pe latură penală, achitarea sa sub aspectul comiterii infracțiunii de ucidere din culpă, arătând că probatoriul administrat în cauză nu este de natură a răsturna prezumția de nevinovăție, în cauză nefăcându-se dovada că prin acțiunile/inacțiunile sale nu ar fi respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector de drum iar, pe latură civilă, în principal, respingerea pretențiilor părții civile ca neîntemeiate și, în subsidiar, obligarea asigurătorului la plata către unitatea spitalicească, constituită parte civilă, a sumei de 14.199,72 lei reprezentând contravaloarea a 50% din cheltuielile ocazionate de spitalizarea victimei precum și la plata către partea civilă I. L. a sumei de 6.350,5 lei cu titlu de daune materiale constând în onorariu de avocat și expertize.
Apelanta parte civilă R. Autonomă de Transport București a solicitat obligarea asigurătorului la plata sumei de 6.758 lei reprezentând contravaloarea reparației autobuzului condus de inculpat în momentul accidentului.
Examinând sentința penală atacată prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art.417 alin.2 Cod procedură penală, Curtea reține următoarele:
Privitor la apelul promovat de inculpatul D. A.,
Sub aspectul laturii penale, inculpatul a fost condamnat în primă instanță la pedeapsa de 6 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, constând în aceea că la data de 15.12.2010, în jurul orei 09:00, a condus autobuzul marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare_ pe . 13 Septembrie către . în dreptul imobilului cu nr.22, pe fondul nerespectării dispozițiilor legale (art.35 alin.1 din O.U.G. 195/2002, rep.), a accidentat pe numitul I. G., care se deplasa neregulamentar (cu încălcarea disp.art.72 alin.1 și art.167 lit.e din O.U.G.195/2002, rep.) în zona parcării amenajate în fața respectivului imobil, victima decedând ulterior la spital.
În prezentul apel, inculpatul critică, în concret, greșita reținere de către prima instanță a încălcării de către acesta a vreunei reguli de circulație, apreciind că prin acțiunile sale a respectat prevederile legale privind circulația pe drumurile publice, accidentul producându-se în lipsa vinovăției sale în forma cerută de lege.
Curtea apreciază că din analiza întregului material probatoriu existent la dosarul cauzei, rezultă, fără dubiu, culpa comună a inculpatului (conducătorul autobuzului) și a victimei în producerea accidentului, proporția de 50% fiind corect stabilită de prima instanță care a evaluat în mod just probele administrate. Sub aceste aspect, Curtea constată că este nejustificată susținerea procurorului în sensul de a se reține o culpă mai mare în sarcina victimei (80%) și una diminuată la 20% pentru inculpat, având în vedere că aceștia au contribuit în proporții egale la producerea accidentului, așa cum s-a arătat mai sus.
Instanța de apel nu poate primi apărarea inculpatului D. A. în sensul că aceste nu are nicio o culpă în producerea accidentului și, drept consecință, trebuia să fie achitat câtă vreme conducătorul auto (inculpat în cauză) ar fi avut posibilitatea să prevină producerea accidentului dacă era atent pe direcția de înaintare a autobuzului, situație în care dispunea de condiții spațiale pentru oprirea autovehiculului înainte de locul în care victima a fost lovită. Această obligație este prevăzută în art.35 alin.1 din O.U.G.195/2002, rep. în care se stipulează că participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața ori integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private.
Or, în cauză, rezultă chiar din declarațiile inculpatului că acesta a observat, anterior producerii accidentului, cum victima se deplasa cu fața către autobuz pe carosabil situație în care a realizat crearea stării de pericol așa încât inculpatul trebuia și putea să efectueze manevrele necesare evitării impactului, inclusiv de oprire a autovehiculului. Așadar, aprecierea inculpatului că nu ar mai putea acroșa/lovi victima este culpabilă în condițiile în care acest rezultat putea fi prevăzut dacă atenția inculpatului nu ar fi fost concentrată pe cealaltă bandă (inculpatul asigurându-se în oglinda retrovizoare stânga pentru a vederea ce face camionul din spatele său). În realitatea, prin această atitudinea, inculpatul a prevăzut rezultatul socialmente periculos care s-ar fi putut produce, dar a considerat fără temei că acesta nu se va realiza, mizând pe faptul că inculpatul a ieșit din zona de deplasare a autovehiculului. Astfel că, sub raport subiectiv fapta a fost săvârșită de către inculpatul D. A. din culpă cu provedere, modalitate a vinovăției ce caracterizează faptele care au ca urmare moartea ori vătămare corporală a peroanelor, ca o consecință a nerespectării normelor privitoare la circulația pe drumurile publice (evident dacă nu sunt incidente cauze justificative sau de neimputabilitate).
Curtea apreciază că probatoriul administrat în cauză, analizat pe larg de către prima instanță, este de natură a răsturna prezumția de nevinovăție de care s-a bucurat inculpatul, așa încât se constată că soluția de condamnare pronunțată în fond este legală și temeinică, iar pedeapsa aplicată corespunde criteriilor legale de individualizare, atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare.
Din perspectiva laturii civile a cauzei, cât privește cuantumul despăgubirilor acordate părților civile, Curtea apreciază că acestea au fost cuantificate în echitate și proporțional cu culpa comună a victimei și a inculpatului, stabilită în procente de 50% fiecare pe baza probelor administrate.
În acord cu prima instanță, reținând întrunirea cumulativă a condițiilor în care poate fi atrasă răspunderea civilă delictuală, Curtea apreciază că prima instanță statuând în echitate a acordat despăgubiri materiale și morale just cuantificate, așa încât nu va fi primită critica inculpatului de înlăturare a pretențiilor părții civile I. L. ca neîntemeiate.
În schimb, din perspectiva angajării răspunderii directe a asigurătorului, în situația existenței unei polițe valabile RCA (cum este cazul și în speță), pentru prejudiciile cauzate prin infracțiunea de ucidere din culpă produsă în urma unui accident de circulație, prima instanță a adoptat o soluție parțial eronată.
Astfel, prin Legea nr.136/1995 este reglementată obligativitatea încheierii de către proprietarii de autovehicule, de polițe de asigurare de răspundere civilă obligatorie. Rațiunea obligării la încheierea de astfel de polițe este aceea de a înlătura riscul insolvabilității celui ce se face vinovat de producerea unui accident rutier, astfel încât victima sau succesorii acesteia, să poată fi despăgubiți de către asigurător, în cazul în care cel ce se face vinovat de producerea unui accident rutier este în incapacitate de a plăti.
În procesul penal, în cazul în care există un asigurător, acesta trebuie obligat la plata despăgubirilor civile, chiar dacă această plată are ca temei un contract, întrucât acest raport contractual se grefează pe raportul civil de răspundere civilă delictuală. Cele două răspunderi, cea contractuală și cea delictuală trebuie, de altfel, să coexiste, pentru ca mecanismul răspunderii asigurătorului să se declanșeze.
Conform art.49 din Legea nr.136/1995, asigurătorul acordă despăgubiri în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, iar potrivit art.50 alin.1 despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
Pe cale de consecință, în cadrul procesului penal, asiguratorul are toate drepturile și obligațiile procesuale ale părților, putând invoca excepții, având posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere inclusiv asupra laturii penale, bineînțeles asupra legalității și temeiniciei pretențiilor exprimate de părțile civile, putând exercita și căile de atac prevăzute de lege, așa încât participarea sa la proces este integrală, hotărârea fiindu-i opozabilă, dar nu în sensul formal.
D. urmare, în mod corect instanța de fond trebuia să dispună obligarea directă doar a asigurătorului la plata tuturor daunelor materiale și morale, respectiv și cele către parte civilă S. U. de Urgență București, neexistând niciun temei ca acestea din urmă să fie suportate de către inculpat și nu de către asigurător.
În raport de aceste considerente, în temeiul art.421 pct.2 lit.a Cod pr.penală va fi admis apelul inculpatului, desființată, în parte, hotărârea atacată și în fond, pe latură civilă, va fi înlăturată obligarea inculpatului la despăgubiri către partea civilă S. U. de Urgenta București și va fi obligat asigurătorul de răspundere civilă S.C. Ominiasig V. Insurance Group S.A. la plata aceleiași sume către aceeași parte.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Privitor la apelul promovat de către partea civilă R.A.T.B., Curtea, în acord cu prima instanță, constată că între fapta pentru care inculpatul D. A. a fost trimis în judecată – ucidere din culpă (iar nu pentru infracțiunea de distrugere) și prejudiciul cauzat acesteia (contravaloarea reparațiilor autobuzului, ca urmare a producerii accidentului din 15.12.2010) nu există legătură de cauzalitate, așa încât nu se poate vorbi despre o acțiune civilă alăturată acțiunii penale, aceasta fiind o condiție a exercitării acțiunii civile în cadrul procesului penal.
Așa fiind, în temeiul art. 421 pct.1 lit.b Cod pr.penală, se va respinge ca nefondat apelul declarat de partea civila R.A.T.B. împotriva aceleiași hotărâri, soluție în raport de care, conform art.275 alin.2 Cod pr.penală, va fi obligată apelanta la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Conform art. 275 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare în apelul inculpatului vor rămâne in sarcina statului
Se va acorda onorariu avocat oficiu parțial, în cuantum de 50 lei, sumă ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de inculpatul D. A. împotriva sentinței penale nr.2607 din data de 11.11.2014, pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București, în dosarul nr._ .
Desființeaza in parte sentința penala nr.2607/11 noiembrie 2014 pronunțată de Judecatoria sectorului 5 și rejudecand:
Pe latura civila:
Inlatura obligarea inculpatului la despagubiri catre partea civila S. U. de Urgenta București și obliga la plata aceleiași sume catre aceeași parte pe Asiguratorul de Raspundere Civila . Group SA.
Mentine celelalte dispozitii ale sentinlei penale apelate.
Respinge ca nefondat apelul declarat de partea civila R.A.T.B. Împotriva aceleiași sentințe.
Obliga pe apelanta partea civila RATB la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Cheltuielile judiciare ramân in sarcina statului in cazul inculpatului.
Acordă onorariu avocat oficiu partial, in cuantum de 50 lei sumă ce se avansează din fondurile Ministerului Justitiei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08 aprilie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. S. D. G.
GREFIER,
E. V.
Red.D.G./Th.red.C.V.M.- ex.7/22.04.2015
Jud.sect.5 București – judecător E. A.
| ← Redeschiderea procesului penal (la judecarea în lipsă)... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 57/2015. Curtea de... → |
|---|
