Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 558/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 558/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 1990/299/2015
DOSAR NR._
(1195/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.558
Ședința publică din data de 16 aprilie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: M. D. G.
JUDECĂTOR: I.-T. C. B.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror S. M..
Pe rol, soluționarea apelului formulat de inculpatul C. D. G. împotriva sentinței penale nr.148 din data de 12.03.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul-inculpat C. D. G., personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, avocat V. D., în baza delegației nr._ din data de 9.04.2015 atașată la dosar, lipsă fiind intimata-parte civilă D. M. B..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care întrebat fiind, apelantul-inculpat C. D. G., personal, precizează că își menține declarațiile date și nu mai are nimic de adăugat în fața instanței de apel.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, acordă cuvântul în dezbatere asupra apelului.
Apărătorul din oficiu al apelantului-inculpat C. D. G. solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și, pe fond, rejudecând, reducerea pedepsei aplicate, având în vedere că prejudiciul este foarte mic, precum și faptul că inculpatul a fost sincer și a recunoscut fapta.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a apelului formulat de inculpat, ca fiind nefondat, având în vedere că inculpatul are un cazier foarte bogat relativ la infracțiuni de furt, acest aspect atrăgându-i și recidiva postexecutorie în care se află. Mai arată că într-adevăr inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, însă acest aspect a fost valorificat prin reținerea art.396 alin.10 Cpp, precum și faptul că prejudiciul mic nu este un element determinant în stabilirea pedepsei. Mai precizează că oricum pedeapsa aplicată este orientată spre minim.
Apelantul-inculpat C. D. G., personal, având ultimul cuvânt, solicită reindividualizarea, în sensul reducerii cuantumului pedepsei aplicate, precizând că are doi copii minori.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.148 din data de 12.03.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, a fost condamnat inculpatul C. D.-G. [fiul lui G. și al lui C., născut la 01 Octombrie 1986 în mun. B., domiciliat în mun. B., ., județ B., fără forme legale în mun. B., ., județ B., CNP:_, deținut în prezent la Penitenciarul București Rahova], la pedeapsa de 2 (doi) ani și 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, faptă prev. și ped. de art. 228 alin.1 -229 alin. 1 lit. a, cu aplic. art. 41 alin. 1 C.pen., art. 43 alin. 5 C.pen., art. 374 alin. 4 C.pr.pen și art. 396 alin. 10 C.pr.pen..
În temeiul art. 67 alin. 1 C.pen., a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a,b și l, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul a se afla în municipiul București pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.
În temeiul art. 65 alin. 1 C.pen., a fost interzisă, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prev. de art. art. 66 alin. 1, lit. a, b și l C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul a se afla în municipiul București, din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.
În temeiul art. 72 alin. 1 C.pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata în care inculpatul a fost reținut și arestat, respectiv de la data de 22.12.2014 la zi, iar în temeiul art. 399 C.pr.pen., a fost menținută măsura arestării preventive.
În baza art. 23 C.pr.pen și art. 397 C.pr.pen. raportat la art. 1357 C.civ., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 de lei către partea civilă D. M. B., domiciliată în mun. Câmpina, ., ., ., reprezentând prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii.
În baza art. 274 alin.1 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 03.10.2014, în jurul orei 14,00, inculpatul C. D. – G., în timp ce se afla în trenul Regio nr. 3003, care era staționat la linia nr. 4 din Gara de Nord și care urma sa plece în scurt timp, a sustras din geanta persoanei vătămate D. M. B., portofelul în care aceasta avea cartea de identitate, carnetul de student, legitimația pentru căminul studențesc, suma de 130 lei și o brățară din argint, creând un prejudiciu de 200 lei.
Pentru a reține această situație de fapt, instanța de fond a avut în vedere probele administrate în cauză în cursul urmăririi penale, cunoscute și însușite de inculpat în cursul judecății, probe aflate la dosar, individualizate și analizate pe larg de instanța de fond.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului C. D. G. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzute de art. art. 228 alin.1 -229 alin. 1 lit. a C.pen..
În ceea ce privește reținerea lit. a, prev de art. 229 Cod penal, instanța de fond a constatat, că actul material de a sustrage bunuri a avut loc într-un mijloc de transport în comun respectiv într-un tren.
Conform art. 41 alin.1 C.pen., există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.
Astfel, studiind fișa de cazier a inculpatului, instanța de fond a constatat că prin S.p. nr. 2591 din data de 06.12.2010, pronunțată în dosarul penal_ al Judecătoriei Timișoara definitivă prin nerecurare la data de 17.01.2011, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni închisoare.
Cum obiectul prezentului dosar îl reprezintă săvârșirea infracțiunii de furt calificat, iar Codul penal prevede o pedeapsă de la 1 la 5 ani, s-a constatat că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile referitoare la recidiva postexecutorie.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere, pe lângă atingerea scopului pedepselor și dispozițiile art.74 C.pen., ale art.396 alin.10 C.proc.pen., precum și art. 43 alin. 5 C.pen., limitele de pedeapsă la care s-a raportat instanța fiind de la 1 (un) an, la 5 (cinci) ani.
A reținut instanța de fond că inculpatul este recidivist post executoriu, fiind anterior condamnat pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt calificat, nu are un loc de muncă stabil, iar prin executarea pedepselor anteriore nu s-a reușit reeducare și îndreptarea comportamentului său antisocial, că inculpatul a dat dovadă de o mare îndrăzneală infracțională, alegând un loc anume pentru a comite infracțiunea, respectiv un tren staționat în Gara de Nord, în special datorită aglomerației și a împrejurării că, potențialele victime au atenția distrasă astfel încât pot fi mai ușor subiecți pasivi ai infracțiunii, împrejurări care conduc instanța spre convingerea că inculpatul și-a luat toate măsurile de siguranță pentru a nu fi descoperit fapt ce denotă o periculozitate deosebită.
Pe lângă pedeapsa complementară prevăzută de art.66 alin. 1, lit. a, b Cod penal, a fost aplicată și interzicerea de a se afla în municipiul București pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, cu motivarea că prin săvârșirea mai multor infracțiuni de furt calificat inculpatul nu poate fi compatibil cu exercitarea unor funcții publice care prin natura lor presupun o mare responsabilitate și pentru aceea că inculpatul s-a deplasat în București, zona Gării de Nord în vederea săvârșirii infracțiunii astfel încât, după executarea pedepsei, revenirea lui în București, ar crea o stare constantă de pericol pentru celelalte persoane, inculpatul având condițiile propice pentru a recidiva.
Ca pedeapsă accesorie, a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. art.66 alin. 1, lit. a, b și l C.pen..
Procedând la soluționarea laturii civile, în baza art. 23 C.pr.pen și art.397 C.pr.pen., raportat la art. 1357 C.civ., instanța de fond a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 200 de lei către partea civilă D. M. B., reprezentând prejudiciul cauzat prin săvârșirea infracțiunii.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat apel inculpatul C. D. G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în esență, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, pe care o consideră prea aspră, în raport cu prejudiciul redus și atitudinea sinceră.
Analizând hotărârea pronunțată de instanța de fond, în raport cu toate actele și lucrările dosarului, cu motivele anterior menționate, dar și în conformitate cu art.417 și următoarele din Noul Cod de procedură penală, Curtea constată că apelul cu care a fost sesizată este nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
Prima instanță a reținut în mod corect situațiile de fapt și de drept, Curtea urmând a și le însuși.
Vinovăția apelantului a fost stabilită - cu certitudine și fără echivoc – pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, nerezultând împrejurări care să conducă la existența vreunei cauze care înlătură caracterul penal al faptei ori a lipsei de pericol social corespunzător infracțiunii, probele coroborându-se cu declarația inculpatului de recunoaștere.
Judecătorul fondului i-a aplicat inculpatului o pedeapsă de numai 2 ani și 2 luni închisoare, cu executare în regim de detenție pentru infracțiunea comisă, cuantumul aplicat fiind orientat spre minimul special, în condițiile reținerii agravantei prevăzute la art.229 alin.1, lit.a Cod penal, a stării de recidivă în care a comis fapta, dar și a recunoașterii acesteia.
Curtea apreciază recunoașterea faptei ca fiind una pur formală, făcută în fața instanței de fond dosar pentru a beneficia de reducerea pedepsei cu o treime, inculpatul fiind depistat pe baza indiciilor date de partea vătămată și de martorul ocular T. G., precum și în urma vizionării imaginilor surprinse de sistemul de supraveghere video (filele 59-62 d.u.p.).
D. urmare, împotriva acestor evidențe, practic, inculpatul nici nu avea cum să nege săvârșirea faptei.
Din fișa de cazier a inculpatului (fila 16 d.u.p.), Curtea reține că acesta are o laborioasă activitate infracțională, dovedind o dată în plus că nu a înțeles nimic din severele avertismente date de societate până în prezent, pedepsele anterioare executate în penitenciar neducând la reeducarea acestuia.
În raport cu împrejurările anterior menționate, Curtea constată că în cauză nu există niciun fel de împrejurări care să conducă la modificarea cuantumului sau a modalității de executare a pedepsei, astfel cum a fost stabilită de judecătorul fondului.
Constatând că nu este incident, pentru motivele anterior arătate, niciun caz de reformare a hotărârii atacate, Curtea, va respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul C. D. G..
Va deduce din pedeapsa aplicată prevenția de la 22.12.2014, la zi.
Față de soluția ce urmează a se pronunța, în temeiul art.275 alin.2 Cod de procedură penală, va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de inculpatul C. D. G. împotriva sentinței penale nr.148 din data de 12.03.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 în dosarul nr._, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată prevenția de la 22.12.2014, la zi.
Obligă inculpatul la plata a 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 16.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. D. G. I.-T. C. B.
GREFIER,
D. T.
red.I.T.C.B.
dact.L.G.
ex.5.
red.B.A.D.-Jud.Sect.1
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Traficul de influenţă (art.291 NCP). Decizia nr. 621/2015.... → |
|---|
