Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice (art. 321 C.p.). Decizia nr. 731/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 731/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 1892/339/2014

Dosar Nr._

587/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I-a PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 731

Ședința publică din data de 20 mai 2015

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: V. B.

JUDECĂTOR: R. N. O.

GREFIER: L. A. P.

Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror M. M..

Pe rol, se află judecarea apelului declarat de apelantul-inculpat N. T. împotriva Sentinței penale Nr. 6/19.01.2015 a Judecătoriei Z., județ Teleorman din Dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică, a lipsit apelantul-inculpat, N. T., pentru care a răspuns apărător ales A. G. în baza delegației avocațiale ., Nr._/2015 depusă la dosar.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.05.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din această hotărâre penală, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea pentru data de 20.05.2015, când în aceeași compunere,

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 16/13.02.2015, pronunțată în Dosarul nr._ *, Judecătoria B. V. a hotărât astfel:

„În aplicarea art. 5 N.Cod pen, constată că legea penală mai favorabilă inculpatului N. T. este Codul penal din 1968.

În temeiul art. 321 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 75 lit. a și c C.pen și aplic. art. 37 lit.a C.pen. condamnă pe inculpatul N. T., fiul lui F. și Z., născut la data de 01.01.1970 în ., cu același domiciliu, C.N.P._, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunurilor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

În temeiul art. 322 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 37 lit.a C.pen. condamnă pe inculpatul N. T. la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare.

În temeiul art. 86 alin. 3 din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 37 lit.a C.pen. condamnă pe inculpatul N. T. la pedeapsa de 9 luni închisoare.

În baza art. 33 lit.a și 34 lit.b C.pen. contopește pedepsele aplicate inculpatului N. T., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, ca pedeapsă rezultantă.

În baza art. 83 C.pen. dispune revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 151/15.12.2011 pronunțată de Judecătoria Z. în dosarul penal nr._, pedeapsă ce va fi executată alături de pedeapsa de1 an și 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute în total, în regim de detenție, 4 ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art.88 cod penal deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii de o zi, precum și durata prevenției de la data de 18.07.2011 la 22.07.2011 stabilită prin sentința penală nr. 151/15.12.2011 pronunțată de Judecătoria Z..

În baza art.71 cod penal interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 litera "a" teza a II-a (dreptul de a fi ales) și litera "b" cod penal, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei.

Obligă pe inculpat la plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Cu apel în termen de 10 zile de la comunicarea minutei .

Pronunțată în ședință publică azi, 19 ianuarie 2015.”

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria a constatat că prin rechizitoriul nr. 1216/P/2012 din 31 octombrie 2013, P. de pe lângă Judecătoria Z. a trimis în judecată, în stare de libertate, pe inculpatul N. T., fiul lui F. și Z., născut la data de 01.01.1970 în ., cu același domiciliu, CNP-_, cetățenie română, recidivist, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 321 al. 1 din C.pen., cu aplic. art. 75 lit. a și c din C.pen; art. 322 al. 1 din C.pen.; art. 86 al. 3 din OUG 195/2002; toate cu aplic. art. 33 lit. a și art. 37 lit. a din C.pen..

Cauza a fost înregistrată sub nr._, fiind disjuns dosarul penal nr_ din data de 23.12.2013, iar din acest dosar a fost disjuns dosarul nr._ din 14.07.2014

În actul de sesizare s-a reținut, că în noaptea de 12/13.10.2012, în Barul J.""s care este amplasat în . pe partea dreaptă a DN 65E, în direcția de mers Viișoara-A., se aflau mai multe persoane, printre care numiții M. A., G. E. G., Zariosu A. A., I. C. I., P. E. M. și martorii B. M., Răvășilă I., M. D., M. G., T. L., D. F. și D. M..

În jurul orelor 1,30, la acest bar au venit și inculpatul N. T., fiul său minor - N. F., concubinul fiicei sale - numitul N. Nicușor D., precum și frații B. C. I. și B. G..

Toți cinci au venit de la un alt bar din . inculpatului N. T., BMW, ., culoare argintie, cu nr. B-9507-PP, condus de B. C.. Aceștia au coborât din mașină, au comandat băuturi alcoolice și au luat loc la o masă pe terasa din fața barului. La un moment dat, între B. G. și M. A., amândoi fiind sub influența băuturilor alcoolice și adresându-și reciproc cuvinte și expresii jignitoare, a izbucnit un conflict generat și de faptul că primul l-a călcat pe picior pe cel de-al doilea. M. A. l-a lovit cu pumnul pe B. G., iar în apărarea acestuia din urmă au intervenit fratele său B. C. și N. F., care au început să-l lovească pe M. A., acesta căzând la pământ. Pentru a aplana conflictul, G. E. s-a ridicat de la masă, a încercat să-i despartă dar a fost lovit puternic cu pumnul de N. F. și a căzut și el la pământ. Atunci a intervenit în conflict și Zariosu A. A., care a început să se lovească cu inculpatul N. T. și în ajutorul acestuia din urmă au intervenit N. Nicușor și N. F.. In acest moment B. G. a fugit pe prima stradă laterală spre . său B. C. a fugit pe o stradă laterală spre . ulterior au fugit I. C. și M. A., l-au ajuns din urmă, l-au trântit la pământ și l-au lovit cu pumnii și picioarele de mai multe ori. După ce l-au lovit, cei doi au revenit în fața barului.

În această perioadă de timp în autoturismul BMW susmenționat, s-au urcat inculpatul N. T. în dreapta-față, fiul său minor N. F. a urcat la volan, iar în spate a urcat N. Nicușor și au plecat spre centrul comunei. N. F. a condus autoturismul până la locuința lor din . cele întâmplate a aflat și celălalt fiu minor al lui N. T., respectiv N. F..

La locuință, N. Nicușor s-a înarmat cu o sabie, N. F. cu un par, iar N. F. cu o pușcă și împreună cu N. T. au urcat din nou în aceeași mașină și s-au întors în zona barului susmenționat, autoturismul fiind condus tot de N. F..

Acesta a oprit mașina în dreptul intersecției DN 65 E cu o stradă laterală aflată în apropierea barului, din mașină coborând N. F., N. Nicușor și N. F.. N. F. a trecut prin fața mașinii și a fugit cu lemnul avut în mână pe trotuarul unde era G. E., dar nu a reușit să-l lovească pe acesta. întrucât a alunecat, a căzut și lemnul i-a fost luat din mână de către martorul D. F.. Ulterior N. F. a revenit la mașină. N. Nicușor, fiind coborât din mașină, a amenințat cu sabia luată de acasă, un grup de persoane, fluturând-o în aer și aruncând-o în direcția grupului respectiv. N. F. s-a deplasat în fugă de la mașină până în fața barului și cu pușca luată de acasă a tras către numitul P. E. M., care până atunci nu se implicase în vreun fel în conflict, rănindu-l în zona pieptului. După ce a tras cu arma, N. F. a alergat la mașină și a fost urmărit de P. E. M. și alte persoane, care, ajungând lângă mașină, a lovit cu un par parbrizul, spărgându-l.

Cei trei, N. F., N. Nicușor și N. F. s-au urcat în mașină împreună cu N. T., au plecat din centrul intersecției pe o stradă comunală, unde l-au găsit pe B. C. în șanț și l-au luat cu ei în autoturism. Apoi au revenit cu mașina în fața barului, iar de pe scaunul din dreapta-față, N. F. a tras cu pușca de mai multe ori către persoanele care se mai aflau încă pe terasă. După aceea au plecat cu autoturismul, dar au revenit la scurt timp în locația respectivă și din mașină a coborât N. F., care s-a plimbat pe șosea având acea pușcă în mână, apoi a revenit la mașină și au plecat din zona respectivă.

Au fost indicate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare, proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe foto,proces verbal de consemnare a actelor premergătoare, înregistrări video camera Primăriei . camera barului J. s,procese verbale de redare a înregistrărilor video,declarație inculpați, declarații martori, certificate medico-legale, procese verbale de efectuare a unor percheziții domiciliare, raport de constatare tehnico-științifică balistică, procese - verbale de prezentare a materialului de urmărire penală, cazier judiciar.

În aplicarea art. 5 NCP, care prevede aplicarea legii penale mai favorabile, instanța are obligația de a identifica legea mai favorabilă inculpatului, respectiv Codul penal de la 1968 sau Noul Cod penal.

Judecătoria a apreciat că faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, în conținutul lor concret, potrivit actualului Cod penal, își găsesc corespondent în dispozițiile art. 371, pedeapsa pentru această infracțiune fiind de închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă, mai mică decât cea prevăzută de art. 321 alin. 1 C.pen. 1968 de închisoare de la 1 la 5 ani, în disp. art. 198 alin. 1 cu închisoare de la 3 luni la un an sau amendă, mai mare decât pedeapsa prevăzută de 322 alin 1 C.pen. 1968 de închisoare de la 1 lună la 6 luni sau amendă și art. 335 alin. 3 cu închisoare de la 1 an la 5 ani, pedeapsă care este mai mare decât pedeapsa cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă stabilită de textul de lege care reglementa infracțiunea anterior intrării în vigoare a noului cod penal, respectiv art. 86 alin. 3 din OUG nr. 195/2002.

Având în vedere că infracțiunile au fost reținute în concurs, iar potrivit art. 39 alin. 1 lit. b NCP, în caz de concurs, se stabilește pedeapsa pentru fiecare infracțiune, se aplică pedeapsa cea mai grea la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, și având în vedere și faptul că potrivit art. 34 alin. 1 lit. b din Codul penal de la 1968, în cazul concursului de infracțiuni aplicarea maximului special, iar dacă maximul nu este îndestulător aplicarea unui spor de până la 5 ani sunt facultative, raportat la exigențele art. 5 din Noul Cod Penal, instanța de fond a identificat ca fiind legea mai favorabilă inculpatului, Codul penal de la 1968, în raport de regimul sancționator.

Cu privire la poziția inculpatului N. T., acesta nu a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată și a declarat în cursul urmăririi penale că nu s-a implicat în încăierare.

Instanța de fond a constatat imposibiliatea audierii inculpatului în cursul cercetării judecătorești, deoarece acesta nu s-a prezentat, a trimis o declarație prin care a arătat poziția sa ( fila 31 dosar nr._ ).

Cu privire la infracțiunea prev. de art. 86 alin. 3 din OUG 195/2002, declarațiile inculpatului din cursul urmăririi penale Judecătoria a aprecait că acestea sunt contradictorii, în declarația de la filele 65 și 66 a arătat că a plecat singur de la bar și nu a mai revenit, iar în declarația de la filele 67 și 68 a arătat că s-a întors cu mașina la bar, nu a coborât însă din mașină și nu a putut să îl oprească pe fiul său N. F. să conducă mașina, acesta era foarte supărat.

Din analiza tuturor mijloacelor de probă administrate, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În noaptea de 12/13.10.2012, în Barul J."s din . loc un conflict între numiții B. G. și M. A., iar martorul G. E. G. a intervenit să îi despartă, fiind lovit de fiul inculpatului, numitul N. F..

Martorul G. E. G. a declarat în cursul urmăririi penale că după ce a fost lovit s-a ridicat de jos și l-a văzut pe inculpatul N. T., care avea o sticlă de bere în mână și care se lovea reciproc cu numitul Zariosu A., iar cu ocazia audierii în cursul cercetării judecătorești și-a menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale cu mențiunea că de la data săvârșirii faptelor au trecut doi ani și nu-și mai amintește tot ce s-a întâmplat.

Tot același martor a declarat că după ce inculpatul N. T. l-a lovit pe Zariosu A. și l-a tăiat cu o sticlă, a plecat împreună cu mașina sa marca BMW împreună cu fiul său N. F. și cu B. C., B. G. și N. D., amenințând că se vor întoarce.

Aceste aspecte sunt menționate și de martorii B. M. A., D. A. M., D. F., I. C. Stelică, M. D. E. care au declarat în cursul urmării penale că ulterior inculpatul N. T. s-a întors împreună cu fiul său și numitul N. Nicușor, cu bâte din lemn, o sabie și o pușcă, continuând încăierarea, după care au plecat cu autoturismul marca BMW condus de N. F., fiul minor al inculpatului N. T., care se afla în mașină.

Aspectele referitoare la faptul că N. F., fiul minor al inculpatului N. T., a condus mașină iar tatăl său se afla la rândul său în autoturism rezultă din declarațiile date în cursul urmăririi penale de către martorii D. A. M., I. C. Stelică, D. F., T. L. și M. D. E..

În cursul cercetării judecătorești au fost audiați aproape toți martorii din lucrări, care și-au menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale, cu excepția martorului Răvășilă I., declarație pe care instanța o apreciază ca fiind nesinceră față de declarația contradictorie și confuză a acestuia care a declarat că nu l-a văzut pe inculpatul N. T. în seara incidentului, apoi că l-a văzut cu o sabie, și ulterior că nu a mai vorbit cu inculpatul din seara incidentului. De asemenea a fost citită declarația martorului B. I. din cursul urmăririi penale, din imposibilitate de audiere a acestui martor.

Instanța de fond, la coroborarea declarațiilor testimoniale date în cauză a avut în vedere și perioada de timp scursă de la data incidentului și până la luarea declarațiilor martorilor în cursul cercetărilor judecătorești, apreciind că martorii nu își pot aminti amănunțit cele întâmplate în acea seară, aspect care nu poate conduce la interpretarea ca nesinceră a declarațiilor acestora.

Din analiza coroborată a materialului probator, instanța de fond a constatat și-a format convingerea că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, astfel cum au fost reținute în rechizitoriul parchetului.

Faptele reținute în sarcina inculpatului rezultă din coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate, atât a celor administrate direct de instanță, cât și a celor administrate în faza de urmărire penală: declarațiile martorilor B. M. A., D. A. M., D. F., I. C. Stelică, M. D. E. și T. L., declarațiile inculpatului, procesul-verbal de sesizare,proces-verbal de cercetare la fața locului, planșele foto,procesul verbal de consemnare a actelor premergătoare, procesele - verbale de prezentare a materialului de urmărire penală, cazierul judiciar, cu mențiunea că instanța nu a avut în vedere la analiza materialului probator înregistrările video camera Primăriei . camera barului Joes,procesele verbale de redare a înregistrărilor video, din imposibilitatea de vizualizare a acestor înregistrări.

În drept, instanța de fond a constatat că faptele inculpatului N. T., care în noaptea de 12/13.10.2012, în jurul orelor 01.45, într-un loc public din ., a participat la o încăierare cu mai multe persoane aplicându-și unii altora lovituri și îmbrânceli, însoțite de larmă, strigăte, tulburând în acest fel ordinea și liniștea publică, întrunesc atât elementele constitutive ale infracțiunii de încăierare cât și ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, infracțiuni aflate în concurs și prevăzute de art. 321 alin. 1 din cp. din anul 1968, cu aplic. art. 75 lit. a din cp.; art. 322 al. 1 din cp.din anul 1968; de asemenea, fapta inculpatului N. T. care în aceleași împrejurări, a încredințat cu bună știință autoturismul personal pentru a fi condus de fiul său minor N. F.. fără ca acesta să posede permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 86 alin. 3 din OUG 195/2002, infracțiune aflată în concurs cu infracțiunile mai sus reținute.

Întrucât faptele reținute în sarcina învinuitului N. T. au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie în termenul de încercare al unei condamnări la pedeapsa închisorii de 3 ani cu suspendare a executării, potrivit sentinței penală nr. 151/15.12.2011 pronunțată de Judecătoria Z. în dosarul_, astfel cum rezultă din fișa de cazier a inculpatului, față de acesta Judecătoria a reținut și prevederile art. 37 lit. a din C.pen.

La individualizarea pedepsei prima instanță a avut n vedere, conform art.72 cod penal, împrejurările în care au fost comise faptele și gradul de pericol social ridicat, pericol determinat de modul de operare, implicarea membrilor familiei care erau minori, faptul că nu a încercat să aplaneze conflictul având în vedere vârsta celor implicați în conflict, perseverența infracțională a acestuia care a comis această faptă în timpul termenului de încercare al unei condamnări astfel cum s-a reținut mai sus, temerea provocată în rândul locuitorilor comunei, astfel încât apreciază instanța că scopul educativ preventiv al pedepsei pentru acest inculpat nu poate fi atins decât prin condamnarea la o pedeapsă cu închisoare și cu executare în regim de detenție.

Prin urmare, în temeiul art. 321 alin.1 Cpen din anul 1968 cu aplicarea art. 75 lit. a și c C.pen. și art. 37 lit. a și c C.pen,. cu aplicarea circumstanțelor agravante astfel cum s-a reținut mai sus, instanța de fond l-a condamnat la pedeapsa cu închisoare pe inculpatul N. T. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

Cu privire la infracțiunea de încăierare reținută în sarcina inculpatului N. T., în temeiul art. 322 alin.1 Cpen din anul 1968 cu aplicarea art. 37 lit.a C.pen, instanța de fond l-a condamnat pe acesta la pedeapsa cu închisoare.

Față de săvârșirea infracțiunii de încredințare cu bună știință de către inculpatul N. T. a autoturismului personal pentru a fi condus de fiul său minor N. F., fără ca acesta să posede permis de conducere, în temeiul art. 86 alin. 3 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen., instanța de fond l-a condamnat pe acesta la pedeapsa cu închisoare.

În baza art. 33 lit.a și 34 lit.b C.pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului N. T., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, ca pedeapsă rezultantă.

În baza art. 83 C.pen. a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 151/15.12.2011 pronunțată de Judecătoria Z. în dosarul penal nr._, pedeapsă pe care a dispus să fie executată alături de pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute în total, în regim de detenție, 4 ani și 6 (șase) luni închisoare.

Împotriva sentinței penale anterior menționate, a declarat apel în termenul legal, la data de 28 ianuarie 2015, inculpatul N. T..

Cererea de apel a fost înaintată de Judecătorie și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 16 februarie 2015.

Prin motivele de apel depuse la data de 16.03.2015, apelantul a invocat nelegalitatea și netemeinica soluției pronunțate în primă instanță.

Cu privire la nelegalitatea hotărârii, apelantul a invocat că hotărârea apelată nu îmbracă forma cerută de lege, reglementată de normele imperative prevăzute de art.301-404 cod proc.pen. în condițiile în care în cuprinsul hotărârii nu se descriu faptele pentru care a fost judecat inculpatul, ci se preia expunerea acuzației din rechizitoriu, fără a se individualiza în concret faptele și elementele constitutive ale infracțiunilor.

Apelantul a mai invocat că hotărârea primei instanțe nu cuprinde o examinare a fiecărei probe care a servit ca temei al condamnării și nu a realizat o analiză completă a probelor, în condițiile în care nu a ținut cont decât de declarațiile în defavoarea inculpatului, iar nu și de cele în favoarea sa, trecând peste apărările formulate, nefiind înlăturate nici măcar declarațiile martorilor M. G., T. I., D. A., P. E., G. E. și I., care îi erau favorabile și care creau un dubiu în favoarea inculpatului.

S-a considerat de asemenea, că prima instanță nu a examinat și nu a motivat aspectele privind nelegalitatea mijloacelor de probă reținute în acuzare, deoarece chiar dacă a constatat prin încheierea din data de 12.01.2015, că postul de poliție Piatra a comunicat lipsa înregistrărilor video de la data incidentului, iar instanța de fond a precizat în motivarea hotărârii că nu a avut în vedere la analiza materialului probator înregistrările video camera Primăriei . camera barului Joes, procesele verbale de redare a înregistrărilor video, totuși din motivare rezultă că instanța de fond a oferit valoare probantă acestor înregistrări, deși acestea nu există la dosarul cauzei.

Un ultim aspect de nelegalitate, privește existența unor considerente contradictorii în condițiile în care apelantul consider că nu reiese din motivare dacă au fost sau nu au fost avute în vedere înregistrările video folosite de procuror la fundamentarea rechizitoriului.

Cu privire la netemeinicia hotărârii atacate, inculpatul apelant invocă că referitor la infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publică, în cauză nu este îndeplinit elementul constitutiv în condițiile în care împrejurările în care a avut loc altercația din noaptea de 12/13.10.2012 nu au tulburat liniștea publică, acestea fiind de scurtă durată, conflictul fiind aplanat foarte repede, incidentele și insultele având loc între cei prezenți la barul din . de locuitorii comunei, incidentul având loc noaptea, când ulițele comunei nu erau circulate. Pe de altă parte, inculpatul apelant neagă implicarea în această infracțiune invocând declarațiile martorilor M. G., T. I., D. A., P. E., G. E. și I. C. Stelică care au arătat în fața primei instanțe că nu își amintesc dacă inculpatul a fost implicat în conflict. Or, apreciază inculpatul, cât timp 7 din cei 13 martori audiați au declarat aceste aspecte, reiese un dubiu privind implicarea inculpatului în scandal, dubiu care ar trebui să îi profite acestuia.

Referitor la infracțiunea de încăierare, inculpatul apreciază că din materialul probator administrat în cauză nu rezultă că evenimentul din noaptea de 12/13.10.2102 din barul J."s din . o încăierare, nefiind îndeplinită cerința esențială a elementului material privind existența unor tabere sau grupuri adverse încleștate în luptă, în realitate având loc doar o altercație minoră la care au participat mai multe persoane ca simplii spectatori, fără a exista o intenție comună a agresorilor de a aplica o corecție celuilalt grup sau unui individ dintr-un alt grup.

În ceea ce privește infracțiunea de încredințare cu bună-știință de către inculpatul N. T. a autoturismului personal pentru a putea fi condus de fiul său minor N. F. pe drumurile publice, fără ca acesta să posede permis de conducere, apelantul apreciază că declarațiile martorilor care au fost prezenți la incident au primit eronat conotații penale în ceea ce privește participarea inculpatului, în condițiile în care martorii B. M. A., D. F., Zariosu A. E. și M. A. au arătat în fața instanței de fond că nu au observat alte persoane în afară de inculpat care să conducă autoturismul acestuia marca BMW, ., culoare argintie, cu nr. B-9507-PP. Or, apreciază inculpatul, cât timp printre cei audiați cei mai mulți nu cunoșteau cine a condus autoturismul, iar martorii anterior menționați au arătat că inculpatul a fost cel care a condus mașina, nu se poate trage concluzia că prezumția de nevinovăție a inculpatului a fost răsturnată.

Curtea a constatat imposibilitatea de audiere a inculpatului N. T., acesta neprezentându-se în fața instanței, deși legal citat. De asemenea, mandatul de aducere emis pe numele acestuia a constatat imposibilitatea de executare, inculpatul nefiind găsit la domiciliu cu care figura în evidențele oficiale, inculpatul fiind plecat la muncă în țară de aproximativ 6 luni. Cu toate acestea, inculpatul a beneficiat de serviciile apărătorului ales de acesta.

Cu ocazia judecării apelului, nu au fost administrate probe noi.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele anterior menționate, precum și din oficiu, potrivit art.417 alin.2 NCPP, sub toate celelalte aspecte de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că apelul declarat cu judecarea căruia a fost învestită este fondat, în limitele și pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:

Cu privire la situația de fapt, Curtea constată că prima instanță a reținut în mod corespunzător că inculpatul N. T. a fost implicat în încăierarea și în scandalul public ce au avut loc în data de 12/13.10.2012 în barul J."s din . și de asemenea, că în aceleași îmrejurări a încredințat cu bună știință autoturismul personal pentru a fi condus de fiul său minor N. F., fără ca acesta să posede permis de conducere.

Curtea reține că potrivit declarațiilor inculpaților M. A., ZARIORU A. A., I. C. I., N. F., N. NICUȘOR D., B. C. I., B. G. care în aceeași cauză au înțeles să recunoască integral faptele săvârșite, solciitând judecarea în procedura simplificată corborate cu declarațiile martorilor B. M. A., D. A. M., D. F., I. C. Stelică, M. D. E. și T. L., date în faza de urmărire penală, faptele reținute în sarcina inculpatului N. T. corespund întrutotul adevărului judiciar reținut în cauză de instanța de fond.

Astfel, în noaptea de 12/13.10.2012, în Barul J."s care este amplasat în . pe partea dreaptă a DN 65E, în direcția de mers Viișoara-A., se aflau mai multe persoane, printre care numiții M. A., G. E. G., Zariosu A. A., I. C. I., P. E. M. și martorii B. M., Răvășilă I., M. D., M. G., T. L., D. F. și D. M..

În jurul orelor 1,30, la acest bar au venit și inculpatul N. T., fiul său minor - N. F., concubinul fiicei sale - numitul N. Nicușor D., precum și frații B. C. I. și B. G..

Toți cinci au venit de la un alt bar din . inculpatului N. T., marca BMW, ., culoare argintie, cu nr. B-9507-PP, condus de B. C.. Aceștia au coborât din mașină, au comandat băuturi alcoolice și au luat loc la o masă pe terasa din fața barului. La un moment dat, între B. G. și M. A., amândoi fiind sub influența băuturilor alcoolice și adresându-și reciproc cuvinte și expresii jignitoare, a izbucnit un conflict generat și de faptul că primul l-a călcat pe picior pe cel de-al doilea. M. A. l-a lovit cu pumnul pe B. G., iar în apărarea acestuia din urmă au intervenit fratele său B. C. și N. F., care au început să-l lovească pe M. A., acesta căzând la pământ. Pentru a aplana conflictul, G. E. s-a ridicat de la masă, a încercat să-i despartă dar a fost lovit puternic cu pumnul de N. F. și a căzut și el la pământ. Atunci a intervenit în conflict și Zariosu A. A., care a început să se lovească cu inculpatul N. T. și în ajutorul acestuia din urmă au intervenit N. Nicușor și N. F.. In acest moment B. G. a fugit pe prima stradă laterală spre . său B. C. a fugit pe o stradă laterală spre . ulterior au fugit I. C. și M. A., l-au ajuns din urmă, l-au trântit la pământ și l-au lovit cu pumnii și picioarele de mai multe ori. După ce l-au lovit, cei doi au revenit în fața barului.

La locuință, N. Nicușor s-a înarmat cu o sabie, N. F. cu un par, iar N. F. cu o pușcă și împreună cu inculpatul N. T. au urcat din nou în aceeași mașină și s-au întors în zona barului susmenționat, autoturismul fiind condus tot de N. F..

Cei trei, N. F., N. Nicușor și N. F. s-au urcat în mașină împreună cu inculpatul N. T., au plecat din centrul intersecției pe o stradă comunală, unde l-au găsit pe B. C. în șanț și l-au luat cu ei în autoturism. Apoi au revenit cu mașina în fața barului, iar de pe scaunul din dreapta-față, N. F. a tras cu pușca de mai multe ori către persoanele care se mai aflau încă pe terasă. După aceea au plecat cu autoturismul, dar au revenit la scurt timp în locația respectivă și din mașină a coborât N. F., care s-a plimbat pe șosea având acea pușcă în mână, apoi a revenit la mașină și au plecat din zona respectivă.

Implicarea inculpatului N. T. în altercația produsă în data de 12/13.10.2012 în barul J."s din . este confirmată fără niciun dubiu prin declarațiile persoanelor implicate în altercație, respectiv inculpații M. A., ZARIOSU A. A., I. C. I., N. F., N. NICUȘOR D., B. C. I., B. G. care în aceeași cauză au înțeles să recunoască integral faptele săvârșite, solicitând judecarea în procedura simplificată.

În același timp, audiați în cursul urmăririi penale, martorii B. M., Răvășilă I., M. D., M. G., T. L., D. F. și D. M., l-au indicat fără niciun dubiu pe inculpatul N. T. drept una dintre persoanel implicate în altercația produsă atât în interiorul, cât și în fața barului J."s din . în timpul nopții din 12/13.10.2012.

Curtea nu poate primi susținerile inculpatului N. T., prin apărător ales, în sensul că martorii P. E. M., M. G., T. L., M. D., D. A., G. E. și Isub C. Stelică, audiați în cursul cercetării judecătorești nu își amintesc dacă inculpatul a fost implicat în acea altercație și prin urmare, aceste declarații creează un dubiu ce îi profită inculpatului. Curtea constată că acești martori și-au menținut în integralitate declarațiile date în cursul urmăririi penale, inclusiv prin urmare și declarațiile în care l-au observat pe inculpatul N. T. în timp ce îl lovea pe inculpatul ZARIOSU A. A., atât singur, cât și împreună cu coinculpații N. F., N. NICUȘOR D.. Curtea apreciază ca justificate concluziile prime instanțe privind durata mare de timp scursă de la momentul producerii altercației și până la momentul reaudierii martorilor în cursul cercetării judecătorești, peste 2 ani, durată care a alterat memoria acestor martori și care i-a pus pe aceștia în imposibilitate de a relata integral cele percepute. Cu toate acestea, pe de o parte acești martori au menținut declarațiile inițiale în care l-au recunoscut pe acest inculpat, drept unul dintre cei implicați în altercație, iar pe de altă parte, martorul B. M. și ceilalți inculpați implicați în altercație au recunoscut cu ocazia audierii lor în procedura simplicată, săvârșirea faptelor astfel cum au fost reținute prin rechizitoriu. De altfel, inculpatul ZARIOSU A. A. audiat în calitate de martor de către prima instanță după ce acesta a uzitat de procedura simplificată, a recunoscut implicarea inculpatului N. T. în altercație, în modalitatea descrisă de către prima instanță.

De asemenea, Curtea nu va ține seama de declarațiile inculpatului N. T. care a arătat că acesta nu ar fi încredințat autoturismul proprietate personală fiului său minor pentru a fi condus pe drumurile publice, aspecte confirmate în opinia apărării prin declarațiile martorilor D. F., Zariosu A. E. și M. A. care au arătat că nu au observat alte persoane în afară de inculpat care să conducă autoturismul acestuia marca BMW, ., culoare argintie, cu nr. B-9507-PP. Astfel, Curtea reține că fapta este dovedită fără nici un dubiu pe de o parte prin declarațiile martorilor D. A. M., I. C. Stelică, D. F., T. L. și M. D. E. care, audiați în cursul urmăririi penale, l-au indicat pe inculpatul N. F. drept persoana care se afla în noaptea de 12/13.10.2012 la volanul acestui autoturism, iar pe inculpat pe locul din dreapta față. Pe de altă parte, chiar inculpatul N. F. a recunoscut că deși nu avea permis de conducere (nici nu putea să aibă deoarece la data săvârșirii faptei era minor) a condus autoturismul marca BMW, ., culoare argintie, cu nr. B-9507-PP în noaptea de 12/13.10.2012, cu ocazia altercațiilor care a avut loc în ., inculpatul înțeleg să folosească procedura simplificată în cauza dedusă judecății.

Curtea nu poate primi susținerile inculpatului apelant privind împrejurarea că hotărârea primei instanțe nu a îmbrăcat forma cerută de lege, nefiind respectate dispozițiile art.401-404 cod proc.pen. În acest sens, se observă că hotărârea primei instanțe cuprinde descrierea situației de fapt, încadrarea în drept, analiza legii penale mai favorabile, modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate, deducerea perioadei de arest, soluția pe latura civilă, stabilirea cheltuielilor judiciare, astfel că raportat la specificul infracțiunilor deduse judecății, au fost respectate în integralitate dispozițiile legale.

De asemenea, Curtea nu poate primi susținerile inculpatului apelant privind lipsa de examinare a fiecărei probe care a servit ca temei al condamnării și lipsa unei analize complete a probelor. La o simplă analiză a sentinței penale apelate, se observă cum în mod succint, instanța de fond a surprins situația de fapt, a analizat probele pe baza cărora și-a întemeiat soluția de condamnare. În aceeași manieră succintă, instanța de fond a motivat de ce a ales declarațiile martorilor M. D., M. G., T. L., D. F. și D. M. din cursul urmăririi penale, din motivare rezultând în mod implicit de ce au fost înlăturate declarațiile date de acești martori, precum și de martorii P. E. M., și Isub C. Stelică în cursul cercetării judecătorești. De altfel, chiar acceptând că prima instanță nu a înlăturat motivat în mod expres aceste declarații, Curtea cu ocazia analizei proprii a situației de fapt a înlăturat motivat declarațiile martorilor indicați de apărare, având în vedere că imprecizia din aceste declarații este cauzată de durata de timp scursă de la momentul săvârșirii faptelor reținute în sarcina inculpatului N. T..

Cu privire la susținerile inculpatului prin apărător ales privind lipsa unei analize a legalității mijloacelor de probă reținute în acuzare, Curtea constată că prin încheierea de cameră de consiliu din 17.04.2014, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Z. a constatat conform art.346 cod proc.pen. legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr.1216/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Z. privindu-l pe inculpatul N. T. trimis în judecată, în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 321 al. 1 din C.pen., cu aplic. art. 75 lit. a și c din C.pen; art. 322 al. 1 din C.pen.; art. 86 al. 3 din OUG 195/2002; toate cu aplic. art. 33 lit. a și art. 37 lit. a din C.pen., constatându-se că nu au fost invocate cereri sau excepții de către inculpat. Această încheiere are caracter definitiv.

Cu ocazia judecării apelului, inculpatul nu mai poate invoca nelegalitatea actelor de urmărire penală efectuate sau mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală, acesta putând invoca doar aspecte de temeinicie.

De altfel, se observă că inculpatul apelant este nemulțumit de faptul că prin modalitatea în care prima instanță a motivat soluția de condamnare, deși a precizat că nu a avut în vedere la analiza materialului probator înregistrările video camera Primăriei . camera barului Joes, procesele verbale de redare a înregistrărilor video, totuși din motivare rezultă că instanța de fond a oferit valoare probantă acestor înregistrări, deși acestea nu există la dosarul cauzei. Susținerile inculpatului apelant cu privire la acest aspect sunt vădit neîntemeiate și formulate cu rea-credință, atâta timp cât în motivare prima instanță nu a făcut nicio referire la conținutul proceselor verbale și pe baza cărora parchetul și-a întemeiat soluția de trimitere în judecată.

Neîntemeiate sunt și criticile privind caracterul contradictoriu al considerentelor sentinței penale apelate în condițiile în care instanța de fond a făcut referire la probele pe baza cărora a reținut situația de fapt și a exclus acele probe care nu au putut fi analizate în mod nemijloc, constatând imposibilitatea vizionării înregistrărilor video ale camerei montate la Primăria . înregistrărilor video ale camerei monate în incinta barului Joes.

Cu privire încadrarea juridică a faptei, Curtea apreciază că în mod corespunzător prima instanță a apreciat că legea penală mai favorabilă care se impune a fi reținută este codul penal de la 1969, în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele săvârșite, de tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni și de antecedența penală a inculpatului apelant, având în vedere următoarele considerente:

În primul rând, Curtea constată că infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice prevăzută de art.371 cod penal este pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, în timp ce aceeași infracțiune este pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani conform art.321 alin.1 cod penal de la 1969, regimul sancționator fiind mai blând conform noului cod penal.

În al doilea rând, infracțiunea de încăierare prevăzută de 198 alin.1 cod penal este pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amendă, în timp ce aceeași infracțiune este pedepsită cu închisoare de la o lună la șase luni sau cu amendă conform art.322 alin.1 cod penal de la 1969, regimul sancționator fiind mai blând conform codului penal de la 1969.

În al treilea rând infracțiunea prevăzută de art.86 alin.3 din OUG 195/2002 în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr.187/2012 este pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, în timp ce aceeași infracțiune este pedepsită cu închisoare de la 1 an la 5 ani conform art.335 alin.3 din codul penal, regimul sancționator fiind mai blând conform codului penal de la 1969.

În al patrulea rând, deoarece cele trei infracțiuni sunt săvârșite înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, în cauză sunt aplicabile dispozițiile privind concursul de infracțiuni. Or, într-o asemenea situație, mai favorabile sunt dispozițiile art.34 alin1 lit.b cod penal de la 1969 care stabilesc că în cazul concursului de infracțiuni se va aplica pedeapsa cea mai grea, care va putea fi sporită la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se va putea adăuga un spor de până la 5 ani, fără a depăși cuantumul pedepselor ce se vor contopi. Nu se impun a fi reținute dispozițiile art.39 alin.1 lit.b din codul penal actual care prevăd în cazul concursului de infracțiuni un tratament sancționator mai nefavorabil, aplicându-se pedeapsa cea mai grea la care se va aplica obligatoriu un spor de pedeapsă reprezentând o treime din cuantumul pedepselor ce nu se vor executa.

Nu în ultimul rând, Curtea constată că cele trei infracțiuni au fost săvârșite în termenul de încercare al condamnării suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 151/15.12.2011 pronunțată de Judecătoria Z. în dosarul penal nr._ . Tratamentul sancționator este mai favorabil conform cod penal de la 1969. Conform art.83 cod penal de la 1969, într-o asemenea situație, la pedeapsa aplicată pentru fiecare dintre cele trei infracțiuni trebuia alăturată pedeapsa obținută în urma revocării suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 151/15.12.2011 pronunțată de Judecătoria Z., iar ulterior cele trei pedepse astfel obținute urmau a fi contopite conform regulilor concursului de infracțiuni. Conform noului cod penal s-a prevăzut că într-o asemenea situație se impune conform art.40 alin.2 cod penal și art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 realizarea mai întâi a concursului de infracțiuni, iar ulterior aplicarea regulilor privind revocarea suspendării condiționate și alăturarea la pedeapsa astfel obținută a pedepsei devenite executabile. Cu toate acestea, prima instanța a ales să realizeze condamnarea în baza codului penal de la 1969, dând efecte mai întâi concursului de infracțiuni și ulterior regimului suspendării condiționate a executării pedepsei. În absența unei căi de atac din partea Ministerului Public, în propria cale de atac a inculpatului, instanța de apel nu poate înlătura modalitatea în care au fost aplicate regulile privind concursul de infracțiuni și privind revocarea suspendării condiționate, fiind limitată în acest sens de principiul neagravării situației în propria sa cale de atac.

Față de cele sus-expuse, Curtea identifică ca fiind mai favorabile dispozițiile codului penal de la 1969 în modalitatea aleasă de prima instanță.

În drept,

Curtea reține că faptele inculpatului N. T. care în noaptea de 12/13.10.2012, în jurul orelor 01.45, într-un loc public din ., a participat la o încăierare cu mai multe persoane aplicându-și unii altora lovituri și îmbrânceli, însoțite de larmă, strigăte, tulburând în acest fel ordinea și liniștea publică, întrunesc atât elementele constitutive ale infracțiunii de încăierare cât și ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzute de art. 321 alin.1 cod penal de la 1969 cu aplicarea art. 75 lit. a cod penal de la 1969 și art. 322 alin.1 cod penal de la 1969.

De asemenea, fapta inculpatului N. T. care în aceleași împrejurări, a încredințat cu bună știință autoturismul personal pentru a fi condus de fiul său minor N. F.. fără ca acesta să posede permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 86 alin. 3 din OUG nr.195/2002 în forma anterioară modificărilor aduse prin legea nr.187/2012.

În mod corespunzător prima instanță a reținut starea de recidivă postcondamnatorie în sarcina inculpatului N. T. prevăzută de art.37 alin.1 lit.a cod penal de la 1969 pentru infracțiunile prevăzute de art. 321 alin.1 cod penal de la 1969 cu aplicarea art. 75 lit. a cod penal de la 1969 și art. 86 alin. 3 din OUG nr.195/2002 în forma anterioară modificărilor aduse prin legea nr.187/2012, în condițiile în care cele două infracțiuni intenționate și pentru care legea prevede pedepse cu închisoarea mai mari de 1 an au fost săvârșite în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 151/15.12.2011 pronunțată de Judecătoria Z. în dosarul penal nr._ .

Însă, în mod necorespunzător prima instanță a reținut starea de recidivă postcondamnatorie în sarcina inculpatului N. T. pentru infracțiunea prevăzute de art. 322 alin.1 cod penal de la 1969 în condițiile în care în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art.37 alin.1 cod penal de la 1969, infracțiunea ce constituie al doilea termen al recidivei nefiind pedepsită cu închisoare mai mare de 1 an, art.322 alin.1 cod penal de la 1969, stabilind un termen maxim de 6 luni închisoare pentru această infracțiune.

Pe cale de consecință, sentința primei instanțe va fi reformată sub acest aspect, urmând ca dispozițiile art.37 alin.1 lit.a cod penal de la 1969 să fie înlăturate din încadrarea juridică a infracțiunii de încăierare prevăzută de art.322 alin.1 cod penal de la 1969, reținută în sarcina acestui inculpat.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice constă în orice manifestare de natură să tulbure în mod grav liniștea și ordinea publică. Întreaga conduită a inculpatului N. T., sus analizată, care împreună cu inculpații N. F., N. NICUȘOR D., B. G., B. C. I. au exercitat acte de violență împotriva grupului de persoane din care făceau parte inculpații M. A., ZARIOSU A. A. și I. C. I., atât într-un bar, cât și în fața barului, într-un loc public, în care de față se mai aflau cel puțin 5 persoane, fără a se preocupa în vreun fel de impactul manifestărilor violente la adresa integrității fizice și psihice a persoanelor care erau de față, constituie elementul material al infracțiunii săvârșite în cauză.

Urmarea imediată a faptei reprezintă o stare de pericol cu privire la sfera relațiilor de conviețuire socială. În cauză, s-a creat o stare de panică și consternare în rândul cetățenilor prezenți la incident, existent riscul ca, prin neatenția inculpaților, actele de agresiune să fie îndreptate împotriva unor persoane nevinovate care ar fi trecut întâmplător în timpul agresiunilor atunci când inculpații, mare parte dintre ei în stare de ebrietate, au considerat că este cazul să își regleze conturi mai vechi

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție indirectă, prevăzând rezultatul acțiunilor, respectiv posibilitatea de a tulbura ordinea și liniștea publică a persoanelor prezente în bar, dar și a locuitorilor comunei, prin exercitarea de violențe fizice, rezultat al faptei pe care nu l-a urmărit, dar a acceptat producerea lui.

Curtea apreciază ca nefondate susținerile inculpatului N. T. că în cauză nu ar fi îndeplinit elementul material al laturii obiective pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art.321 cod penal de la 1969 deoarece conflictul ar fi fost de scurtă durată, fiind aplanat foarte repede, insultele nefiind auzite de locuitorii comunei în condițiile în care incidentul a avut loc noaptea, în jurul orelor 01.30.

Astfel, martorii audiați au relatat fără putință de tăgadă că . din localitatea Piatra, jud.Teleorman a speriat persoanele de față, stârnindu-le un sentiment de teamă, de frică, de panică. În acest sens, Curtea va avea în vedere declarațiile martorului M. D.-E. care audiat în cursul urmăririi penale a arătat că în momentul în altercației dintre cel două grupuri de persoane, atât el cât și ceilalți băieți de față s-au speriat. În același sens sunt și declarațiile martorului T. L., lăutar în respectivul bar, care a arătat că era să fie lovit de o sticlă în momentul în care altercația s-a mutat în afara barului, în stradă, acesta în plus relatând că lăutarii din acel club au reușit să plece în intervalul de timp cât a durat ca familia N. să se deplaseze la domiciliu pentru a se înarma și reveni la fața locului, de frică să nu fie răniți sau să le fie distruse instrumentele muzicale. Nu în ultimul rând, sunt infirmate susținerile inculpatului privind absența unor persoane pe stradă în momentul producerii scandatului public și a altercației, deoarece martorii I. F. și I. I. au relatat că au fost speriați și profund indignați de scandalul public ce a avut loc în noaptea dinsre12/13.10.2012 în localitatea Piatra, jud.Teleroman, când un grup de 20 de persoane se certa lângă gardul propriilor locuințe, martora I. I. observând cum unul dintre aceste persoane rupea chiar o ulucă din gard pentru a o folosi la agresiune, în timp ce martorul I. F. a observat lipsa a trei uluci din gard, a doua zi după producerea incidentului.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de încăierare constă în participarea inculpatului N. T. din grupul de persoane din care mai făceau parte și inculpații N. F., N. NICUȘOR D., B. G., B. C. I. (condamnați anterior în cauză) care a exercitat acte de violență reciprocă împotriva grupului de persoane din care făceau partea inculpații M. A., ZARIOSU A. A. și I. C. I.(condamnați de asemenea anterior în cauză), atât într-un bar, cât și în fața barului, într-un loc public, în care de față se mai aflau cel puțin 5 persoane, fără a se preocupa în vreun fel de impactul manifestărilor violente la adresa integrității fizice și psihice a persoanelor din ambele grupuri de persoane

Urmarea imediată a faptei reprezintă o stare de pericol cu privire la sfera relațiilor de conviețuire socială precum și lezarea integrității corporale a membrilor grupurilor implicate în conflict.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă, prevăzând rezultatul acțiunilor, respectiv posibilitatea de a aduce vătămări corporale membrilor grupării rivale, prin exercitarea de violențe fizice, rezultat al faptelor pe care l-a urmărit.

Curtea nu poate primi nici susținerile inculpatului privind inexistența unei încăierări cu ocazia evenimentului petrecut în noaptea de 12/13.10.2012, în barul din Piatra, jud.Teleroman, deoarece nu ar exista un conflict între două tabere adverse, ci doar a existat o simplă altercație minoră, la care au fost prezente mai multe persoane ca simpli spectatori. Aceste susțineri, sunt pe de o parte lipsite de orice suport probator, iar pe de altă parte lipsite de orice suport logic. Astfel, martorii audiați în cauză au confirmat că în noaptea de 12/13.10.2012, în jurul orelor 01.45, într-un loc public din ., inculpatul N. T. a făcut parte din grupul de persoane format și din inculpații N. F., N. NICUȘOR D., B. G., B. C. I. (condamnați anterior în cauză) care s-a dedat la acte de violență reciproce cu grupul de persoane format din inculpații M. A., ZARIOSU A. A. și I. C. I.(condamnați de asemenea anterior în cauză). În același timp, chiar inculpatul prin motivele de apel recunoaște implicit existența încăierării însă acordă o valență redusă, recunoscând că s-au produs altercații minore la care au fost prezente mai multe persoane.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art.86 alin.3 din OUG 195/2002 în forma anterioară modificărilor aduse prin legea nr.187/2012 constă în fapta inculpatului N. T. care a încredințat autoturismul marca BMW, ., culoare argintie, cu nr. B-9507-PP fiului său minor care l-a condus în noaptea de 12/13.10.2012 pe drumurile publice fără a avea permis de conducere

Urmarea imediată a faptei reprezintă o stare de pericol cu privire la ceilalți participanți la traficul rutier și la persoanele care aveau calitatea de simplii pietoni, în condițiile în care inculpatul minor N. F. nu putea să aibă pregătirea teoretică și practică necesară conducerii unui astfel de autoturism.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție indirectă, prevăzând rezultatul acțiunilor, respectiv posibilitatea de a crea un pericol celorlalți participanți la traficul rutier prin încredințarea autoturismului unei persoane fără pregătirea necesară, rezultat al faptei pe care nu l-a urmărit, dar a acceptat producerea lui.

La individualizarea pedepselor principale pentru cele trei infracțiuni reținute în sarcina inculpatuluiN. T., Curtea apreciază că prima instanță a realizat o justă individualizare a pedepselor aplicate, având în vedere criteriile impuse de art.74 alin.1 cod penal. Astfel, inculpatul în noaptea de 12/13.10.2012, în jurul orelor 01.45, într-un loc public din ., a participat la o încăierare cu mai multe persoane aplicându-și unii altora lovituri și îmbrânceli, însoțite de larmă, strigăte, tulburând în acest fel ordinea și liniștea publică. Cu aceeași ocazie a încredințat autoturismul proprietate personală fiului său minor, inculpat în aceeași cauză, pentru ca acesta să îl conducă pe drumurile publice. Aceste fapte au o gravitate sporită, inculpatul neavând nicio grijă cu privire la repercusiunile propriilor fapte, dedându-se la acte de violență la adresa altor persoane, tulburând liniștea și ordinea publică în comună, încredințând un autoturism care a fost condus pe drumurile publice de propriul său copil minor. În același timp, Curtea va avea în vedere antecedența penală a inculpatului, acesta fiind condamnat în trecut de la pedeapsa 3 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat prin sentința penală nr. 151/15.12.2011 pronunțată de Judecătoria Z. în dosarul penal nr._, pentru săvârșirea unei infracțiuni de șantaj. Cunoscând că a beneficiat anterior de o clemență (poate nejustificată) din partea autorităților judiciare, inculpatul a manifestat perseverență infracțională, săvârșind trei alte infracțiuni intenționate, ignorând total orice normă de conviețuire socială, apreciind, poate greșit, că rigorile normelor penale nu i se aplică și lui. Nu în ultimul rând, Curtea apreciază în mod negativ și conduita procesuală a inculpatului care nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa și a ales să nu se prezinte la nici un termen de judecată nici în fața instanței de fond și nici în fața instanței de apel.

Curtea consideră că în cauză nu se poate identifica vreo împrejurare care poate constitui o circumstanță atenuantă conform art.74 cod penal de la 1969, față de perseverența infracțională și de tipologia infracțiunilor săvârșite, caracterizată prin acte de violență fizică și psihică la adresa altor persoane, prin absența bunei-cuviințe, prin ignorarea normelor de bună-conviețuire socială. Acest inculpat, a dat dovadă de o totală lipsă de educație și de bun-simț, în condițiile în care a înțeles că se cuvine să se dedea în public la manifestări antisociale, care pot deranja, tulbura, indigna, afecta emoțional pe restul persoanelor care în mod nevinovat au fost obligate să asiste la comportamente ce pot ușor fi caracterizate drept huliganice.

De asemenea, în mod corespunzător prima instanță a dispus în baza art.83 cod penal de la 1969 revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 151/15.12.2011 pronunțată de Judecătoria Z. în dosarul penal nr._, dispunând executarea alăturată a acestei pedepse, având în vedere că cele trei infracțiuni au fost săvârșite în termenul de încercare al acestor infracțiuni.

Față de toate considerentele anterior expuse, Curtea, în temeiul art.421 pct.2 lit.a NCPP, va admite apelul declarat de inculpatul inculpatul N. T. împotriva sentinței penale nr. 6/19.01.2015 a Judecătoriei Z., va desființa, în parte, sentința penală atacată, și rejudecând în fond:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 închisoare și va repune în individualitatea lor pedepsele componente.

Va înlătură aplicarea dispozițiilor art.37 alin.1 lit.a cod penal de la 1968 în ceea ce privește pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare prevăzută de art.322 alin.1 cod penal de la 1968.

Vor fi menținute pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare, 4 luni închisoare și 9 luni închisoare aplicate prin sentința penală apelată.

În temeiul art.33 alin.1 lit.a și art.34 alin.1 lit.b cod penal de la 1968 vor fi contopite cele trei pedepse aplicate, inculpatul N. T. având de executat pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art.83 cod penal de la 1968 va dispune revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 151/15.12.2011 pronunțată de Judecătoria Z. în dosarul penal nr._, pedeapsă pe care o cumulează aritmetic cu pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată în cauză, inculpatul N. T., inculpatul urmând să execute în total, în regim de detenție, pedeapsa de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art.72 cod penal va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii din 17.10.2012 precum și durata prevenției de la data de 18.07.2011 la 22.07.2011 stabilită prin sentința penală nr. 151/15.12.2011 pronunțată de Judecătoria Z..

În temeiul art.12 din Legea nr.187/2012 va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b cod penal de la 1968, pe durata și în condițiile art.71 cod penal de la 1968.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, care nu au fost criticate și în privința cărora nu se constată, nici din oficiu, motive de desființare.

În temeiul art.275 alin.3 cod proc.pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea căii de atac admise vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

În temeiul art.421 alin.1 pct.2 lit.a cod proc.pen. admite apelul declarat de inculpatul N. T. împotriva sentinței penale nr. 6/19.01.2015 a Judecătoriei Z..

Desființează în parte sentința penală apelată și rejudecând în fond:

Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 închisoare și repune în individualitatea lor pedepsele componente.

Înlătură aplicarea dispozițiilor art.37 alin.1 lit.a cod penal de la 1968 în ceea ce privește pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare prevăzută de art.322 alin.1 cod penal de la 1968.

Menține pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare, 4 luni închisoare și 9 luni închisoare aplicate prin sentința penală apelată.

În temeiul art.33 alin.1 lit.a și art.34 alin.1 lit.b cod penal de la 1968 contopește cele trei pedepse aplicate, inculpatul N. T. având de executat pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art.83 cod penal de la 1968 dispune revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 151/15.12.2011 pronunțată de Judecătoria Z. în dosarul penal nr._, pedeapsă pe care o cumulează aritmetic cu pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată în cauză, inculpatul N. T., inculpatul urmând să execute în total, în regim de detenție, pedeapsa de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art.72 cod penal deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii din 17.10.2012 precum și durata prevenției de la data de 18.07.2011 la 22.07.2011 stabilită prin sentința penală nr. 151/15.12.2011 pronunțată de Judecătoria Z..

În temeiul art.12 din Legea nr.187/2012 interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și lit.b cod penal de la 1968, pe durata și în condițiile art.71 cod penal de la 1968.

Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate.

În temeiul art.275 alin.3 cod proc.pen. cheltuielile judiciare aferente apelului inculpatului rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 20.05.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

B. V. R.-N. O.

GREFIER,

P. L. A.

Red. jud.R.N.O.

Ex.2 / 18 iunie 2015

Sacerdonțeanu C. E. – Jud.Z.

← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 222/2015....		Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice (art. 321 C.p.). Decizia nr. 731/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI