Uz de fals. Art. 291 C.p.. Decizia nr. 1254/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 1254/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-10-2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ

Dosar nr._ (_ )

DECIZIA PENALĂ NR. 1254/A

Ședința publică din data de 01.10.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: L. C. C.

JUDECĂTOR: V. C.

GREFIER: E. L. N.

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București reprezentat de procuror B. E. Eliana.

Pe rol se află cauza penală având ca obiect soluționarea apelului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr. 267 din data de 23.04.2015 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în dosarul nr._ .

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data 23 septembrie 2015 fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 01 octombrie 2015 pentru când a hotărât următoarele:

CURTEA

Asupra apelului penal de față, deliberând constată că:

Prin sentința penală nr.267 din 23.04.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în baza art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care este cercetat inculpatul J. I., din două infracțiuni de uz de fals, prevăzute în art. 323 teza I din Codul penal în două infracțiuni de uz de fals, prevăzute în art. 291 teza I din Codul penal din 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din Codul penal din 1969 și art. 5 din Codul penal.

În baza art. 396 alin. (6) din Codul de procedură penală rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a din Codul de procedură penală s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul J. I., în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de uz de fals, faptă prevăzută în art. 291 teza I din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 5 din Codul penal (fapta din 26.03.2007).

În baza art. 396 alin. (6) din Codul de procedură penală rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a din Codul de procedură penală, s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul J. I., în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de uz de fals, faptă prevăzută în art. 291 teza I din Codul penal din 1969 cu aplicarea art. 5 din Codul penal (fapta din 03.05.2007).

S-a luat act că persoana vătămată T. C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 275 alin. (3) din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Instanța a reținut că prin rechizitoriul nr. 2731/P/2011 din data de 22.09.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București a fost trimis în judecată inculpatul J. I., pentru săvârșirea a 2 infracțiuni de uz de fals, fapte prevăzute în art. 323 teza I din Codul penal cu aplicarea art. 38 alin. (1) și art. 5 din Codul penal.

Ca situație de fapt, pe baza mijloacelor de probă administrate (plângerea și declarația persoanei vătămate T. C., alte înscrisuri, raportul de constatare tehnico-științifică, procesul-verbal de acte premergătoare, declarațiile inculpatului J. I.) s-au reținut următoarele:

În vederea dobândirii apartamentului situat în București, ., ., sector 6, inculpatul a folosit la data de 26.03.2007, cu ocazia formulării cererii privind înscrierea în cartea funciară, un contract de vânzare-cumpărare certificat prin încheierea nr.2/17.12.1999 de către avocat Carnaziu M. N., prin care atesta în mod fals că numita Kohnu Erna a vândut inculpatului cu clauză de uzufruct viager apartamentul nr.16 din București, sector 6, ., ., . dreptului de proprietate pe numele său, ceea ce întrunește elementele constitutive ale infracțiuni de „uz de fals”, faptă prevăzute în art. 323 teza I din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

În vederea evacuării numitei T. C. (legatar universal al numitei Kohnu Erna prin testamentul autentificat cu nr.1590 din data de 04.11.1997 la Biroul Notarial Public S. F.) din apartamentul situat în București, ., ., sector 6, inculpatul a folosit la data de 03.05.2007, cu ocazia formulării cererii înregistrate la Judecătoria Sector 6 sub nr._, contractul de vânzare cumpărare certificat prin încheierea nr.2/17.12.1999 de către avocat Carnaziu M. N., prin care se atesta în mod fals că numita Kohnu Erna a vândut inculpatului cu clauză de uzufruct viager același apartament, obținând evacuarea susnumitei la data de 11.04._, ceea ce întrunește elementele constitutive ale infracțiuni de „uz de fals”, faptă prevăzută în art. 323 teza I din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal.

La termenul de judecată din data de 15.04.2015, Ministerul Public – P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul J. I., din două infracțiuni de uz de fals, prevăzute în art. 323 teza I din Codul penal în două infracțiuni de uz de fals, prevăzute în art. 291 teza I din Codul penal din 1969, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) din același Cod și art. 5 din Codul penal, cu motivarea că potrivit reglementărilor de la momentul comiterii infracțiunilor ar fi intervenit prescripția răspunderii penale a inculpatului pentru faptele deduse judecății.

Instanța a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 371 din Codul de procedură penală, obiectul judecății se mărginește la faptele și la persoanele arătat în actul de sesizare a instanței (în cazul concret dedus judecății – cele două fapte din date de 26.03.2007 și 03.05.2007 de folosire de către inculpat a unor înscrisuri falsificate). Ca atare, instanța nu este ținută de încadrarea juridică a acestor fapte făcută de către procurorul care a dispus trimiterea în judecată.

Sub aspectul legii penale mai favorabile raportat la faptele deduse judecății, instanța a constatat că acestea au fost săvârșite la datele de 26.03.2007 și respectiv la data de 03.05.2007. După cum s-a constatat deja de către organul de urmărire penală, în cauză nu s-a împlinit prescripția răspunderii penale potrivit Codului penal intrat în vigoare la data de 01.02.2014, urmând ca termenul de prescripție specială a răspunderii penale de 10 ani să se împlinească la data de 26.03.2017, respectiv la data de 03.05.2017. Cu toate acestea, potrivit art. 122 alin. (1) lit. d) din Codul penal din 1969, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani, termenul de prescripție este de 5 ani. În cauză, fiind vorba de infracțiuni de uz de fals care se pedepsesc cu maxim 3 ani închisoare, termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani, iar termenul de prescripție specială este de 7 ani și jumătate potrivit Codului penal din 1969, înainte de modificarea adusă prin Legea nr. 63/2012. Ca atare, pentru faptele deduse judecății, săvârșite în datele de 26.03.2007 și 03.05.2007, termenul de prescripție specială a răspunderii penale prevăzute în art. 124 rap. la art. 122 alin. (1) lit. d) din Codul penal din 1969, de 7 ani și jumătate, s-a împlinit la data de 26.09.2014 (pentru prima faptă) și la data de 03.11.2014 pentru cea de-a doua faptă, deci înainte de sesizarea Judecătoriei Sectorului 1 București cu aceste fapte.

Pentru aceste considerente, având în vedere că inculpatul nici nu a solicitat continuarea procesului penal potrivit art. 18 din Codul de procedură penală, instanța a apreciat că legea penală mai favorabilă este Codul penal din 1969 întrucât numai potrivit acestui act normativ se permite la acest moment procesual pronunțarea unei soluții de încetare a procesului penal pentru intervenirea prescripției răspunderii penale.

Partea vătămată T. C. nu s-a constituit parte civilă.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de apel, P. a arătat că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii penale mai favorabile și în mod greșit a fost lăsată nesoluționată latura civilă, iar instanța de fond nu a fost sesizată cu rechizitoriu și pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

P. solicită admiterea apelului și reținerea, ca lege penală mai favorabilă, legea nouă, condamnarea inculpatului pentru infracțiunile de uz de fals în concurs și anularea contractului de vânzare-cumpărare.

Examinând actele și lucrările dosarului în contextul prevederilor art.408 și urm. C. pr. pen., Curtea reține următoarele:

În mod corect instanța de fond, având în vedere criteriile legale și dispozițiile deciziei nr.265/2014 a Curții Constituționale, a reținut că legea penală mai favorabilă, în raport de elementele concrete ale cauzei, este Codul penal din 1969, care pentru infracțiunile deduse judecății prevedea termene mai scurte de prescripție a răspunderii penale, în art.124 combinat cu art.122. În condițiile în care s-a constatat – justificat – că aceste termene se împliniseră înainte de sesizarea instanței, pentru ambele infracțiuni deduse judecății, soluția de încetare a procesului penal, în baza art.16 alin.1 lit.f teza a II-a C. pr. pen. este legală.

În consecință, și incidența prevederilor art.25 alin.5 C. pr. pen. privind lăsarea nesoluționată a acțiunii civile a fost corect reținută, iar sentința atacată este legală și temeinică sub toate aspectele.

Așa fiind, Curtea în temeiul art.421 pct.1 lit.b C. pr. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de P., iar cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, conform art.275 C. pr. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA SECTORULUI 6 BUCUREȘTI împotriva sentinței penale nr. 267 din data de 23.04.2015 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în dosarul nr._ .

Cheltuielile judiciare se suportă de către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 01.10.2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

L. C. ConstantinescuViorica C.

GREFIER,

E. L. N.

Red. C.V.

Dact. A.L. 2 ex./15.10.2015

Jud. Sect.1 București – jud.: O. M.M.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Uz de fals. Art. 291 C.p.. Decizia nr. 1254/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI