Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1254/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1254/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-10-2015
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1254/A
Ședința publică din data de 01 octombrie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: O. R.-N.
JUDECĂTOR: C.-V. G.
GREFIER: D. S.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul N. S.-F. împotriva Sentinței penale nr.127 din data de 20 mai 2015, pronunțată de Judecătoria Oltenița în Dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la termenul din data de 07 septembrie 2015 și au fost consemnate în încheierea întocmită la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, iar Curtea, mai întâi, potrivit art.391 alin.1 din Codul de procedură penală, a stabilit termen pentru pronunțarea hotărârii la data de 21 septembrie 2015 și, în continuare, conform art.391 alin.2 din același cod, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de astăzi, 01 octombrie 2015, când, în aceeași compunere, a decis astfel:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.127 din data de 20 mai 2015, pronunțată în Dosarul nr._, Judecătoria Oltenița a hotărât astfel:
A respins, ca neîntemeiată, cererea de achitare a inculpatului.
În temeiul art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art.37 alin.1 lit.b din Codul penal 1969 comb. cu art.5 din Codul penal, a condamnat pe inculpatul N. S.-F. (fiul lui N. Ș. și B. M., născut la data de 03 octombrie 1975 în municipiul Oltenița, județul Călărași, CNP_) la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplic. art.37 alin.1 lit.b din Codul penal 1969 comb. cu art.5 din Codul penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art.33 alin.1 lit.a și art.34 alin.1 lit.b din Codul penal 1969, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani și 6 luni închisoare, pe durata executării căreia i-a interzis, în temeiul art.71 din același cod, exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b, c din codul respectiv.
A obligat pe inculpat la plata către stat a sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, onorariul parțial al apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, fiind suportat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță (sesizată prin Rechizitoriul nr.3091/P/2013 din data de 23 decembrie 2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oltenița) a stabilit următoarea situație de fapt:
La data de 20 septembrie 2013, în jurul orei 23:45, organele de poliție din . au depistat, în afara părții carosabile a DN4, pe partea stângă, în direcția Șoldanu - București, autoturismul marca F. Croma, având numărul de înmatriculare_, lângă care se afla inculpatul N. S.-F.. Fiind întrebat despre prezența lui în acel loc, inculpatul a precizat că autoturismul respectiv îi aparține, însă nu știe cum a ajuns acolo. De asemenea, a recunoscut că nu posedă permis de conducere și că a consumat alcool. În drum spre Spitalul din Oltenița, unde inculpatul a fost dus pentru recoltarea de probe biologice, acesta a recunoscut că el a condus acel autoturism, pe traseul Șoldanu - Budești (tur și retur), iar, în timpul deplasării, din cauză că se afla sub influența alcoolului, a pierdut controlul direcției de mers și a ieșit de pe carosabil.
În declarația din cursul cercetării judecătorești, inculpatul a negat fapta, susținând că nu a condus el autoturismul marca F. Croma cu numărul de înmatriculare_ și că nu își amintește cum îl cheamă pe proprietarul de la care l-a cumpărat. Inculpatul a precizat că, la data de 20 septembrie 2013, în jurul orei 18:30, se afla în localitatea Budești, în locuința martorei N. D. (concubina sa), unde a consumat doi litri de bere și un pahar cu must, al cărui gramaj nu îl cunoaște. A arătat inculpatul că el locuiește în . acea localitate, până la Budești, sunt 6 kilometri, distanță pe care el a parcurs-o cu o mașină de ocazie, în timp ce autoturismul său, marca F. Croma, se afla la mama lui din . B. M.. Inculpatul a susținut că nu știe cine a condus acel autoturism până la locul unde a fost găsit de către organele de poliție. Inculpatul a recunoscut că a mai avut de-a face cu organele judiciare, precizând că, anterior, a executat o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere fără permis.
Martora N. D. (concubina inculpatului de aproximativ 15 ani) a declarat că, la data de 20 septembrie 2013, acesta s-a aflat în locuința ei din Budești, unde a venit cu microbuzul, începând cu ora 19:00 și că, la momentul sosirii acolo, era sub influența băuturilor alcoolice, fiind „pilit”. De asemenea, martora a declarat că inculpatul a plecat din locuința respectivă în jurul orei 22:00, iar acolo nu a consumat băuturi alcoolice.
Martora B. M. (mama inculpatului) a declarat că, în casa părintească, acesta a băut, împreună cu numitul S. I. (un vecin), doi litri de bere și că, atunci când a plecat de acolo, nu era beat, ci doar puțin amețit. Martora a mai declarat că, la momentul când ea a ieșit afară din casă, autoturismul nu mai era la locul său, precizând că, anterior, nu s-a mai întâmplat ca acesta să dispară din curte. Potrivit martorei, ea s-a gândit că inculpatul a venit cu cineva și a luat autoturismul de acolo, considerând că fiul său nu este vinovat. Martora a confirmat că inculpatul „a mai făcut pușcărie pentru infracțiuni de același gen, nefiind la prima abatere”.
Prima instanță, având în vedere probatoriul administrat în cauză și apreciind că declarațiile celor două martore, din cauza legăturilor acestora cu inculpatul, prezintă obiectivitate și imparțialitate scăzute, a constatat că nu există motive pertinente care să susțină cererea de achitare.
De asemenea, prima instanță a constatat că faptele menționate în actul de sesizare există, prezintă pericol social, sunt prevăzute de legea penală și au fost săvârșite de inculpat (a cărui prezumție de nevinovăție a fost răsturnată prin probe pertinente, utile și concludente), întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.86 alin.1 și, respectiv, de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, fiecare cu aplic. art.37 alin.1 lit.b din Codul penal 1969 și ambele cu aplic. art.33 alin.1 lit.b din același cod și art.5 din actualul Cod penal.
Împotriva sentinței penale anterior menționate, a declarat apel în termenul legal inculpatul N. S.-F. (printr-o cerere formulată, în numele său, de către apărătorul ales, la data de 29 mai 2015, când a fost expediată prin poștă).
Cererea de apel a inculpatului a fost înaintată de prima instanță și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 01 iulie 2015.
Potrivit motivelor scrise inserate în cererea de apel (atașată la filele 2-3. d.a.) și concluziilor formulate oral în dezbaterile de la termenul din data de 07 septembrie 2015 (consemnate în încheierea întocmită la acea dată), inculpatul apelant, care a beneficiat de asistența juridică a apărătorului ales, a solicitat achitarea sa, în temeiul art.396 alin.5 rap. la art.16 alin.1 lit.c din Codul de procedură penală, pe motiv că nu există probe din care să rezulte, fără vreun dubiu, că a săvârșit cele două infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată. În acest sens, inculpatul apelant a susținut că argumentele acuzării au fost combătute prin declarațiile martorilor N. D. și B. M., din care rezultă că nu el a condus autoturismul abandonat, găsit de către organele de poliție, în condițiile în care nu s-a efectuat o cercetare criminalistică a acelui autoturism, pentru ca, prin ridicarea de urme papilare, să fie exclusă posibilitatea conducerii acestuia de către o altă persoană.
Cu ocazia judecării apelului, nu au fost solicitate și administrate probe noi, iar inculpatul apelant, fiind în mod expres întrebat, nu a dorit să dea o nouă declarație în fața Curții, astfel că nu a fost posibilă ascultarea sa, conform art.420 alin.4 din Codul de procedură penală.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu critica adusă de inculpat sentinței primei instanțe, precum și din oficiu, potrivit art.417 alin.2 din Codul de procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată că apelul cu judecarea căruia a fost sesizată este fondat, însă pentru alte motive decât cel invocat, în considerarea următoarelor argumente:
Contrar apărării susținute de inculpat, probatoriul cauzei îl indică pe acesta, mai presus de orice îndoială rezonabilă, drept autorul faptei de conducere a autoturismului marca F. Croma, cu numărul de înmatriculare_, pe un drum public din județul Călărași (DN4), la data de 20 septembrie 2013, în jurul orei 22:30, în condițiile în care nu deținea permis și, totodată, avea în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală.
În acest sens, Curtea reține, din procesul-verbal de depistare și procesul-verbal de cercetare la fața locului, ambele semnate de inculpat fără vreo obiecțiune (filele 9 și 10-12, d.u.p.), din planșa fotografică întocmită cu ocazia investigării tehnico-științifice a locului faptei (filele 13-28, d.u.p.) și din buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr.A_ întocmit de S.M.L. Călărași (filele 43-44, d.u.p.), următoarele aspecte:
- la data de 20 septembrie 2013, ora 23:45, doi agenți de poliție, aflați în serviciu de patrulare pe raza comunei Șoldanu din județul Călărași, au depistat autoturismul anterior menționat, pe DN4, în apropierea intrării în satul Negoiești, în afara părții carosabile, ieșit în decor, în vegetația de pe câmp, suspendat pe o denivelare a terenului, cu mai multe avarii (geamul portierei stânga față spart, parbrizul crăpat și aripa dreapta față zgâriată), iar, lângă acesta, l-au identificat pe inculpat, care emana halenă alcoolică și, fiind întrebat, a precizat că autoturismul respectiv îi aparține, însă nu știe cum a ajuns în acel loc și nici de unde provin avariile sale;
- pe calea de rulare, au fost identificate două urme de frânare, din direcția orașului Budești (unde locuia concubina inculpatului) către . acesta), ducând spre vegetația de pe câmp, iar autoturismul avariat se afla pe partea stângă în raport cu această direcție de mers;
- pe câmp, au fost puse în evidență urme de turtire a vegetației până la locul unde se afla autoturismul avariat, precum și o bucată din plastic, găsită în vegetație;
- cu ocazia cercetării autoturismului, s-a constatat că portiera stânga față (aferentă locului șoferului) se afla în poziția deschis și nu prezenta urme de forțare a sistemului de închidere, astfel de urme nefiind identificate nici la nivelul bordului și al instalației electrice și că, în interior, pe scaunele din față, erau cioburi de la geamul spart al portierei stânga față, însă nu existau urme de răvășire, iar cheia de pornire a motorului se afla în contact;
- inculpatul, prezent la această cercetare, a recunoscut că el a introdus acea cheie în contact, întrucât dorea să scoată autoturismul pe partea carosabilă, pentru a-l duce la domiciliul său;
- poarta de acces în curtea locuinței inculpatului din . găsită în poziția deschis, neasigurată și fără urme de forțare, iar, în locația respectivă, nu s-au identificat cioburi, neexistând astfel indicii că autoturismul găsit avariat ar fi fost scos din acea curte, fără consimțământul inculpatului, prin efracție;
- inculpatul a fost transportat, cu o autospecială MAI, mai întâi, la sediul Poliției municipiului Oltenița, unde a fost testat cu aparatul alcooltest marca Drager, care a indicat 0,93 mg/l alcool pur în aerul expirat (fila 46, d.u.p.), iar, apoi, la spitalul din aceeași localitate, unde i s-a recoltat o probă de sânge, ocazie cu care a declarat un consum de 300 ml de vin în intervalul orar 11:00 - 14:00, acesta refuzând să i se recolteze și o a doua astfel de probă (filele 45 și 47, d.u.p.);
- analiza probei de sânge recoltate de la inculpat a evidenția, la ora 00:55, o alcoolemie de 1,90 g/l;
- în timpul deplasării către Poliția municipiului Oltenița, inculpatul a recunoscut verbal, semnând fără obiecțiuni procesul-verbal în care sunt consemnate afirmațiile sale, că, în ziua respectivă, la ora 18:30, după ce a consumat băuturi alcoolice, a plecat, ca șofer al autoturismului anterior menționat, către localitatea Budești, circulând pe DN4, iar, apoi, a revenit spre . traseu, unde, la ora 22:30, a pierdut controlul volanului și a ieșit în decor, pe partea stângă a direcției de mers, în apropierea satului Negoiești, fără a reuși să mai repună autoturismul pe partea carosabilă, aceste afirmații coroborându-se întru-totul cu urmele materiale constatate la fața locului de către organele de poliție, în prezența inculpatului, care nu le-a contestat;
- verificările efectuate de către organele de poliție au evidențiat că inculpatul nu figura, în evidențele oficiale, la data faptei, ca posesor de permis de conducere (fila 41, d.u.p.), împrejurare pe care și acesta a recunoscut-o.
Declarațiile inculpatului și ale martorilor propuși de acesta în apărare, N. D. și B. M. (filele 35-36, 38-40, d.u.p.), dovedesc, cu certitudine, completând probatoriul anterior menționat, următoarele aspecte:
- la data de 20 septembrie 2013, inculpatul a plecat, de la locuința lui și a mamei sale (B. M.) din . orei 18:30, după ce, cu puțin timp înainte, a consumat băuturi alcoolice (2 litri de bere, plus vin și must, în cantități neprecizate), deplasându-se în orașul Budești, pentru a-i vizita pe concubina sa (N. D.) și copilul lor minor;
- inculpatul a rămas în locuința concubinei sale din orașul Budești până în jurul orei 22:30, când a plecat spre casă, în .> Apărarea inculpatului, în sensul că, nici la ducere, nici la întoarcere, nu a condus autoturismul marca F. Croma, cu numărul de înmatriculare_ , ci s-a deplasat din . Budești și, apoi, invers, ca pasager, cu alte mijloace de transport, observând, la întoarcere, acel autoturism abandonat, aproape de ., pe marginea drumului și coborând pentru a vedea ce s-a întâmplat, astfel că a fost găsit de către organele de poliție în locul respectiv, este vădit nefondată.
Curtea remarcă, în primul rând, contradicții evidente în declarațiile inculpatului și ale martorilor anterior menționați, cu privire la mijloacele de transport pretins folosite de către cel dintâi pentru deplasarea pe traseul Șoldanu - Budești și retur, împrejurare ce lipsește de credibilitate afirmațiile tuturor.
Astfel, în declarația formulată în fața organelor de poliție și în declarația din cursul judecății în primă instanță (filele 35-36, d.u.p. și 22-23, d.f.), inculpatul a precizat că a plecat din . autoturism, ale cărui marcă și număr de înmatriculare nu le-a reținut, fără a oferi vreo informație care să permită identificarea șoferului și fără a preciza cum a ajuns să fie transportat de către acesta. Inculpatul a mai arătat că, pentru a pleca din orașul Budești, s-a urcat tot într-un autoturism de ocazie, ale cărui marcă și număr de înmatriculare, de asemenea, nu le-a reținut, neoferind, nici de această dată, minime informații care să permită identificarea pretinsului șofer, iar, pe drum, și-a văzut propriul autoturism abandonat și, pentru că a coborât să vadă ce se întâmplase, a fost găsit de către organele de poliție lângă acesta.
În declarațiile date în fața organelor de poliție (filele 38-40, d.u.p.), martora N. D., concubina inculpatului, a susținut că acesta, despre care a constatat, la sosire, în jurul orelor 20:30 - 21:00, că se afla sub influența băuturilor alcoolice, a plecat de la locuința ei din orașul Budești, în jurul orei 22:00, cu un autoturism de ocazie, pe care l-a luat din fața porții acelei locuințe, situată pe DN4. În declarația din cursul judecății în primă instanță (fila 24, d.f.), martora, contrazicând propria afirmație anterioară, dar și susținerea inculpatului, a precizat că acesta, care era „pilit”, a venit și a plecat de la locuința sa din orașul Budești cu microbuzul.
La rândul său, martora B. M., mama inculpatului, contrazicând afirmația acestuia, a precizat, în declarația din cursul judecății în primă instanță (fila 26, d.f.), că fiul său, care era amețit după ce băuse 2 litri de bere împreună cu un vecin, a plecat spre orașul Budești cu un microbuz.
În al doilea rând, Curtea constată că, în declarația deja menționată (filele 35-36, d.u.p.), inculpatul a recunoscut că avea asupra lui cheile autoturismului său și că, până la sosirea organelor de poliție, a pornit acel autoturism, încercând să-l aducă pe partea carosabilă, fără a reuși însă. De asemenea, a recunoscut că, în drum spre municipiul Oltenița, a afirmat, față de organele de poliție care îl transportau, că el a condus autoturismul respectiv înspre și dinspre orașul Budești, motivând că a făcut această afirmație, întrucât, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, nu știa cu exactitate dacă a făcut sau nu acel lucru.
În al treilea rând, Curtea constată că martora B. M. nu a furnizat, în declarația sa, o explicație rezonabilă pentru dispariția din curte a autoturismului aparținând fiului său, după pretinsa plecare a acestuia cu microbuzul, precizând doar că, la un moment dat, nu l-a mai văzut la locul unde era garat și confirmând că primul ei gând, la momentul respectiv, a fost acela că inculpatul însuși a venit cu cineva și l-a luat de acolo, astfel că nu există nici măcar un minim indiciu în sensul însușirii lui frauduloase de către o altă persoană.
Împrejurările certe că inculpatul deținea cheile autoturismului asupra sa (acțiune nejustificată în cazul când deplasarea lui s-ar fi realizat, ca pasager, cu un alt mijloc de transport și, de asemenea, complet ilogică, de vreme ce el nu deținea permis de conducere), că a fost depistat de către organele de poliție lângă acel autoturism (care avea portiera din dreptul șoferului deschisă, iar cheile se aflau în contact), că autoturismul respectiv nu prezenta urme de forțare nici la sistemul de închidere, nici la sistemul de pornire, că avariile sale, prin natura lor și urmele lăsate (cioburi de la geamul spart al aceleiași portiere, aflate pe scaunele din față), nu se puteau produce decât la locul unde a fost identificat, ca urmare a părăsirii violente a părții carosabile și că urmele de frânare identificate pe calea de rulare erau chiar pe direcția de deplasare a inculpatului (dinspre orașul Budești către . afara oricărui dubiu, contrar susținerii sale, că numai el putea fi persoana care l-a condus, declarațiile martorilor propuși în apărare (lipsite de credibilitate, pentru motivele deja arătate) nefiind apte să infirme, în mod convingător, această situație de fapt.
Aspectul, invocat de apărare, al neefectuării unei cercetări criminalistice asupra autoturismului, pentru ca, prin ridicarea de urme papilare, să fie exclusă posibilitatea conducerii lui de către o altă persoană, este nerelevant, câtă vreme probatoriul anterior menționat este suficient pentru a dovedi, cu certitudine, că inculpatul este autorul acțiunii de conducere a autoturismului respectiv, la momentul care interesează cauza, iar, în speță, nu există vreun indiciu care să contureze în mod verosimil, iar nu pur speculativ, teza unui alt potențial făptuitor.
D. urmare, Curtea constată că cererea inculpatului, de achitare, pe temeiul art.396 alin.5 rap. la art.16 alin.1 lit.c din Codul de procedură penală, este nefondată.
Raportat la situația de fapt prezentată și la antecedența penală a inculpatului, condamnat anterior, potrivit fișei de cazier judiciar (fila 54, d.u.p.), pentru săvârșirea unor infracțiuni de aceeași natură cu cele care fac obiectul judecății, la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare (în executarea căreia a fost arestat la data de 09 iunie 2010 și liberat condiționat la data de 24 februarie 2012, cu un rest rămas neexecutat de 470 zile închisoare, împlinit la data de 08 iunie 2013), Curtea constată că prima instanță a stabilit o încadrare juridică legală, identificând, în mod corect, și legea penală mai favorabilă.
Din oficiu, Curtea constată, însă, că pedepsele stabilite de prima instanță sunt exagerate, în raport cu gravitatea concretă a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului și consecințele acestora, în condițiile în care ele s-au petrecut la o oră și pe un drum public cu trafic redus, iar, în afara avariilor suferite de autoturismul condus de inculpat, ca urmare a ieșirii de pe partea carosabilă, ca efect al pierderii controlului asupra direcției de mers, nu au avut alte urmări periculoase.
Având în vedere aceste împrejurări, dar și perseverența inculpatului în a comite infracțiuni la regimul circulației rutiere, prin conducere fără permis și sub influența alcoolului, Curtea, procedând la reindividualizarea pedepselor, potrivit criteriilor prevăzute de art.72 alin.1 din Codul penal 1969, îl va condamna pe acesta la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 (în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr.187/2012) cu aplic. art.37 alin.1 lit.b din Codul penal 1969 și art.5 din Codul penal și, respectiv, la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 (în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr.187/2012) cu aplic. art.37 alin.1 lit.b din Codul penal 1969 și art.5 din Codul penal.
De asemenea, Curtea constată că, în mod nelegal, prima instanță a reținut incidența dispozițiilor art.33 alin.1 lit.a din Codul penal 1969, referitoare la concursul real, întrucât infracțiunile săvârșite de inculpat se află în concurs ideal, potrivit art.33 alin.1 lit.b din același cod, elementul material al laturii obiective a fiecăreia dintre ele concretizându-se într-o acțiune unică (conducerea autoturismului pe un drum public), care, din cauza împrejurărilor în care a avut loc (în lipsa permisului și, respectiv, cu o îmbibație alcoolică în sânge peste limita legală), realizează conținutul constitutiv al ambelor infracțiuni anterior menționate.
În consecință, Curtea, reformând în mod corespunzător sentința penală apelată, va dispune, în temeiul art.33 alin.1 lit.b rap. la art.34 alin.1 lit.b din Codul penal 1969, contopirea celor două pedepse aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare.
Totodată, Curtea constată că, în mod greșit, prima instanță a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza I și lit.c din Codul penal 1969.
Astfel, pe de o parte, natura infracțiunilor săvârșite nu justifică interzicerea dreptului de a alege, iar, pe de altă parte, inculpatul, neavând permis de conducere, nu s-a folosit la comiterea acelor infracțiuni de vreo funcție, profesie sau activitate (în sens de ocupație), care să trebuiască a-i fi interzise din acest motiv.
D. urmare, Curtea, în temeiul art.12 din Legea nr.187/2012 rap. la art.71 din Codul penal 1969, îi va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, numai drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din același cod.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.421 alin.1 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, va admite apelul declarat de inculpatul N. S.-F., va desființa, în parte, sentința penală atacată, în limitele deja precizate și, procedând la rejudecarea în fond a cauzei, după descontopirea pedepsei rezultante aplicate prin sentința respectivă, va hotărî în sensul celor anterior menționate.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în privința cărora nu se constată motive de reformare și care nu contravin deciziei Curții.
În temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului admis al inculpatului vor rămâne în sarcina statului, onorariul parțial al apărătorului din oficiu, desemnat pentru acesta până la prezentarea avocatului său ales, urmând să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției, potrivit art.272 alin.1 și alin.2 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.421 alin.1 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, admite apelul declarat de inculpatul N. S.-F. împotriva Sentinței penale nr.127 din data de 20 mai 2015, pronunțată de Judecătoria Oltenița în Dosarul nr._ .
Desființează, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare și repune în individualitatea lor pedepsele componente, astfel: pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 (în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr.187/2012) cu aplic. art.37 alin.1 lit.b din Codul penal 1969 și art.5 din Codul penal și, respectiv, pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 (în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr.187/2012) cu aplic. art.37 alin.1 lit.b din Codul penal 1969 și art.5 din Codul penal.
În temeiul art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 (în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr.187/2012) cu aplic. art.37 alin.1 lit.b din Codul penal 1969 și art.5 din Codul penal, condamnă pe inculpatul N. S.-F. la o pedeapsă de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice, fără permis de conducere.
În temeiul art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 (în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr.187/2012) cu aplic. art.37 alin.1 lit.b din Codul penal 1969 și art.5 din Codul penal, condamnă pe inculpatul N. S.-F. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
În temeiul art.33 alin.1 lit.b rap. la art.34 alin.1 lit.b din Codul penal 1969, contopește cele două pedepse, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art.12 din Legea nr.187/2012 rap. la art.71 din Codul penal 1969, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din Codul penal 1969, ca pedeapsă accesorie.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
În temeiul art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare aferente apelului inculpatului rămân în sarcina statului.
Onorariul parțial al apărătorului din oficiu, în cuantum de 65 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 01 octombrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
O. R.-N. C.-V. G.
GREFIER,
D. S.
Red.jud.C.V.G. / Th.red.jud.C.V.G./gref.V.M.C.
Ex.2 / 27 octombrie 2015
Judecătoria Oltenița - jud.V.C.
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1246/2015.... | Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 1343/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
