Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.). Decizia nr. 874/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 874/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 4256/312/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(1622/2015)
DECIZIA PENALĂ NR. 874/A
Ședința publică din 10.06.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – T. G.
JUDECĂTOR – M. M. A.
GREFIER – S. V.-V.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror A. C..
Pe rol se află pronunțarea cu privire la soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de partea civilă P. O., împotriva sentinței penale nr. 4/05.01.2015, pronunțată de Judecătoria Slobozia, în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile asupra fondului cauzei au avut loc la data de 03.06.2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 10.06.2015, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.4 din 05.01.2015, pronunțată de Judecătoria Slobozia, în baza art. 19, art. 86 și art. 397 cod de procedură penală, raportat la art. 1357 din codul civil, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P. O. și a fost obligat inculpatul N. D. C., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. E. România asigurare Reasigurare S.A., la plata către partea civilă P. O. a sumelor de 21.500 lei reprezentând daune materiale și 10.000 lei reprezentând daune morale.
În baza art. 19, art. 86 și art. 397 din noul Cod de procedură penală raportat la art. 1357 din Codul civil și art. 313 din Legea 95/2006, au fost admise acțiunile civile formulate de părțile civile S. Județean de Ambulanță Ialomița, S. Județean de Urgență Slobozia și S. C. de Urgență București și a fost obligat inculpatul N. D. C. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. E. România Asigurare Reasigurare S.A., la plata către părțile civile a următoarelor sume de bani titlu de despăgubiri materiale: 135,76 lei către partea civilă S. Județean de Ambulanță Ialomița, 40,28 lei către partea civilă S. Județean de Urgență Slobozia și 20.950,69 lei către partea civilă S. C. de Urgență București.
În baza art. 276 alin. 1, 2 și 4 C. pr. pen. a fost obligat inculpatul N. D. C. în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. E. România Asigurare Reasigurare S.A. la plata sumei de 4.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă P. O..
În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în cuantum de 150 lei au rămas în sarcina acestuia.
Prima instanță a reținut că prin încheierea de ședință din data de 16.06.2014, în dosarul nr._ al Judecătoriei Slobozia privind pe inculpatul N. D. C., trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 al. 2 și 4 Cod penal, s-a dispus disjungerea laturii civile a cauzei și formarea unui nou dosar în vederea soluționării acesteia.
Analizând ansamblul materialului probator administrat pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, instanța a constatat următoarele:
Prin sentința penală nr. 786/20.06.2014 a Judecătoriei Slobozia, în dosarul nr._, inculpatul N. D. C. a fost condamnat, în baza art. 184 alin. 2 și 4 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 cod de procedură penală, la pedeapsa de 1 an închisoare.
Totodată, în baza art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr.195/2002, cu aplicarea art. 396 alin. 10 cod de procedură penală, inculpatul N. D. C. a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare.
În baza art. 34 din vechiul cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate, respectiv pedeapsa de 1 an închisoare și pedeapsa de 8 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an închisoare, iar în baza art. 81 din vechiul cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit in condițiile art. 82 din vechiul cod penal.
În motivarea acestei soluții, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 11.07.2012, inculpatul N. D. C. s-a deplasat însoțit de persoana vătămată P. O., conducând autoutilitara marca Renault cu numărul de înmatriculare_ , pe DJ 203 F, cu intenția de a ajunge în . acestei localități, iar pe fondul lipsei de cunoștințe necesare conducerii unui autovehicul, acesta nefiind posesor al unui permis de conducere, a pierdut controlul volanului, autoutilitara derapând și părăsind partea carosabilă a drumului. După ce a derapat, autoutilitara a intrat în contact cu un copac aflat pe marginea acestui drum, în urma impactului persoana vătămată fiind proiectată, prin parbriz, în afara cabinei autoutilitarei.
În urma acestui accident a rezultat vătămarea corporală a persoanei vătămate, care a suferit leziuni ce au necesitat un număr de 65-70 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
S-a stabilit și faptul că inculpatul nu deține permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, fapt confirmat și prin adresa Serviciului Rutier din cadrul I.P.J. Ialomița aflată la dosarul cauzei.
Fapta a fost reținută în sarcina inculpatului în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: proces-verbal de constatare; declarațiile învinuitului; declarațiile martorilor; raport de expertiză medico-legală și celelalte înscrisuri atașate la dosar.
Cu privire la latura civilă, persoana vătămată P. O. a solicitat daune materiale, constituite din:
- suma 6878 lei ce reprezintă suma cu care a vândut un teren agricol, pentru a-și putea susține cheltuielile pe perioada spitalizării;
- suma de 9800 lei ce reprezintă suma corespunzătoare pensiei minime sociale, in cuantum de 350 lei, la care apreciază că este îndreptățit in urma invalidității dobândite ca urmare a accidentului pe care l-a suferit și este calculată de la data producerii evenimentului,11.07.2012 și până in prezent 15.12.2014 ( 27 luni x 350 lei = 9800 lei).
- suma de_ lei, reprezintă cheltuielile aferente sporirii nevoilor de viață, așa cum sunt ele reglementate de art. 1387 si urm. C.Civil.
Ca temei legal pentru solicitările de mai sus, au fost invocate H.G. nr. 871/2013 privind salariul minim brut lunar, Decizia Curții Constituționale nr. 680/09.08.2012 care stabilește pensia minima sociala garantata precum și art. 1387 și 1388 Cod Civil.
Totodată acesta a solicitat daune morale în cuantum de 50.000 de euro, reprezentând daune pentru restrângerea posibilităților sale de a se bucura de viață, de a avea parte din plin de satisfacțiile materiale si spirituale pe care aceasta i le putea oferi. Totodată, daunele morale trebuie sa acopere si afectarea situației familiale, profesionale si sociale, precum și afectarea perspectivelor de evoluție.
Tot sub aspectul laturii civile, S. Județean de Urgență Slobozia a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 40,28 lei, fiind atașate dovezile prin care a făcut dovada prestațiilor medico-sanitare acordate de către S. Județean de Urgență Slobozia-Ialomița persoanei vătămate.
Totodată, S. C. de Urgență București a precizat că înțelege să se constituie parte civilă pentru suma de_,69 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate pentru pacientul P. O., internat în intervalul 11.07-21.08.2012 în cadrul secției ortopedie 1.
De asemenea, s-a constituit ca parte civilă și S. Județean de Ambulanță Ialomița, apreciind cuantumul despăgubirilor reprezentând prestații medicale acordate la suma de 135,76 lei.
Din probele administrate in cauza rezulta faptul că partea civilă P. O. a suferit în mod real un prejudiciu, instanța constatând ca sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, urmând ca inculpatul sa fie obligat la repararea prejudiciului produs, în baza art. 19 și art. 397 din noul Cod de procedură penală raportat la art. 1357 Cod civil.
La aprecierea cuantumului daunelor materiale și morale la care va fi obligat să le plătească inculpatul părții civile P. O., instanța a avut în vedere împrejurările concrete ale săvârșirii faptei de vătămare corporală din culpă.
Din declarațiile inculpatului și ale părții vătămate rezultă că la data de 11.07.2012, aceștia au consumat împreună băuturi alcoolice, în intervalul de timp cuprins între prânz și ora producerii accidentului rutier (cu aproximație în intervalul orar 12-16), după care au urcat împreună în autoutilitara aparținând inculpatului și deplasându-se pe drumurile publice.
Astfel, persoana vătămată P. O. și-a asumat riscul producerii evenimentului rutier, ori putea să prevadă riscul apariției unui astfel de eveniment, având în vedere că, chiar și în situația în care nu ar fi cunoscut că inculpatul nu deține permis de conducere, a consumat împreună cu acesta băuturi alcoolice, consimțind să se deplaseze ulterior cu același autovehicul, condus de inculpat.
În concluzie, la stabilirea cuantumului daunelor materiale și morale, instanța va avea în vedere și culpa persoanei vătămate în producerea prejudiciului, urmând a face aplicarea în cauză a prevederilor art. 1371 cod civil, conform căruia, în cazul în care victima a contribuit cu intenție sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deși putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ținut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o.
Cu privire la cuantumul despăgubirilor materiale ce urmează a fi achitate de inculpat, in raport de actele aflate la dosar precum și de înscrisurile depuse de persoana vătămată în dovedirea acestora, fapta comisă și consecințele produse, instanța a acordat părții civile suma de 21.500 lei.
Instanța, analizând înscrisurile existente la dosar, a apreciat că din cuprinsul acestora nu rezultă în mod cert faptul că suma de bani obținută în schimbul terenului vândut de mama părții civile P. O. a fost folosită în scopul îngrijirii medicale a acestuia. Totodată, s-a constatat că terenul nu a fost efectiv vândut, ci a fost scos din patrimoniul acesteia prin hotărâre judecătorească, pronunțată în anul 2013.
Totodată, instanța a apreciat că inculpatul nu poate fi obligat la plata către partea civilă P. O. a unor sume care să reprezinte pensie minimă socială. Astfel, pentru obținerea unui astfel de venit, partea civilă trebuie să urmeze o procedură prealabilă stabilită în mod concret de legislația în domeniu, procedură pe care aceasta nu a făcut dovada că ar fi îndeplinit-o.
Din raportul de expertiză medicală întocmit de Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă a rezultat faptul că partea civilă se încadrează la gradul III de invaliditate, având pierdută cel puțin pe jumătate capacitatea de muncă.
Conform art. 69 din Legea nr.263/2010, persoana cu un asemenea grad de invaliditate poate să presteze o activitate profesională corespunzătoare a cel mult jumătate din timpul normal de lucru.
Instanța a mai reținut și că partea civilă P. O. nu are calificare profesională și nu este încadrat în muncă.
Tot la aprecierea daunelor materiale, instanța a avut în vedere și culpa părții civile referitor la producerea urmărilor vătămătoare, urmând astfel a reduce sumele acordate cu titlu de despăgubiri materiale, stabilind astfel cuantumul menționat anterior.
În ceea ce privește prejudiciul moral suferit de partea vătămată, instanța a apreciat că acesta reprezintă rezultatul dăunător direct de natură nepatrimonială, al faptei ilicite si culpabile a inculpatului, prin care se aduce o vătămare valorilor și drepturilor extrapatrimoniale care sunt strâns legate de personalitatea umană.
În speță, instanța a considerat că daunele morale reprezintă satisfacții echitabile destinate a compensa material suferințele fizice și psihice ale părții vătămate, urmare a faptei prejudiciabile a inculpatului și că orice suferință fizica presupune și o suferință psihică ce se constituie într-un prejudiciu nepatrimonial pretinzând reparație.
Instanța a avut în vedere pe de o parte, că prin acordarea daunelor morale se urmărește a se da și părții vătămate, ca persoana prejudiciată, o satisfacție echitabilă iar pe de altă parte, că acestea constituie și o sancțiune pentru inculpat, ca autor al faptei ilicite, în scopul de a contribui la prevenirea eficientă a unor fapte similare în viitor.
Instanța a apreciat că despăgubirile civile acordate cu titlu de daune morale nu sunt destinate să repună persoana vătămată în situația anterioară săvârșirii infracțiunii (care în speță nu ar mai fi posibilă), ci reprezintă o compensare patrimonială adecvată a prejudiciului de ordin moral suferit de aceasta din urma, nefiind vorba nici de o reparare integrala, atâta timp cât nu se poate repara integral ceea ce nu are corespondent pecuniar.
Recunoașterea in patrimoniul persoanei vătămate, constituită parte civilă în procesul penal, a unui drept de despăgubire se justifica prin aceea ca instanța a dorit sa ofere acesteia o satisfacție care să compenseze efectul vătămării, fără a-l face însă să dispară.
Cât privește cuantumul daunelor morale acordate, în lipsa unor criterii legale certe și obligatorii, având in vedere si împrejurarea că aceste sume nu trebuie să constituie nici sancțiuni excesive pentru autorul faptei ilicite și nici venituri nejustificate pentru victima prejudiciului precum și principiul potrivit căruia stabilirea indemnizației destinate reparării prejudiciului moral se face in funcție de gravitatea prejudiciului moral si in conformitate cu principiul echității, instanța a apreciat suma acordată cu titlu de daune morale ca fiind o satisfacție echitabilă a prejudiciului moral suferit de persoana vătămată în condițiile din speța de față .
În concret, instanța a apreciat suma de 10.000 lei ca fiind o reparație adecvată a prejudiciului de ordin moral suferit de persoana vătămată, urmare a faptei inculpatului, având în vedere, însă, faptul că aceasta putea evita producerea rezultatului vătămător pentru sine.
Echivalentul în lei a sumei de 50.000 de euro pretinsă de persoana vătămată cu acest titlu este evident mult prea mare, având în vedere că este vorba de o faptă comisă din culpă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel partea civilă P. O. solicitând, în esență, majorarea despăgubirilor acordate.. În motivele de apel depuse la dosar, partea civilă a arătat că a avut o culpă comună cu inculpatul în producerea accidentului, că inculpatul nu a fost cercetat sau condamnat pentru conducere sub influența alcoolului. A mai solicitat să fie întregite cheltuielile de judecată pe care instanța de fond nu le-a acordat în totalitate.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu, conform art.417 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată că apelurile părților civile sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect, pe baza evaluării probelor administrate în cauză, situația de fapt, Curtea însușindu-și în întregime motivarea sentinței atacate, sub acest aspect, pe care nu o va relua, urmând a răspunde punctual motivelor de apel formulate.
În acord cu prima instanță, Curtea reține întrunirea în speță a condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale, respectiv existența prejudiciului suferit de părțile civile, a faptei ilicite săvârșite de inculpat, a legăturii de cauzalitate între această faptă și prejudiciu, precum și a vinovăției inculpatului în săvârșirea faptei, vinovăție care îmbracă forma culpei.
Cu privire la motivele de apel ale părții civile referitoare la despăgubirile pentru repararea prejudiciilor morale, Curtea reține că acestea din urmă sunt dificil de stabilit, în absența unor probe materiale judecătorul fiind singurul care, în raport cu consecințele, pe oricare plan, suferite de partea civilă, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze pentru partea civilă ceea ce îi lipsește ca urmare a faptei săvârșite de inculpat.
Internarea în spital și intervențiile chirurgicale suferite, prejudiciul fiziologic încercat de partea civilă, constând în privarea acesteia, cel puțin temporar, de avantajele unei vieți normale, pretind acordarea unei compensații bănești corespunzătoare, stabilită într-un cuantum suficient pentru a constitui o justă reparație, care, coroborată cu sancțiunea de drept penal aplicată, să ofere o necesară satisfacție.
Este adevărat că, după cum a reținut și prima instanță, la data de 11.07.2012, inculpatul și persoana vătămată au consumat împreună băuturi alcoolice, în intervalul de timp cuprins între prânz și ora producerii accidentului rutier (cu aproximație în intervalul orar 12-16), după care au urcat împreună în autoutilitara aparținând inculpatului, deplasându-se pe drumurile publice.
Însă, în aprecierea cuantumului daunelor moale, trebuie avut în vedere, în primul rând, că în urma accidentului suferit partea civilă a suferit leziuni traumatice necesitând 65-70 de zile îngrijiri medicale, pierzându-și cel puțin de jumătate capacitatea de muncă și încadrându-se în gradul III de invaliditate.
Astfel, Curtea apreciază că în cauză se justifică acordarea daunelor morale ca pretium doloris, în compensarea traumelor psihice suferite de persoana vătămată ca urmare a faptei inculpatului, în cuantum de 15.000 Euro.
Cu privire la daunele materiale solicitate, în acord cu prima instanță, reține că din probele administrate nu rezultă în mod cert faptul că suma de bani obținută în schimbul terenului vândut de mama părții civile P. O. a fost folosită în scopul îngrijirii medicale a acestuia. Totodată, inculpatul nu poate fi obligat la plata către partea civilă P. O. a unor sume care să reprezinte pensie minimă socială. Partea civilă P. O. nu are calificare profesională și nu este încadrat în muncă, despăgubirile periodice fiind menite să le suplinească pe cele pe care persoana vătămată nu le mai poate obține ca urmare a faptei inculpatului, accidentul suferit neputându-se transforma într-un mijloc de obținere – pe seama persoanei culpabile – a unor venituri pe care persoana nu le avea anterior. Dovadă și modalitățile de stabilire a pierderii și a nerealizării câștigului din muncă, prevăzută la art. 1388 C.civ.
Așa fiind, Curtea în baza art.421 pct. 2 lit. a) C.p.p., va admite apelul declarat de partea civilă P. O. împotriva sentinței penale nr. 4/05.01.2015 pronunțată de Judecătoria Slobozia, în dosarul nr._, desființează în parte hotărârea apelată și, rejudecând:
Va majora cuantumul sumei de bani acordate părții civile cu titlu de daune morale, de la 10.000 lei la 15.000 Euro.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C.p.p., admite apelul declarat de partea civilă P. O. împotriva sentinței penale nr. 4/05.01.2015 pronunțată de Judecătoria Slobozia, în dosarul nr._, desființează în parte hotărârea apelată și, rejudecând:
Majorează cuantumul sumei de bani acordate părții civile cu titlu de daune morale, de la 10.000 lei la 15.000 Euro.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.06.2015
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
T. GeorgianaMihalcea M. A.
GREFIER,
S. V. V.
Red. T.G. / Dact. A.L. 2 ex.
Jud. Slobozia – jud.: L. C.
| ← Tâlhărie calificată (art.234 NCP). Decizia nr. 836/2015.... | Mandat european de arestare. Sentința nr. 112/2015. Curtea de... → |
|---|
