Luarea de mită (art.289 NCP). Decizia nr. 847/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 847/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 951/87/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECTIA I-A PENALA
DOSAR NR._
Nr. vechi 1870/2015
DECIZIA PENALĂ NR. 847
Ședința publică din data de 16.06.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - P. V. A.
JUDECĂTOR – C. E. R.
GREFIER – R. D. C.
Ministerul Public, P. de pe lângă ÎCCJ-DNA, a fost reprezentat de procuror A. E..
Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul-revizuent C. O. E., împotriva sentinței penale nr. 48/28.04.2015 a Tribunalului Teleorman.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul-revizuient C. O. E. împotriva sentinței penale nr.48/28.04.2015 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa apelantului revizuient C. O. E., pentru care a răspuns avocat din oficiu S. I. cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr. 8094/09.06.2015 depusă la dosar și apărător ales, avocat H. M. A. cu împuternicire avocațială nr._/16.06.2015 atașată la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat depunerea la dosar a motivelor de apel din partea apelantului revizuent, după care,
Curtea, în temeiul art.91 alin.4 NCPP, constată încetată delegația apărătorului din oficiu al apelantului revizuent C. O. E., față de prezența apărătorului ales al acestuia.
Nefiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Apărătorul ales al apelantului revizuent, având cuvântul, susține că instanța de fond a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă fără să motiveze hotărârea pronunțată.
După reproducerea art.453 Cod procedură penală, instanța de fond afirmă că motivul de revizuire nu se încadrează printre motivele prevăzute de lege.
În opinia sa, instanța de fond putea observa motivul de revizuire invocat de apărare, respectiv cel prev. de art.453 alin.1 lit. a Cod procedură penală în sensul că au apărut fapte sau împrejurări necunoscute de instanță la momentul pronunțării hotărârii și care pun în discuție temeinicia acesteia precum și date și împrejurări noi care nu au putut fi prezentate în fața instanței care a judecat cauza în fond.
Aceste împrejurări se referă la faptul că cele două persoane a căror audiere ar putea crea o altă lumină în cauză, erau soțiile celor doi inculpați care nu au dorit să dea declarații.
După rămânerea definitivă a hotărârii, cele două persoane au decis să dea declarații în prezenta cauză și astfel cum rezultă din depozițiile extrajudiciare, suntem în prezența unei situații de fapt diametral opusă, comparativ cu cea reținută de instanță.
Esența este că manopera și materialele considerate obiect al mitei au fost plătite de celălalt coinculpat.
Atât instanța de fond cât și instanța de apel s-au bazat pe împrejurări indirecte și totodată, niciuna dintre cele două instanțe nu a audiat nemijlocit persoanele care au avut calitatea de martor și nici pe ceilalți inculpați.
Astfel, cele două condiții prev. de art.453 alin.1 lit. a Cod procedură penală sunt îndeplinite, întrucât acele împrejurări nu au fost cunoscute de instanță și aceste împrejurări noi pot dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare.
Raportat la practica judiciară, acuzarea susține de multe ori că ar exista o prelungire a probațiunii care nu este permisă în această cale de atac.
Aceste împrejurări relevate și depozițiile care le confirmă nu au putut fi controlate de apărare pentru a putea fi propuse în fața instanțelor ca probe care să fie administrate și să se afle adevărul într-o cauză.
Astfel cum se arată într-o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adevărul trebuie să triumfe și chiar dacă instanțele au cunoscut faptele probatorii, dacă nu au cunoscut acele împrejurări importante care pot schimba soluția pe fond, revizuirea este admisibilă.
Concluzionând, solicită admiterea apelului, apreciind că motivul de revizuire invocat se încadrează printre cele prevăzute în Codul de procedură penală pentru admisibilitatea revizuirii, desființarea hotărârii atacate și începerea judecății.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea apelului ca nefondat având în vedere că din probele administrate și care au condus la stabilirea situației de fapt ce a avut la bază pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare a inculpatului, a rezultat că în perioada de edificare a construcției aparținând inculpatului P. P. de către ElectroVâlcea SRL, între o primărie și C. E. se afla în derulare un contract și se purtau discuții cu privire la modalitatea de participare și de obținere de lucrări de achiziție publică cu referire la contractul din data de 09.09.2009 având ca obiect canalizare și epurare ape menajere.
Hotărârea pronunțată de către Tribunalul Teleorman, respectiv sentința penală nr.48/28.04.2015 este legală și temeinică, instanța arătând în mod corect că nu este incident niciunul din cazurile limitativ prevăzute de art.453 Cod procedură penală, inclusiv cel prevăzut de litera a a acestui articol prevăzut de Codul de Procedură Penală.
Mai mult, nu au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale, iar faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu conduc în mod evident la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea.
Nu este incident acest caz întrucât nu s-au descoperit fapte și împrejurări noi, iar cele invocate nu dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză, având în vedere că inculpaților le-a fost garantat dreptul la apărare, inclusiv prin încuviințarea de administrarea de probe.
Chiar dacă s-ar admite împrejurările invocate de revizuent, acestea nu sunt de natură să ducă la schimbarea situației de fapt reținută de instanțe în mod definitiv, avându-se în vedere că se invocă aspecte ulterioare.
În această cale de atac extraordinară nu se poate admite o prelungire a probațiunii ce a fost avută în vedere la soluționarea cauzei pe fond, iar depozițiile acestor martori sunt efectuate pro causa, ulterior observării soluției de condamnare de către inculpat.
Astfel, în temeiul art.421pct.1 lit. b Cod procedură penală solicită respingerea apelului ca nefondat și obligarea revizuentului la cheltuieli judiciare către stat.
CURTEA:
Prin sentința penală nr. 48/28.04.2015 a Tribunalului Teleorman a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul C. O. E., împotriva sentinței penale nr.62 pronunțată la data de 27.05.2014 de Tribunalul Teleorman, definitivă prin decizia penală nr.254/A din 16.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art.453 Cod Procedură Penală, „Revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.”
În speță, s-a constatat că revizuientul, prin motivele invocate nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute de disp. art. 453 Cod Procedură Penală, astfel că instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de al.3 al art.459 Cod Procedură Penală.
Față de cele expuse, în baza dispozițiilor art.499 al.5 Cod Procedură Penală instanța de fond a respins ca inadmisibilă cererea formulată.
În baza art.275 al.2 Cod Procedură Penală a obligat revizuientul la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, apelantul-revizuient C. O. E., solicitând, admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și rejudecând pe fond, admiterea în principiu a cererii de revizuire formulate și trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului la prima instanță, pentru a i se da posibilitatea să-și probeze nevinovăția.
Examinand sentința atacata, pe baza actelor si lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum si conform art. 417 și urm. NCPP, Curtea constata urmatoarele:
Analizând apelul dedus judecății, Curtea reține că revizuentul nu a invocat fapte sau împrejurări necunoscute de instanță la soluționarea în fond a cauzei, care să determine incidența dispozițiilor art. 453 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, mărginindu-se la a solicita administrarea unor noi probe.
Curtea subliniază că revizuirea este mijlocul procesual prin care sunt atacate hotărârile judecătorești care conțin grave erori de fapt. Revizuirea unei hotărâri penale rămase definitive poate avea loc numai în situația în care există vreunul din cazurile prevăzute limitativ de disp. art. 453 C.proc.pen.
Articolul 453 C.proc.pen. prevede că descoperirea de fapte sau împrejurări noi constituie motiv de revizuire numai dacă pe baza lor se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare.
În opinia Curții, este esențial a nu se face confuzie între mijloacele de probă și obiectul probațiunii.
Mijloacele de probă sunt mijloace prevăzute de lege prin care se stabilesc faptele sau împrejurările ce constituie probe. Codul de procedură penală consacră principiul legalității mijloacelor de probă, putând fi folosite în procesul penal numai mijloacele de probă strict și limitativ prevăzute de legea procesual penală. Sunt mijloace de probă: declarațiile suspectului sau inculpatului, declarațiile persoanei vătămate, ale părții civile, declarațiile martorilor, înscrisurile, mijloacele materiale de probă, fotografiile.
Obiectul probațiunii constă în stabilirea faptelor și împrejurărilor ce constituie temeiul de fapt al acțiunii penale sau civile, prin administrarea probelor; acesta este obiectul abstract al probațiunii care se raportează la fondul cauzei penale. Obiectul concret al probațiunii se raportează la faptele sau împrejurările de fapt ce trebuie dovedite într-o anumită cauză penală.
În speță, împrejurarea că, în dovedirea susținerilor sale, condamnatul a solicitat administrarea de noi probe, deci o prelungire a probatoriului pentru fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate în căile ordinare de atac, nu poate constitui motiv de revizuire conform art. 453 C.proc.pen., deoarece textul articolului – în alin. 1 lit. a – prevede ca faptele și împrejurările invocate, deci faptele probatorii, să fie noi, și nu mijloacele de probă.
Împrejurarea că instanțele au dat probatoriilor altă interpretare decât cea dorită de revizuient nu poate conduce la alt tratament și nu poate transforma revizuirea într-o cale de reformare.
În opinia Curții, nu se poate ajunge pe calea revizuirii la reinterpretarea probatoriului administrat în cauză sau la suplimentarea probațiunii, pe aspecte de fapt avute în vedere de instanța care a judecat cauza.
Împrejurările invocate de către apelantul-revizuient ca reprezentând temei legal pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire cu consecința soluționării pe fond a acesteia și ulterior, rejudecarea pe fond a cauzei în care a fost condamnat, nu pot constitui în opinia Curții, fapte sau împrejurări necunoscute de instanță la momentul pronunțării hotărârii și care să fie de natură să aducă atingere temeiniciei acesteia, ori date și împrejurări noi care nu au putut fi prezentate în fața instanței care a judecat cauza în fond.
Astfel, faptul că cele două persoane (soțiile inculpaților), a căror audiere, potrivit susținerilor apelantului-revizuient ar putea determina reținerea unei alte situații de fapt, decât cea care a generat condamnarea sa, nu au dorit să dea declarații la momentul soluționării pe fond a cauzei, pentru ca ulterior, după observarea soluției de condamnare a inculpaților, să revină asupra poziției procesuale inițiale, nu reprezintă o situație încadrabilă în textul de lege invocat ca tremei de drept al cererii formulate.
Dacă s-ar aprecia în acest sens, s-ar ajunge ca pe calea revizuirii să se dea posibilitatea rejudecării pe fond a unui dosar, pornind de la simplul motiv al reanalizării și reaprecierii păoziției procesuale inițiale aunor perosnae care au avut prilejul de a fi audiate în primul ciclu procesual dar au înțele la acel moment să se prevaleze de dreptul la tăcere.
Or, este evident, că în aceste condiții, s-ar ajunge la adevărate abuzuri procesuale fără nici un temei legal, întrucât revizuirea ca și cale extraordinară de atac nu poate fi transformată într-o ocazie de rejudecare a cauzei, la bunul plac al unor martori care deși au cunoscut împrejurări relevante pentru soluționarea dosarului nu au înțeles să prezinte aceste împrejurări, iar ulterior, raportat la soluția pronunțată, înțeleg să-și reconsidere poziția procesuală inițială.
În speță, Curtea observă că după rămânerea definitivă a hotărârii, cele două persoane au decis să dea declarații în prezenta cauză consemnate în cuprinsul unor depoziții extrajudiciare, prin care au încercat să demonstreze că situația de fapt reală este diametral opusă, de cea reținută de instanța de condamnare.
În contextul în care atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de apel acestea au avut prilejul de a fi audiate nemijlocit, însă s-au prevalat de dreptul la tăcere, a aprecia la acest moment că aspectele susținute în declarațiile extrajudiciare constituie fapte și împrejurări necunoscute de instanță la momentul soluționării pe fond a cauzei, ar echivala cu o interpretarea nelegală a disp. art. 453 al. 1 lit. a C.p.p. contrară voinței legiuitorului.
Astfel, Curtea apreciază că nu este incident acest caz de revizuire, întrucât nu s-au descoperit fapte și împrejurări noi, iar cele invocate nu dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză, având în vedere că inculpaților le-a fost garantat dreptul la apărare, inclusiv prin încuviințarea administrării probelor solicitate.
Chiar dacă s-ar admite ca pertinente susținerile invocate de revizuent, acestea nu sunt de natură să determine schimbarea situației de fapt reținută de instanțe în mod definitiv, având în vedere că respectivele aspecte au fost verificate pe baza probelor administrate la momentul condamnării.
Mai mult, Curtea subliniază că în această cale de atac extraordinară nu se poate admite o prelungire a probațiunii ce a fost avută în vedere la soluționarea cauzei pe fond, iar depozițiile acestor martori sunt efectuate pro causa, ulterior observării soluției de condamnare a inculpaților.
Așadar, în speță, nu este incident cazul de revizuire prev. de art. 453 alin. 1 lit. a C.proc.pen.
Pentru a fi aplicabil este necesar să fie descoperite fapte sau împrejurări (fapte probatorii) noi, necunoscute de către instanță la data judecării cauzei care să conducă, singure sau prin coroborarea cu alte probe la dovedirea netemeiniciei hotărârii de condamnare, ceea ce ar presupune pronunțarea unei soluții diametral opuse celei care a fost dispusă prin hotărârea a cărei revizuire se cere. Probele trebuie să fie noi, iar nu mijloacele de probă prin care se administrează probe deja cunoscute.
Deoarece în cauză nu este incident niciunul din motivele de revizuire prevăzute de art. 453 C.proc.pen., Curtea apreciază că prima instanță în mod corect a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.
Curtea are în vedere și Decizia nr. LX/2007, în care Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii, cu privire la modul de soluționare a cererii de revizuire în cazul în care motivul invocat nu se încadrează în cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 394 din Vechiul C.proc.pen. și a decis că cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 din Vechiul Cod de procedură penală este inadmisibilă.
În consecință, în baza art.421 pct. 1 lit. b NCPP, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-revizuient C. O. E., împotriva sentinței penale nr. 48/28.04.2015 a Tribunalului Teleorman.
Văzând și disp. art. 275 al. 2 NCPP
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.421 pct. 1 lit. b NCPP respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-revizuient C. O. E., împotriva sentinței penale nr. 48/28.04.2015 a Tribunalului Teleorman.
În baza art. 275 al. 2 NCPP obligă apelantul la 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 130 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.06.2015.
Președinte, Judecător,
P. V. A. C. E. R.
Grefier,
R. D. C.
Tehn. CER
2 ex./17.06.2015
Dos. fond nr._ - Tribunalul Teleorman
Jud. fond – I. M.
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 112/2015. Curtea de... | Violare de domiciliu. Art.224 NCP. Decizia nr. 848/2015. Curtea... → |
|---|
