Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr. 946/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 946/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 8677/299/2015
DOSAR NR._ ( 1963/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.946/A
Ședința publică de la 23.06.2015
Curtea constituită din:
P. - D. L.
JUDECĂTOR - L. C. N.
GREFIER - S. N.
* * * * * *
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sector 1 București împotriva sentinței penale nr.189/31.03.2015 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul inculpat B. V., personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului declarat de P..
Reprezentantul Ministerului Public, față de decizia Curții Constituționale nr.235/07.04.2015 solicită să se constate ca în mod greșit s-a admis acordul de vinovăție de către instanța de fond având în vedere pedeapsa aplicata inculpatului care este prea blânda, față de perioada îndelungata in care s-a comis infracțiunea, respectiv de 3 ani, cantitățile lipsă în gestiune fiind foarte mari, prejudicial fiind semnificativ. Arată că în mod nelegal la P., nu s-a inserat in obligație condiția prevăzuta de art.93 alin.2 Cod penal. In subsidiar, critica omisiunea instanței de fond de a da spre executare si pedepse accesorii si complementare, stabilite prin acord, conform art.66 lit.a,b si k din Codul penal.
Intimatul inculpat B. V., în ultimul cuvânt, arată că nu are nimic de adăugat.
CURTEA ,
Prin sentința penală nr. 189/31 martie 2015 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, în baza art. 485 alin. 1 litera a C.p.p., a fost admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București și inculpatul B. V..
În baza art. 298 Cod penal, l-a condamnat pe inculpatul B. V. la 2 ani închisoare pentru infracțiunea de neglijență în serviciu.
În baza art. 91 alin. 1 Cod penal, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani iar în baza art. 93 alin. 1 Cod penal, a stabilit în sarcina inculpatului o . măsuri de supraveghere( să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de consilierul de probațiune, să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa, să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, să comunice schimbarea locului de muncă, să comunice informații și documente de natură a permite controlul mjloacelor sale de existență).
În baza art. 93 alin. 2 litera b Cod penal, a impus inculpatului să execute obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune București sau organizat în colaborare cu instituții de comunitate.
A fost obligat ca pe durata termenului de supraveghere să presteze 100 de zile lucrătoare, muncă în folosul comunității, la ADP sector 1 sau Direcția Generală de Poliție Comunitară sector 1.
În baza art. 486 alin. 2 C.p.p. a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de C. Națională de Căi Ferate CFR SA.
A obliagt inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, P. de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București a sesizat această instanță, la data de 3 februarie 2015, cu un acord de recunoaștere a vinovăției, încheiat cu inculpatul B. V., cercetat pentru infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 289 Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că, în perioada 2007-2010, în calitatea sa de șef și gestionar al Districtului nr. 5 din cadrul CNCFR SA –Regionala București, secția L2 București, și-a încălcat din culpă atribuțiile de serviciu, în sensul că nu a gestionat și administrat eficient mijloacele fixe ale societății aflate în gestiunea sa, constatându-se o lipsă în gestiune de 119 206 kg șină cale ferată, 31 446 kg material mărunt de cale aferent, precum și 130 .892 kg fier vechi, rezultat din înlocuirea materialelor de cale ferată, prejudiciul cauzat de inculpat fiind de 803 753,51 lei.
După sesizarea instanței cu acordul de recunoaștere a vinovăției, s-a procedat potrivit art. 484 C.p.p., inculpatul fiind ascultat, ocazie cu care a recunoscut fapta de care este acuzat și a solicitat să se ia act de acordul de recunoaștere a vinovăției.
Examinând acordul de recunoaștere a vinovăției cu care a fost investită, instanța de fond a reținut că, infracțiunea de neglijență în serviciu dedusă judecății este pedepsită de lege cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau amenda, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 480 alin. 1 Cod pr. penală.
În privința situației de fapt, instanța a reținut că în calitate de șef și gestionar al Districtului nr. 5 din cadrul CNCFR SA – Regionala București, Divizia Linii, Secția L2 București, în perioada 2007-2010, din culpă, inculpatul B. V. a încălcat atribuțiile de serviciu, în sensul că nu a gestionat și administrat eficient mijloacele fixe ale societății aflate în gestiunea sa, constatându-se o lipsă în gestiune de 119.206 kg șină cale ferată (1447 ml cale ferată), 31.446 kg material mărunt de cale aferent, precum și 130.892 kg fier vechi rezultată din înlocuirea materialelor de cale ferată, cauzând un prejudiciu total de 803.753,51 lei.
Această situație de fapt rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă: declarațiile inculpatului B. V., declarațiile martorului S. F., declarațiile martorului B. N. E., declarațiile martorului B. C., declarațiile martorului Furman Ș., declarațiile martorului Agu A., declarațiile martorului A. C., declarațiile martorului A. D., planșe fotografice efectuate cu ocazia verificărilor în teren, fișa postului inculpatului B. V., note de relații date de inculpat, procese-verbale de inventariere.
Astfel, prin Decizia nr. RU2/1120 din data de 06.04.2005 a Companiei Naționale de Căi Ferate CFR SA – Regionala CFR București, inculpatul B. V. a fost numit în funcția de șef district II la Districtul nt. 5 București – Triaj – Secția L2 București – Divizia Linii.
Din fișa postului atașată la dosarul cauzei rezultă că inculpatul B. V. avea calitatea de gestionar al mijloacelor fixe și materialelor de cale ferată, răspunzând de utilizarea lor eficientă și având obligația de a urmări și gestiona recâștigarea materialelor rezultate în urma lucrărilor la linie. De asemenea, conform fișei postului, inculpatul avea datoria ca anual, în perioada lunilor octombrie-noiembrie, să efectueze verificarea liniilor curente și directe pe întreaga rază a districtului și să întocmească recensământul materialelor de cale ferată, după verificarea pe teren a acestora.
La momentul preluării funcției, inculpatul nu a sesizat existența unor lipsuri în gestiune.
Prin Decizia nr. RU2/1581 din data de 16.12.2010 a Companiei Naționale de Căi Ferate CFR SA – Regionala CFR București, inculpatul B. V. a fost înlocuit din funcția de șef district II, ca urmare a constatării unor lipsuri în gestiunea acestuia.
La data de 02.09.2010, organele de poliție din cadrul S.R.P.T. București - S.P.T.F. București Triaj s-au sesizat cu privire la faptul că mai multe linii de cale ferată sunt închise și dezafectate. Astfel, organele de poliție s-au deplasat în grupa D2 a stației CF București, unde au constatat că lipsesc mai multe șine de cale ferată, iar de pe traverse lipsesc plăcile de fixare a șinelor, buloanele și tirfoanele.
Totodată, în urma verificărilor efectuate de organele de control ale Companiei Naționale de Căi Ferate CFR SA – Regionala CFR București s-au constatat mai multe lipsuri în gestiunea inculpatului B. V.. Astfel, la data de 17.07.2008, Comisia de inventariere din cadrul Secției L2 București s-a deplasat la Districtul 5 București – Triaj, unde în prezența șefului de district B. V. a procedat la inventarierea pentru anul 2007 a gestiunii districtului la reperul șină de cale ferată.
În urma inventarierii s-a constatat lipsa a 579 ml de cale ferată din linia 11 D2 și 345 ml șină din linia 10 D2, astfel cum rezultă din procesul-verbal de inventariere nr. 77/30.10.2008.
De asemenea, ca urmare a inventarierii gestiunii districtului pentru anul 2009, din data de 09.07.2010, s-a constatat lipsa a 1447 ml șină cale ferată și material mărunt de prindere aferent a 2411 bucăți traverse, aspect care reiese din procesul-verbal nr. 72/30.08.2010.
Potrivit procesului-verbal nr. 73/03.09.2010, în urma inventarierii pe anul 2010 a mijloacelor fixe de la districtul gestionat de inculpatul B. V. s-au constatat aceleași lipsuri cu cele menționate în procesul-verbal nr. 72/30.08.2010.
La data de 14.09.2009, Comisia de inventariere din cadrul Secției L2 București s-a deplasat la Districtul nr. 5 București – Triaj, unde în prezența inculpatului a procedat la inventarierea gestiunii districtului la reperul fier vechi. În urma acestei operațiuni s-a constatat lipsa a 126.791 kg fier vechi, întocmindu-se procesul-verbal nr. 89/09.11.2009.
O nouă operațiune de inventariere s-a efectuat la data de 09.06.2010, de această dată constatându-se că din gestiunea inculpatului B. V. lipsesc 130.892,71 kg fier vechi, aspect consemnat în cuprinsul procesului-verbal de inventariere nr. 55/22.06.2010.
Înscrisurile atașate la dosarul cauzei din care rezultă lipsurile din gestiunea inculpatului, precum și declarațiile martorilor audiați în cauză, se coroborează cu declarațiile inculpatului B. V., care a recunoscut că în calitate de șef și gestionar al Districtului nr. 5 din cadrul CNCFR SA – Regionala București, Divizia Linii, Secția L2 București, în urma îndeplinirii necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu în perioada 2007-2010, prin gestionarea defectuoasă a bunurilor aflate în gestiunea sa, a produs o pagubă în patrimoniul persoanei vătămate C. Națională de Căi Ferate CFR SA – Regionala CFR București, constând în contravaloarea a 119.206 kg șină cale ferată (1447 ml cale ferată), a 31.446 kg material mărunt de cale aferent, precum și a 130.892 kg fier vechi rezultată din înlocuirea materialelor de cale ferată.
A apreciat că, în drept, fapta inculpatului a fost încadrată corespunzător, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 298 Cod penal.
Prin urmare, a reținut că probele administrate la urmărirea penală demonstrează mai presus de orice dubiu rezonabil existența faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, precum și vinovăția inculpatului, fiind îndeplinită condiția prev. de art. 480 alin. 2 C.p.p.
A reținut și îndeplinirea condiției privind forma scrisă a acordului, așa cum prevăd dispozițiile art. 481 alin. 1 C.p.p.
Referitor la conținutul acestui acord, instanța a constatat că acesta are conținutul prevăzut de art. 482 C.p.p. și este avizat de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București, în conformitate cu art. 478 alin. 2 C.p.p.
În privința individualizării sancțiunii și proporționalizării acesteia, instanța a avut în vedere criteriile de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv, gravitatea infracțiunii comise și periculozitatea infractorului, care se evaluează în funcție de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, natura și gravitatea rezultatului produs, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale inculpatului, conduita după săvârșirea infracțiunii, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială.
În raport de aceste criterii, instanța a apreciat că, pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită prin acordul de recunoaștere a vinovăției, cu suspendarea sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere stabilit conform art. 91 Cod penal, este proporțională cu gravitatea faptei, având în vedere cuantumul ridicat al prejudiciului, nerecuperat, perioada îndelungată pe care s-a întins activitatea infracțională, circumstanțele personale ale inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, fiind aptă să îndeplinească scopul preventiv, precum și pe cel punitiv al sancțiunilor penale.
Instanța a apreciat că soluția la care s-a ajuns prin acordul de recunoaștere a vinovăției, nu este una nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului, pentru a respinge acordul, așa cum prevăd dispozițiile art. 485 alin. 1 litera b Cod.pr.penală.
Cât privește pedepsele complementare și accesorii, instanța a constatat că, prin acord s-a propus aplicarea față de inculpat a pedepsei complementare și accesorii, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 literele a și b Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani, începând cu rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Instanța a apreciat că, față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și forma de vinovăție cu care a comis fapta-culpa, aplicarea de pedepse accesorii și complementare nu se justifică, având în vedere și jurisprudența CEDO-cauzele Hirst contra Marii Britanii și S. și P. contra României, jurisprudență care stabilește că exercițiul acestor drepturi nu poate fi restrâns automat, ci doar dacă există o nedemnitate.
Instanța a mai reținut și faptul că, nu este ținută de stabilirea acestei pedepse prin acordul încheiat, întrucât instanța poate dispune o soluție de condamnare, fără a-i face inculpatului situația mai grea, însă în toate cazurile îi poate face acestuia situația mai ușoară.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reținut că partea civilă C. națională de căi ferate a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 803 753,51 lei, reprezentând prejudiciul cauzat companiei. Cu toate acestea, instanța a constatat că, potrivit art. 486 alin. 1 C.p.p., în cazul în care între părți s-a încheiat o tranzacție sau un acord de mediere cu privire la acțiunea civilă, instanța ia act de aceasta prin sentință.
Conform art. 486 alin. 2 C.p.p., în cazul în care instanța admite acordul de recunoaștere a vinovăției și între părți nu s-a încheiat tranzacție sau acord de mediere cu privire la acțiunea civilă, instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă . În această situație, hotărârea prin care s-a admis acordul de recunoaștere a vinovăției nu are autoritate de lucru judecat asupra întinderii prejudiciului în fața instanței civile.
Or, în condițiile în care între inculpat și partea civilă nu s-a încheiat o tranzacție sau un acord de mediere, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 486 alin. 2 C.p.p., instanța lăsând nesoluționată latura civilă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel:
În mod greșit instanța nu i-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară și accesorie a interzicerii unor drepturi, astfel cum aceasta a fost menționată în acord.
Fapta reținută în sarcina inculpatului este de o gravitate apreciabilă, raportat la modalitatea concretă de comitere, la perioada îndelungată infracțională, la valoarea ridicată a prejudiciului cauzat.
Pedepsele complementare sunt menite să completeze represiunea instituită prin pedeapsa principală. Ca sancțiune penală și pedepsele complementare îndeplinesc, alături de pedepsele principale, funcții de constrângere, reeducare și exemplaritate.
Prevenirea comiterii de noi infracțiuni, ca scop al pedepsei, se realizează și prin aplicarea pedepselor complementare.
Potrivit Noului Cod penal, aplicarea pedepsei accesorii pe lângă pedeapsa închisorii depinde de aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi.
Instanța de judecată a aplicat dispozițiile art. 93 alin. 2 litera b C.p. și i-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune București sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate, fără ca această obligație să fie menționată în cuprinsul acordului de recunoaștere a vinovăției.
Acordul de recunoaștere a vinovăției cuprinde felul și cuantumul, forma de executare a pedepsei, ori soluția de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat-art. 482 litera h C.p.p.
În cazul în care a fost agreată soluția condamnării cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, trebuie negociate între procuror și inculpat, termenul de supraveghere, numărul zilelor în care condamnatul va presta o muncă în folosul comunității, dar și care dintre obligațiile prevăzute de art. 93 alin. 2 C.p., urmează a fi impuse.
Nu poate face obiect al negocierii, necesitatea impunerii de obligații, precum și aplicarea cumulativă a măsurilor de supraveghere prev. de art. 93 alin. 1 C.p., care au caracter obligatoriu.
Cu toate acestea, instanța a aplicat dispozițiile art. 93 alin. 2 litera b Cod penal și i-a impus inculpatului să execute obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate, fără ca această obligație să fie menționată în cuprinsul acordului de recunoaștere a vinovăției .
Soluția instanței de judecată nu poate fi mai grea decât aceea prevăzută în acord, nici sub aspectul pedepsei, nici sub aspectul modalității de individualizare judiciară a pedepsei sau a executării acesteia.
Față de situația dată, instanța trebuia să constate că acordul de recunoaștere a vinovăției nu îndeplinește toate condițiile prevăzute de art. 480-482 C.p.p. și în consecință, să dispună, în temeiul art. 485 alin. 1 litera b Cod pr. Penală, respingerea acordului.
Față de apelul declarat în cauză, partea civilă CNCF CFR SA București a depus la dosarul cauzei note de concluzii, prin care a solicitat respingerea apelului, întrucât, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege pentru încheierea acestuia iar din probele administrate în cauză, rezultă existența faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală.
Examinând apelul declarat în cauză, sub aspectul motivelor invocate, în limitele devoluțiunii speciale, stabilite de art. 488 C.p.p., Curtea apreciază că este întemeiat, în ceea ce privește primul motiv de apel.
Potrivit art. 482 litera h ) C.p.p., acordul de recunoaștere a vinovăției, trebuie să cuprindă, între altele, felul și cuantumul, precum și forma de executare a pedepsei ori soluția de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat.
Potrivit art. 53,54 și 55 Cod penal, pedepsele sunt principale, complementare și accesorii.
Potrivit art. 485 C.p.p., instanța de judecată, analizând acordul, poate dispune doar două soluții:
Admite acordul de recunoaștere a vinovăției și dispune una din soluțiile prevăzute de art. 396 alin. 2)-4), care nu poate crea pentru inculpat o situație mai grea decât aceea asupra căreia s-a ajuns la un acord, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 480-482 cu privire la toate faptele reținute în sarcina inculpatului, care au făcut obiectul acordului;
Respinge acordul de recunoaștere a vinovăției și trimite dosarul procurorului în vederea continuării urmăririi penale, dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 480-482 cu privire la toate faptele reținute în sarcina inculpatului, care au făcut obiectul acordului, sau dacă apreciază că soluția cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat este nejustificat de blândă în raport cu gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului.
Prin urmare, instanța de judecată poate admite sau poate respinge acordul dar nu poate modifica conținutul acestuia.
Având în vedere că, a existat un acord nu doar asupra pedepsei principale dar și asupra pedepselor complementare și accesorii, care sunt tot pedepse și că, instanța a constatat îndeplinite condițiile de formă și de fond ale acordului, soluția care se impunea era aceea de a lua act de acord în întregul lui, neputând înlătura o pedeapsă sau alta, pe considerente care au legătură cu individualizarea judiciară a pedepsei, operațiune de altfel, inadmisibilă în această procedură specială.
Instanța poate doar să constate că pedeapsa este excesiv de blândă și chiar și în acest caz, nu reia operațiunea de indivdualizare, ci trimite cauza la parchet, însă, în niciun caz, nu poate constata că o pedeapsă nu este justificată, în raport de circumstanțe reale ale faptei și personale ale inculpatului.
Prin urmare, pentru considerentele expuse, apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 este întemeiat, caz în care va fi admis și sentința primei instanțe desființată, după rejudecare, urmând a fi aplicate inculpatului pedepsele complementare și accesorii, așa cum au fost cuprinse în acord.
Cel de-al doilea motiv de apel este nefondat.
În acordul încheiat s-a propus ca modalitate de executare a pedepsei, suspendarea acesteia sub supraveghere.
Supravegherea condamnatului pe durata termenului de încercare are un conținut prestabilit de legiuitor, unele măsuri de supraveghere fiind obligatorii, altele facultative, lăsate la aprecierea instanței de judecată.
Executarea uneia din obligațiile prevăzute la art. 93 alin. 2 Cod penal, este obligatorie,acest aspect rezultând din modul în care este edictată norma juridică cuprinsă în acest alineat.
Prin urmare, organul de urmărire penală nu putea renunța la impunerea uneia din obligațiile de la alin. 2), fiind vorba despre o dispoziție imperativă.
Fiind o măsură adiacentă suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, prin aplicarea acesteia de către instanța de judecată, nu s-a creat inculpatului o situație mai grea, măsura operând ope legis.
Pe de altă parte, instanța de judecată nu putea face aplicarea art. 485 litera b ), adică să respingă acordul și să trimită cauza la parchet, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru a pronunța această soluție, cerințele legale fiind acelea, fie de a nu fi îndeplinite condițiile prev. de art. 480-482 cu privire la faptă, fie soluția propusă de procuror să fie una nejustificat de blândă. În cauză, nu s-a constatat îndeplinită niciuna dintre condiții, pentru trimiterea cauzei la procuror.
Față de considerentele expuse, potrivit art. 488 alin. 4 litera b) C.p.p., Curtea va admite apelul declarat de parchet, va desființa sentința apelată și rejudecând, va aplica inculpatului pedepsele complementare și accesorii mențioante în raport.
Potrivit art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București împotriva sentinței penale nr. 189/31.03.2015 a Judecătoriei sectorului 1 București, pe care o desființează în parte și rejudecând:
Aplică inculpatului pe o perioadă de 3 ani, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 literele a și b Cod penal, precum și pedeapsa accesorie constând în interzicerea acelorași drepturi, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 iunie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. L. L. C. N.
GREFIER
S. N.
Red CNL
2 ex
JS1 – jud P. A.
| ← Violare de domiciliu. Art.224 NCP. Decizia nr. 848/2015. Curtea... | Nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor (art. 279 C.p.,... → |
|---|
