Violare de domiciliu. Art.224 NCP. Decizia nr. 848/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 848/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 75/116/2015
DOSAR NR._
(1527/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.848
Ședința publică din data de 16.06.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: P. V. A.
JUDECĂTOR: C. E. R.
GREFIER: R. C. D.
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror D. F..
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de P. DE PE L. TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI și apelantul inculpat P. M. împotriva sentinței penale nr.58/26.03.2015 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul inculpat personal și asistat juridic de apărător ales, avocat D. P. cu împuternicire avocațială nr._/12.05.2015 și apărător din oficiu, avocat P. V. cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr.4527/05.05.2015 depusă la dosar, intimatul parte civilă A. G. personal, lipsind intimatul parte civilă S. C. de Urgență Sfântul P. București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, în temeiul art.91 alin.4 NCPP, constată încetată delegația apărătorului din oficiu al apelantului inculpat P. M., față de prezența apărătorului ales al acestuia și procedează la legitimarea părților prezente, copiile actelor de identitate ale acestora fiind atașate la dosar.
Fiind întrebat de Curte, apelantul inculpat P. M. precizează că nu dorește să dea o nouă declarație în această fază procesuală și își menține declarațiile anterioare, la care nu are nimic de adăugat sau de modificat.
Apărătorul ales al apelantului inculpat P. M., având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri constând în bilet de ieșire din spital eliberat de S. de Psihiatrie Al. O. în care se fac referiri concrete la starea de sănătate a acestuia și la diagnostic.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri.
În baza art.100 alin.3 Cod procedură penală, Curtea, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de apărătorul ales al apelantului inculpat și procedează la administrarea acesteia, prin depunerea la dosar a înscrisurilor prezentate.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru două infracțiuni, respectiv tentativă la omor calificat și violare de domiciliu, săvârșite după data de 01.02.2014, respectiv pe data de 26.05.2014.
Prin hotărârea apelată, s-au reținut în favoarea inculpatului pentru ambele infracțiuni disp. art.75 alin.2 lit. b din Codul Penal.
Instanța de fond nu a motivat de ce reține în favoarea inculpatului această circumstanță atenuantă, putându-se trece peste acest aspect, dat fiind rolul devolutiv al acestei căi de atac.
În opinia sa, este necesar a se analiza dacă în această cauză se pot sau nu reține circumstanțe atenuante.
Astfel, dacă ne aflam sub imperiul Vechiului Cod Penal, s-ar fi putut reține în favoarea inculpatului anumite aspecte care țin de lipsa antecedentelor penale, respectiv art.74 lit. a Cod Penal, recunoașterea săvârșirii faptei, respectiv art.74 lit. c Cod Penal, dar fapta a fost săvârșită după . Noului Cod Penal.
Noul Cod Penal, în materie de circumstanțe atenuante prev. de art.75 Cod Penal, nu permite o marjă prea largă de apreciere a judecătorului care instrumentează un dosar penal pentru că din conținutul art.75 alin.2 lit. b Cod penal care teoretic este singurul care ar avea aplicabilitate în cauză rezultă în mod clar că se pot reține cu titlu de circumstanțe atenuante doar împrejurări referitoare la faptă, nu la persoana inculpatului care ar putea atenua gravitatea acesteia sau periculozitatea inculpatului.
Inculpatul s-a înarmat cu un cuțit, a premeditat săvârșirea acestei fapte, a intrat în locuința persoanei vătămate care dormea și a aplicat o lovitură cu cuțitul în abdomenul persoanei vătămate și astfel se poate constata că nu există nici o împrejurare care să poată fi valorificată în favoarea inculpatului prin prisma articolului menționat anterior.
Astfel, tot ceea ce s-a precizat anterior, este în defavoarea inculpatului, respectiv premeditarea săvârșirii infracțiunii, faptul că inculpatul a profitat de starea de vulnerabilitate a persoanei vătămate care dormea și care nu avea cum să se apere, pătrunderea în locuința acesteia.
Față de aspectele precizate, solicită admiterea apelului declarat de P., desființarea în parte a hotărârii pronunțate de instanța de fond și aplicarea inculpatului, prin înlăturarea circumstanțelor atenuante, a unor pedepse în cuantumul prevăzut de lege, respectiv între 7 ani și 6 luni-12 ani și 6 luni pentru tentativă la omor calificat și între 6 luni-3 ani pentru infracțiunea de violare de domiciliu.
Apărătorul ales al apelantului inculpat P. M., având cuvântul, solicită a se avea în vedere că lovitura aplicată persoanei vătămate cu un corp tăios a fost superficială, nu a pus în pericol viața victimei și nu a deteriorat niciun organ al acesteia.
Nu există niciun element care să argumenteze teza că inculpatul P. M. în vârstă de 63 de ani, cu multiple internări la psihiatrie a avut intenția de a suprima viața cumnatului său.
În realitate, din probele dosarului rezultă că cei doi aveau o relație de rudenie, o relație normală, însă aveau o anumită pasiune comună, respectiv consumul de alcool în exces.
Depășind aceste limite frecvent, cele două părți se vizitau reciproc.
În ziua respectivă (26.05.2014), după ce în prealabil a mai fost împreună cu victima în locuința acesteia și a consumat băuturi alcoolice, s-au despărțit pentru că erau obosiți, victima a adormit, iar inculpatul a mers la domiciliul său care era în apropiere.
Peste câteva ore, inculpatul s-a întors cu aceeași intenție de a mai consuma din băutura rămasă pe fundul sticlelor, găsindu-l adormit pe cumnatul său, a încercat să-l trezească, ocazie cu care acesta buimac de somn și de băutură, are o reacție violentă, moment în care inculpatul ia un cuțit de pe masă și îi aplică cumnatului său acea lovitură care îi produce vătămările corporale.
În aceste condiții, împrejurările referitoare la faptă nu denotă periculozitatea la care se face referire, ci dimpotrivă, această infracțiune de tentativă la omor s-a comis în împrejurări hilare, confuze, ambele părți aflându-se sub influența băuturilor alcoolice.
Nu există nici o motivație reală a săvârșirii acestei fapte în afara inconștienței și iresponsabilității determinată de consumul în exces a băuturilor alcoolice.
Circumstanțele atenuante reținute de instanța de fond se referă la împrejurările în care s-a comis fapta, la persoana celor două părți participante la acest act infracțional.
În opinia sa, instanța de fond a ținut cont de toate împrejurările concrete ale comiterii faptei, respectiv lipsa antecedentelor penale, de recunoașterea faptelor cu sinceritate și de beneficiul reducerii limitelor de pedeapsă, de contextul concret în care s-a produs infracțiunea dar și de diagnosticul medical al inculpatului, respectiv „tulburare organică de personalitate”.
Față de aspectele precizate, solicită respingerea apelului declarat de P. ca nefondat.
În ceea ce privește apelul declarat de inculpat, solicită admiterea acestuia și coborârea pedepsei aplicate de instanța de fond sub 5 ani, cu precizarea că inculpatul nu a avut intenția suprimării vieții persoanei vătămate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la apelul declarat de inculpat, susține că apărarea a arătat că inculpatul nu a avut intenția să suprime viața persoanei vătămate, ori dacă nu a avut intenția de a ucide, cu siguranță a avut intenția de a vătăma.
S-a solicitat de către apărare o pedeapsă mai mică de 5 ani, ori această pedeapsă nu se poate aplica întrucât efectul circumstanțelor atenuante este reducerea pedepsei cu 1/3, iar procedând la reducerile succesive, minimul prevăzut de lege este de 5 ani.
În ceea ce privește starea de sănătate a inculpatului la momentul respectiv, solicită a se avea în vedere raportul de expertiză psihiatrică efectuat în cauză care relevă anumite afecțiuni care se datorează consumului de băuturi alcoolice, însă se menționează că raportat la fapta dedusă judecății a avut discernământul păstrat, astfel că inculpatul a acționat cu responsabilitate în sensul legii penale.
Invocarea acestui consum cronic de alcool nu este o circumstanță în favoarea inculpatului întrucât nu era vorba de un consum involuntar cu efecte concrete asupra psihicului inculpatului, ci de un consum voluntar și repetat care a condus la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.
S-a arătat că reținerea acestor circumstanțe atenuante a avut loc ca urmare a circumstanțelor și a persoanei inculpatului, ori tocmai aceste elemente care țin de persoana inculpatului nu pot fi valorificate prin prisma Noului Cod Penal, drept circumstanțe atenuante.
Conchizând, solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat.
Partea civilă A. G., având cuvântul personal, susține că nu s-a împăcat cu inculpatul.
Apelantul inculpat P. M., având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său ales.
CURTEA,
Prin sentința penală nr.58/26.03.2015 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._, s-a pronunțat următoarea soluție:
„Respinge cererea formulată de inculpatul P. M., prin apărător, de schimbare a încadrării juridice a faptei săvârșite din art. 32 alin. 1 C.p. rap. la art. 188 alin. 1 C.p. - art. 189 alin. 1 lit. a C.p. în art. 193 alin. 2 C.p.
În baza art. 32 alin.1 C.p. rap. la art. 188 alin 1 C.p. art. - 189 alin. 1 lit. a C.p. cu aplicarea art. 75 alin. 2 lit. b și art. 76 alin. 1 C.p. condamnă pe inculpatul P. M., fiul lui G. și E., născut la data de 04.09.1952, în orașul M., jud. Ilfov, domiciliat în municipiul București, .. 5, .. 1, sector 3, fără forme legale în orașul F., .. 8, jud. Călărași, CNP-_ la 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.p. pe o durată de 2 ani.
În baza art. 224 alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 75 alin. 2 lit. b și art. 76 alin. 1 C.p. condamnă pe inculpatul P. M. la 4 luni închisoare.
În baza art. 38 alin. 1- 39 alin.1 lit.b si art 45 alin.2 NCP inculpatul P. M. va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 5 ani inchisoare, la care se adauga un spor de o treime din cealalta pedeapsă stabilită, respectiv 1 lună și 10 zile inchisoare, avand de executat in total 5 ani, 1 lună și 10 zile inchisoare si interzicerea pe 2 ani a exercitarii drepturilor prev. de art 66 alin. 1 lit. a și b C.p.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a și b C.p. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea pedepsei principale.
Face aplicarea art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind prelevarea de probe biologice de la inculpat.
În baza art. 108 lit. d C.p. rap. la art. 112 alin. 1 lit.b C.p. dispune confiscarea de la inculpat a sumei de 20 lei, reprezentând contravaloarea cuțitului folosit la săvârșirea infracțiunii.
Admite cererea formulată de S. C. de Urgență Sfântul P. București și obligă inculpatul către această parte la plata sumei de 949,88 lei, reprezentând contravaloare cheltuieli spitalizare parte civilă A. G..
Admite, în parte, cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă A. M. și obligă inculpatul către această parte civilă la plata sumei de 500 lei, reprezentând despăgubiri materiale și 10 000 lei daune morale.”
Pentru a se pronunța în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași nr. 257/P/2014 din data de 14.01._ a fost trimis în judecată inculpatul P. M., domiciliat în mun. București, .. 5, .. 1, parter, ., fără forme legale în orașul F., .. 8, jud. Călărași pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, prev. de art. 224 alin. 2 C.p. și tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 32 alin. 1 C.p. rap. la art. 188 alin. 1 C.p. – art. 189 alin. 1 lit. a C.p., fapte comise pe raza localității F., jud. Călărași.
Din actele și lucrările dosarului, respectiv plângere parte vătămată, proces-verbal de cercetare la locului faptei, planșa cuprinzând fotografiile judiciare realizate la fața locului, raportul de expertiză medico-legală nr. 3141/A1/186 emis la data de 08.09.2014 de Serviciul de Medicină Legală Călărași privind vătămările suferite de A. G., fotocopii ale foii de observație clinică, decontul aferent cheltuielilor de spitalizare pentru persoana vătămată, raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 4270/A1/247 întocmit la data de 18.11.2014 de Serviciul de Medicină Legală Călărași, declarații suspect și inculpat, declarații martori, declarații persoană vătămată instanța de fond a reținut în fapt următoarea situație:
La data de 05.06.2014, Inspectoratul de Poliție Județean Călărași a înaintat Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași dosarul penal nr. 257/P/2014, în vederea efectuării de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor, constând în aceea că la data de 26.05.2014, persoana vătămată A. G. a fost agresată în domiciliul său din orașul F., ..8, județul Călărași.
Prin plângerea formulată la data de 26.05.2014 de către persoana vătămată, organele de poliție din cadrul Poliției orașului F. au fost sesizate cu privire la faptul că în aceeași zi, în jurul orelor 14,30- 15,00 în timp ce A. G. dormea la domiciliul său din orașul F., ..8, județul Călărași, a fost înjunghiat în abdomen cu un cuțit de către cumnatul său, P. M., fiind transportat la spital pentru acordarea de îngrijiri medicale.
Urmare acestei sesizări, organele de poliție au efectuat cercetarea la fața locului, aspectele constatate fiind fixate prin fotografii judiciar-operative.
Cu prilejul audierii sale de către procuror la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași la data de 23.10.2014, inculpatul P. M. a adoptat o poziție de nerecunoaștere a faptelor imputate, invocând că suferă de boli psihice și nu își amintește nimic cu privire la evenimentele petrecute în data de 26.05.2014 în locuința persoanei vătămate A. G. din F. (f.84-87).
Fiind audiat la data de 12.01.2015 în prezența apărătorului desemnat din oficiu, avocatul D. M. din cadrul Baroului Călărași, după întocmirea raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, inculpatul P. M. a recunoscut săvârșirea faptelor, precizând că nu menține declarația dată în calitate de suspect și consemnată la Poliția F. în data de 05.08.2014, deși am semnat-o personal, sub îndrumarea polițistului care a consemnat-o.
Nu a solicitat probe în apărarea sa, nu a formulat cereri noi sau excepții cu privire la actele de urmărire penală efectuate și la probatoriul administrat în cauză.
Examinând cele trei declarații date în cauză în calitate de suspect, respectiv inculpat, s-a constatat că P. M. a descris în fiecare dintre declarațiile date o altă versiune a desfășurării evenimentelor, arătând în prima declarație că 1-a lovit cu cuțitul în abdomen pe cumnatul său, în cea de-a doua a pretins că nu își amintește nimic din cele întâmplate, iar în ultima declarație a negat că l-ar fi lovit pe cumnatul său cu cuțitul în abdomen.
Prima declarație a lui P. M., dată în calitate de suspect la data de 05.08.2014, se coroborează cu celelalte probe administrate, dar declarațiile inculpatului făcute în fața procurorului la datele de 23.10.2014 și 12.01.2015 sunt contrazise de probele administrate, în special de declarațiile martorilor O. M. și C. V., care au arătat că l-au văzut ieșind din curtea persoanei vătămate cu un cuțit în mână, și de declarația martorului V. C., precum și de actele medico-legale întocmite în cauză.
Pe de altă parte, declarațiile martorilor oculari și actele medico-legale se coroborează cu declarația persoanei vătămate.
Astfel, martorul O. M. a declarat că în data de 26.05.2014 se afla pe o stradă din orașul F., când a auzit strigăte din direcția locuinței persoanei vătămate A. G., precizând următoarele: „(...) Am mers să văd ce se întâmplă, iar în momentul în care m-am apropiat de grupul de persoane, la circa 8-10 m, l-am observat pe numitul A. G. care se afla la poarta locuinței sale, era dezbrăcat de la brâu în sus, acesta se ținea cu mâna de burtă în partea stângă și striga „m-a tăiat, m-a tăiat". De asemenea, pe o stradă laterală l-am observat pe cumnatul lui A. G., pe care îl cunosc din vedere, fără a-i ști numele, care se îndrepta către locuința sa din orașul F., totodată am observat faptul că respectiva persoană avea în mână un cuțit de aproximativ 25-30 cm, însă nu am observat dacă era sânge pe lama cuțitului (...) Mai menționez că sus-numitul era îmbrăcat cu un hanorac de culoare închisă, pantalon lung, iar pe cap avea o glugă, posibil de la acel hanorac" (f. 132-134).
Martorul V. C. a declarat că în data de 26.05.2014 se afla pe o stradă din orașul F., când a auzit strigăte din direcția locuinței persoanei vătămate A. G. și mergând către locul respectiv, 1-a văzut pe A. G. tăiat la burtă și întrebându-1 pe acesta ce a pățit, persoana vătămată i-a comunicat că a fost tăiat de cumnatul său, inculpatul P. M. (f. 137-139).
Martorul C. V. a declarat că în data de 26.05.2014, în timp ce se afla pe o stradă din orașul F., la poarta locuinței persoanei vătămate A. G. 1-a văzut pe inculpatul P. M., acesta din urmă având în mână un cuțit de aproximativ 25-30 cm, iar de la A. G. a aflat că ar fi fost tăiat de cumnatul său, inculpatul P. M. (f. 142-144).
Martorul E. C. a confirmat în declarația sa susținerile persoanei vătămate cu privire la conflictul avut anterior săvârșirii faptelor cu inculpatul, arătând următoarele: „In data de 24.05.2014, P. M. a venit beat în domiciliul numitului A. G. unde mă aflam și eu, l-a insultat și l-a lovit cu pumnul în stomac și în zona feței, iar A. G. a ripostat, l-a lovit cu palma și i-a cerut să părăsească locuința. Eu nu am intervenit în nici un fel în acest conflict. Nu am fost de față la evenimentele din data de 26.05.2014, am auzit ulterior din zvon public că A. G. ar fi fost tăiat cu cuțitul de către P. M. " (f. 153-154).
Din raportul de primă expertiză medico-legală nr. 314l/A 1/186 emis la data de 08.09.2014 de Serviciul de Medicină Legală Călărași a rezultat că persoana vătămată A. G. prezintă leziuni (plagă prin înjunghiere flanc stâng abdominal) ce pot data din 26.05.2014, produse prin înjunghiere cu corp tăietor-înțepător (posibil cuțit), necesită 7-8 zile de îngrijiri medicale de la data producerii și nu au produs o infirmitate fizică permanentă, lipsa unui simț sau organ, sluțire și nu au pus în primejdie viața victimei (f.79-80).
Din procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică efectuată în cauză au rezultat circumstanțele în care s-a produs infracțiunea și urmele găsite la fața locului, care se coroborează cu declarațiile persoanei vătămate și ale martorilor audiați în cauză (f. 9-18).
Cu prilejul audierii sale de către procuror la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași la data de 23.10.2014, inculpatul a depus o . înscrisuri din care reiese că suferă de boli psihice și a avut multiple internări la spitale de psihiatrie.
Întrucât în cauză a existat o îndoială asupra discernământului inculpatului în momentul săvârșirii infracțiunilor, în conformitate cu prevederile art. 184 alin. 1 Cod de procedură penală, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice.
Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 4270/A1/247 întocmit la data de 18.11.2014 de Serviciul de Medicină Legală Călărași a concluzionat că inculpatul P. M. a avut discernământul faptelor sale diminuat la data de 26.05.2014 (în momentele comiterii infracțiunii), având capacitatea de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale scăzută (f. 118-121).
Având în vedere concluziile actului medico-legal, la data de 20.11.2014 s-a solicitat Institutului Național de Medicină Legală avizarea raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 4270/A1/247 întocmit la data de 18.11.2014 de Serviciul de Medicină Legală Călărași.
Institutul Național de Medicină Legală a transmis avizul nr. E2/_/2014 din data de 19.12.2014, fiind aprobate concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 4270/A1/247 întocmit la data de 18.11.2014 de Serviciul de Medicină Legală Călărași (f. 130).
Audiat în faza de cercetare judecătorească, inculpatul P. M. a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, solicitând ca judecarea cauzei să se facă în baza dispozițiilor referitoare la recunoașterea vinovăției.
A mai arătat că nu contestă probele din dosarul de urmărire penală și nu dorește readministrarea lor în faza de cercetare judecătorească.
A solicitat, prin apărător, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. 2 C.p.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, inculpatul a arătat că nu este de acord cu despăgubirile solicitate de spital, întrucât partea vătămată nu a fost internată, ci i-au fost acordate doar îngrijiri timp de o oră.
Nu a fost de acord cu acordarea de daune morale părții vătămate, dar a fost de acord cu plata despăgubirilor materiale de 500 lei, solicitate de partea vătămată.
Analizând cererea formulată de inculpat cu privire la judecarea cauzei în baza dispozițiilor art. 375 NCPP, tribunalul a respins-o, motivat de faptul că una din infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, respectiv tentativă la omor calificat, este exclusă de la beneficiul acordat prin art. 375 NCPP.
Analizând probele administrate în cauză, tribunalul a constatat că acestea dovedesc cu certitudine și fără putință de tăgadă săvârșirea infracțiunilor de către inculpat și vinovăția acestuia, situație în care urmează a se pronunța condamnarea inculpatului.
Tribunalul a reținut că fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, iar nu cea de lovire sau alte violențe, cum a solicitat apărarea. În opinia acesteia din urmă, latura subiectivă nu ar corespunde probelor din cauză, respectiv punerea în pericol a vieții părții vătămate.
Agresarea puternică, cu intenție, a victimei cu cuțitul provocându-i leziuni în zona toracelui și abdomenului și care, în lipsa îngrijirilor medicale de urgență și calificate acordate în timp util, ar fi produs moartea acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor. Împrejurarea că inculpatul a aplicat victimei, cu un cuțit, o lovitură într-o regiune vitală a corpului, constituie dovada că acesta a prevăzut și a urmărit rezultatul faptei sale, că a lovit cu intenție.
În ipoteza avută în vedere de art. 193 alin. 2 NCP, inculpatul nu urmărește moartea victimei și nici nu acceptă acest rezultat.
În raport de considerentele reținute, tribunalul a respins cererea de schimbare a încadrării juridice.
În drept, s-a reținut că faptele inculpatului P. M., care la data de 26.05.2014, în timp ce persoana vătămată A. G. se afla la domiciliul său din orașul F., ..8, județul Călărași, a pătruns fără drept, înarmat cu un cuțit, în domiciliul persoanei vătămate și profitând de împrejurarea că acesta dormea, l-a înjunghiat cu cuțitul în zona abdominală, producându-i o leziune care a necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 3141/A1/186 emis la data de 08.09.2014 de Serviciul de Medicină Legală Călărași, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu prevăzută de art. 224 alin. 2 Cod penal și tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 32 alin. l Cod penal raportat la art. 188 alin. l Cod penal - art. 189 alin. l lit. a) Cod penal.
Întrucât inculpatul P. M. a săvârșit infracțiunile care fac obiectul prezentei cauze înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, în cauză s-au reținut prevederile art. 38 alin. l Cod penal referitoare la concursul de infracțiuni.
Sub aspectul laturii subiective, fapta inculpatului P. M. a fost săvârșită în forma de vinovăție cerută de lege pentru existența infracțiunii de omor, respectiv cu intenție. Astfel, atacarea victimei în timp ce aceasta dormea, lovirea victimei într-o zonă vitală (în zona abdominală), cu un instrument apt să producă leziuni vitale (cuțit) și cu o intensitate ridicată, care a condus la producerea unei plăgi prin înjunghiere la nivelul flancului stâng abdominal, chiar dacă medico-legal leziunea nu a pus în pericol viața victimei, dovedește faptul că inculpatul a prevăzut posibilitatea ca fapta sa să conducă la decesul persoanei vătămate.
In acest sens, în practica judiciară a instanței supreme s-a arătat că „Fapta constituie tentativă la infracțiunea de omor, fiind relevată intenția de ucidere, dacă a fost săvârșită pe fondul unui conflict anterior între infractor și victimă, urmat de înarmarea acestuia cu un obiect apt de a produce moartea (cuțit), prin aplicarea unei lovituri ce a vizat o zonă anatomică vitală (zona toraco-abdominală)(...) "(decizia penală nr. 1227/2009 a înaltei Curți de Casație și Justiție).
In ce privește condiția punerii în primejdie a vieții, practica judiciară a stabilit că pentru existența infracțiunii de tentativă la omor, legea nu impune condiția ca leziunile produse prin agresiune să fi pus efectiv viața victimei în primejdie. Exempli gratia, prin decizia penală nr. 163/19.03.2003, Curtea de Apel București a statuat că „Fapta inculpatului de a o lovi în public cu un cuțit, în zona abdominală pe partea vătămată, cauzându-i o plagă prin înjunghiere în peretele abdominal"(…întrunește elementele constitutive ale tentativei la omor calificat, deși potrivit raportului de expertiză medico-legală leziunile nu i-au pus viața în primejdie"".
Față de probatoriul administrat în cauză, din care a rezultat că inculpatul P. M. a premeditat comiterea agresiunii asupra persoanei vătămate A. G., prin înarmarea de la domiciliu cu un instrument apt să producă leziuni vitale (cuțit) și prin așteptarea momentului când victima se afla singură în locuința sa, în cauză s-a apreciat că sunt incidente prevederile art. 189 alin.l lit. a) Cod penal.
Din fișa de cazier judiciar a rezultat că inculpatul P. M. nu este cunoscut cu antecedente penale.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 NCP., respectiv modul și împrejurările comiterii infracțiunilor, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, scopul urmărit, lipsa antecedentelor, vârsta inculpatului, situația familială și socială, poziția sinceră de recunoaștere și regret a faptelor comise.
Pentru aceste motive Tribunalul a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de 5 ani, o lună și 10 zile, cuantum suficient în opinia instanței pentru atingerea scopului și îndeplinirea funcțiilor de constrângere, de reeducare și de exemplaritate ale pedepsei.
Cu privirea la individualizarea judiciară a executării pedepsei, tribunalul a apreciat, că deși inculpatul nu are antecedente penale, totuși față de gradul de pericol social ridicat al faptei comise, scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei în regim de detenție.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. 1 lit. a și b C.p. i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea pedepsei principale.
În cauză s-a făcut aplicarea art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind prelevarea de probe biologice de la inculpat.
În baza art. 108 lit. d C.p. rap. la art. 112 alin. 1 lit.b C.p. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 20 lei, reprezentând contravaloarea cuțitului folosit la săvârșirea infracțiunii.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei tribunalul a constatat că s-au constituit părți civile S. C. de Urgență Sfântul P. București și partea vătămată A. G..
S. C. de Urgență Sfântul P. București s-a constituit parte civilă cu suma 949,88 lei, reprezentând cheltuieli spitalizare partea vătămată A. G..
Partea vătămată A. G. s-a constituit parte civilă cu suma de 500 lei daune materiale reprezentând cheltuielile efectuate la controalele medicale efectuate din 2 în două zile, și suma de 15.000 lei reprezentând daune morale. Nu a solicitat probe în dovedirea pretențiilor.
Analizând probele depuse la dosar tribunalul a constatat că pretențiile formulate de partea civilă S. C. de Urgență Sfântul P. București sunt întemeiate.
Din actele aflate la dosar, respectiv filele 41-72 a rezultat că partea vătămata A. G. a fost internată în S. C. de Urgență Sfântul P. București 2 zile în perioada 26.05._14 cu diagnosticul plagă prin înjunghiere cu armă albă, flanc stâng abdominal, fiindu-i acordate îngrijiri medicale.
Prin urmare, tribunalul a admis acțiunea civilă formulată de S. C. de Urgență Sfântul P. București și a obligat inculpatul către această parte la plata sumei de 949,88 lei, reprezentând contravaloare cheltuieli spitalizare parte civilă A. G..
Cu privire la despăgubirile materiale solicitate de partea vătămată A. G., luând act de acordul inculpatului și în baza art. 19 alin. 1 și 4 și art. 25 alin1 C. p. raportat la art. 1349 C. civ., instanța de fond a admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă și a obligat inculpatul către această parte civilă la plata sumei de la plata sumei de 500 lei, cu titlu de despăgubiri materiale, respectiv cheltuieli pentru refacerea sănătății.
Cu privire la daunele morale solicitate de partea civilă A. G., tribunalul a constatat că față de gradul de pericol social concret al faptei, de natura și împrejurările comiterii faptei, partea vătămată a suferit traume fizice și psihice de natură a o îndritui la despăgubiri pentru prejudiciul moral.
Tribunalul a apreciat în raport de gravitatea faptei că obligarea inculpatului la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de despăgubiri morale, corespunde cerințelor unei juste și integrale despăgubiri, în sensul art. 1349 C.civ.
S-a arătat că pentru acordarea de despăgubiri morale nu se poate apela la probe materiale, judecătorul apreciind, în raport cu consecințele pe orice plan suferite de partea vătămată, o sumă globală care să compenseze suferința produsă părții vătămate, ca urmare a faptei comise.
Prin urmare, tribunalul a admis, în parte, cererea de despăgubiri morale formulată de partea civilă A. M. și a obligat inculpatul către această parte civilă la plata sumei de 10 000 lei daune morale.
Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri, atât P. de pe lângă Tribunalul Călărași, cât și apelantul-inculpat P. G. M..
P. de pe lângă Tribunalul Călărași a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței atacate, înlăturarea reținerii disp. art. 75 al. 2 lit.b NCP, cu consecința majorării pedepselor aplicate inculpatului, într-un cuantum care să se încadreze în limitele speciale prevăzute de lege, respectiv, între 7 ani și 6 luni-12 ani și 6 luni pentru tentativă la omor calificat și între 6 luni-3 ani pentru infracțiunea de violare de domiciliu.
Apelantul-inculpat P. G. M. a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței atacate și reducerea pedepsei aplicate sub cuantumul de 5 ani închisoare.
Examinand sentința atacata, pe baza actelor si lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum si conform art. 417 și urm. NCPP, Curtea constata următoarele:
Întrucât ambele apeluri vizează aceeași chestiune referitoare la greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului de către prima instanță, Curtea le va analiza împreună și nu separat, argumentele în susținerea soluției instanței de control judiciar cu privire la ambele apeluri fiind comune acestora.
Astfel, în ceea ce privește solicitarea Parchetului de înlăturare a incidenței disp. art.75 alin.2 lit. b din Codul Penal, Curtea apreciază că prima instanță a făcut o corectă aplicare a textului de lege menționat.
Curtea observă că instanța de fond, contrar susținerilor din apelul Parchetului, a motivat de ce reține în favoarea inculpatului această circumstanță atenuantă, reținând lipsa antecedentelor, vârsta acestuia, situația familială și socială, poziția sinceră de recunoaștere și regret a faptelor comise.
În același timp, prima instanță a reținut că inculpatul a depus o . înscrisuri care au dovedit că acesta suferă de boli psihice și a avut multiple internări la spitale de psihiatrie, motiv pentru care, a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, fiind întocmit Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 4270/A1/247 din data de 18.11.2014 emis de Serviciul de Medicină Legală Călărași care a concluzionat că inculpatul P. M. a avut discernământul faptelor sale diminuat la data de 26.05.2014 (în momentele comiterii infracțiunii), având capacitatea de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale scăzută (f. 118-121 d.f.).
Mai mult, Institutul Național de Medicină Legală a transmis avizul nr. E2/_/2014 din data de 19.12.2014, fiind aprobate concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 4270/A1/247 întocmit la data de 18.11.2014 de Serviciul de Medicină Legală Călărași (f. 130 d.f.).
În acest context, Curtea nu poate împărtăși opinia Parchetului în sensul că toate aceste elemente de circumstanțiere nu pot fi încadrabile în disp. art.75 alin.2 lit. b Cod penal, întrucât acest text de lege este singurul care are aplicabilitate în cauză, în condițiile descrise.
Curtea constată că aprecierea Parchetului este una restrictivă și nu corespunde voinței legiuitorului care prin această reglementare a dorit să dea eficiență, unor elemente de circumstanțiere ce nu pot fi valorificate în favoarea inculpatului în altă modalitate și cate totodată nu pot fi eludate în procesul de individualizare judiciară a pedepsei.
În opinia Curții, din economia textului de lege a cărui aplicabilitate a fost criticată, rezultă în mod clar că se pot reține cu titlu de circumstanțe atenuante și acele împrejurări referitoare la persoana inculpatului care derivă din împrejurările în care a fost comisă fapta dedusă judecății și care ar putea diminua gravitatea acesteia sau periculozitatea inculpatului.
Este adevărat că astfel de circumstanțe sunt exterioare conținutului constitutiv al infracțiunii, dar atâta timp cât existența lor a fost relevată de împrejurările comiterii faptei, nu se poate face abstracție de ele, pe baza singurului argument menționat de parchet, reieșit din interpretarea restrictivă a disp. art. 75 al. 2 lit. b NCP.
Faptul că inculpatul s-a înarmat cu un cuțit, a premeditat săvârșirea acestei fapte, a intrat în locuința persoanei vătămate care dormea și a aplicat o lovitură cu cuțitul în abdomenul persoanei vătămate reprezintă argumente în susținerea încadrării juridice a faptelor acestora în cele două infracțiuni de tentativă la omor calificat și violare de domiciliu în concurs real și nu exclud de plano, posibilitatea aplicării disp. art. 75 al. 2 lit. b NCP, în prezența unor elemente de natura celor analizate, încadrabile în acest text de lege.
Dacă s-ar aprecia în sensul susținut de parchet s-ar ajunge practic la ineficiența acestor dispoziții legale, în cauze de natura celei deduse judecății, în care este evident că există și elemente de circumstanțiere favorabile inculpatului care îl îndreptățesc la aplicarea unei pedepse individualizate atât prin prisma art. 74 NCP, cât și prin prisma art. 75 al. 2 lit. b NCP, cu atât mai mult, cu cât, așa cum a reținut și judecătorul fondului una dintre infracțiunile deduse judecății este exceptată de la aplicarea disp. art. 396 al. 10 NCPP, contrar atitudinii procesuale a inculpatului.
În consecință, Curtea consideră că judecătorul fondului a procedat la o corectă și legală a aplicare a tuturor textelor de lege menționate anterior, în procesul de individualizare judiciară a celor două pedepse aplicate inculpatului, motiv pentru care apelul Parchetului va fi respins ca nefondat.
În ceea ce privește apelul declarat de inculpat, Curtea observă în primul rând că acesta nu a înțeles să critice respingerea cererii sale de schimbare a încadrării juridice formulată la fond, și nici modul de soluționare a laturii civile a cauzei, iar aprecierile privind lipsa intenției în săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat nu au fost învederate în scopul de a solicita achitarea sau schimbarea de încadrare juridică, ci în scopul de a justifica necesitatea aplicării unei pedepse mai mici, motiv pentru care Curtea nu va mai analiza separat aceste aspecte.
Astfel, se constată că inculpatul a solicitat practic o reindividualizare a pedepselor ce i-au fost aplicate, în sensul reducerii acestora.
Din această perspectivă, Curtea reține că argumentele inculpatului vizând starea de sănătate a acestuia care nu i-a permis să realizeze pe deplin consecințele unor asemenea fapte, precum și cele vizând starea de beție în care se afla la momentul comiterii faptelor, nu sunt de natură să determine concluzia că apelul său este fondat.
Referitor la starea de sănătate, în condițiile în care așa cum s-a menționat mai sus, prin Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 4270/A1/247 din data de 18.11.2014 emis de Serviciul de Medicină Legală Călărași s-a concluzionat că inculpatul P. M. a avut discernământul faptelor sale diminuat la data de 26.05.2014, având capacitatea de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale scăzută, acest raport fiind avizat prin avizul nr. E2/_/2014 din data de 19.12.2014 al INML, orice alegații ale inculpatului din apelul declarat, vizând lipsa sa de discernământ, sunt vădit nereale.
În ceea ce privește invocarea în favoarea inculpatului a faptului că la momentul respectiv, acesta se afla în stare de beție și în consecință nu a realizat pe deplin consecințele faptelor sale, atâta timp cât din probele administrate în cauză nu a rezultat că respectiva stare de beție a fost involuntară și forțată, ci dimpotrivă, voluntară, inculpatul de bună voie consumând băuturi alcoolice, în mod frecvent, aceasta fiind de altfel și cauza afecțiunilor medicale de care suferă, Curtea nu poate reține o atare împrejurare ca fiind una exoneratoare de răspundere penală în sensul disp. art. 29 NCP și nici ca pe un element de circumstanțiere încadrabil în disp. art. 75 NCP.
D. urmare, observând că apelantul-inculpat nu a invocat în apelul declarat aspecte care să determine concluzia că pedeapsa ce i-a fost aplicată a fost greșit individualizată raportat la toate elementele de fapt și de drept incidente în speță, precum și prin raportare la toate circumstanțele favorabile și nefavorabile acestuia legate de fie de persoana sa, fie de faptele comise, Curtea nu va cenzura sub aceste aspecte sentința atacată.
Curtea reține pe aceeași linie de individualizare justă a pedepselor aplicate de prima instanță, că inculpatul P. M. este în vârstă de 63 de ani, cu mai multe internări la psihiatrie, că nu are antecedente penale, că a solicitat aplicarea disp. art. 396 al. 10 NCPP, că faptele au fost comise în condițiile în care avea o relație de rudenie cu partea vătămată, o relație normală, cei doi având să se viziteze reciproc, pentru a consuma împreună băuturi alcoolice.
Curtea mai reține că în ziua de 26.05.2014, inițial cei doi au consumat împreună băuturi alcoolice, s-au despărțit, victima mergând să se culce, iar inculpatul după câteva ore, s-a întors pentru a mai consuma din băutura rămasă, găsindu-l adormit pe cumnatul său. Când a încercat să-l trezească, acesta buimac de somn și de băutură, a avut o reacție violentă, care l-a determinat pe inculpat, la rândul său băut, să ia un cuțit de pe masă și să-i aplice cumnatului său acea lovitură care i-a produs leziunile constatate medical.
În aceste condiții, este evident că împrejurările referitoare la faptă justifică cuantumul pedepselor aplicate inculpatului de către judecătorul fondului.
Chiar dacă așa cum a susținut apărătorul inculpatului, în realitate nu există nici o motivație concretă a săvârșirii acestor fapte, favorizate de consumul în exces de băuturi alcoolice, asemenea elemente nu sunt de natură să convingă Curtea că în speță pedepsele au fost greșit individualizate, în contextul în care sunt la limita minimă permisă de lege și rezultată din reținerea disp. art. 75 al. 2 lit. b NCP.
În opinia Curții, instanța de fond a ținut seama de toate împrejurările concrete ale comiterii faptei, precum și de cele vizând persoana inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale, recunoașterea faptelor, diagnosticul medical al inculpatului, respectiv „tulburare organică de personalitate”.
Așa cum s-a precizat, faptul că în realitate, inculpatul a avut sau nu intenția suprimării vieții persoanei vătămate, în condițiile descrise, este lipsit de relevanță, raportat la aspectele de fapt relevate de probele administrate în cauză care au permis condamnarea acestuia pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Curtea observă că s-a solicitat de către apărare o pedeapsă mai mică de 5 ani, ori o astfel de pedeapsă nu se poate aplica, întrucât efectul circumstanțelor atenuante este reducerea pedepsei cu 1/3, iar procedând la reducerile succesive, (tentativă și circumstanțe atenuante), minimul prevăzut de lege este de 5 ani, pentru cea mai gravă dintre cele două fapte reținute în sarcina sa.
Așa cum s-a subliniat, starea de sănătate a inculpatului la momentul respectiv, a fost analizată prin raportul de expertiză psihiatrică efectuat în cauză care a relevat anumite afecțiuni datorate consumului de băuturi alcoolice, însă a menționat că raportat la fapta dedusă judecății, inculpatul a avut discernământul păstrat, astfel că acesta a acționat cu responsabilitate în sensul legii penale.
Invocarea acestui consum cronic de alcool nu poate reprezenta o circumstanță în favoarea inculpatului întrucât nu se poate reține un consum involuntar cu efecte concrete asupra psihicului inculpatului, ci un consum voluntar și repetat care a condus la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge și acest apel, ca nefondat, apreciind că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a disp. art. 74 NCP.
D. urmare, în baza art.421 pct. 1 lit. b NCPP, Curtea va respinge ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Călărași și de apelantul-inculpat P. G. M., împotriva sentinței penale nr. 58/26.03.2015 a Tribunalului Călărași.
Văzând și disp. art. 275 al. 2 NCPP.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct. 1 lit. b NCPP respinge ca nefondate apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Călărași și de apelantul-inculpat P. G. M., împotriva sentinței penale nr. 58/26.03.2015 a Tribunalului Călărași.
În baza art. 275 al. 2 NCPP obligă apelantul-inculpat la 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 130 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului din oficiu pentru inculpat, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.06.2015.
Președinte, Judecător,
P. V. A. C. E. R.
Grefier,
R. D. C.
Tehn. CER
2 ex./17.06.2015
Dos. fond nr._ - Tribunalul Călărași
Jud. fond – N. D.
| ← Luarea de mită (art.289 NCP). Decizia nr. 847/2015. Curtea de... | Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
