Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.). Decizia nr. 440/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 440/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 11737/4/2013

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ

DOSAR NR._ (4353/2014)

DECIZIA PENALĂ NR. 440/A

Ședința publică din 18.03.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE – V. I. V.

JUDECĂTOR – B. F. V.

GREFIER – T. S.

Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror N. N..

Pe rol se află soluționarea apelurilor formulate de inculpatul M. D. G., partea responsabilă civilmente F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII și partea civilă O. G. împotriva sentinței penale nr. 4063/18.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._ .

Dezbaterile pe fond și susținerile părților au avut loc în ședință publică de la 10.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta când, instanța a rămas în pronunțare asupra soluției, în temeiul art. 391 alin. 1 Cod procedură penală.

CURTEA,

Deliberând asupra apelurilor penale de față.

Prin sentința penală nr.4063 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București la data de 18.11.2014 în temeiul art. 386 din Cod de procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului M. D. G. din infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. 1, 2, 3 și 4 din C. pen., cu aplic. art. 5 din C. pen., în două infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prev. de 184 alin. 1 și 3 din Vechiul C. pen. și art. 184 alin. 2 și 4 din Vechiul C. pen., cu aplic. art. 33 lit. b din Vechiul C. pen., totul cu aplic. art. 5 din C. pen.

În baza art. 4 din Cod penal s-a constat dezincriminată infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 1 și 3 din Vechiul Cod penal (persoană vătămată C. J.).

În temeiul art. 396 alin. 5 din C. pr. pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. b) din C. pr. pen. s-a dispus achitarea inculpatului M. D. G., pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de 184 alin. 1 și 3 din Vechiul C. pen. (faptă comisă la data de 10.07.2008 – persoană vătămată C. J.) – întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În baza art. 184 alin. 2 și 4 din Vechiul C. pen., cu aplic. art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul M. D. G. la o pedeapsă de: 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă (faptă comisă în data de 10.07.2008 – persoană vătămată O. G.).

În baza art. 71 din Vechiul Cod penal cu referire la art. 12 din Legea nr. 187/2012 s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a II – a și lit. b din Vechiul Cod penal, pe toată durata executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 81 din Vechiul C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 din Vechiul C.pen.

S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 din Vechiul C.pen., referitoare la situația care atrage revocarea suspendării executării pedepsei, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni înăuntrul termenului de încercare.

În baza art. 71 alin 5 din Vechiul C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În temeiul art. 397 alin. 1 din C. pr. pen. rap. la art. 25 alin. 5 din C. pr. pen. au fost lăsate nesoluționate acțiunile civile formulate de părțile civile C. M. și S. C. de Urgență B. A..

În baza art. 25 și art. 397 din C. pr. pen. rap. la art. 998 – 999 din Vechiul cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă O. G. și s-a dispus obligarea inculpatului M. D. G. la plata către această parte civilă a următoarelor sume:

- 13.508 lei și 4000 euro (echivalent în lei la cursul BNR din ziua efectuării plății), sume cu titlu de daune materiale – cheltuieli de spitalizare și tratament;

- suma de 1.500 lei cu titlu de prestație lunară începând cu data de 03.03.2009 până la încetarea stării de nevoie, dar nu mai târziu de vârsta legală de pensionare;

- 100.000 euro (echivalent în lei la cursul BNR din ziua efectuării plății), cu titlu de daune morale.

În baza art. 25 și art. 397 din C. pr. pen. rap. la art. 998 – 999 din Vechiul Cod Civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă R. A. DE TRANSPORT BUCUREȘTI și s-a dispus obligarea inculpatului M. D. G. la plata către această parte civilă a sumei de 765.501,97 lei, cu titlu de daune materiale, cu dobânda legală de la data de rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la data achitării efective.

În baza art. 25 și art. 397 din C. pr. pen. rap. la art. 998 – 999 din Vechiul Cod Civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă . GROUP SA și s-a dispus obligarea inculpatului M. D. G. la plata către această parte civilă a sumei de 35.000 lei, cu titlu de daune materiale, cu dobânda legală (de la data de 03.02.2010 pentru suma de 10.000 lei și de la data de 26.04.2010 pentru suma de 25.000 lei) și până la data achitării efective.

În temeiul art. 25 și art. 397 din C. pr. pen. rap. la 998 – 999 din Vechiul C. Civ. și art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. DE URGENȚĂ BUCUREȘTI și s-a dispus obligarea inculpatului M. D. G. la plata către aceasta a sumei de 60.244,41 lei, cu titlu de daune materiale – cheltuieli de spitalizare asigurate victimei O. G..

În baza art. 25 Cod proc.pen., art. 397 al. 1 Cod proc. pen., art. 251 din legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor și deciziei nr. 3/2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite, s-a constatat că daunele morale și materiale la care a fost obligat inculpatul M. D. G. prin prezenta hotărâre către părțile civile, vor fi achitate de către FONDULUI DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII în calitate de parte responsabilă civilmente.

În temeiul art. 276 alin. 1 din Cod proc.pen. s-a admis în parte cererea părții civile R. A. DE TRANSPORT BUCUREȘTI și a fost obligat inculpatul M. D. G. la plata către aceasta a sumei de 2.500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de parte (onorarii expertiză tehnică auto judiciară și expertiză tehnică contabilă judiciară).

În temeiul art. 274 alin. 1 din Cod proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 lei reprezentând cheltuieli judiciare față de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, la data de 10.07.2008, inculpatul M. D. G. a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . .. Drumul Găzarului, iar când a ajuns în intersecția cu . respectat semnificația indicatorului "cedează trecere" și a intrat în coliziune cu troleibuzul cu nr. de înmatriculare B-_ condus de Țiștea V. G., care circula pe . .. Drumul Găzarului, iar în urma impactului, acesta din urmă, a pătruns pe contrasens și a intrat în coliziune cu autobuzul cu nr._, condus de O. G., care circula dinspre .>

În urma impactului a rezultat vătămarea corporală a 13 persoane, dintre care C. J. și O. G. au depus plângere penală împotriva inculpatului, iar celelalte persoane care au fost vătămate prin producerea accidentului au precizat că nu depun plângere penală impotriva conducătorilor auto.

S-a mai reținut că potrivit raportului medico-legal cu nr. A1/_/2009 din 10.02.2010 persoana vătămată C. J. a necesitat un nr. de 50-55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor suferite cu ocazia accidentului, iar potrivit raportului medico-legal cu nr. A_ din 02.11.2009 persoana vătămată O. G. a necesitat un nr. de 200 zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor suferite cu ocazia accidentului, leziunile traumatice punând în primejdie viața victimei, iar prin protezarea totală șold practicată de necesitate au fost întrunite criteriile medicale legale pentru declararea infirmității posttraumatice.

În vederea stabilirii vinovăției pe care părțile implicate au avut-o în producerea accidentului s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare de către specialiștii Biroului Local de Expertize, care au concluzionat că starea de pericol a fost creată de inculpatul M. D. G. care ajungând la intersecția .. Reșița nu a respectat semnificația indicatorului "cedează trecerea", montat pe sensul său de mers, și a pătruns în intersecție neacordând prioritate de trecere troleibuzului cu nr. B-_, condus de Ț. V. Gheorge, care se deplasa regulamentar pe . numărul doi dintre troleibuzul cu nr. B-_ și autobuzul cu nr._ a fost consecința primului impact.

Totodată, conducătorul troleibuzului cu nr. B-_, Țiștea V. G., se afla în imposibilitate tehnică de a acționa pentru evitarea accidentului deoarece acesta s-a produs în timpul de siguranță, iar conducătorul autoturismului BMW cu nr. de înmatriculare_, condus de M. D. G., a încălcat prevederile art. 57 alin. 2 din O. U. G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice care stipulează că la intersecțiile cu circulație dirijată prin indicatoare, semafoare sau de către polițiști rutieri, conducătorul de vehicul este obligat să respecte semnificația sau indicațiile acestuia.

De asemenea, s-a mai concluzionat că inculpatul ar fi avut posibilitatea de prevenire a accidentului dacă ar fi respectat semnifcația indicatorului montat pe sensul său de mers, precum și faptul că O. Gheorhe, conducătorul autobuzului marca Mercedes, se deplasa în condiții legale de trafic și nu a dispus de posibilități tehnice pentru evitarea accidentului.

Pentru dovedirea situației de fapt reținută prin rechizitoriu au fost menționate următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: proces-verbal de cercetare la fața locului; schița locului accidentului; declarațiile părților vătămate ; declarații persoană vătămată; declarații inculpat; declarațiile martorilor; rapoarte de expertiză medico-legală; raportul de expertiză tehnică judiciară auto ; bonul de testare cu aparatul etilotest a inculpatului.

Sub aspectul laturii civile, în cursul urmăririi penale, persoanele vătămate C. J. și O. G. au declarat că se constituie părți civile în procesul penal cu suma de_ lei. De asemene, prin adresa nr._ din 27.09.2010 S. C. de Urgență B. A. a arătat că se constituie parte civilă pentru suma de 7120,10 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare cu privire la pacientul C. J., prin adresa nr. 7336 din 04.07.201, S. C. de Urgențe București a declarat că se constituie parte civilă pentru sumele de 22.836, 05 lei, 9.430, 33 lei, 2.747, 54 lei, 701,90 lei, respective 24.528, 59 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare cu privire la pacientul O. G., iar prin adresa nr._ din 18.05.2011, R. A. de Transport Rutier București s-a constituit parte civilă pentru suma de 765.501, 91 lei, reprezentând valoarea reparațiilor celor două mijloace de transport care îi aparțin și au fost implicate în accidental rutier.

Pe parcursul judecății, prin adresa din data de 31.05.2013 S. de Urgență B. A. a revenit și a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal.

La termenul de judecată din data de 11.06.2013 instanța a dispus introducerea în cauză a Fondului de Protecție a Victimelor Străzii în calitate de parte responsabilă civilmente și introducerea în cauză a S. C. O. S. A. în calitate de parte civilă .

La data de 10.09.2013 instanța a luat act de constituirea de parte civilă a S. C. O. Viena Insurance Group S. A, a Regiei Autonome de Transport București și a persoanei vătămate O. G. cu sumele precizate în cererile atașate la dosar.

În cauză, prin serviciu registratură, F. de Protecție a Victimelor Străzii a depus note scrise și, totodată, s-a constatat că persoana vătămată C. J. a decedat la data de 28.05.2013.

La termenul din data de 05.11.2013, instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de părți vătămate a numiților B. M. și B. S., succesorii susceptibili ai persoanei vătămate C. J.. Aceștia au formulat o cerere de constituire de parte civilă împotriva inculpatului pentru suma de 45.000 lei, reprezentând daune materiale, și suma de 60.000 euro cu titlu de daune morale.

La termenul de judecată din data de 25.02.2014 instanța a procedat la aducerea la cunoștința inculpatului a dispozițiilor art. 374 alin. 2 din noul Cod penal privind judecata în procedură simplificată, precum și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri, însă inculpatul a arătat că nu solicită ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin. 4 C. pr. pen. La același termen, instanța a procedat la audierea inculpatului, a persoanei vătămate O. G. și a martorului Țiștea V. G..

La data de 25.03.2014, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului din art. 184 alin. 2 și 4 și art. 184 alin. 1 și 3 cu aplic. art. 33 lit. b C. pen de la 1969 în infracțiunea prev. de art. 196 alin. 1, 2, 3 și 4 cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal .

La data de 08.04.2014, instanța a încuviințat pentru partea civilă RATB proba cu expertiza tehnică auto și proba cu expertiza contabilă .

La termenul de judecată din data de 27.05.2014, instanța a procedat la audierea martorului C. G. I. .

La data de 24.06.2014 instanța a luat act că s-a depus la dosar certificatul de moștenitor de pe urma defunctei C. J., moștenitor fiind C. M., a dispus introducerea în cauză a acestuia în calitate de parte civilă și scoaterea din cauză a numiților B. M. și B. S. .

La data de 22.09.2014 la dosar a fost depus raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de expert I. A., iar la data de 20.10.2014, prin intermediul serviciului registratură, a fost depus raportul de expertiză tehnică auto judiciară realizat de expert Giovanni Palalaie.

La data de 21.10.2014 instanța a luat act de constituirea de parte civilă a numitului C. M., fiul defunctei C. J..

În vederea soluționării laturii civile, s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile aflate la dosar, și proba cu martori, respectiv S. C. și I. F. N..

Analizând coroborat materialul probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarele:

În fapt, la data de 10.07.2008, inculpatul M. D. G. a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . .. Drumul Găzarului, iar când a ajuns în intersecția cu . respectat semnificația indicatorului cedează trecere, intrând în coliziune cu troleibuzul cu nr. de înmatriculare B-_ condus de Țiștea V. G., care circula pe . .. Drumul Găzarului, iar în urma impactului, acesta din urmă, a pătruns pe contrasens și a intrat în coliziune cu autobuzul cu nr._, condus de O. G., care circula dinspre . urma coliziunii s-a produs vătămarea corporală a 13 persoane, dintre care doar două au depus plângere penală, respectiv C. J. (50-55 zile de îngrijiri medicale) și O. G. (200 zile de îngrijiri medicale).

Astfel, instanța a reținut că în urma impactului a rezultat vătămarea corporală a numiților: M. D. Gheorge care a fost transportat la S. B. A. pentru îngrijiri medicale, Țiștea V. G. care a fost transportat la S. B. A. pentru îngrijiri medicale, O. G. care a fost transportat la S. de Urgență Floreasca pentru îngrijiri medicale, P. A. D. care a fost transportat la S. de Urgență Floreasca pentru îngrijiri medicale, A. D. care a fost transportată la S. B. A. pentru îngrijiri medicale, N. Nicușor care a fost transportat la S. B. A. pentru îngrijiri medicale, C. A. care a fost transportată la S. B. A. pentru îngrijiri medicale, S. M. care a fost transportată la S. B. A. pentru îngrijiri medicale, C. J. care a fost transportată la S. B. A. pentru îngrijiri medicale, T. D. care a fost transportat la S. B. A. pentru îngrijiri medicale, Băduică M. care a fost transportat la S. B. A. pentru îngrijiri medicale, B. A. care a fost transportată la S. B. A. pentru îngrijiri medicale și S. M. care a fost transportat la S. B. A. pentru îngrijiri medicale .

Potrivit raportului medico-legal cu nr. A1/_/2009 din 10.02.2010 persoana vătămată C. J. a necesitat un nr. de 50-55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor suferite cu ocazia accidentului, iar potrivit raportului medico-legal cu nr. A_ din 02.11.2009 persoana vătămată O. G. a necesitat un nr. de 200 zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor suferite cu ocazia accidentului, leziunile traumatice punând în primejdie viața victimei, iar prin protezarea totală șold practicată de necesitate sunt întrunite criteriile medicale legale pentru declararea infirmității posttraumatice .

De asemenea, potrivit concluziilor expertizei tehnice auto judiciare dinamica producerii accidentului a fost următoarea: impactul nr. 1 dintre autoturismul BMW și troleibuzul Astra Ikarus a avut loc la intersecția dintre .. Huedin, respectiv pe sensul de mers al troleibuzului, dinspre .. N. V., iar urmare a impactului nr. 1 troleibuzul Astra Ikarus a pătruns pe contrasens, evoluând pe traiectoria oblică spre stânga, generându-se al doilea impact, între troleibuzul Astra Ikarus și autobuzul Mercedes care circula regulamentar din sens opus (f. 54).

Viteza de deplasare a celor trei autovehicule a fost estimată în funcție de amploarea avariilor, a mecanismului impactului și a probelor testimoniale, astfel: pentru autoturismul marca BMV_, condus de M. D. G., viteza inițială de deplasare se estimează de cca. 50 km/h, pentru troleibuzul marca ASTRA IKARUS B-_, condus de Țeștea V. G., viteza inițială de deplasare se estimează de cca. 30-35 km/h, iar pentru autobuzul marca MERCEDES_, condus de O. G., viteza inițială de deplasare se estimează e cca. 30-35 km/h (f. 54 DUP).

Potrivit expertize tehnice judiciare efectuate în faza de urmărire penală starea de pericol a fost creată de inculpatul M. D. G. care ajungând la intersecția .. Reșița nu a respectat semnificația indicatorului "cedează trecerea", montat pe sensul său de mers, și a pătruns în intersecție neacordând prioritate de trecere troleibuzului cu nr. B-_, condus de Țiștea V. G., care se deplasa regulamentar pe . numărul doi dintre troleibuzul cu nr. B-_ și autobuzul cu nr._ a fost consecință a primului impact.

Totodată, potrivit raportului de expertiză, conducătorul troleibuzului cu nr. B-_, Țiștea V. G., se afla în imposibilitate tehnică de a acționa pentru evitarea accidentului deoarece accidentul s-a produs în timpul de siguranță, iar conducătorul autoturismului BMW cu nr. de înmatriculare_, condus de M. D. G., a încălcat prevederile art. 57 alin. 2 din O. U. G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice care stipulează că la intersecțiile cu circulație dirijată prin indicatoare, semafoare sau de către polițiști rutieri, conducătorul de vehicul este obligat să respecte semnificația sau indicațiile acestuia.

De asemenea, s-a mai concluzionat că inculpatul ar fi avut posibilitatea de prevenire a accidentului dacă ar fi respectat semnificația indicatorului montat pe sensul său de mers, iar conducătorul autobuzului marca Mercedes, O. G., se deplasa în condiții legale de trafic și nu a dispus de posibilități tehnice pentru evitarea accidentului.

Pe parcursul judecății, în cauză a fost efectuat un nou raport de expertiză tehnică auto judiciară, care a concluzionat că starea de pericol a fost cauzata de M. D. G. care nu a respectat semnificația indicatorului "cedează trecerea" plasat pe direcția și sensul său de deplasare, iar numitul Țiștea V. G. nu putea evitat impactul prin frânare, indiferent de viteza de circulație în momentele premergătoare producerii accidentului. Totodată, numitul O. G. nu putea evita impactul prin frânare, pornind de la viteza regulamentară cu care autobuzul rula în momentele premergătoare producerii accidentului și starea de pericol generată de inculpat nu putea fi sesizată și anticipată ori prevenită în timp util și suficient pentru evitarea coeziunilor de către conducătorii auto O. și Țiștea, aceștia rulând regulamentar și neavând la dispoziție posibilități tehnice de evitare a accidentului. Starea de pericol putea fi evitată doar de către inculpatul M., dacă ar fi respecta semnificația indicatorului cedează trecerea, oprind autoturismul pentru a acorda prioritate de trecere pentru troleibuzului B-_.

Concluziile rapoartelor de expertiză tehnică auto judiciară cu privire la locul și împrejurările producerii accidentului s-au coroborat cu mențiunile din procesul-verbal de cercetare la fața locului, cu fotografiile judiciare efectuate, precum și cu declarațiile persoanei vătămate O. G., cu declarațiile martorului Țiștea V. G., precum și cu declarația martorului C. G. I. care a observat momentul producerii impactului și a a arătat că inculpatul a virat brusc spre .> Instanța, față de probatoriul administrat, a constat că declarațiile inculpatului din faza de urmărire penală, precum și cea din faza cercetării judecătorești, care precizează că nu el este vinovat de producerea accidentului, nu s-a coroborat cu ansamblul probatoriului administrat în cauză, motiv pentru care instanța nu a avut în vedere aceste declarații la soluționarea cauzei la soluționarea cauzei.

Fiind audiat de instanță, inculpatul a avut o atitudine relativ sinceră în legătură cu împrejurările în care s-a comis accidentul rutier, însă nu a considerat că are vreo vină în producerea acestuia.

Pe cale de consecință, instanța a apreciat că din analiza materialului probator aflat la dosarul cauze, a rezultat mai presus de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune, fiind săvârșită cu vinovăție de inculpatul M. D. G..

În drept, instanța a constatat că faptele reținute în rechizitoriu au fost comise la data de 10.07.2008, iar la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind noul Codul penal. Potrivit art. 5 din noul Cod penal în cazul în care de la data săvârșirii infracțiunii și până la judecarea definită a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.

Față de această situație tranzitorie, în temeiul art.5 din noul Cod penal, prin încheierea instanței din data de 25.03.2014 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului din art. 184 alin. 2 și 4 și art. 184 alin. 1 și 3 cu aplic. art. 33 lit. b C. pen de la 1969 în infracțiunea prev. de art. 196 alin. 1, 2, 3 și 4 cu aplicarea art. 5 din noul Cod penal.

Cu toate acestea, instanța a reținut că în ceea ce privește faptele reținute în sarcina inculpatului prevederile Codului penal de la 1969 cuprind dispoziții mai favorabile prin raportare la modalitatea de individualizare a pedepsei, precum și prin raportarea la modalitatea de executare a pedepsei.

În consecință, instanța a constatat că dispozițiile vechiului Cod penal îi sunt mai favorabile inculpatului, motiv pentru care în temeiul art. 386 din Cod de procedură penală a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului M. D. G. din infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. 1, 2, 3 și 4 din C. pen., cu aplic. art. 5 din C. pen., în două infracțiuni de vătămare corporală din culpă, prev. de 184 alin. 1 și 3 din Vechiul C. pen. și art. 184 alin. 2 și 4 din Vechiul C. pen., cu aplic. art. 33 lit. b din Vechiul C. pen., totul cu aplic. art. 5 din C. pen.

Cu privire la infracțiunea de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 1 și 3 din vechiul C. pen, instanța a constatat că la momentul soluționării prezentei cauze aceasta nu mai constituie infracțiune decât în ipoteza în care este săvârșită de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive sau în desfășurarea unei activități ce constituie prin ea însăși infracțiune. În consecință, având în vedere că inculpatul nu se afla în niciuna dintre aceste situații, precum și faptul că fapta sa nu mai constituie infracțiune datorită modificării elementelor constitutive ale infracțiunii, instanța a făcut aplicarea art. 4 din noul Cod penal raportat la art. 3 din Legea nr. 187/2012 și a constatat dezincriminată infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 1 și 3 din Vechiul Cod penal (persoană vătămată C. J.).

Prin urmare, în temeiul art. 396 alin. 5 din C. pr. pen. rap. la art. 16 alin. 1 lit. b) din C. pr. pen. instanța a dispus achitarea inculpatului M. D. G., pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de 184 alin. 1 și 3 din Vechiul C. pen. (faptă comisă la data de 10.07.2008 – persoană vătămată C. J.) – întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

Raportat însă la fapta inculpatului M. D. G. care la data de 10.07.2008, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . .. Drumul Găzarului, iar când a ajuns în intersecția cu . respectat semnificația indicatorului "cedează trecere" și a intrat în coliziune cu troleibuzul cu nr. de înmatriculare B-_ condus de Țiștea V. G., care circula pe . .. Drumul Găzarului, iar în urma impactului, acesta din urmă, a pătruns pe contrasens și a intrat în coliziune cu autobuzul cu nr._, condus de O. G., care circula dinspre . că numitul O. G. a necesitat un nr. de 200 zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor suferite cu ocazia accidentului, leziunile traumatice punând în primejdie viața victimei, iar prin protezarea totală șold practicată de necesitate sunt întrunite criteriile medicale legale pentru declararea infirmității posttraumatice, aceasta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 și 4 din Vechiul C. pen. cu aplic art. 5 din noul Cod penal.

Instanța a reținut în sarcina inculpatului varianta agravantă prevăzută de art.184 alin.4 C.pen. deoarece vătămarea persoanei vătămate a fost urmarea modalității necorespunzătoare prin care inculpatul a condus autovehiculul, respectiv faptul că inculpatul nu s-a asigurat temeinic, corespunzător la efectuarea manevrei de schimbare a direcției de mers prin viraj spre dreapta (conform art. 54 din OUG nr. 195/2002, rep.), viraj care nu a fost regulamentar.

Sub aspectul laturii obiective, instanța reține că elementul material al infracțiunii de vătămare corporală din culpă constă în acțiunea inculpatului de a produce o vătămare a integrității corporale a persoanei vătămate O. G., prin acroșarea autovehicului condus de aceasta de către troleibuzul cu care autovehiculul inculpatului a intrat în coleziune.

Urmarea imediată a constituit-o împrejurarea că în urma accidentului rutier persoana vătămată a suferit leziuni traumatice ce au necesitat îngrijiri medicale de 200 de zile, leziunile traumatice punând în primejdie viața victimei, iar prin protezarea totală șold practicată de necesitate sunt întrunite criteriile medicale legale pentru declararea infirmității posttraumatice.

Legătura de cauzalitate între acțiunea ce constituie elementul material și urmarea produsă este dovedită prin concluziile rapoartelor de expertiză tehnică auto judiciară efectuate în cauză, precum și prin declarațiile persoanei vătămate și a martorilor.

Sub aspectul laturii subiective, instanța a constatat că infracțiunea de vătămare corporală din culpă a fost săvârșită cu forma de vinovăție a culpei cu prevedere conform art.19 alin.1 pct.2 lit.b din Vechiul C. pen, inculpatul putând prevedea rezultatul faptei sale, producerea unei vătămări a integrității corporale a persoanei vătămate ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale care reglementează circulația autoturismelor pe drumurile publice, nu l-a acceptat, ci a considerat fără temei că acest rezultat nu se va produce.

Față de probele existente la dosarul cauzei, instanța a constatat că evenimentul rutier s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului M. D. G..

Prin urmare, având în vedere că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 396 alin. (2) C. pr. pen., în sensul că fapta dedusă judecății există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, a fost declanșată răspunderea penală a inculpatului pentru infracțiunea dedusă judecății, iar instanța a pronunțat o soluție de condamnare a acestuia.

Sub aspectul individualizării pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere prevederile art. 52 vechiul C.pen., precum și criteriile generale de individualizare reglementate de art.72 alin.1 vechiul C.pen, respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În concret, instanța a apreciat că fapta pentru care este judecat inculpatul prezintă un pericol social ridicat, având ca urmare produsă, respectiv implicarea inculpatului într-un accident de circulație care a cauzat persoanei vătămate vătămări ce au necesitat pentru vindecare 200 zile de îngrijiri medicale, infirmitate posttraumatică, leziunile traumatice punând în primejdie viața victimei, astfel de comportamente prezentând un grad de pericol social sporit pentru securitatea circulației pe drumurile publice, a căror normală desfășurare este asigurată prin incriminarea unor astfel de fapte.

La individualizarea pedepsei instanța a mai avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului care este în vârstă de 31 de ani, studii superioare și nu este cunoscut cu antecedente penale, fiind la primul conflict cu legea penală.

În lumina acestor considerente, instanța a apreciat că o pedeapsă de 1 an închisoare aplicată inculpatului pentru prezenta infracțiune este corespunzătoare pentru fapta dedusă judecații și deci suficientă pentru a se atinge scopul preventiv, educativ și coercitiv reglementat de art.52 alin.1 C. pen. Așadar, în baza art. 184 alin. 2 și 4 din Vechiul C. pen., cu aplic. art. 5 din C. pen., instanța a condamnat pe inculpatul M. D. G. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă (faptă comisă în data de 10.07.2008 – persoană vătămată O. G.).

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că, potrivit 12 din Legea nr. 187/2012 în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă. Așa fiind, instanța a aplicat pedepsele accesorii conform dispozițiilor Codului penal de la 1969.

Astfel, având în vedere gravitatea infracțiunii comise, pericolul concret ridicat al acesteia, urmările produse, dar și cele care s-ar fi putut produce, cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Hirst Contra Marii Britanii, infracțiunea săvârșită de inculpat creează față de acesta o nedemnitate în exercitarea dreptului de a fi ales în autorității sau funcții elective publice, dar și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit.b) C. pen., motiv pentru care exercițiul acestora a fost interzis pe perioada executării pedepsei închisorii.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a considerat că mediul carceral nu ar avea o influență benefică asupra inculpatului, acesta manifestând o atitudine de regret asupra celor întâmplate, iar având în vedere aspectele reținute mai sus, respectiv personalitatea și conduita acestuia, faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, precum și faptul că în prezenta cauză i s-a stabilit o pedeapsa cu închisoarea până în trei ani, inculpatul nemaifiind anterior condamnat la pedeapsa închisorii de cel puțin 6 luni, și față de situația că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta, chiar și fără executarea pedepsei, astfel încât nu va mai săvârși alte infracțiuni, instanța a apreciat că se impune suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Instanța a reținut că dispozițiile privitoare la modalitățile de executare a pedepsei din noul Cod penal nu sunt incidente în cauză întrucât legea mai favorabilă este vechiul Cod penal. Mai mult, potrivit Deciziei nr. 372 din 20.05.2014 a Curții Constituționale, aplicarea legii penale mai favorabile prin prisma art. 5 Cp se realizează global, iar nu pe instituții autonome. Prin urmare, legea stabilită mai favorabilă cu privire la încadrarea juridică se aplică și cu privire la modalitățile de executare ale pedepsei.

Astfel, în temeiul art. 81 din Vechiul C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 82 din Vechiul C.pen.

În baza art. 71 alin 5 din Vechiul C. pen. instanța a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În ceea ce privește latura civilă, instanța a reținut că succesorul persoanei vătămate C. J., C. M., s-a constituit parte civilă în procesul penal solicitând obligarea inculpatului și a Fondului de Protecție a Victimelor Străzii la plata de daune materiale (_ lei) și morale (60.000 euro) ca urmare a prejudiciului produs persoanei vătămate C. J. prin accidentul din data de 10.07.2008. De asemenea, S. C. de Urgență B. A. s-a constituit parte civilă în procesul penal pentru suma de 7120,10 lei reprezentând cheltuielile de spitalizare cu privire la pacienta C. J..

Având în vedere soluția instanței pe latura penală cu privire la vătămarea corporală a persoanei vătămate C. J., respectiv achitarea inculpatului M. D. G., pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de 184 alin. 1 și 3 din Vechiul C. pen. (faptă comisă la data de 10.07.2008), întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală, instanța au fost aplicate dispozițiile art. 397 alin. 1 din C. pr. pen. raportat la art. 25 alin. 5 C.pr. pen și a lăsat nesoluționată acțiunile civile formulate de părțile civile C. M. și S. C. de Urgență B. A..

Instanța a constatat că persoana vătămată O. G. s-a constituit parte civilă în procesul penal, solicitând obligarea, în solidar, a inculpatului M. și a Fondului de Protecție a Victimelor Străzii (parte responsabilă civilmente) la plata de daune materiale și morale. Astfel, cu titlu de daune materiale a solicitat suma de 20.000 euro echivalent în lei la data plății, reprezentând cheltuieli de spitalizare, tratament, medicamente, chinetoterapie și recuperarea aferente celor 11 intervenții chirurgicale suferite ca urmare a accidentului rutier din 10.07.2008, și suma de 100.000 lei, reprezentând diferența de venit nerealizat (2.000 lei/lună), între venitul net obținut înainte de accidental rutier și pensia medicală, pentru o perioadă de 50 de luni, începând cu data pensionării medicale cu grad de handicap, respectiv martie 2009, și până în luna mai 2013 inclusiv, precum și suma de 2.000 lei pe lună, reprezentând diferența venit nerealizat, începând cu luna iunie 2013 și până la obținerea pensiei pentru limită de vârstă. Cu titlu de daune morale persoana vătămată a solicitat suma de 200.000 euro sau echivalentul în lei la data plății .

Instanța a analizat dacă sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 din vechiul Cod civil: prejudiciul cert și nereparat încă; fapta ilicită; vinovăția; legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită.

Astfel, s-a constatat existența unui prejudiciu produs părții civile, cauzat de suferința fizică și psihică produsă ca urmare a accidentului cauzat de către inculpat.

În ceea ce privește fapta ilicită, aceasta a constat în nesocotirea regulilor de circulație rutieră, astfel încât s-a produs vătămarea corporală a părții civile O. G..

Vinovăția presupune o atitudine de conștiință față de faptă și de urmările ei și un act de voință, sub impulsul căruia este realizată fapta. În cauză, instanța a reținut că inculpatul răspunde pentru culpă cu prevedere.

Din analiza probatoriului administrat în cauză a rezultat cu certitudine existența legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul produs.

Din probatoriul administrat cu ocazia cercetării judecătorești și în faza de urmărire penală a rezultat că doar inculpatul a contribuit la producerea urmărilor, deoarece nu a respectat o obligație legală de a se asigura temeinic în momentul în care se angajase în efectuarea virajului la dreapta, fiind astfel predispus unui accident rutier. Prin urmare, instanța a reținut culpa exclusivă a inculpatului în producerea prejudiciului, ceilalți doi conducători auto aflându-se în imposibilitatea de evitarea a coeziunii.

În consecință, instanța a constatat că în raport cu partea civilă O. G. sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale.

În ceea ce privește daunele materiale instanța a reținut că în materia răspunderii civile delictuale, răspunderea pentru fapta ilicită este integrală, trebuind a fi acoperit integral prejudiciul efectiv produs, iar spre deosebire de daunele morale, al căror cuantum se stabilește de către instanță pe bază de apreciere, existența daunelor materiale și a întinderii acestora trebuie dovedite prin administrarea de probe.

Instanța a ținut cont la acordarea daunelor materiale numai de acele prejudicii care au avut legătură de cauzalitate directă cu infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul. Astfel, cu toate că persoana vătămată a solicitat suma de 20.000 euro cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli de spitalizare, tratament, medicamente, kinetoterapie și recuperarea aferente celor 11 intervenții chirurgicale suferite ca urmare a accidentului rutier din 10.07.2008, instanța a constatat că la dosarul cauzei nu s-a depus dovada achitării efective a acestei sume.

Din coroborarea declarațiilor martorilor audiați pe latura civilă și înscrisurile depuse la dosar a rezultat că partea civilă s-a împrumutat de la aceștia cu suma de 4.000 de euro, pentru a-și putea procura tratamentul necesar în urma producerii accidentului rutier.

De asemenea, din analiza înscrisurilor depuse la dosar și declarațiilor martorilor I. F. N. și S. C. instanța a reținut că persoana vătămată a făcut dovada că a achitat efectiv suma totală de 13.508 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare și tratament. Având în vedere aceste aspecte, precum și faptul că există legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, instanța a cordat daunele materiale în măsura în care au fost dovedite. Astfel, a obligat inculpatul, la plata sumei de 13.508 lei și 4.000 de euro persoanei vătămate O. G. a scăzut în mod substanțial echivalent în lei la cursul BNR la data plății, reprezentând cheltuieli de spitalizare și tratament.

Cu privire la prestația lunară solicitată, instanța a reținut că după producerea accidentului venitul net al. Astfel, în luna iunie 2008 aceasta realiza un venit brut de 3.170 lei, în luna mai 2008 un venit brut de 3.699 lei, iar în luna aprilie 2008 un venit brut de 3.967 lei, pe când după producerea accidentului, în anul 2011 acesta era beneficiarul unei pensii lunare brute de 1.229 lei și nete de 1.135 lei, iar în anul 2013 o pensie lunară de 1.348 lei și 1.300 lei net (filele nr. 68- 70 – vol II).

Astfel, cu toate că persoana vătămată a solicitat 2.000 lei cu titlu de prestație lunară pentru venitul nerealizat, instanța a apreciat că această sumă nu a fost dovedită în integralitatea ei, dintr-un calcul simplu observându-se că venitul net obținut în cele trei luni anterioare producerii accidentului ar fi fost de aproximativ 2.800 lei (cuantum rezultat în urma aplicării cotelor de impozitare, respective plății contribuțiilor sociale din venitul brut), pe când pensia actuală netă a părții civile este în cuantum de 1.300 lei. În consecință, diferența dintre venitul net obținut anterior producerii prejudiciului și cel obținut după producerea accidentului este sub suma cerută și dovedită de persoana vătămată, respectiv de 2.000 lei, motiv pentru care, având în vedere principiului reparării integrale a prejudiciului, precum și faptul că acțiunea civilă în procesul penal nu trebuie să constituie o îmbogățire fără justă cauză a părții civile, instanța a apreciat că suma de 1.500 lei reprezintă un cuantum echitabil, cu titlu de prestație lunară pentru venitul nerealizat.

Raportat la daunele morale solicitate de partea civilă O. G. instanța a considerat ca acestea reprezintă satisfacții echitabile destinate a compensa material suferințele fizice ale părții civile, urmare a faptei ilicite a inculpatului, și ca orice suferință fizică presupune și o suferință psihică, ce se constituie într-un prejudiciu nepatrimonial. Cu privire la cuantumul daunelor morale solicitate, acestea nu sunt supuse unor criterii legale prestabilite, ci determinarea lor în concret este lăsată la libera apreciere a instanței. Așadar, în absența unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale acestea sunt stabilite de instanța de judecată în raport cu consecințele negative suferite de victima infracțiunii, importanța valorilor lezate, intensitatea și consecințele traumei fizice și psihice suferite, în ce măsură i-a fost afectată situația familială, socială și profesională.

Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 2617 din 9 iulie 2009 referitor la despăgubirile ce reprezintă daune morale a statuat că despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare. În acest scop pentru ca evaluarea sa nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fară just temei este necesar să fie luate în considerare suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpat, precum și de toate consecințele acesteia, asa cum a rezultat din actele medicale ori din alte probe administrate. Inalta Curte a mai apreciat că întinderea răspunderii civile delictuale nu este limitată de posibilitățile de plată ale inculpatului, principiul aplicabil fiind acela al reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta inculpatului.

Astfel, instanța a reținut că, potrivit declarației părții civile care se coroborează cu certificatul medico-legal, O. Gheorhe a avut nevoie de 200 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor suferite cu ocazia accidentului, leziunile traumatice punându-i în primejdie viața, iar prin protezarea totală șold practicată de necesitate au fost întrunite criteriile medicale legale pentru declararea infirmității posttraumatice.

De asemenea, din înscrisurile depuse la dosar, din declarațiile părții civile coroborat cu declarațiile martorilor S. C. și I. F. N. a rezultat că partea civilă O. G. a suferit numeroase intervenții chirurgicale, iar în prezent a rămas cu o cicatrice inestetică și nu poate petrece mult timp în picioare. În plus, în urma accidentului partea civilă a avut piciorul imobilizat în gips o perioadă îndelungată, după care a folosit cadrul pentru a se putea deplasa. Așa fiind, instanța a considerat că suferințele fizice suportate de către partea civilă în perioada de după producerea accidentului au fost de o intensitate ridicată. Deși nu s-a putut cuantifica cu exactitate un astfel de prejudiciu este incontestabilă suferința fizică a părții civile.

Mai mult, din coroborarea declarațiilor martorilor S. C. și I. F. N. a rezultat că după producerea accidentului persoana vătămată a avut o depresie din pricina faptului că nu putea să-și ajute familia, precum și din cauza incapacității totale de muncă în care acesta se afla.

Cu toate acestea, cuantumul despăgubirilor solicitate de către partea a fost exagerat având în vedere că scopul daunelor morale este în principiu acela de a oferi celor vătămați posibilitatea de a trece mai ușor peste evenimentul nefericit, iar la stabilirea nivelului acestora nu se poate face abstracție de elemente precum nivelul general de trai al societății și condițiile concrete socio-economice de la momentul acordării. Nu în ultimul rând însă, cuantumul daunelor morale nu poate constitui un prilej de îmbogățire fără just temei pentru partea vătămată în dauna inculpatului.

În aprecierea daunelor morale instanța a reținut însă urmările produse integrității corporale a părții vătămate sus-descrise, suferința fizică la care a fost supusă atât în momentul producerii incidentului, cât și ulterior prin intervențiile chirurgicale și îngrijirile medicale la care a fost supus. Pe cale de consecință, instanța a considerat că obligarea inculpatului la plata unei sume de 100.000 euro (echivalent în lei la cursul BNR din ziua efectuării plății), reprezintă o justă și meritată acoperire a prejudiciului moral suferit de către partea civilă.

În consecință, în baza art. 25 și art. 397 din Cod proc.pen. rap. la art. 998-999 Cod Civil instanța a admis în parte acțiunea părții civile O. G. și a dispus obligarea inculpatului M. D. G. la plata către aceasta a următoarelor sume:

- 13.508 lei și 4000 euro (echivalent în lei la cursul BNR din ziua efectuării plății), sume cu titlu de daune materiale – cheltuieli de spitalizare și tratament;

- suma de 1.500 lei cu titlu de prestație lunară începând cu data de 03.03.2009, data pensionării pe motiv de boală, până la încetarea stării de nevoie, dar nu mai târziu de vârsta legală de pensionare;

- 100.000 euro (echivalent în lei la cursul BNR din ziua efectuării plății), cu titlu de daune morale.

Instanța a observat că R. A. de Transport București (în continuare RATB) a arătat că se constituie parte civilă în fața instanței penale impotriva inculpatului M. D. G. și a Fondului de Protecție a Victimelor Străzii pentru suma de 777.272, 93 lei (din care 765.501, 91 lei rest prejudiciu total suferit în urma accidentului rutier din 10.07.2008 și suma de 11.771,02 lei taxa de timbru și timbru judiciar în dosar civil_/3/201), iar pentru sumele la care va fi obligat F. de Protecție a Victimelor Străzii acesta să fie obligat și la plata unui procent de 0,1% pe zi cu titlu de penalități de întârziere calculate de la data de 23 aprilie 2011, dată până la care acesta trebuia să despăgubească regia, și până la achitarea integrală a debitului datorat (f. 26- vol 2).

Astfel, instanța a constatat existența unei fapte ilicite săvârșite de către inculpat, respectiv infracțiunea de vătămare corporală din culpă. Raportat la existența unui prejudiciu determinabil și nereparat produs părții civile instanța a reținut că potrivit raportului de expertiză contabilă judiciară realizat de expert I. A. contravaloarea concretă și efectivă a timpului de imobilizarea a autobuzului marca Mercedes Citaro O530, nr. de înmatriculare_, este de 78.190 lei, iar cea a troleibuzului Astra Ikarus, nr. de înmatriculare B-_, este de 33.250 lei. Totodată, din suma totală de 111.440 lei societatea de asigurare S.C. O. V. Group S. A a achitat suma de 35.000 lei.

De asemenea, din probele administrate în cauză instanța a reținut existența unei legături de cauzalitate între faptă ilicită și prejudicial produs, precum și vinovăția inculpatului ca atitudine psihică față de faptă și urmările acesteia, sub forma culpei cu prevedere. În consecință, instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile răpunerii civile delictuale.

În ceea ce privește taxa de timbru și timbrul judiciar în cuantum de 11.771,02 lei în dosar civil_/3/2011 al Tribunalului București instanța a constatat că potrivit art. 29 alin. 1 lit. i) din O.U.G nr. 80/2013 cererile privind despăgubirile civile pentru prejudiciile material și morale decurgând din cauzele penale sunt scutite de plata taxei de timbre (faptul că partea civilă a acționat F. de Protecție a Victimelor pentru dezdăunare decurgând din aceeași faptă ilicită, și în instanța civilă, acea cauză civilă fiind în prezent suspendată, nu constituie un prejudiciu efectiv penal și nici o cheltuială judiciară generată de prezentul proces penal), astfel că instanța nu a luat în calcul această sumă la stabilirea prejudiciului.

Reținând că sunt întrunite toate condițiile cumulative prevăzute de art. 998-999 vechiul Cod Civil, având în vedere că din prejudicial total de 111.440 lei produs RATB prin indisponibilizarea troleibuzului și autobuzului societatea de asigurare a achitat suma de 35.000 de lei, instanța în baza art. 25 și art. 397 din C. pr. pen. rap. la art. 998 – 999 din Vechiul Cod Civil, a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă R. A. DE TRANSPORT BUCUREȘTI și a dispus obligarea inculpatului M. D. G. la plata către această parte civilă a sumei de 765.501,97 lei, cu titlu de daune materiale, cu dobânda legală de la data de rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la data achitării efective.

Instanța a constatat că S. C. O. V. Group S. A. s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului M. D. G. cu suma de 35.000 lei, reprezentând contravaloarea despăgubirilor acordate asiguratului RATB în baza polițelor de asigurare facultativă, precum și dobânda legală de la data plății despăgubirii, 03.02.2010 și până la achitarea integrală a debitului .

S-a reținut că partea civilă R. A. de Transport București avea o poliță de asigurare pentru avarii și vandalism la S. C.O. V. Group S. A pentru suma maximă de 25.000 lei pentru autobuzele Mercedes, iar pentru restul autovehiculelor suma maximă de 10.000 lei . Astfel, la data de 03.10.2010 aceasta a achitat către partea civilă RATB suma de 10.000 lei, iar la data de 26.04.2010 suma de 25.000 lei.

Având în vedere cele sus-menționate, în baza art. 25 și art. 397 din C. pr. pen. rap. la art. 998 – 999 din Vechiul Cod Civil intanța a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă . GROUP SA și a dispus obligarea inculpatului M. D. G. la plata către aceasta a sumei de 35.000 lei, cu titlu de daune materiale, cu dobânda legală (de la data de 03.02.2010 pentru suma de 10.000 lei și de la data de 26.04.2010 pentru suma de 25.000 lei, date la care sumele au fost achitate de către asigurător) și până la data achitării efective.

Totodată, instanța a constatat că prin adresa nr. 7336/04.07.2011, S. C. de Urgență București s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 22. 836, 05 lei, 9.430,33 lei, 2.747,54 lei, 701,90 lei, respectiv 24.528,59 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ale pacientului O. G. .

Potrivit art. 313 din legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.

Raportat la aceste dispoziții legale, instanța a constatat că potrivit decontului cheltuielilor de spitalizare ale persoanei vătămate, aceasta a primit servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, în valoare totală de 60.244,41 lei, S. C. de Urgență București având dreptul de a primi contravaloarea serviciilor medicale prestate de la persoana responsabilă de producerea accidentului, respectiv de la inculpat.

Prin urmare, în temeiul art. 25 și art. 397 din C. pr. pen. rap. la 998 – 999 din Vechiul C. Civ. și art. 313 din Legea nr. 95/2006 instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. DE URGENȚĂ BUCUREȘTI și a dispus obligarea inculpatului M. D. G. la plata către aceasta a sumei de 60.244,41 lei, cu titlu de daune materiale – cheltuieli de spitalizare asigurate victimei O. G..

Instanța a mai reținut că potrivit art. 25 ind. 1 alin. 10 lit. b) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supraveghere a asigurărilor F. de Protecție a Victimelor Străzii se constituie în scopul de a despăgubi persoanele păgubite prin accidente de vehicule, dacă vehiculul care a provocat accidentul nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, cu toate că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, proprietarul acestora avea obligația să încheie o astfel de asigurare.

Astfel, instanța a constatat potrivit adresei nr._ din 09.10.2009 a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor la data de 10.07.2008 autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ nu figura cu nicio poliță de asigurare RCA în vigoare .

Potrivit art. 3 alin. 1 din normele privind F. de protecție a victimelor străzii, adoptate în temeiul Legii nr. 32/2000, cu modificările și completările ulterioare, și puse în aplicare prin Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 1/2008, cu modificările ulterioare "F. acordă despăgubiri persoanelor păgubite prin accidente de vehicule, dacă vehiculul care a provocat accidentul nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, cu toate că legea prevedea obligativitatea asigurării", conform art.3 alin. 3 în cazul în care pentru vehiculul care a provocat accidentul nu a fost îndeplinită obligația de a încheia asigurarea R.C.A." F. acordă persoanelor prejudiciate despăgubiri atât pentru daune materiale, cât și pentru vătămări corporale sau decese", iar potrivit art.3 alin. 4 teza I "F. intervine ca garant pentru respectarea obligației de despăgubire fără însă a putea opune persoanelor păgubite beneficiul de discuțiune în raport cu persoanele vinovate de producerea accidentului."

De asemenea, normele privind F. de protecție a victimelor străzii în art. 11 alin. 1 stipulează că "drepturile persoanelor păgubite prin accidente de vehicule supuse înmatriculării, în care autorul a rămas neidentificat sau vehiculul nu este asigurat de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, se exercită împotriva Fondului", iar potrivit art. 11 alin. 2 din același act "persoanele prejudiciate care au înaintat acțiune în justiție împotriva persoanei sau persoanelor responsabile pentru repararea prejudiciului vor fi despăgubite de Fond în baza hotărârii judecătorești, F. având legitimare procesuală pasivă, în calitate de garant al obligației de despăgubire, în limitele și în condițiile prevăzute de reglementările legale în vigoare. În plus, conform art. 13 teza I din Normele privind F. de protecție a victimelor străzii după plata despăgubirilor, F. se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate.

Mai mult, instanța a avut în vedere că prin decizia nr. 3/2010 pronunțată de Inalta Curte de Casație și Justiție în procesul penal, F. de Protecție a Victimelor Străzii are calitatea de parte responsabilă civilmente și poate fi obligat singur, iar nu în solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile către persoanele păgubite prin accidente de vehicule neasigurate.

În consecință, soluționând acțiunea civilă alăturată acțiunii penale în cadrul procesului penal, instanța de judecată, prin hotărâre judecătorească, a obligat F., singur, iar nu în solidar cu inculpatul, autor al accidentului, la plata despăgubirilor pentru prejudiciile produse prin accident, având în vedere că vehiculul inculpatului nu era asigurat de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.

În lumina acestor considerente, în baza art. 25 Cod proc.pen., art. 397 al. 1 Cod proc. pen., art. 251 din legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor și deciziei nr. 3/2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite, a constatat că daunele morale și materiale la care a fost obligat inculpatul M. D. G. prin prezenta hotărâre către părțile civile, vor fi achitate de către FONDULUI DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII în calitate de parte responsabilă civilmente.

În temeiul art. 274 alin. 1 din Cod proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 lei reprezentând cheltuieli judiciare față de stat.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, inculpatul M. D. G., partea responsabilă civilmente F. de protecție a victimelor străzii și partea civilă O. G., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel la data de 18.12.2014 sub nr._ (4353/2014).

Apelantul-inculpat M. D. G. a arătat că nu contestă decât modul de soluționare a laturii civile a cauzei, raportat la obligarea sa la plata sumelor de 765.501,97 lei cu titlu de daune materiale către partea civilă R. A. de Transport București și 100.000 euro cu titlu de daune morale în favoarea părții civile O. G..

Apelantul a învederat că aceste daune nu au avut în vedere principiul reparatoriu al despăgubirilor, acestea căpătând, prin cuantumul stabilit, un caracter punitiv.

În acest sens a învederat că în cauză s-a efectuat o expertiză financiar-contabilă, însă expertul nu a avut în vedere mai întâi faptul că RATB nu a realizat niciodată profit, astfel încât nu se poate vorbi despre o pagubă prin indisponibilizarea unui autobuz. A apreciat că se impunea a fi anunțat de RATB că se tinde la repararea mijloacelor de transport, având în vedere că valoarea reparațiilor excede cu mult valoarea acestora în situația în care dauna ar fi fost totală. De asemenea, a apreciat că gestionarea defectuoasă a cheltuielilor RATB nu-i poate fi imputată, culpa fiind a RATB pentru încheierea unei polițe CASCO la o valoare atât de mică.

Referitor la despăgubirile acordate părții civile RATB a solicitat reducerea cuantumului la suma de 298.559 RON (268.432 valoarea autobuzului în cazul în care s-ar fi constatat dauna totală și 30.127 RON reprezentând valoarea reală a reparației troleibuzului).

Cu privire la daunele morale acordate părții civile O. G. a apreciat ca ele exced atât jurisprudenței naționale in materie cat si realităților din societatea româneasca. Pornind de la premisa ca absenta asigurării civile obligatorii cu privire la autoturismul condus de el nu a influențat in niciun fel circumstanțele producerii accidentului, având impact doar asupra obligației de plata a dezdăunării (sume avansate de F.P.V.S. cu drept de regres impotriva subsemnatului), a solicitat a se constata discrepanta vădita intre daunele materiale dispuse in favoarea părtii civile O. G. si daunele morale acordate acestuia. Daca pentru acordarea daunelor materiale a fost nevoie de certitudine, dovezi clare in sprijinul pretențiilor, in stabilirea cuantumului daunelor morale judecătorul fondului a avut la îndemâna o plaja de apreciere constând in principal dintr-o medie a sumelor acordate de instanțe in cazuri similare si din observarea realității obiective a societății noastre.

Apelantul a apreciat ca magistratul fondului a depășit cu mult limita superioara a acestei plaje de apreciere, cuantumul sumelor acordate cu titlu de daune morale reliefând un caracter vădit punitiv si nu compensatoriu așa cum ar fi fost firesc.

F. de vătămările suferite de partea civila O. G., fata de circumstanțele producerii acestora (incluzând si caracterul de accident de munca) apreciază ca se impunea reducerea la jumătate a cuantumului daunelor morale.

Apelanta parte responsabilă civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii a criticat latura civilă, respectiv cuantumul daunelor acordate. Referitor la despăgubirile acordate R.A.T.B., a arătat că această parte a fost deja despăgubită parțial de O., în baza unui contract de asigurare CASCO. În ce privește despăgubirile acordate părții civile O. G., F. a învederat că acestea au un cuantum exagerat în raport de jurisprudența instanțelor române și a CEDO. În acest sens s-a învederat, cu titlu de exemplu, faptul că nivelul mediu al daunelor morale acordate unui părinte pentru decesul fiului/fiicei de către curțile de apel române se situează la aproximativ 75.000 lei.

Apelantul parte civilă O. G. a formulat o cerere de repunere în termenul de apel, arătând că soluția instanței i-a fost comunicată la o adresă greșită, în contextul în care, în cuprinsul cererii de constituire de parte civilă indicase o altă adresă de comunicare a actelor de procedură.

În cuprinsul apelului formulat, acesta a solicitat în esență majorarea daunelor morale acordate de prima instanță la suma de 200.000 euro.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, în raport de criticile formulate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. 2 C.p.p., Curtea apreciază apelurile declarate de inculpatul M. D. G. și de partea responsabilă civilmente F. pentru Protecția Victimelor Străzii ca fiind fondate și ca tardiv formulat apelul declarat de partea civilă O. G..

Astfel, situația de fapt a fost corect stabilită de prima instanță de judecată și nu a fost contestată de nici unul dintre apelanți, aceștia criticând strict modul de soluționare a laturii civile a cauzei. Totodată, probele administrate în cursul urmăririi penale și a judecății (proces-verbal de cercetare la fața locului; schița locului accidentului; declarațiile părților vătămate ; declarații persoană vătămată; declarații inculpat; declarațiile martorilor; rapoarte de expertiză medico-legală; raportul de expertiză tehnică judiciară auto, probe administrate în cursul urmăririi penale, respectiv declarațiile inculpatului, ale persoanei vătămate O. G., ale martorilor Țiștea V. G. și C. G. I. și un nou raport de expertiză tehnică auto, probe efectuate în cursul judecății la prima instanță) duc la concluzia că la data de 10.07.2008, inculpatul M. D. G. a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . .. Drumul Găzarului, iar când a ajuns în intersecția cu . respectat semnificația indicatorului "cedează trecere" și a intrat în coliziune cu troleibuzul cu nr. de înmatriculare B-_ condus de Țiștea V. G., care circula pe . .. Drumul Găzarului, iar în urma impactului, acesta din urmă, a pătruns pe contrasens și a intrat în coliziune cu autobuzul cu nr._, condus de O. G., care circula dinspre .>

În urma accidentului, numitul O. G. a necesitat un nr. de 200 zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor suferite cu ocazia accidentului, leziunile traumatice punând în primejdie viața victimei, iar prin protezarea totală șold practicată de necesitate sunt întrunite criteriile medicale legale pentru declararea infirmității posttraumatice.

În ce privește modul de soluționare a laturii civile, Curtea constată mai întâi că cererea de repunere în termenul de apel formulată de partea civilă O. G. este nefondată și, drept urmare, apelul declarat de acesta este tardiv.

Astfel, partea civilă a învederat că soluția primei instanțe i s-a comunicat la o altă adresă decât cea pe care o indicase în cererea de constituire de parte civilă. Într-adevăr, Curtea constată că prin cererea menționată (f.30 vol. 1 dos. J.S.4), partea civilă și-a indicat adresa de corespondență ca aflându-se la cabinetul de avocatură care i-a asigurat asistența juridică în cauză, iar hotărârea instanței i-a fost comunicată la adresa de domiciliu (București, .. 30, ., ., sector 4).

Se poate însă observa că, deși hotărârea nu a fost comunicată la adresa indicată de partea civilă, acesta a primit-o personal la data de 24.11.2014, semnând dovada de înmânare a acesteia (f.92 vol. 3 dos. J.S. 4).

În aceste condiții, reținând că, potrivit art. 264 alin. 1 C.proc.pen. raportat la art. 260 alin. 1 C.proc.pen., înmânarea unui act de procedură se efectuează personal destinatarului, oriunde acesta este găsit, care va semna dovada de primire, Curtea constată că partea civilă a primit în mod legal comunicarea hotărârii primei instanțe, iar de la data recepționării acesteia a început să îi curgă termenul de declarare a apelului. Cum în cauză apelul acesteia a fost declarat abia la 30.12.2014, rezultă implicit că acesta este tardiv, termenul de 10 zile de la comunicare prevăzut de art. 410 alin. 1 C.proc.pen. fiind în mod evident depășit la acel moment.

D. urmare, va fi respins ca tardiv apelul declarat de partea civilă O. G..

În ce privește apelurile declarate de inculpat și de partea responsabilă civilmente, Curtea reține că acestea sunt parțial fondate.

Astfel, referitor la cuantumul daunelor morale acordate părții civile O. G., Curtea constată că, deși este incontestabil că partea civilă a fost supusă unor suferințe fizice și psihice de lungă durată în urma faptei ilicite a inculpatului (200 de zile îngrijiri medicale, perioadă în care a fost suspusă mai multor intervenții chirurgicale, viața i-a fost pusă în pericol și a rămas cu o infirmitate posttraumatică permanentă), suma de 100.000 euro acordată cu acest titlu de prima instanță de judecată are caracter exagerat.

În acest sens, instanța apreciază că daunele morale nu pot fi stabilite doar prin raportare la suferința persoanei vătămate, fără a se lua în considerare condițiile socio-economice din țară sau nivelul general de trai din cadrul societății. Totodată, la fixarea cuantumului acestor daune trebuie avut în vedere ca acordarea acestora să reprezinte doar o reparație a prejudiciului suferit și nu o îmbogățire a celui vătămat.

Față de cele arătate, Curtea apreciază că suma de 70.000 euro cu titlu de daune morale este echitabilă pentru repararea prejudiciului moral suferit de numitul O. G.. Nu se poate pune problema reducerii acestor daune la suma precizată de partea responsabilă civilmente (75.000 lei), deoarece această sumă are în vedere situația decesului unei persoane și despăgubirile acordate familiei victimei și nu situația în care despăgubirea se acordă chiar celui vătămat, care, supraviețuind unui accident auto, a fost supus unor suferințe fizice de mare intensitate, iar ulterior trebuie să facă față unei infirmități permanente, care nu îi va mai permite niciodată să ducă o viață asemănătoare cu cea dinaintea evenimentului vătămător.

În ce privește daunele materiale acordate RATB, instanța constată că acestea au fost în principiu corect stabilite de prima instanță de judecată.

Astfel, prejudiciul suferit de Regie prin imobilizarea celor două autovehicule a fost stabilit printr-o expertiză contabilă, iar criticile inculpatului, în sensul că RATB „nu a realizat niciodată profit”, așadar nu avea cum să fie prejudiciată prin imposibilitatea de a pune în circulație un autobuz și un troleibuz nu pot fi primite.

Curtea apreciază că în situația evaluării prejudiciului constând în lipsa de folosință a două mijloace de transport în comun, singurul criteriu obiectiv care poate fi folosit este cel din cauza de față, anume încasările realizate în mod normal prin punerea în circulație a celor două autovehicule.

Nu are nici o importanță dacă RATB realiza sau nu profit și nici dacă aceasta a înlocuit pe rutele de transport cele două autovehicule imobilizate pe perioada reparării acestora, deoarece dacă s-ar aplica un astfel de raționament, ar rezulta că o regie de transport public nu ar putea primi niciodată despăgubiri pentru lipsa de folosință a unor mijloace de transport avariate în accidente.

În ce privește cuantumul daunelor aferente reparațiilor autobuzului marca Mercedes-Benz Citaro, apelantul inculpat a învederat că nivelul acestora depășește valoarea reală a autobuzului la data producerii accidentului, care, prin luarea în calcul a coeficientului de uzură, era de doar 268.433 RON și nu de 654.660 lei (527.951,66 RON plus TVA), suma achitată de partea civilă pentru repararea autobuzului.

Curtea nu poate primi însă aceste susțineri. După cum rezultă din actele dosarului, autobuzul a costat 794.382 RON și a fost achiziționat în urma unei licitații publice având ca obiect cumpărarea a 500 autobuze Mercedes, astfel că valoarea menționată în factură este mult redusă față de cea care ar fi plătită în cazul achiziției unui singur autobuz. Totodată, de la data achiziției și până în prezent, cuantumul TVA a fost mărit, ceea ce ar antrena costuri suplimentare pentru RATB în cazul achiziției ipotetice a unui autobuz asemănător.

De asemenea, costul efectiv al pieselor reparate și înlocuite, conform devizului prezentat de partea civilă RATB este de doar 284.779,74 RON plus TVA 24% (diferența până la suma achitată cu titlu de reparație fiind aferentă valorii manoperei astfel cum a fost calculată de societatea de service), valoarea rezultată fiind vădit inferioară valorii de achiziție a autobuzului.

Referitor la coeficientul de uzură al autobuzului, inculpatul a apreciat-o ca fiind de 44%, conform Ordinului CSA nr. 8/2008, fără a preciza însă în concret cum a efectuat acest calcul. În final, acesta a ajuns la concluzia că valoarea reală a autobuzului de 268.433 RON, care ar reprezenta doar aproximativ 30% din prețul de achiziție a autobuzului, în condițiile în care acesta se afla în exploatare de mai puțin de 2 ani la data accidentului. În acest context, trebuie menționat că autobuzul a fost achiziționat la 1.08.2006 și înmatriculat la 4.08.2006 (certificat înmatriculare, f. 45 vol. 1 dos. J.S.4; nu 10.05.2006, cum susține inculpatul).

Curtea nu poate accepta un astfel de raționament, fiind imposibil ca în mai puțin de 2 ani de exploatare valoarea unui autovehicul nou să se diminueze la 30% din prețul de achiziție al acestuia. Oricum, și dacă s-ar accepta valoarea de uzură de 44% (care este stabilită incorect de inculpat, acesta raportându-se la valoarea de uzură a unui autovehicul aflat în exploatare de 3 ani cu o stare de întreținere satisfăcătoare, după cum rezultă din tabelul anexă al Ordinului CSA nr. 8/2008), valoarea despăgubirilor ar fi mult superioară celei de 268.433 RON menționată de inculpat.

La fel, în condițiile în care valoarea reparării și a înlocuirii pieselor avariate a fost de 284.779,74 RON plus TVA 24%, nu se poate susține că varianta corectă din punct de vedere economic pentru partea civilă era scoaterea definitivă din circulație a autobuzului. De altfel, raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză a stabilit că înlocuirea și repararea pieselor menționate în devizul prezentat de partea civilă erau necesare pentru recondiționarea mijlocului de transport avariat (f.1-12 vol. 3 dos. J.S.4).

În ce privește însă valoarea reparațiilor troleibuzului avariat, Curtea constată că în cuantumul acestora RATB a inclus și cheltuielile de personal efectuate, deși reparația mijlocului de transport s-a efectuat în regie proprie, la RATB-ETE (deviz, f.136 vol. 1 dos. J.S.4). În aceste condiții, Curtea consideră că aceste cheltuieli (salariile angajaților, CAS, CASS etc.) ar fi fost efectuate oricum de partea civilă și nu s-au datorat în mod special reparațiilor efectuate la troleibuzul avariat în accidentul rutier din data de 10.07.2008. Partea civilă nu a dovedit faptul că ar fi angajat personal suplimentar pentru repararea troleibuzului, astfel că aceste cheltuieli nu pot fi acordate. Curtea apreciază că în situația efectuării reparațiilor în regie proprie și nu la o societate comercială terță, partea civilă nu poate solicita ca despăgubiri cheltuieli de personal pe care le-ar fi efectuat oricum, indiferent de producerea sau nu a evenimentului rutier.

D. urmare, va fi redus cuantumul despăgubirilor acordate RATB cu suma de 19.787 lei aferentă acestor cheltuieli.

Nu poate fi primită susținerea FPVS în sensul că RATB ar fi beneficiat de asigurare CASCO pentru cele două autovehicule. După cum rezultă cu claritate din actele aflate la dosar (f.48 vol. 1 dos. J.S.4), cu ocazia încheierii asigurărilor RCA aferente parcului de autovehicule RATB pentru anul 2008, asigurătorul O. a oferit, cu titlu gratuit, polițe de asigurare în valoare de maxim 25.000 lei pentru autobuzele Mercedes, respectiv de 10.000 lei pentru celelalte autovehicule, în caz de avarie. D. urmare, după producerea evenimentului din data de 10.07.2008, O. a achitat părții civile suma de 35.000 lei datorată în baza acestui contract.

Partea civilă a precizat existența acestei plăți și nu a inclus-o în despăgubirile solicitate. În aceste condiții, rezultă că inculpatul și FPVS sunt persoanele obligate la plata diferenței până la acoperirea prejudiciului cauzat părții civile.

Față de aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondată cererea de repunere în termenul de declarare a apelului formulată de partea civilă O. G..

Va respinge ca tardiv declarat apelul formulat de partea civilă O. G..

În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.proc.pen. va admite apelurile declarate de inculpatul M. D. G. și de partea responsabilă civilmente F. pentru Protecția Victimelor Străzii.

Va desființa în parte sentința penală nr. 4063/18.11.2014 a Judecătoriei Sectorului 4 București și, rejudecând:

Va reduce cuantumul daunelor materiale la plata cărora au fost obligați inculpatul M. D. G. și partea responsabilă civilmente F. pentru Protecția Victimelor Străzii către partea civilă R. A. de Transport București de la suma de 765.501,97 lei cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data plății efective la suma de 745.714,97 lei cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data plății efective.

Va reduce cuantumul daunelor morale la plata cărora au fost obligați inculpatul M. D. G. și partea responsabilă civilmente F. pentru Protecția Victimelor Străzii către partea civilă O. G. de la suma de 100.000 euro (echivalent în lei la cursul BNR din ziua efectuării plății) la suma de 70.000 euro (echivalent în lei la cursul BNR din ziua efectuării plății).

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În baza art. 275 alin. 2 C.proc.pen. va obliga apelantul O. G. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge ca nefondată cererea de repunere în termenul de declarare a apelului formulată de partea civilă O. G..

Respinge ca tardiv declarat apelul formulat de partea civilă O. G..

În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.proc.pen. admite apelurile declarate de inculpatul M. D. G. și de partea responsabilă civilmente F. pentru Protecția Victimelor Străzii.

Desființează în parte sentința penală nr. 4063/18.11.2014 a Judecătoriei Sectorului 4 București și, rejudecând:

Reduce cuantumul daunelor materiale la plata cărora au fost obligați inculpatul M. D. G. și partea responsabilă civilmente F. pentru Protecția Victimelor Străzii către partea civilă R. A. de Transport București de la suma de 765.501,97 lei cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data plății efective la suma de 745.714,97 lei cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data plății efective.

Reduce cuantumul daunelor morale la plata cărora au fost obligați inculpatul M. D. G. și partea responsabilă civilmente F. pentru Protecția Victimelor Străzii către partea civilă O. G. de la suma de 100.000 euro (echivalent în lei la cursul BNR din ziua efectuării plății) la suma de 70.000 euro (echivalent în lei la cursul BNR din ziua efectuării plății).

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În baza art. 275 alin. 2 C.proc.pen. obligă pe apelantul O. G. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18.03.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

V. I. V. B. F. V.

GREFIER,

T. S.

Red.jud.V.I.V

Dact.EA-09.04.2015/14 ex

J.S.4 B.-judF.M.P.

← Intervenirea unei legi penale noi (art.595 NCPP). Decizia nr....		Refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice... →

Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.). Decizia nr. 440/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.). Decizia nr. 440/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI