Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1300/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1300/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-10-2015
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1300/A
Ședința publică din data de 08 octombrie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. M.
JUDECĂTOR: A. T.
GREFIER: L. B.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. N..
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de inculpații R. C. și M. D. G. împotriva sentinței penale nr.40 din data de 28.01.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._ .
Dezbaterile asupra cauzei de față au avut loc în ședința publică din data de 25.09.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când, în temeiul dispozițiilor art.391 alin. 1 Cod procedură penală, Curtea a stabilit pronunțarea asupra cauzei de față la data de 08.10.2015, moment la care a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.40 din data de 28 ianuarie 2015 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria sectorului 2 București a stabilit, în baza art.396 alin.1, 4 Cod pr.penală raportat la art.83 și art.5 Cod penal, pedeapsa de 1 an închisoare pentru inculpatul M. D.-G. (fiul lui P. și M., născut la data de 01.07.1980, în București, identificat cu CI . nr._, domiciliat în București, ., sector 2, CNP_), pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev.de art.193 alin.2 C.pen.
În baza art.83 alin.1, 3 C. pen. a fost amânată aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art.84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive hotărârii.
În baza art.85 alin.1 C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art.86 alin.1 C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere datele prevăzute în art.85 alin.1 lit.c) - e) să fie comunicate Serviciului de Probațiune București.
În baza art. 404 alin. 3 C. proc. pen. și art. 83 alin. 4 C.pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, conform art. 87-90 C.pen.
În baza art. 396 alin. 1, 4 C. proc. pen. raportat la art. 83 și art. 5 C. pen. s-a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare pentru inculpatul R. C. (fiul lui C. și L., născut la data de 01.09.1984, în București, identificat cu CI . nr._, domiciliat în București, ., nr. 21E, ., ., CNP_), pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin. 2 C.pen.
În baza art.83 alin.1, 3 C. pen. a fost amânată aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art.84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive hotărârii.
În baza art.85 alin.1 C. pen. s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art.86 alin.1 C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere datele prevăzute în art.85 alin.1 lit.c) - e) să fie comunicate Serviciului de Probațiune București.
În baza art.404 alin.3 C. proc. pen. și art.83 alin.4 C.pen. i s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere, conform art. 87-90 C.pen.
În temeiul art.19, art.25, art.397 alin.1 C.proc.pen. raportate la art.1357 și art.1370 C.civ. a fost admisă acțiunea civilă formulată de către persoana vătămata D. R. Ș. și îi obliați inculpații în solidar la plata către aceasta a sumei de 5.000 euro în echivalent în lei la data plății, cu titlu de daune morale.
S-a constatat că Spitalul Clinic de Urgenta Sf. P. și Spitalul Clinic de Chirurgie O.-Maxilo-Facială “Prof. Dr. D. T.” nu s-au constituit părți civile în procesul penal.
A fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat precum și la plata către partea civilă D. R. Ș. a sumei de 1.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată – câte ½ din onorariul de avocat în cuantum de 3.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În data de 31.05.2013, în jurul orei 20.00, în timp ce se aflau în fața Biroului Accidente Ușoare Sector 2 București - aflat pe ., sector 2, pe fondul unor neînțelegeri cauzate de un eveniment rutier în care au fost implicate Din C. și M. I. C., inculpații R. C. și M. D.-G. l-au lovit de mai multe ori, cu pumnii și picioarele, pe D. R. Ș., provocându-i leziuni ce au necesitat 23-25 de zile de îngrijiri medicale.
Starea de fapt astfel reținută a rezultat din coroborarea certificatului medico-legal nr.A2/3083/01.06.2013 emis de I.N.M.L. ”M. Minovici” cu declarațiile persoanei vătămate D. R. Ș., declarațiile martorului D. A. C., declarațiile martorei Din C. și parțial (în privința lovirii persoanei vătămate, dar în cadrul unei încăierări în care aceasta și inculpații s-au lovit reciproc) cu declarațiile martorei M. I. C., declarațiile martorei Ibiri N.-G. și declarațiile din timpul cercetării judecătorești ale inculpaților.
Persoana vătămată D. R. Ș. a formulat plângere prealabilă la data de 01.06.2013 cu privire la faptul că, la data de 31.05.2013, în jurul orei 20.00, în timp ce se afla în curtea Biroului de Accidente Ușoare Sector 2, a fost lovită cu pumnii și cu picioarele de numiții R. C. și M. D. G..
Fiind audiat de organele de poliție, D. R. Ș. a arătat că la data de 31.05.2013, în jurul orei 19.30, a fost contactat de prietena sa, Din C. care a fost implicată într-un accident rutier, lovind autoturismul proprietate personală marca Kia cu nr.de înmatriculare_ de autoturismul marca Ford cu nr.de înmatriculare_ . Persoana vătămată a mers împreună cu Din C. la Biroul de Accidente Ușoare Sector 2, unde se afla și autoturismul marca Ford cu nr.de înmatriculare_ cu care prietena sa fusese implicată în accidentul rutier, iar din acesta au coborât doi bărbați, despre care a aflat ulterior că se numesc R. C. și M. D. G.. După o scurtă discuție legată de accidentul rutier, inculpatul M. D. G. a început să-i adreseze injurii, moment în care inculpatul R. C. s-a deplasat în dreapta persoanei vătămate și a lovit-o cu pumnul în zona bărbiei. Întorcându-se către acesta, persoana vătămată a fost lovită cu pumnul în zona capului, în partea stângă, de inculpatul M. D. G., după care au urmat mai multe lovituri cu pumnii în zona capului aplicate de cei doi inculpați persoanei vătămate. Persoana vătămată a arătat că la un moment dat a căzut pe partea carosabilă în genunchi, timp în care cei doi bărbați au continuat să o lovească cu picioarele și că, probabil, acesta este momentul în care i-a fost rupt degetul de la mâna stângă, în timp ce încerca să-și apere fața. De asemenea, D. R. Ș. a arătat că cele două persoane de sex feminin care se aflau în autoturism la momentul producerii accidentului rutier și care erau de față în curtea Biroului de Accidente Ușoare Sector 2 le-au strigat inculpaților să înceteze, că se duc la pușcărie. Ulterior, persoana vătămată a arătat că a fost însoțită la baie de un lucrător al Biroului de Accidente Ușoare Sector 2 pentru a se spăla pe față.
În cadrul cercetării judecătorești persoana vătămată a prezentat în esență aceeași stare de fapt, arătând că el a dat o singură lovitură cu piciorul în spate, în burta lui R. C., după ce acesta îi sărise în spate, după care l-au lovit numai inculpații, bătaia fiind oprită de un echipaj de poliție. A susținut că inculpații i-au oferit după incident niște sume mici de bani, iar ulterior au început să îl caute cu gorile, inclusiv la sala de sport unde știu că merge.
Din certificatul medico-legal nr. A2/3083/01.06.2013 emis de INML M. Minovici a rezultat că D. R. Ș. a prezentat multiple leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur și lovire de corp/plan dur la data de 31.05.2013. Gravitatea leziunilor traumatice constatate s-a cuantificat prin 23-25 zile de îngrijiri medicale. Leziunile au fost localizate la nivelul capului (buză, obraz), mâinii stângi, cotului drept, genunchilor, umărului drept și gambei stâng.
Martorul D. A. C. a declarat organelor de cercetare penală că, la data de 31.05.2013, în jurul orei 20.00, în timp ce era de serviciu la Biroul Accidente Ușoare Sector 2, la un moment dat în birou a intrat o persoană de sex feminin, solicitându-i ajutorul deoarece soțul ei era agresat în parcarea exterioară. Pentru acest motiv, a ieșit din birou și a observat în parcare doi bărbați care fugeau după un alt bărbat, acesta din urmă având fața acoperită cu sânge. Martorul a arătat că le-a spus celor doi să se potolească, apoi a mers cu acest bărbat la baie pentru a se spăla pe față de sânge, iar din discuțiile purtate cu ceilalți doi bărbați, a înțeles că aceștia l-au agresat pe cel de-al treilea în urma unui accident în trafic. Martorul a mai arătat că a aflat ulterior că persoana agresată se numește D. R. Ș. și că nu a observat momentul în care acesta era agresat.
În cadrul cercetării judecătorești martorul D. A. C., polițist în cadrul Biroului Accidente Ușoare Sector 2 a relatat o stare de fapt similară. A arătat că își menține declarația dată în cursul urmăririi penale și că atunci când a dat acea declarație își aducea mai bine aminte cele întâmplate. A arătat că a văzut cum doi bărbați, dintre care unul era M. D. G., pe care l-a recunoscut în sala de judecată, îl alergau pe un al treilea, persoana vătămată. A precizat că celui alergat îi curgea sângele din nas, iar cei doi inculpați nu aveau urme de agresiune.
Declarațiile martorului D. A. C. prezintă un grad ridicat de credibilitate, martorul neavând legături de familie, afective ori de serviciu cu vreuna dintre părți și observând cele relatate în timpul serviciului în calitate de polițist, într-o altă structură decât cele ce au efectuat acte de cercetare în cauză.
Declarațiile martorei Din C. au confirmat starea de fapt reținută în rechizitoriu. Deși în mod natural au prezentat elemente de subiectivism - martora fiind prietena persoanei vătămate, declarațiile s-au coroborat cu ansamblul probator, fiind suficient de constante încât să fie credibile.
În timpul urmăririi penale martora a declarat că la data de 31.05.2013, în jurul orei 19.00, în timp ce circula cu autoturismul marca Kia Sportge cu nr. de înmatriculare_, a fost implicată într-un accident rutier cu un autoturism marca Ford cu nr. de înmatriculare_, condus de o persoană de sex feminin. Deoarece nu a reușit să se înțeleagă cu aceasta, l-a sunat pe prietenul ei pentru a veni la fața locului, însă nici acesta nu a reușit să se înțeleagă cu persoana respectivă. Pentru acest motiv, martora Din C. împreună cu prietenul ei, D. R. Ș., au mers cu autoturismul la Biroul de Accidente Ușoare. În timp ce se aflau în curtea biroului, a venit și autoturismul cu care a avut loc accidentul rutier, din care au coborât doi bărbați. Aceștia, după ce i-au adresat câteva cuvinte, l-au lovit pe D. R. Ș. cu pumnii în față, motiv pentru care ea a fugit în Biroul de Accidente Ușoare, unde a solicitat ajutorul polițiștilor. Întorcându-se în curtea biroului, a văzut că cei doi bărbați îl loveau în continuare pe D. R. Ș. cu pumnii și cu picioarele în timp ce acesta era căzut pe jos. Martora a mai declarat că în spatele său a venit polițistul al cărui ajutor îl solicitase, motiv pentru care cei doi bărbați au încetat să-l mai lovească pe prietenul ei, care era plin de sânge, nu se ținea bine pe picioare și nu era coerent. Agentul de poliție l-a ajutat pe D. R. Ș. să meargă la baie pentru a se spăla de sânge. Ulterior martora a aflat că cei doi bărbați se numesc R. C. și M. D. G.. Despre inculpatul R. C., martora arată că a afirmat în fața polițiștilor că l-a lovit pe prietenul său deoarece are mușchi și ia steroizi. Despre persoana de sex feminin care conducea autoturismul, martora Din C. arată că i-a spus unuia dintre agresori că va merge la pușcărie și că mai bine nu l-ar fi chemat. De asemenea, martora a mai precizat că persoana vătămată D. R. Ș. nu i-a agresat în niciun fel pe cei doi inculpați.
În timpul cercetării judecătorești martora Din C. a relatat în esență aceeași stare de fapt.
Fiind audiată martora M. I. C. a declarat inițial că, la data de 31.05.2013, în jurul orei 19.00, în timp ce circula cu autoturismul marca Ford Focus cu nr. de înmatriculare_ a avut un accident rutier cu autoturismul marca Kia Sportage cu nr.de înmatriculare_, condus de o persoană de sex feminin. Imediat după accident, la fața locului a venit o persoană de sex masculin care era nervoasă și despre care a înțeles că e prietenul persoanei aflate la volanul autoturismului marca Kia Sportage. La locul accidentului au venit soțul ei M. D. G. și prietenul acestuia R. C., după care martora M. I. C. s-a deplasat cu autoturismul soțului ei la Biroul de Accidente Ușoare, iar soțul ei s-a deplasat în același loc cu autoturismul avariat, marca Ford, ajungând înaintea martorei. În momentul în care a ajuns la Biroul de Accidente Ușoare, M. D. G., R. C. și prietenul persoanei care a condus autoturismul marca Kia Sportage, despre care a aflat ulterior că se numește D. Ș. R., au avut o altercație, observând că acesta din urmă se deplasa către soțul ei, M. D. G.. R. C. a intervenit în conflict, iar cei trei s-au imbrâncit reciproc, fără să se lovească. Martora a susținut că nu a observat ca persoana vătămată să prezinte urme de violență la nivelul corpului.
Ulterior, martora M. I. C. a revenit asupra celor declarate inițial și a afirmat că în urma altercației bărbatul care venise la solicitarea femeii cu care a fost implicată în accidentul rutier a încercat să-l lovească pe soțul ei M. D. G., motiv pentru care R. C. a intervenit și l-a lovit pe acel bărbat cu pumnul. Apoi, a urmat un schimb de lovituri între cei trei, fără a putea indica exact cine pe cine a lovit. De asemenea, martora a mai declarat că la un moment dat bărbatul respectiv a căzut pe jos, însă nu știe dacă a fost lovit sau nu în acest timp, ulterior sora sa G. alături de un polițist intervenind pentru aplanarea conflictului.
Aceeași succesiune a faptelor s-a regăsit în declarația martorei Ibiri N.-G., care a arătat că la data de 31.05.2013 se afla cu sora ei M. I. C. și cu nepoțelul ei în vârstă de 2 ani și jumătate în mașina surorii sale, marca Ford Focus cu nr. de înmatriculare_, iar la un moment dat a avut loc un eveniment rutier în care au fost implicați ei și o altă femeie ce conducea un autoturism de teren. Martora a arătat că la scurt timp după producerea evenimentului rutier a venit la fața locului prietenul sau soțul femeii implicate în accident, care le-a vorbit urât, iar apoi a ajuns și cumnatul său M. D. G., alături de R. C., cu care au mers la Biroul de Accidente Ușoare Sector 2. Acolo, martora a arătat că a avut loc o altercație între cumnatul său, M. D. G. și bărbatul care venise mai devreme la locul accidentului rutier în sprijinul femeii ce conducea mașina de teren, motiv pentru care acesta din urmă a încercat să-l lovească pe M. D. G.. În conflict a intervenit și R. C., iar între cei trei a avut loc un schimb de lovituri cu pumnii în zona capului și a corpului. Martora arată că a observat că bărbatului respectiv îi curgea sânge din zona buzei și că nu l-a văzut pe acesta căzut pe jos.
În timpul cercetării judecătorești martorele M. I. C. și Ibiri N.-G. au susținut ultima variantă relatată organelor de poliție, arătând că D. R. ar fi fost cel care l-ar fi lovit primul pe M. D. G., după care, intervenind și R. C., a avut loc o încăierare în trei, s-au lovit reciproc, s-au bătut între ei.
Instanța de fond a apreciat că declarațiile martorelor M. I. C. și Ibiri N.-G. servesc aflării adevărului într-o mică măsură – în privința lovirii persoanei vătămate de către inculpați, nu și în ceea ce privește inițierea agresiunii și proporționalitatea acelor de violență. Lipsa lor de consecvență, declarațiile modificându-se pe măsură ce și inculpații își modificau susținerile, legăturile de familie și afective cu inculpatul M., lipsa unor leziuni constatate asupra inculpaților și faptul că persoana vătămată a prezentat numeroase leziuni constatate medico-legal au condus la concluzia că cele două martore nu au fost sincere, declarațiile lor având drept scop prezentarea faptelor astfel încât inculpații să fie exonerați de răspundere penală.
Fiind audiat în timpul actelor premergătoare și în timpul urmăririi penale, inculpatul R. C. nu a recunoscut săvârșirea faptei de care este acuzat, arătând că, la data de 31.05.2013, în jurul orei 19.00, în timp ce se afla cu M. D. G., acesta a fost contactat telefonic de soția sa care i-a comunicat că a avut un accident rutier cu un autoturism marca KIA. După aprox. 20-25 de minute, s-a deplasat cu M. D. G. la locul accidentului, iar de acolo a mers la Biroul de Accidente Ușoare Sector 2. Aici, a arătat că s-au întâlnit cu șoferul autoturismului implicat în accident, care era o persoană de sex feminin, însoțit de o persoană de sex masculin, agitată și agresivă, care a sărit să îi lovească, identificată ulterior ca fiind M. D. G.. Cu privire la acesta din urmă, R. C. a arătat arată că l-a împins pentru a nu îi lovi, iar acesta a alunecat pe partea carosabilă, fără ca el sau M. D. G. să îl lovească. După 5-10 minute de la altercație, a ieșit afară soția lui D. R. Ș. împreună cu soția lui M. D. G.. Inculpatul precizează că nu a observat ca D. R. Ș. să aibă leziuni vizibile pe corp sau să-i curgă sânge.
Susținerile inculpatului R. C. au fost contrazise atât de declarațiile martorilor D. A. C., Din C., Ibiri N. G., M. I. C., cât și de cele ale persoanei vătămate D. R. Ș. și ale inculpatului M. D. G., în urma coroborării acestora rezultând că persoana vătămată a fost lovită de cei doi inculpați, curgându-i sânge din zona feței, la un moment dat în cursul altercației căzând pe partea carosabilă.
Mai mult, în faza judecății inculpatul R. și-a modificat susținerile, arătând că persoana vătămată a început să îi înjure și a început să îl lovească pe G., a avut loc o altercație, în care mai mult i-a lovit persoana vătămată și ei mai mult s-au apărat. A arătat că au fost provocați fizic și verbal.
Instanța de fond a apreciat că nici această variantă a desfășurării faptelor nu corespunde adevărului, nefiind compatibilă că producerea unor leziuni de gravitatea celor constatate medico-legal asupra persoanei vătămate și cu lipsa de leziuni produse inculpaților, varianta oferită fiind contrazisă și de declarațiile martorilor D. A. C., Din C. și ale persoanei vătămate.
Fiind audiat în timpul actelor premergătoare și în timpul urmăririi penale, inculpatul M. D. G. nu a recunoscut săvârșirea faptei de care este acuzat, arătând că la data de 31.05.2013, în jurul orei 19.00, a fost contactat telefonic de soția sa M. I. C., care a avut un eveniment rutier în timp ce conducea autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare_ și care l-a informat că nu se înțelege cu conducătoarea autoturismului cu care a avut loc accidentul rutier. Pentru acest motiv, inculpatul arată că s-a deplasat la fața locului împreună cu prietenul său, R. C., ulterior mergând la Biroul de Accidente Ușoare, unde a observat autoturismul marca Kia cu care a fost implicată în accident soția sa, pe conducătoarea autoturismului și pe o persoană de sex masculin care o însoțea. Inculpatul arată că, deoarece acesta din urmă a devenit violent, el, R. C. și individul respectiv s-au îmbrâncit reciproc, însă inculpatul M. D. G. a arătat că nu l-a lovit pe acest individ.
Ulterior, inculpatul M. D. G. a declarat că, în timp ce se afla la Biroul de Accidente Ușoare sector 2 împreună cu soția sa, M. I. C., cumnata sa, Ibiri G., prietenul său R. C. și fiul său în vârstă de 2 ani, a avut o altercație cu D. R. Ș.. M. D. G. a arătat că atât el cât și R. C. l-au împins pe D. R. Ș. deoarece acesta a încercat să-i lovească, motiv pentru care la un moment dat acesta a căzut. A mai arătat că nici el nici R. C. nu l-au lovit pe D. R. Ș. și ca acestuia la un moment dat îi curgea sânge din zona buzei, lovindu-se probabil cu ocazia căzăturii. A mai arătat că, ulterior, la fața locului a venit un polițist alături de soția lui D. R. G..
Declarațiile sale, în sensul că nici el și nici inculpatul R. C. nu l-au lovit pe numitul D. R. G., nu s-au coroborat cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză și nici cu rezultatul raportului de expertiză medico-legală, în urma căruia s-a constatat că persoana vătămată a suferit leziuni traumatice pentru a căror vindecare a necesitat 23-25 de zile de îngrijiri medicale. Astfel, s-a apreciat că nu este verosimilă afirmația inculpatului M. D. G. că persoana vătămată a căzut în urma îmbrâncirilor și, cel mai probabil, cu această ocazie s-a lovit la buză.
Și inculpatul M. D. G. și-a modificat susținerile în faza judecății inculpatul R., arătând că nu își amintește cine a lovit primul, dar au fost niște nervi foarte mari atât din partea sa cât și din partea părții civile, a fost încăierare de circa 10 secunde
Declarațiile inculpatului M. D. G. au servit aflării adevărului doar într-o mică măsură (prin recunoașterea implicită în cele din urmă că inculpații au lovit-o pe persoana vătămată), considerentele avute în vedere la aprecierea valorii probatorii a declarațiilor coinculpatului fiind valabile și pentru declarațiile lui M. D. G..
Instanța de fond a constatat că starea de fapt reținută a fost dovedită dincolo de orice dubiu rezonabil, prezumția de nevinovăție fiind răsturnată, din probele administrate nerezultând niciun atac inițial al persoanei vătămate care să fi determinat reacții de apărare ale inculpaților și nici vreun act de provocare.
În drept, s-a apreciat că faptele inculpaților de a-l lovi cu pumnii și picioarele pe D. R. G., cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat 23-25 zile de îngrijiri medicale, întrunește pentru fiecare dintre aceștia elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau alte violențe, prevăzute de art.193 alin.2 C.pen. și ale infracțiunii de vătămare corporală, prevăzute de art.181 alin. 1 C.pen. din 1969.
Cum pentru ambele infracțiuni este prevăzută pedeapsa cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani, mai favorabilă inculpaților a fost apreciată noua reglementare, care prevede în plus pedeapsa alternativă a amenzii.
Instanța a constatat că renunțarea la aplicarea pedepsei nu este suficientă în cauză, stabilirea unor pedepse fiind necesară pentru ca inculpații să conștientizeze gravitatea acțiunilor lor. Au fost avute în vedere circumstanțele concrete, gravitatea leziunilor produse, precum și atitudinea inculpaților din timpul procesului, concluzionându-se că un avertisment nu ar fi suficient față de inculpații care au contestat în mod constant responsabilitatea lor pentru cele întâmplate.
La individualizarea pedepsei stabilită pentru fiecare inculpat s-a ținut seama de gravitatea infracțiunii săvârșite și de periculozitatea infractorului, evaluate după criteriile prev. de art. 74 C.pen., respectiv: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Astfel, s-a reținut că inculpatul R. C. era în vârstă de 30 de ani, căsătorit, cu studii superioare, ocupația administrator, locul de muncă S.C. D. Star S.R.L. și fără antecedente penale.
Inculpatul M. D.-G. era în vârstă de 34 de ani, căsătorit, studii 11 clase, lucrător comercial la S.C. E. G. S.R.L.
S-a apreciat astfel că pedeapsa de 1 an închisoare este adecvată pentru fiecare inculpat.
În ceea ce privește necesitatea aplicării pedepsei, instanța a constatat că, în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 83 C. pen., pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 1 an închisoare, termenul de reabilitare pentru condamnările anterioare este împlinit, iar în raport de persoana fiecărui inculpat, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile de îndreptare, s-a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei fiecărui inculpat pentru o perioadă determinată.
De asemenea, s-a constatat faptul că maximul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită este de 5 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. 2 C. pen., iar inculpații nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu există dovezi că au încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală altfel decât prin propriile declarații.
Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că D. R. Ș. s-a constituit parte civilă în cauză pentru 5.000 euro în echivalent în lei la cursul BNR, reprezentând daune morale. Totodată, a solicitat obligarea inculpaților la plata de cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a constatat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale - prejudiciu, faptă ilicită, raport cauzal și vinovăție.
În ceea ce privește cuantumul prejudiciului, s-a constatat însă că pretențiile nu sunt excesive în raport cu circumstanțele concrete în care s-a săvârșit fapta și leziunile produse, inclusiv o fractură de falangă și buză inferioară zdrobită. Persoanei vătămate i s-au produs suferințe fizice și o diminuare a calității vieții ce necesită o compensare, suma cerută drept daune morale fiind adecvată.
S-a avut în vedere totodată și că martora Din C. a arătat că persoana vătămată nu a putut merge la lucru timp de 3 luni și a trebuit să-și schimbe lucrarea dentară. S-a reținut că, deși persoana vătămată nu a solicitat daune materiale, a depus la dosar o factură privind cumpărarea unei punți ceramice de zirconiu, de natură să confirme intervenția dentară, plauzibilă și având în vedere leziunile constatate.
Împotriva acestei sentințe au formulat apeluri inculpații.
În cursul judecării cauzei în apel, părțile au depus o tranzacție notarială asupra pretențiilor civile iar partea vătămată și-a retras plângerea penală formulată împotriva ambilor inculpați.
Având în vedere manifestarea de voință a victimei, Curtea va proceda în consecință și va dispune admiterea apelurilor și încetarea procesului penal pornit la plângerea prealabilă, urmând a lua totodată act de tranzacția intervenită (autentificată sub nr.743 din 25 august 2015 la B.I.N. Semper între D. R. Ș., M. D. G. și R. C.), soluție în raport de care va obliga persoana vătămată D. R. Ș. la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare în fond, cheltuielile judiciare în apel urmând a rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile formulate de inculpații R. C. și M. D. G. împotriva sentinței penale nr.40/28.01.2015 a Judecătoriei sector 2 București pronunțată în dosarul penal nr._ .
Desființează sentința apelată și rejudecând:
În baza art.396 al.6 Cpp rap. la art.16 al.1 lit.g Cpp încetează procesul penal pornit la plângerea prealabilă a persoanei vătămate D. R. Ș. împotriva inculpaților R. C. și M. D. G., fiecare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art.193 al.2 Cp ca urmare a retragerii plângerii prealabile.
Ia act de tranzacția intervenită între persoana vătămată și cei doi inculpați cu privire la pretențiile civile rezultând din infracțiunea dedusă judecății în cauză.
În baza art.275 al.1 pct.2 lit.b Cpp obligă persoana vătămată D. R. Ș. la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare în fond, cheltuielile judiciare în apel rămânând în sarcina statului conform art. 275 al. 3 Cpp.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08 octombrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. M. M. A. T.
GREFIER,
L. B.
Red.A.T./Th.red.C.V.M.-ex.5/16.11.2015
Judecătoria sector 2 București – judecător M. M. V.
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1299/2015.... | Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
