Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 1114/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1114/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-09-2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 1114/A
Ședința publică din data de 15.09.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: O. B.
JUDECĂTOR: I. V. V.
GREFIER: I. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol se află pronunțarea în cauza penală având ca obiect apelul formulat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București împotriva sentinței penale nr. 361/04.06.2015 a Judecătoriei Sectorului 1 București, pronunțată în dosarul nr._ .
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 14.09.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, în baza art. 391 alin. 1 Cod procedură penală, a stabilit termen de pronunțare astăzi, 15.09.2015.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, Curtea constată următoarele:
Prin sentința penală nr.361 din 04.06.2015, Judecătoria Sectorului 1 Bucureștia dispus condamnarea inculpatei V. M. C. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin. 1 și 2 din Cod penal din 1969 și s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 (trei) ani calculat conform art.82 alin.3 C.pen. din 1969.
În baza art.12 alin.1 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.71 alin.1 C.pen. 1969, s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b C.pen. 1969, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei au fost suspendate și pedepsele accesorii.
În temeiul art. 404 alin.2 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului că acest mod de individualizare a executării pedepsei implică, corelativ, revocarea suspendării condiționate și executarea pedepsei în întregime în regim penitenciar, dacă va săvârși din nou vreo infracțiune.
Pe latură civilă, instanța a luat act de tranzacția încheiată între S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. și A. C. C., A. C. A. și A. A..
În temeiul art. 272 rap. la art. 274 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligată inculpata la plata către stat a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că la data de 24.01.2014 în jurul orelor 0705, organele de poliție din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, Brigada de Poliție Rutieră, serviciu accidente rutiere au fost sesizate cu privire la faptul că pe .-a produs un accident rutier ce a avut drept urmare decesul unei persoane. Ajunse la fața locului organele de poliție au constatat că autoturismul marca Renault Symbol, cu nr. de înmatriculare_, condus de inculpata V. M. C. a accidentat mortal o persoană de sex feminin ce se angajase în traversarea străzii.
Din raportul medical de necropsie a rezultat că persoana de sex feminin accidentată de inculpată a decedat în urma rănilor cauzate de evenimentul rutier.
Conform concluziilor expertizei tehnice judiciare a rezultat că accidentul s-a produs pe marcajul pietonal situat în zona intersecției . .-se cu o viteză de aproximativ 50 de km/h, și a avut drept cauză principală neadaptarea vitezei de circulație astfel încât inculpata să poată acorda prioritate de trecere persoanelor angajate în traversare.
A fost audiat numitul Zelter G. care a declarat că în ziua de 24.01.2013 se afla împreună cu persoana vătămată în apropierea intersecției . . să se ducă la un magazin alimentar aflat pe cealaltă parte a trotuarului, s-a angajat în traversarea carosabilului pe marcajul pietonal, însă a fost accidentată de către un autovehicul condus de către o persoană de sex feminin.
Inculpata a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, cu mențiunea că în timpul urmăririi penale a susținut că persoana vătămată nu se afla în traversare pe marcajul pietonal, pentru ca ulterior în fața instanței să revină asupra acestui aspect.
Astfel, instanța a considerat ă că materialul probator administrat se coroborează în totalitate și demonstrează situația de fapt reținută în rechizitoriu.
Pentru a determina legea penală mai favorabilă instanța instanța s-a raportat la o . elemente cum ar fi: condițiile de incirminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, cuantumul sau conținutul pedepselor, influența circumstanțelor atenuante sau agravante, normele privitoare participație și la recidivă.
Atât Codul penal din 1969, cât și Codul Penal din 2009, stabilesc limite de pedeapsă identice pentru infracțiunea de ucidere din culpă în formă agravantă, respectiv o pedepasă cuprinsă între 2 ani și 7 ani închisoare (de la 1 an și 4 luni închisare la 5 ani și 8 luni închisoare cu aplicarea art.396 alin.10 C.proc.pen. ca urmare a recunoașterii faptei de către inculpat și solicitarea sa admisă de instanță de a fi judecat potrivit procedurii recunoașterii învinuirii).
Instanța, s-a orientat în cazul inculpatei la o pedeapsă către minimul special al pedepsei închisorii obținut, pentru următoarele motive.
În ceea ce privește regimul de executare al pedepsei, s-a constatat de instanță că nu se impune ca aceasta să fie executată în regim efectiv de detenție motiv pentru care consideră că suspendarea executării reprezintă un avertisment pentru inculpat astfel încât acesta să nu mai săvârșească fapte de natură penală.
Or, instituția suspendării condiționate a executării pedepsei este mult mai favorabilă din perspectiva Codului penal din 1969 față de amânarea aplicării pedepsei prevăzută de Noul Cod Penal, atât din perspectiva măsurilor și obligațiilor ce îi sunt impuse inculpatului în cazul amânării aplicării pedepsei, cât și din perspactiva efectelor definitive ale instituțiilor la expirarea termenului de încercare, totdată pe durata termenului de încercare această nu va trebui să respecte măsuri de supraveghere. De altfel, această analiză este impusă și de art.16 alin.2 din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal conform cărora pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art.5 din Codul penal, instanța va avea în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere.
Fapta inculpatei V. M. C. care la data de 24.01.2013, în jurul orei 0630, a condus autoturismul marca Renault Symbol, cu nr. de înmatriculare_, pe . direcția Ștrand Străulești către . a ajuns în apropiere de intersecția cu . și accidentat mortal pe numita A. N., care s-a angajat în traversarea carosabilului pe marcaj pietonal întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prev. și ped. de art. 178 alin. 1 și 2 din C.pen. 1969 cu aplic. art. 5 C.pen.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere și dispozițiile art. 74 alin.1 lit. b C. pen. privind circumstanțele atenunate judiciare, rescpectiv stăruința depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau a repara paguba pricinuită.
Astfel, la dosar au fost depuse înscrisuri din care a rezultat că inculpata se implică activ în familia persoanei vătămate, respectiv are grijă de cei doi copii minori ai acesteia. S-a mai reținut că a achitat cheltuielile de înmormântare și pomenire a persoanei vătămate, a construit o lucrare funerară la cimitir, și cel mai important lucru se interesează în mod constant de creșterea copiilor minori ai persoanei vătămate. Acest aspect a fost susținut și de numitul A. C. – C., care prezent la toate termenele de judecată a învederat aceste aspecte instanței, declarând că inculpata încearcă să suplinească permanent lipsa mamei din viața copiilor săi minori.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a considerat că scopul pedepsei și reinserția socială pot fi atinse fără privarea de libertate numitei V. M. C., pronunțarea condamnării constituind un avertisment ce o va determina să nu mai săvârșească infracțiuni.
S-a mai constatat de instanța de fond că inculpata a dat dovadă pe tot parcursul procesului penal de o bună conduită, a recunoscut fapta și a colaborat cu organele judiciare, iar evenimentul rutier care a dus la decesul numitei A. N. este unul tragic, pe deplin imputabil inculpatei. Totuși instanța a mai avut în vedere forma de vinovăție în care a fost săvârșită infracțiunea, faptul că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, că a achitat cheltuielile judiciare în avans, că a manifestat în mod constant o atitudine de sincer regret, că s-a implicat activ în creșterea copiilor minori ai persoanei vătămate, toate aceste aspecte au convins instanța de judecată că infracțiunea de care este acuzată inculpata reprezintă o întâmplare în viața acesteia.
S-a apreciat că privarea de libertate și nici chiar suspendarea sub supraveghere nu sunt necesare întrucât inculpata înțelege necesitatea respectării normelor sociale, și consideră că accidentul rutier a avut loc dintr-o neglijență a numitei V. M. C. care nu s-a suprapus cu nici o împrejurare favorizantă care să fi avut la bază intenția susnumitei. Inculpata nu consumase băuturi alcoolice, că circula cu o viteză de 50 km/h, că a oprit imediat după accidentarea victimei, a apelat numărul de urgență 112 și a încercat să acorde primul ajutor victimei. În același timp după comiterea infracțiunii conduita inculpatei a fost una de sincer regret fapt care convinge instanța asupra îndreptării conduitei inculpatei fără a fi necesar aportul instituțiilor statului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, care a criticat-o pentru greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatei atât sub aspectul cuantumului pedepsei, cât și sub aspectul modalității d eexecutare, solicitând majorarea pedepsei și dispunerea suspendării sub supraveghere a executării.
Analizând sentința penală atacată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Se reține că inculpata V. M. C. a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul nr. 1677/P/2013 din data de 21.01.2015 pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. și ped. de art. 192. alin.1 și 2 din C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen., reținându-se că în data de 24.01.2013, în jurul orei 0630, a condus autoturismul marca Renault Symbol, cu nr. de înmatriculare_, pe . direcția Ștrand Străulești către . a ajuns în apropiere de intersecția cu . și accidentat pe numita A. N., care s-a angajat în traversarea carosabilului pe marcaj pietonal. Numita A. N. a decedat la fața locului.
Judecata a avut loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în condițiile art.375 Cod procedură penală, inculpata declarând personal că recunoaște în totalitate săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare a instanței și solicitând ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În mod temeinic, instanța de fond a constatat că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că inculpata a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, declarațiile de recunoaștere coroborându-se întrutotul cu procesul verbal de cercetare la fața locului; schiță și planșa foto, raportul medico-legal de necropsie și raportul de expertiză tehnică auto.
În ceea ce privește încadrarea juridică, Curtea constată în prealabil că în mod corect prima instanță a apreciat că legea veche este mai favorabilă, întrucât, în condițiile în care limitele de pedeapsă sunt aceleași, aceasta permite dispunerea suspendării executării pedepsei în forme mai puțin oneroase pentru inculpată.
Cât privește critica parchetului referitoare la cuantumul pedepsei și la modalitatea de executare a acesteia, Curtea apreciază că judecătorul fondului a avut în vedere toate criteriile cuprinse în prevederile dispozițiilor art.72 din Cod penal din 1969, respectiv dispozițiile părții generale a acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul ridicat de pericol social al infracțiunii comise, așa cum rezultă din urmarea produsă, regulile de circulație încălcate și atitudinea inculpatei după producerea accidentului, căința activă manifestată de aceasta față de cele întâmplate, aceasta ocupându-se financiar și nu numai, de ceremoniile religioase specifice, cât și în sprijinirea celor doi copii minori ai victimei.
Este adevărat că pericolul social al faptei este unul ridicat prin însăși urmarea ireversibilă produsă, însă la fel de adevărat este și faptul că scopul pedepsei nu este unul pur retributiv, iar în cazul inculpatei nu au fost relevate elemente decurgând din modul în care s-a produs accidentul sau care să caracterizeze persoana acesteia de o asemenea manieră încât să se impună un tratament penal mai aspru.
Așadar, Curtea în temeiul art.421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de P., iar cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București împotriva sentinței penale nr. 361/04.06.2015 a Judecătoriei Sectorului 1 București, pronunțată în dosarul nr._ .
Cheltuielile judiciare avansate în apel rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
O. B. V. I. V.
GREFIER,
I. D.
Red. B.O./19.10.2015
Dact. A.L. 3 ex./Jud- Sect. 1 București – jud.: D. B.A.
| ← Reabilitare judecătorească. Art.527 NCPP. Decizia nr.... | Extrădare activă. Legea 302/2004. Sentința nr. 153/2015.... → |
|---|
