Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 664/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 664/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-12-2015

Dosar nr._

(_ )

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI- SECȚIA A II- A PENALĂ

Decizia penală nr. 664/CO

Ședința publică din data de 30.12.2015

Curtea constituită din:

Președinte: E. V. A. I.

Grefier: V. V. S.

Ministerul Public- P. de pe Înalta Curte de Casație și Justiție- D.- Serviciul Teritorial București a fost reprezentat de procuror C. M..

Pe rol se află cauza penală având ca obiect soluționarea contestației formulate de inculpatul C. V. A. împotriva încheierii de ședință din data de_ pronunțatE de Tribunalul București, Secția I Penală, în dosarul nr._ 15.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul-inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales Lorette L., în baza împuternicirii avocațiale nr. 11/2015, aflată la dosarul cauzei la fila nr. 18.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că a fost atașat integral dosarul de urmărire penală nr. 206/D/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- D.- Serviciul Teritorial București.

Curtea, în temeiul art. 206 alin. 3 Cod de procedură penală, declară ședința de judecată ca fiind publică.

Nefiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației.

Apărătorul ales al contestatorului-inculpat, în temeiul art. 206 alin. 1 raportat la art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 2 lit. a coroborat cu art. 206 alin. 12 Cod de procedură penală, pune concluzii de admitere a contestației, solicitând desființarea încheierii atacate și reanalizarea oportunității modificării prevenției față de inculpat.

Solicită să se aibă în vedere stadiul procesual, fiind finalizate primele două etape ale procesului penal, respectiv faza de urmărire penală și cea de cameră preliminară, precum și atitudinea inculpatului de recunoaștere de-a lungul acestor etape, dar și manifestarea de voință a inculpatului de a beneficia de procedura simplificată. Învederează faptul că prezenta cauză nu s-a soluționat pe fond întrucât s-a amânat pentru a se face verificări cu privire la denunțurile formulate. Arată faptul că inculpatul nu va influența buna desfășurare a procesului penal, apreciind că perpetuarea măsurii arestării preventive nu-și va mai produce efecte, având în vedere atitudinea corectă a inculpatului. Sancțiunea penală urmează a fi aplicată la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Invocă principiul egalității de tratament, având în vedere numărul mare de inculpați, pentru unii dintre aceștia înlocuindu-se măsura arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu. Situațiile sunt similare, respectiv antecedențele penale la marea majoritate, atitudinea de recunoaștere și multitudinea de acte materiale. Inculpatul nu a avut niciodată tendința de sustragere. Arată faptul că prin art. 353 alin. 5 Cod de procedură penală legiuitorul inserează „expressisverbis”împrejurarea că și în stare de arest preventiv inculpatul poate să solicite să nu participe efectiv în sală la cercetarea judecătorească, argumente ce-și pierd din esență în fața unei situații create și creabile în această cauză.

Solicită să se aibă în vedere circumstanțele personale ale inculpatului. Deși se face vorbire de starea inculpatului de antecedență penală, trebuie avută în vedere instituția reabilitării, astfel că nu poate fi vorba de o persistență infracțională. Inculpatul a avut un loc de muncă până la momentul arestării, având posibilitatea continuării activității lucrative.

În consecință, apreciază că se impune admiterea contestației, urmând a fi dată valoarea dispozițiile art. 208 Cod procedură penală raportat la art. 207 alin. 5 Cod procedură penală cu aplicarea art. 202 alin. 4 lit. d Cod procedură penalăîn coroborare cu art. 218, respectiv art. 222 Cod procedură penală, acele exigențe pe care arestul la domiciliu le pune la dispoziție magistratului pentru a contura acea garanție procesuală.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a contestației, apreciind că judecătorul fondului a făcut o analiză fermă a măsurii arestării preventive. Învederează faptul că la termenul anterior, pe fondul cauzei, urmează să fie aplicată procedura simplificată, inculpații recunoscând faptele. Au fost avute în vedere alte argumente, respectiv amploarea activității infracționale, materialul probator administrat, arătând că situația inculpatului este diferită de a celorlalți inculpați. Solicită să se aibă în vedere cantitatea mare de droguri, respectiv 200 g de canabis și 20 comprimate de ECSTASY, astfel că nu poate fi vorba de o egalitate de tratament.

Apreciază că până la momentul finalizării cauzei, măsura arestării preventive se impune pentru buna desfășurare a procesului penal.

Contestatorul- inculpat C. V. A., având ultimul cuvânt, învederează faptul că este de acord cu concluziile apărătorului său. Solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, arătând ca vă respecta obligațiile impuse.

Totodată, învederează faptul că are un job pe care-l poate exercita de acasă, anterior lucrând la o multinațională, dorind să se reabiliteze.

S-au declarat închise dezbaterile, după care:

CURTEA,

Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin încheierea dată de judecătorul de fond din cadrul Tribunalului București- Secția I Penală la 17.12.2015 în dosarul nr._ 15 s-au dispus următoarele sub aspectul măsurilor preventive: în baza art. 362 alin. 2 Cod procedură penală combinat cu art. 208 alin. 4 Cod procedură penală s-au constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de inculpații C.-V. A., A. Ș. L., A. R. G.; în baza art. 208 alin. 4 Cod de procedură penală s-a menținut măsura preventivă a arestului preventiv față de inculpații C. V. A., A. Ș. L.; în baza dispozițiilor art. 242 Cod procedură penală s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului A. R. G. cu măsura preventivă a arestului la domiciliu pe o durată de 30 de zile, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâr; în baza art. 221 alin. 1 Cod procedură penală s-a impus inculpatului A. R. G. obligația de a nu părăsi imobilul unde locuiește situat în mun. București, .. 157, sector 2, decât cu încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura, respectiv Tribunalul București; s-a stability că, în baza art. 221 alin. 2 Cod procedură penală, pe timpul cât se află în arest la domiciliu, inculpatul trebuie să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat, b) să nu comunice cu coinculpații C. V. A., A. Ș. L., Gălăteanu F., N. I. C., S. O. A., Coșieru R. M., M. C. și Ș. A. R.; s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau a obligațiilor impuse, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive; conform art. 221 alin. 9 Cod procedură penală s-a dispus ca supravegherea respectării de către inculpat a obligațiilor ce îi revin pe durata arestului la domiciliu să fie exercitată de către secția de poliție în circumscripția căreia inculpatul își are locuința; în baza art. 221 alin. 5 și 7 Cod procedură penală i s-au pus în vedere inculpatului cazurile și condițiile în care acesta poate părăsi imobilul unde execută măsura arestului la domiciliu; în baza art. 362 alin. 2 Cod procedură penală combinat cu art. 208 alin. 4 Cod procedură penală s-au constatat legalitatea și temeinicia măsurii preventivă a arestului la domiciliu dispusă față inculpatul GĂLETEANU F.; în baza art. 208 alin. 4 Cod de procedură penală s-a menținut măsura preventivă a arestului la domiciliu luată față de inculpatul Găleteanu F.; în baza art. 221 alin. 6 Cod procedură penală s-a admis cererea formulată de inculpatul Găletanu F. și s-a permis acestuia părăsirea imobilului unde locuiește (mun. București, ., ., CNP:_) și privitor la care s-a dispus executarea măsurii arestului la domiciliu, în vederea prezentării la locul de muncă în cadrul .-Magazinul București, la punctul de lucru din ., sector 1, București, cu program de lucru săptămânal, de luni până vineri, în intervalul de timp 10:00-18:00; în baza art. 362 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. II din O.U.G nr.82/2014, art. 208 alin. 4 Cod procedură penală s-au constatat legalitatea și temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar dispuse față de inculpații S. O.-A., Coșieru R.-M. și N. I.-C. prin Încheierea nr. 810/C/13.07.2015 pronunțată de Curtea de Apel București Secția I Penală în dosarul nr._/3/2015 (2535/2015), prin admiterea contestațiilor declarate de inculpații S. O.-A., Coșieru R.- M. și N. I.-C. împotriva încheierii din Camera de Consiliu din data de 02.07.2015, pronunțată de Tribunalul București- Secția I Penală în dosarul penal nr._/3/2015; în baza art. 362 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. II din O.U.G nr.82/2014, art. 208 alin. 4 Cod procedură penală și art. 207 alin. 4 Cod procedură penală s-a menținut măsura controlului judiciar față de inculpații: N. I. C., S. O. A., COȘIERU R. M..

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 2061/D/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Serviciul Teritorial București, întocmit la data de 30.09.2015 s-au dispus următoarele:

1. Trimiterea în judecată a inculpaților:

I. M. C., fiica lui C. și D., născută la data de 05.09.1990 în București, domiciliată în București, ., ., ., CNP_, în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Cod penal.

II. N. I. C. zis „C.”, fiul lui A. și L., născut la data de 16.01.1990 în București, domiciliat în București, ., ., ., sector 2, CNP_, în stare de libertate (sub control judiciar) pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată și trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Cod penal și art. 2 alin. 1, 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

III. GĂLETEANU F., fiul lui I. și A., născut la data de 29.09.1989 în București, domiciliat în București, ., ., ., CNP_, în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată și trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Cod penal și art. 2 alin. 1, 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

IV. S. O. A. zis „U.”, fiul lui C. B. și F., născut la data de 29.10.1985 în București, domiciliat în București, ., ., sector 3, în stare de libertate (sub control judiciar) pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 4 alin. 1, 2 din Legea 143/2000, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

V. COȘIERU R. M., fiul lui Laurețiu N. și D., născut la data de 28.02.1990 în București, domiciliat în București, bld. N. G. nr. 55, ., CNP_, în stare de libertate (sub control judiciar) pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal.

VI. Ș. A. R. zis „A.”, fiul lui V. și Z., născut la data de 14.05.1987 în București, domiciliat în București, .. 64, sector 3, CNP_, în stare de arest la domiciliu în altă cauză pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. 1, 2 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal.

VII. A. R. G. zis „G.”, fiul lui F. și L., născut la data de 04.06.1983 în București, domiciliat în București, .. 157, sector 2, CNP_, în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal.

VIII. A. Ș. LAUREȚIU zis „L.”, fiul lui F. și L., născut la data de 23.11.1984 în București, domiciliat în București, .. 17, ., ., sector 2, CNP_, în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată și trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 2 alin. 1, 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal și art. 35 alin. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

IX. C.-V. A. zis „C.”, fiul lui D. și S. E., născut la data de 15.12.1986 în București, domiciliat în București, Bld. Camil R. nr. 53, ., ., CNP_, în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată și trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Cod penal și art. 2 alin. 1, 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

În fapt, în actul de sesizare a instanței s-a reținut următoarea situație de fapt:

I. Inculpatul N. I. C. zis „C.”

1. În perioada octombrie 2014-mai 2015, în mod repetat, inculpatul N. I. C. zis „C.” i-a vândut diferite cantități de cannabis și comprimate ce conțineau MDMA inculpatului A. D. C., inclusiv la data de 29.03.2015 când i-a vândut acestuia 2 comprimate ce conțineau MDMA.

2. În perioada decembrie 2014-februarie 2015, în mod repetat, inculpatul N. I. C. zis „C.” i-a vândut diferite cantități de comprimate ce conțineau MDMA numitului I. D. C. zis „B.”.

3. În perioada octombrie 2014-martie 2015, în mod repetat, inculpatul N. I. C. zis „C.” i-a vândut diferite cantități de comprimate ce conțineau MDMA inculpatului GĂLETEANU F..

4. În perioada octombrie 2014-aprilie 2015, în mod repetat, inculpatul N. I. C. zis „C.” i-a vândut diferite cantități de cannabis numitului Ș. A. A. zis „C.”.

5. În perioada octombrie 2014-aprilie 2015, în mod repetat, inculpatul N. I. C. zis „C.” i-a vândut diferite cantități de comprimate ce conțineau MDMA numitului Ș. A. A..

6. În perioada decembrie 2014-mai 2015, în mod repetat, inculpatul N. I. C. zis „C.” a cumpărat diferite cantități de cannabis pentru numitul P. R. C..

7. În perioada ianuarie 2015-mai 2015, în mod repetat, inculpatul N. I. C. zis „C.” i-a oferit diferite cantități de cannabis numitei Ș. I. B..

8. În perioada octombrie 2014-ianuarie 2015, în mod repetat, inculpatul N. I. C. zis „C.” i-a vândut diferite cantități de cannabis inculpatului C.-V. A..

9. La data de 09.06.2015, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la domiciliul inculpatei M. C., concubina inculpatului N. I. C. zis „C.”, acesta din urmă a fost depistat deținând în vederea vânzării cantitatea de 6,89 grame cannabis.

Inculpatul GĂLETEANU F.

1. În perioada octombrie 2014-martie 2015, în mod repetat, inculpatul GĂLETEANU F. a cumpărat în vederea vânzării diferite cantități de comprimate ce conțineau MDMA de la inculpatul N. I. C. zis “C.”.

2. În perioada octombrie 2014-aprilie 2015, în mod repetat, inculpatul GĂLETEANU F. a cumpărat în vederea vânzării diferite cantități de comprimate ce conțineau MDMA și cannabis de la inculpatul C.-V. A. în mod direct sau prin intermediul inculpatului A. Ș. LAUREȚIU zis „L.”.

3. În perioada februarie 2015-aprilie 2015, în mod repetat, inculpatul GĂLETEANU F. i-a vândut diferite cantități de cannabis inculpatului C.-V. A..

4. În perioada ianuarie 2015-mai 2015, în mod repetat, inculpatul GĂLETEANU F. i-a vândut diferite cantități de comprimate ce conțineau MDMA numitului I. D. C. zis „B.”.

5. În perioada ianuarie 2015-martie 2015, inculpatul GĂLETEANU F. a cumpărat de două ori de la inculpatul S. O. A. zis „U.” câte aproximativ 200 grame cannabis pe care apoi le-a vândut numitului S. C. R..

6. În perioada martie 2015-aprilie 2015, în mod repetat, inculpatul GĂLETEANU F. a cumpărat diferite cantități de comprimate ce conțineau MDMA de la numitul S. C. R., inclusiv în perioada 13-15.04.2015 când a cumpărat de la acesta aproximativ 500 comprimate ce conțineau MDMA din care aproximativ 250 comprimate le-a vândut inculpatului C.-V. A..

7. La data de 05.04.2015, inculpatul GĂLETEANU F. a cumpărat în vederea vânzării circa 70 grame cannabis de la inculpatul A. R. G..

Inculpatul S. O. A. zis „U.”

1. În perioada ianuarie 2015-martie 2015, inculpatul S. O. A. zis „U.”, în mod repetat, i-a vândut diferite cantități de cannabis inculpatului G. A., inclusiv la data de 21.03.2015 când i-a vândut acestuia aproximativ 3 grame cannabis.

2. În perioada ianuarie 2015-martie 2015, inculpatul S. O. A. zis „U.”, în mod repetat, i-a vândut diferite cantități de cannabis inculpatului GĂLETEANU F..

3. În perioada octombrie 2014-iunie 2015, inculpatul S. O. A. zis „U.”, în repetate rânduri, a cumpărat în vederea vânzării diferite cantități de cannabis de la inculpatul C.-V. A..

4. În perioada octombrie 2014-iunie 2015, inculpatul S. O. A. zis „U.”, în repetate rânduri i-a oferit numitului P. A. S. diferite cantități de cannabis.

5. La data de 09.06.2015, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului S. O. A. zis „U.”, acesta a fost depistat deținând în vederea vânzării cantitatea totală de 10,78 grame cannabis.

6. La data de 09.06.2015, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului S. O. A. zis „U.”, acesta a fost depistat deținând pentru consum propriu un comprimat ce conținea MDMA.

Inculpatul COȘIERU R. M.

1. În perioada octombrie 2014-iunie 2015, în mod repetat, inculpatul COȘIERU R. M. i-a vândut diferite cantități de cannabis inculpatului V. Ș., inclusiv la data de 25.03.2015 când i-a vândut acestuia 0,24 grame cannabis.

2. În perioada decembrie 2014-martie 2015, în mod repetat, inculpatul COȘIERU R. M. i-a vândut diferite cantități de cannabis numitului M. C. E..

3. În perioada decembrie 2014-aprilie 2015, în mod repetat, inculpatul COȘIERU R. M. a cumpărat în vederea vânzării diferite cantități de cannabis de la inculpatul C.-V. A..

4. La data de 09.06.2015, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința sa, inculpatul COȘIERU R. M. a fost depistat deținând în vederea vânzării cantitatea totală de 182,6 grame cannabis și 6,13 grame rezină de cannabis.

Inculpatul Ș. A. R. zis „A.”

1. În perioada ianuarie 2015-martie 2015, în mod repetat, inculpatul Ș. A. R. zis „A.” i-a vândut diferite cantități de comprimate ce conțineau MDMA inculpatului S. H. E., inclusiv la data de 21.02.2015 când i-a vândut acestuia 6 comprimate ce conțineau MDMA.

2. În perioada octombrie 2014-aprilie 2015, în mod repetat, inculpatul Ș. A. R. zis „A.” a cumpărat diferite cantități de comprimate ce conțineau MDMA de la numitul I. D. C. zis „B.”.

3. În perioada octombrie 2014-iunie 2015, în mod repetat, inculpatul Ș. A. R. zis „A.” i-a vândut diferite cantități de comprimate ce conțineau MDMA și 4-MEC numitului I. D. C. zis „B.”.

4. În perioada octombrie 2014-iunie 2015, în mod repetat, inculpatul Ș. A. R. zis „A.” a cumpărat diferite cantități de comprimate ce conțineau MDMA de la inculpatul C.-V. A., direct sau prin intermediul inculpatului A. Ș. LAUREȚIU zis „L.”.

5. În perioada februarie 2015-martie 2015, în mod repetat, inculpatul Ș. A. R. zis „A.” a cumpărat diferite cantități de comprimate ce conțineau MDMA de la numitul S. A. R. zis „A. Arkan”.

Inculpatul A. R. G. zis „G.”

1. În perioada octombrie 2014-iunie 2015, în mod repetat, inculpatul A. R. G. zis „G.” i-a vândut diferite cantități de cannabis inculpatului B. N. R., inclusiv la data de 23.04.2015 când i-a vândut acestuia 0,37 grame cannabis.

2. În perioada ianuarie 2015-aprilie 2015, în mod repetat, inculpatul A. R. G. zis „G.” i-a vândut diferite cantități de cannabis numitului TUCAN C. M..

3. La data de 05.04.2015, inculpatul A. R. G. zis „G.” i-a vândut inculpatului GĂLETEANU F. cantitatea de aproximativ 70 grame cannabis.

4. În perioada mai 2015 – iunie 2015, inculpatul A. R. G. zis „G.” a cultivat în vederea vânzării 3 plante de cannabis găsite în locuința sa la 09.06.2015, cu ocazia percheziției domiciliare.

Inculpatul A. Ș. LAUREȚIU zis „L.”

1. În perioada octombrie 2014-iunie 2015, în mod repetat, inculpatul A. Ș. LAUREȚIU zis „L.” i-a vândut diferite cantități de comprimate ce conțineau MDMA (ecstasy) inculpatului Ș. A. R. zis „A.”.

2. În perioada octombrie 2014-aprilie 2015, în mod repetat, inculpatul A. Ș. LAUREȚIU zis „L.” i-a vândut diferite cantități de cannabis și comprimate ce conțineau MDMA (ecstasy) inculpatului GĂLETEANU F..

3. În perioada octombrie 2014-martie 2015, în mod repetat, inculpatul A. Ș. LAUREȚIU zis „L.” i-a vândut diferite cantități de cannabis inculpatului R. V., inclusiv la data de 09.03.2015 când i-a vândut acestuia 4,29 grame cannabis.

4. În perioada ianuarie 2015-aprilie 2015, în mod repetat, inculpatul A. Ș. LAUREȚIU zis „L.” i-a vândut diferite cantități de cannabis numitului TUCAN C. M..

5. În perioada martie 2015-aprilie 2015, în mod repetat, inculpatul A. Ș. LAUREȚIU zis „L.” i-a vândut diferite cantități de cannabis numitului BEOCA V. V..

6. La data de 05.04.2015, inculpatul A. Ș. LAUREȚIU zis „L.” l-a determinat pe inculpatul A. R. G. zis „G.” să-i vândă inculpatului GĂLETEANU F. cantitatea de aproximativ 70 grame cannabis.

Inculpatul C.-V. A. zis „C.”

1. La data de 22.09.2014, inculpatul C.-V. A. zis „C.” a fost depistat în timp ce deținea în vederea vânzării 47 de comprimate ce conțineau MDMA.

2. La data de 06.03.2015, inculpatul C.-V. A. zis „C.” i-a vândut colaboratorului introdus în cauză cantitatea de 4,85 grame cannabis.

3. La 07.03.2015, inculpatul C.-V. A. zis „C.” i-a oferit colaboratorului introdus în cauză 6 comprimate ce conțineau MDMA.

4. În perioada octombrie 2014-iunie 2015, în mod repetat, inculpatul C.-V. A. zis „C.” i-a vândut diferite cantități de comprimate ce conțineau MDMA inculpatului Ș. A. R. zis „A.”.

5. În perioada ianuarie 2015-iunie 2015, în mod repetat, inculpatul C.-V. A. zis „C.” i-a vândut diferite cantități de comprimate ce conțineau MDMA numitului I. D. C. zis „B.”.

6. În perioada octombrie 2014-iunie 2015, în mod repetat, inculpatul C.-V. A. zis „C.” i-a vândut diferite cantități de cannabis numitului BEOCA V. V., în mod direct sau prin intermediul inculpatului A. Ș. LAUREȚIU zis „L.”.

7. În perioada octombrie 2014-iunie 2015, în mod repetat, inculpatul C.-V. A. zis „C.” i-a oferit diferite cantități de comprimate ce conțineau MDMA numitului BEOCA V. V..

8. În perioada octombrie 2014-aprilie 2015, în mod repetat, inculpatul C.-V. A. zis „C.” i-a vândut diferite cantități de comprimate ce conțineau MDMA și cannabis inculpatului GĂLETEANU F., în mod direct sau prin intermediul inculpatului A. Ș. LAUREȚIU zis „L.”.

9. În perioada octombrie 2014-iunie 2015, în mod repetat, inculpatul C.-V. A. zis „C.” i-a vândut diferite cantități de cannabis inculpatului S. O. A. zis „U.”.

10. La data de 16.02.2015, inculpatul C.-V. A. zis „C.” l-a determinat pe inculpatul S. O. A. zis „U.” să-i dea inculpatului GĂLETEANU F. cantitatea de aproximativ 200 grame cannabis.

11. În perioada decembrie 2014-aprilie 2015, în mod repetat, inculpatul C.-V. A. zis „C.” i-a vândut diferite cantități de cannabis inculpatului COȘIERU R. M..

12. În perioada februarie 2015-aprilie 2015, în mod repetat, inculpatul C.-V. A. zis „C.” a cumpărat în vederea vânzării diferite cantități de cannabis de la inculpatul GĂLETEANU F..

13. În cursul lunii aprilie 2015, în mod repetat, inculpatul C.-V. A. zis „C.” a cumpărat în vederea vânzării de la inculpatul GĂLETEANU F. aproximativ 250 comprimate ce conțineau MDMA.

14. În perioada octombrie 2014-ianuarie 2015, în mod repetat, inculpatul C.-V. A. zis „C.” a cumpărat în vederea vânzării diferite cantități de cannabis de la inculpatul N. I. C. zis „C.”.

15. La data de 09.06.2015, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința sa, inculpatul C.-V. A. zis „C.” a fost depistat deținând în vederea vânzării cantitatea de 0,35 grame cannabis.

Reglementând condițiile generale de aplicare și scopul măsurilor preventive enumerate limitativ de alineatul 4 al art. 202 Cod procedură penală, legiuitorul a stabilit că acestea pot fi dispuse dacă există probe ori indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și totodată dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului sau inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni, cu mențiunea prevăzută de alin. 3 al articolului 202 Cod procedură penală în sensul că măsura preventivă trebuie să respecte criteriul proporționalității acesteia cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesității dispunerii sale pentru realizarea scopului urmărit.

Caracterul rezonabil al bănuielilor pe care se întemeiază o arestare preventivă constituie un element esențial al protecției oferite de art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului; existența „motivelor rezonabile” presupune existența faptelor sau informațiilor apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana în cauză să fi săvârșit infracțiunea, ceea ce poate fi însă considerat „rezonabil” depinzând de ansamblul circumstanțelor cauzei (cauza Fox, Campbell și Hartley c. Regatului Unit, hotărârea din 30.08.1990).

Prevederile art. 5 paragraf 1 lit. c fac referire la noțiunea de suspiciuni rezonabile, întrucât nu este necesar ca la momentul arestării să existe suficiente probe pentru a aduce o acuzație; faptele ce au dat naștere suspiciunii (bănuielii) nu trebuie să fie la același nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare (Calleja c. Malta).

Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că prin încheierea din 10.06.2015 pronunțată în dosarul nr._/3/2015 al Tribunalului București s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților C.-V. A. zis „C.”, A. Ș. L. zis „L.”, S. O. A. zis „U.”, COȘIERU R. M., N. I. C. zis „C.”, A. R. G. zis „G.” și GĂLETEANU F. pentru o perioadă de 30 de zile de la 10.06.2015 până la 09.07.2015 inclusiv.

Prin încheierea din 02.07.2015 pronunțată în dosarul nr._/3/2015 al Tribunalului București s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpații C.-V. A. zis „C.”, A. Ș. L. zis „L.”, S. O. A. zis „U.”, COȘIERU R. M., N. I. C. zis „C.”, A. R. G. zis „G.” și GĂLETEANU F. pentru o perioadă de 30 de zile de la 10.07.2015 până la 08.08.2015 inclusiv.

Prin încheierea nr. 810/C din 13.07.2015 a Curții de Apel București s-a dispus admiterea contestațiilor formulate de inculpații S. O. A., COȘIERU R. M. și N. I. C. împotriva încheierii din 02.07.2015 pronunțată de Tribunalul București și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar pe o perioadă de 60 zile față de inculpații S. O. A., COȘIERU R. M. și N. I. C..

Prin încheierea din 30.07.2015 pronunțată în dosarul nr._/3/2015 al Tribunalului București s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpații C.-V. A. zis „C.”, A. Ș. L. zis „L.”, S. O. A. zis „U.”, COȘIERU R. M., N. I. C. zis „C.”, A. R. G. zis „G.” și GĂLETEANU F. pentru o perioadă de 30 de zile de la 09.08.2015 până la 07.09.2015 inclusiv, ultima prelungire fiind dispusă de Tribunalul București Secția I Penală la data de 2 septembrie 2015 pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 08.09.2015 până la data de 07.10.2015, inclusiv.

Prin raportare la dispozițiile menționate, Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților C. V. A., A. Ș. L., A. R. G., Gălăteanu F., este legală și temeinică, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă și justifică în continuare privarea de libertate a acestora.

Astfel, în cauză, există suficiente probe, care conduc la suspiciunea rezonabilă că inculpatul C.-V. A., la data de 22.09.2014, a fost depistat în timp ce deținea în vederea vânzării 47 de comprimate ce conțineau MDMA; la data de 06.03.2015, inculpatul C.-V. A. zis „C.” i-a vândut colaboratorului introdus în cauză cantitatea de 4,85 grame cannabis; la 07.03.2015, inculpatul C.-V. A. zis „C.” i-a oferit colaboratorului introdus în cauză 6 comprimate ce conțineau MDMA; în perioada octombrie 2014-iunie 2015, în mod repetat, inculpatul C.-V. A. zis „C.” i-a vândut diferite cantități de comprimate ce conțineau MDMA inculpatului Ș. A. R. zis „A.”;în perioada ianuarie 2015-iunie 2015, în mod repetat, inculpatul C.-V. A. zis „C.” i-a vândut diferite cantități de comprimate ce conțineau MDMA numitului I. D. C. zis „B.”;în perioada octombrie 2014-iunie 2015, în mod repetat, inculpatul C.-V. A. zis „C.” i-a vândut diferite cantități de cannabis numitului BEOCA V. V., în mod direct sau prin intermediul inculpatului A. Ș. LAUREȚIU zis „L.”.;în perioada octombrie 2014-iunie 2015, în mod repetat, inculpatul C.-V. A. zis „C.” i-a oferit diferite cantități de comprimate ce conțineau MDMA numitului BEOCA V. V.; în perioada octombrie 2014-aprilie 2015, în mod repetat, inculpatul C.-V. A. zis „C.” i-a vândut diferite cantități de comprimate ce conțineau MDMA și cannabis inculpatului GĂLETEANU F., în mod direct sau prin intermediul inculpatului A. Ș. LAUREȚIU zis „L.”;în perioada octombrie 2014-iunie 2015, în mod repetat, inculpatul C.-V. A. zis „C.” i-a vândut diferite cantități de cannabis inculpatului S. O. A. zis „U.”; la data de 16.02.2015, inculpatul C.-V. A. zis „C.” l-a determinat pe inculpatul S. O. A. zis „U.” să-i dea inculpatului GĂLETEANU F. cantitatea de aproximativ 200 grame cannabis, în perioada decembrie 2014-aprilie 2015, în mod repetat, inculpatul C.-V. A. zis „C.” i-a vândut diferite cantități de cannabis inculpatului COȘIERU R. M.;în perioada februarie 2015-aprilie 2015, în mod repetat, inculpatul C.-V. A. zis „C.” a cumpărat în vederea vânzării diferite cantități de cannabis de la inculpatul GĂLETEANU F.; în cursul lunii aprilie 2015, în mod repetat, inculpatul C.-V. A. zis „C.” a cumpărat în vederea vânzării de la inculpatul GĂLETEANU F. aproximativ 250 comprimate ce conțineau MDMA; în perioada octombrie 2014-ianuarie 2015, în mod repetat, inculpatul C.-V. A. zis „C.” a cumpărat în vederea vânzării diferite cantități de cannabis de la inculpatul N. I. C. zis „C.”;la data de 09.06.2015, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința sa, inculpatul C.-V. A. zis „C.” a fost depistat deținând în vederea vânzării cantitatea de 0,35 grame cannabis. (procese-verbale de investigații, procese-verbale de supraveghere, procesele-verbale de redare a înregistrărilor audio-video, procesele-verbale de redare a declarațiilor colaboratorului introdus în cauză, rapoartele de constatare tehnico-științifică, procesul-verbal de percheziție, procesele-verbale de redare a convorbirilor interceptate și din declarațiile sale, ale martorilor și ale celorlalți inculpați);, că inculpatul A. Ș. L., în perioada octombrie 2014-iunie 2015, în mod repetat, inculpatul A. Ș. LAUREȚIU zis „L.” i-a vândut diferite cantități de comprimate ce conțineau MDMA (ecstasy) inculpatului Ș. A. R. zis „A.”;în perioada octombrie 2014-aprilie 2015, în mod repetat, inculpatul A. Ș. LAUREȚIU zis „L.” i-a vândut diferite cantități de cannabis și comprimate ce conțineau MDMA (ecstasy) inculpatului GĂLETEANU F.; în perioada octombrie 2014-martie 2015, în mod repetat, inculpatul A. Ș. LAUREȚIU zis „L.” i-a vândut diferite cantități de cannabis inculpatului R. V., inclusiv la data de 09.03.2015 când i-a vândut acestuia 4,29 grame cannabis; în perioada ianuarie 2015-aprilie 2015, în mod repetat, inculpatul A. Ș. LAUREȚIU zis „L.” i-a vândut diferite cantități de cannabis numitului TUCAN C. M., în perioada martie 2015-aprilie 2015, în mod repetat, inculpatul A. Ș. LAUREȚIU zis „L.” i-a vândut diferite cantități de cannabis numitului BEOCA V. V.; la data de 05.04.2015, inculpatul A. Ș. LAUREȚIU zis „L.” l-a determinat pe inculpatul A. R. G. zis „G.” să-i vândă inculpatului GĂLETEANU F. cantitatea de aproximativ 70 grame cannabis. (procese-verbale de investigații, procese-verbale de supraveghere, proces-verbal de constatare, raportul de constatare tehnico-științifică, proces-verbal de percheziție, procesele-verbale de redare a convorbirilor interceptate și din declarațiile sale, ale martorilor și ale celorlalți inculpați); că inculpatul A. R. G., în perioada octombrie 2014-iunie 2015, în mod repetat, inculpatul A. R. G. zis „G.” i-a vândut diferite cantități de cannabis inculpatului B. N. R., inclusiv la data de 23.04.2015 când i-a vândut acestuia 0,37 grame cannabis; în perioada ianuarie 2015-aprilie 2015, în mod repetat, inculpatul A. R. G. zis „G.” i-a vândut diferite cantități de cannabis numitului TUCAN C. M.;la data de 05.04.2015, inculpatul A. R. G. zis „G.” i-a vândut inculpatului GĂLETEANU F. cantitatea de aproximativ 70 grame cannabis; în perioada mai 2015 – iunie 2015, inculpatul A. R. G. zis „G.” a cultivat în vederea vânzării 3 plante de cannabis găsite în locuința sa la 09.06.2015, cu ocazia percheziției domiciliare. (procese-verbale de investigații, procese-verbale de supraveghere, proces-verbal de constatare, raportul de constatare tehnico-științifică, proces-verbal de percheziție, procesele-verbale de redare a convorbirilor interceptate și din declarațiile sale, ale martorilor și ale celorlalți inculpați), că inculpatul Găleteanu F., în perioada octombrie 2014-martie 2015, în mod repetat, inculpatul GĂLETEANU F. a cumpărat în vederea vânzării diferite cantități de comprimate ce conțineau MDMA de la inculpatul N. I. C. zis “C.”;în perioada octombrie 2014-aprilie 2015, în mod repetat, inculpatul GĂLETEANU F. a cumpărat în vederea vânzării diferite cantități de comprimate ce conțineau MDMA și cannabis de la inculpatul C.-V. A. în mod direct sau prin intermediul inculpatului A. Ș. LAUREȚIU zis „L.”;în perioada februarie 2015-aprilie 2015, în mod repetat, inculpatul GĂLETEANU F. i-a vândut diferite cantități de cannabis inculpatului C.-V. A.; în perioada ianuarie 2015-mai 2015, în mod repetat, inculpatul GĂLETEANU F. i-a vândut diferite cantități de comprimate ce conțineau MDMA numitului I. D. C. zis „B.”; în perioada ianuarie 2015-martie 2015, inculpatul GĂLETEANU F. a cumpărat de două ori de la inculpatul S. O. A. zis „U.” câte aproximativ 200 grame cannabis pe care apoi le-a vândut numitului S. C. R.; în perioada martie 2015-aprilie 2015, în mod repetat, inculpatul GĂLETEANU F. a cumpărat diferite cantități de comprimate ce conțineau MDMA de la numitul S. C. R., inclusiv în perioada 13-15.04.2015 când a cumpărat de la acesta aproximativ 500 comprimate ce conțineau MDMA din care aproximativ 250 comprimate le-a vândut inculpatului C.-V. A.; la data de 05.04.2015, inculpatul GĂLETEANU F. a cumpărat în vederea vânzării circa 70 grame cannabis de la inculpatul A. R. G.(procese-verbale de investigații, procese-verbale de supraveghere, proces-verbal de percheziție, procesele-verbale de redare a convorbirilor interceptate și din declarațiile sale, ale martorilor și ale celorlalți inculpați).

Totodată, Tribunalul a reținut incidența dispozițiilor art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, legea prevăzând pentru infracțiunile de trafic de droguri de risc pentru care aceștia sunt cercetați pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care aceasta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea lor de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

În acest context și din perspectiva criteriilor enunțate de art. 223 alin. 2 teza ultima C.pr.pen., luând în considerare și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale precum și jurisprudența Curții de la Strasbourg, Tribunalul a considerat că gravitatea faptei dobândește o valoare predominată pentru aprecierea stării de pericol pentru ordinea publică și justifică mentinerea in arest preventiv a inculpaților C. V. A., A. Ș. L..

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acceptat, în cauza Letellier c. Frantei ca, in circumstante exceptionale, prin gravitatea lor deosebita si prin reacția publicului la savarsirea lor, anumite infractiuni pot sa suscite o tulburare sociala de natura sa justifice detentia inainte de proces, cel putin pentru un timp.

În situatia de fata s-a apreciat că se impune privarea in continuare de libertate a inculpaților C. V. A., A. Ș. L., pentru a nu se crea si mai mult neîncrederea în capacitatea justiției de a lua masurile necesare pentru prevenirea pericolului pentru ordinea publica, pentru crearea unui echilibru firesc si a unei stări de securitate sociala.

În ceea ce privește caracterul actual a stării de pericol pentru ordinea publică, este adevărat că, odată cu trecerea timpului, ecoul faptelor antisociale se diminuează sau chiar se stinge, însă, în cauză, perioada scursă de la momentul luării măsurilor preventive, este insuficientă pentru a ajunge la concluzia solicitată de inculpați, prin apărători, faptele presupus săvârșite fiind de natură să provoace o puternică rezonanță în cadrul societății, infracțiunea de trafic de stupefiante, prin amploarea ei deosebită aducând atingere uneia dintre cele mai importante valori proteguite de legea penală, respectiv sănătatea publică și reprezentând, totodată, una din cele mai grave forme ale criminalității organizate.

În contextul întăririi atitudinii de combatere a acestui flagel social, presupunerea săvârșirii unei atare infracțiuni este suficient de gravă pentru a justifica privarea de libertate, fiind necesară o reacție fermă împotriva celor bănuiți de comiterea unor asemenea fapte.

Toate aceste considerente expuse mai sus reprezintă în opinia instanței temeiuri necesare si suficiente, de natură a impune în continuare privarea de libertate a inculpaților C. V. A., A. Ș. L., măsura arestării justificându-se pentru o bună desfășurare a procesului penal, în faza de cameră preliminară, dar și pentru prevenirea săvârșirii de către inculpați a unor noi infracțiuni.

În concluzie, Tribunalul a considerat ca interesul general prevalează interesului personal al inculpatului căci „există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate” (CEDO, Labita c. Italiei).

Or, fapta, presupus săvârșită de inculpat, este de natură să provoace o puternică rezonanță în cadrul societății; în consecință, lipsa unei reacții prompte a sistemului judiciar și lăsarea inculpatului în libertate la momentul procesual de față ar induce perturbări ale disciplinei publice, ale respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că justiția nu este eficientă împotriva unor fapte periculoase, generând astfel și un sentiment de insecuritate, putând încuraja alte persoane să comită fapte similare.

Pentru a se răspunde exigențelor impuse de art. 5 pct. 1 lit. c CEDO, dar și solicitării inculpatului, prin avocat, judecătorul de camera preliminară trebuie să analizeze și posibilitatea luării unor măsuri alternative pentru a asigura prezentarea persoanei la proces (cauza Vrencev c. Serbiei; cauza Lelieire c. Belgiei) pentru că numai dacă acestea nu se justifică în cazul concret se poate proceda la menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat (cauza McKay c. Regatului Unit).

Din acest punct de vedere, în vederea realizării scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală, s-a apreciat că se impune privarea de libertate a inculpaților C. V. A., A. Ș. L., în scopul bunei desfășurări a procesului penal, pentru a-i împiedica pe inculpați să se sustragă de la judecarea cauzei, precum și pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

În consecință, luarea față de inculpații C. V. A., A. Ș. L. din prezenta cauză a unor măsuri alternative, cum ar fi cea a arestului la domiciliu, prevăzut de art. 202 alin. 4 lit. d Cod procedură penală, nu ar fi suficientă la acest moment, urmând să se aprecieze asupra necesității acestei măsuri pe parcursul procesului penal apreciindu-se la acest moment, când prezenta cauză se află la debutul cercetării judecătorești, nu justifică aprecierea rezonabilă că cercetarea se poate face cu inculpații în stare de arest la domiciliu.

Împrejurările personale invocate de inculpați au fost cunoscute și evaluate de judecător la momentul arestării preventive, dar și al prelungirii ei, iar față de durata de timp scursă, nu se impune la acest moment să le fie acordată o altă relevanță juridică, care să contrabalanseze gravitatea concretă a faptelor și riscul de reluare a activității infracționale.

În plus, instanța a avut în vedere că inculpatul C. V. A. este cunoscut cu antecedente penale, fiind anterior condamnat tot pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de droguri, iar pe parcursul cercetărilor inculpatul a recunoscut parțial săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, a dat declarații contradictorii și în mod repetat a revenit asupra declarațiilor date anterior; ulterior, în faza de judecată ca urmare a solicitării făcute de inculpat instanța i-a admis la termenul de judecată din data de 14.12.2015 ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți.

Totodată instanța a avut în vedere că și inculpatul A. Ș. Laurețiu este recidivist conform mențiunilor din fișa de cazier judiciar a inculpatului, pe parcursul cercetărilor inculpatul având o atitudine parțial sinceră, iar la termenul de judecată din data de 14.12.2015 a solicitat judecarea cauzei conform procedurii de drept comun.

S-a reținut totodată și faptul că evoluția cauzei de până la acest moment nu a relevat aspecte modificatoare ale situației de fapt reținute în sarcina inculpaților, ori de modificare a temeiurilor care au determinat inițial arestarea acestora astfel că se apreciază că la acest moment se mențin temeiurile ce au fundamentat arestarea inculpaților, considerente în raport de care se va menține arestarea acestora.

În ceea ce privește situația juridică a inculpatului A. R. G. zis „G.”, instanța a reținut că este diferită de cea a coinculpaților C. V. A., A. Ș. L..

Inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal, reținându-se că, în perioada octombrie 2014-iunie 2015, în mod repetat, i-a vândut diferite cantități de cannabis inculpatului B. N. R., inclusiv la data de 23.04.2015 când i-a vândut acestuia 0,37 grame cannabis; în perioada ianuarie 2015-aprilie 2015, în mod repetat, inculpatul A. R. G. i-a vândut diferite cantități de cannabis numitului Tucan C. M.;la data de 05.04.2015, inculpatul A. R. G. i-a vândut inculpatului Găleteanu F. cantitatea de aproximativ 70 grame cannabis; în perioada mai 2015 – iunie 2015, inculpatul A. R. G. a cultivat în vederea vânzării 3 plante de cannabis găsite în locuința sa la 09.06.2015, cu ocazia percheziției domiciliare (procese-verbale de investigații, procese-verbale de supraveghere, proces-verbal de constatare, raportul de constatare tehnico-științifică, proces-verbal de percheziție, procesele-verbale de redare a convorbirilor interceptate și din declarațiile sale, ale martorilor și ale celorlalți inculpați).

Conform prevederilor art. 242 alin. 1 Cod procedură penală măsura preventivă dispusă într-o cauză se revocă în cazul în care temeiurile care au determinat-o au încetat ori în ipoteza în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii.

Măsura preventivă se înlocuiește cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 Cod procedură penală

Atât cu ocazia luării măsurii arestării preventive cat și cu ocazia prelungirii sau menținerii acestei măsuri, instanțele interne trebuie să ofere motive concrete pentru a susține argumentul „pericolului pentru ordinea publică”, nelimitându-se doar la reproducerea textului articolului din cod în mod stereotip.

De asemenea, Tribunalul a reținut că măsura arestării preventive este o măsură de excepție, ce trebuie dispusă în situații excepționale, foarte temeinic justificate de pericolul public concret pe care l-ar prezenta pentru societate lăsarea în libertate a inculpatului.

Verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, conform art. 208 alin. 2 Cod procedură penală, instanța a constatat că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale.

Astfel, în actualul stadiu procesual subzistă indiciile temeinice privind presupunerea că inculpatul ar fi comis o faptă penală sancționată de legiuitor cu pedeapsă mai mare de 5 ani, acestea având fundamentare faptică în probatoriul cauzei; totodată Tribunalul reține că nu au fost invocate și nici nu rezultă din analiza înscrisurilor aflate la dosar împrejurări noi din care să rezulte nelegalitatea măsurii privative de libertate dispusă față de inculpat, astfel că în cauză nu se impune revocarea acestei măsuri.

În cauza M. c. României, Curtea Europeană a reamintit faptul că art. 5 paragraful 3 din Convenție impune necesitatea ca orice perioadă de arest preventiv, indiferent cât de scurtă ar fi ea trebuie să fie justificată într-un mod convingător de către autorități; o hotărâre motivată convinge părțile cu privire la faptul că argumentele lor au fost avute în vedere.

Totodată, Tribunalul reține că jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a subliniat obligația instanțelor naționale confruntate cu soluționarea unei propuneri de luare a măsurii arestării preventive, de menținere a acesteia, de a lua în considerare măsurile alternative prevăzute de legislația națională.

Astfel, în cauza J. c. României statul român a fost sancționat pentru faptul că instanțele interne au refuzat să analizeze argumentele prezentate de partea interesată cu privire la profilul său personal și la situația sa familială, precum și posibilitatea dispunerii unei măsuri alternative arestării preventive, deși art. 5 paragraf 3 prevede ca autoritățile să ia în considerare astfel de măsuri preventive în cazul în care situația se pretează la acestea, iar acuzatul prezintă garanții referitoare la prezentarea sa la proces.

Jurisprudența CEDO a subliniat faptul că riscul de eschivare al unui acuzat trebuie să fie evaluat în contextul factorilor care au legătură cu caracterul persoanei, valorile sale morale, locuința sa, ocupația sa, bunurile acesteia, legăturile familiale și cu toate tipurile de legături cu statul în care este urmărit. Riscul aplicării unei sancțiuni severe și temeinicia probelor pot fi relevante, dar nu sunt prin sine decisive, iar posibilitatea obținerii garanțiilor ar putea fi folosită pentru a compensa orice risc (Neumeister c. Austria, hotărârea din 27.06.1968, . nr. 8§10).

Analizând cauza în ansamblu, fără a nega gravitatea infracțiunilor de comiterea cărora este acuzat inculpatul (gravitatea determinată în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor, de modalitatea și împrejurările concrete în care se reține a fi săvârșite faptele), Tribunalul a observat că, în prezent, măsura arestării preventive nu mai este necesară în cauză, raportat atât la stadiul procedurii, debutul judecății, cât și la datele ce caracterizează persoana inculpatului, inclusiv conduita procesuală pe care a înțeles să o adopte (a recunoscut din faza de urmărire penala faptele, solicitând instanței la termenul de judecată din data de 14.12.2015 ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale declarând că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, inculpatul necontestând probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și nesolicitând administrarea de probe noi, cu excepția probei cu înscrisuri în circumstanțiere, cerere ce a fost încuviințată de către instanța de judecată, împrejurări care exclud riscurile influențării bunei desfășurări a procesului penal.

Un astfel de risc poate fi, de altfel, înlăturat și prin luarea unei alte măsuri de prevenție, cum este cea a arestului la domiciliu (următoarea ca gravitate pe palierul măsurilor preventive), pe care Tribunalul, în analiza efectuată din oficiu, o apreciază ca fiind suficientă și proporțională cu gravitatea acuzației aduse inculpatului, prin dispunerea acestei măsuri asigurându-se ca atare bunul mers al cercetărilor în cauză.

Tribunalul a apreciat că această măsură restrictivă de libertate, care limitează dreptul de mișcare al inculpatului A. R. G. în interiorul imobilului în care locuiește, garantează și înlăturarea riscului ca acesta să repete conduita infracțională (risc semnalat de către procuror în actul de sesizare cu ocazia solicitării menținerii măsurii arestării preventive).

Totodată, reacția opiniei publice nu poate sa justifice, în mod singular, privarea de libertate, acceptarea concluziei contrare echivalând cu a considera că o persoană acuzată de fapte de o anumită gravitate ar trebui menținută în stare de arest până la pronunțarea unei hotărâri pe fond de către instanța de judecată, fără posibilitatea liberării acesteia în cursul procedurii.

Este adevărat că inculpatul A. R. G. este trimis în judecată sub aspectul săvârșirii unor infracțiuni grave, însă acest element va fi avut în vedere la individualizarea eventualelor sancțiuni ce îi vor fi aplicate în cauză. Dar, în lipsa antecedentelor penale și față comportamentul inculpatului în societate, Tribunalul a apreciat că măsura arestării preventive, considerată a fi cea mai gravă din măsurile preventive reglementate de codul de procedură penală, afectând în cea mai mare măsură libertatea unei persoane, nu se mai impune în cauză, scopul procesului penal, putând fi atins și prin înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.

Coroborând aceste împrejurări cu datele ce caracterizează persoana inculpatului A. R. G.- buna conduită anterioară presupuselor fapte, o familie organizată, și cu împrejurarea că din analiza actelor și lucrărilor dosarului Tribunalul a reținut că la acest moment nu se regăsesc date, informații, mijloace de probă care să contureze previzibilitatea unei conduite negative a inculpatului A. R. G., îndreptată împotriva bunei desfășurări a procesului penal, cu atât mai mult cu cât din actele dosarului nu rezultă că lăsarea în libertate a acestuia ar produce o vătămare esențială și substanțială a ordinii publice și nici gradul de previzibilitate și probabilitate a perturbărilor, Tribunalul a apreciat că față de inculpatul A. R. G. se poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu altă măsură preventivă, și anume cea a arestului la domiciliu.

Totodată Tribunalul a apreciat că prin obligarea inculpatului la respectarea obligațiilor prevăzute de legiuitor în cuprinsul art. 221Cod procedură penală și atragerea atenției acestuia asupra dispozițiilor art. 221 alin. 4 Cod procedură penală, referitoare la înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura arestării preventive în cazul în care își încalcă cu rea credință obligațiile ce-i revin, sunt respectate atât drepturile inculpatului A. R. G., cât și necesitatea derulării corespunzătoare a procesului penal și al apărării ordinii publice.

Față de toate aceste considerente, în baza art. 362 alin. 2 Cod procedură penală combinat cu art. 208 alin. 4 Cod procedură penală Tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul A. R. G..

În baza dispozițiilor art. 242 Cod procedură penală a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului A. R. G. cu măsura preventivă a arestului la domiciliu pe o durată de 30 de zile, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 221 alin. 1 Cod procedură penală a impus inculpatului A. R. G. obligația de a nu părăsi imobilul unde locuiește situat în mun. București, .. 157, sector 2 decât cu încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura, respectiv Tribunalul București.

În baza art. 221 alin. 2 Cod procedură penală, pe timpul cât se află în arest la domiciliu, inculpatul trebuie să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să nu comunice cu coinculpații C. V. A., A. Ș. L., Gălăteanu F., N. I. C., S. O. A., Coșieru R. M., M. C. și Ș. A. R..

S-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau a obligațiilor impuse, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

Conform art. 221 alin. 9 Cod procedură penală s-a dispus ca supravegherea respectării de către inculpat a obligațiilor ce îi revin pe durata arestului la domiciliu să fie exercitată de către secția de poliție în circumscripția căreia inculpatul își are locuința.

În baza art. 221 alin. 5 și 7 Cod procedură penală i s-au pus în vedere inculpatului cazurile și condițiile în care acesta poate părăsi imobilul unde execută măsura arestului la domiciliu.

În ceea ce privește măsura preventivă a arestului la domiciliu în ceea ce-l privește pe inculpatul Găleteanu F., Tribunalul a avut în vedere că prin decizia penală nr. 601/CO/25.11.2015 pronunțată de Curtea de Apel București Secția I Penală, în dosarul nr._ 15/a3, în temeiul art. 425¹ alin. 7, punctul 2, litera a Cod de procedură penală, a fost admisă contestația formulată de contestatorul- inculpat Găleteanu F. împotriva Încheierii de ședință din data de 16.11. 2015 a Tribunalului București - Secția I-a penală, din Dosarul nr._ /3/2015 /a3. A fost desființată, în parte, încheierea de ședință și, pe fond, rejudecând: în temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedura penala a fost înlocuită masura arestarii preventive a inculpatului Găleteanu F., cu masura preventiva a arestului la domiciliu.

În temeiul art. 218 Cod procedura penala cu referire la art. 221 alin. 1 Cod procedura penala, art. 202 alin. 4 lit. d Cod procedura penala și art. 208 alin. 4 Cod procedură penală a fost dispusă masura arestului la domiciliu privind pe inculpatul Găleteanu F., pe o perioada de 60 de zile, începând cu data de 25 11. 2015.

În baza art. 221 alin. 1 Cod procedura penala i-a fost impusă inculpatului obligația de a nu părăsi imobilul in care locuiește fără permisiunea organului judiciar in fata căruia se afla cauza și de a se supune unor restricții stabilite de acesta.

Conform art .221 alin. 2 Cod procedura penala, pe durata arestului la domiciliu, inculpatul are următoarele obligații:

a) sa se prezinte la instanța de judecata ori de câte ori este chemat;

b) sa nu comunice cu ceilalți inculpați din prezenta cauză.

În temeiul art. 221 alin.4 Cod procedura penala, s-a atras atenția inculpatului ca, in caz de incalcare cu rea-credinta a măsurii sau a obligatiilor care ii revin, masura arestului la domiciliu poate fi inlocuita cu masura arestarii preventive.

În temeiul art. 221 alin. 5 Cod procedura penala, pe durata masurii, inculpatul poate parasi imobilul in care locuieste, pentru a se prezenta în fața organelor judiciare, la chemarea acestora. Inculpatul, cu respectarea art. 221 alin. 6, 7 Cod procedura penala, poate proceda potrivit dispozitiilor acestor texte de lege .

S-a dispus punerea in libertate, de îndată, a inculpatului Găleteanu F., daca nu este arestat in alta cauza.

Tribunalul a constatat că măsura preventivă a arestului la domiciliu a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale arătate mai sus și ale art. 219, 220 Cod procedură penală și că ea s-a justificat în raport de gravitatea acuzațiilor aduse inculpatului măsură care se justifică a fi menținută și la acest moment procesual, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, respectiv suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimiși în judecată care rezultă din coroborarea probelor administrate în cauză, toate aflate la dosarul de urmărire penală.

Activitatea pretins infracțională pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, și referitor la comiterea căreia există suspiciunea rezonabilă, este suficient de gravă pentru a justifica concluzia că se impune ca inculpatul să se afle în continuare sub imperiul unei măsuri preventive, respectiv a arestului preventiv la domiciliu, aceasta fiind o măsură proporțională cu gravitatea acuzațiilor ce i se aduce inculpatului, raportat la modalitatea de săvârșire a faptelor și la rezonanța socială a unor asemenea activități infracționale.

Tribunalul a apreciat de asemenea că nu au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, nici inculpatul nefăcând referire la survenirea unor astfel de schimbări, sau la apariția unor împrejurări noi de nelegalitate, față de intervalul scurt de timp care a trecut de la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu și își păstrează și caracterul necesar în raport cu scopul urmărit prin dispunerea sa, respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.

În ceea ce privește cererea formulată în baza art. 221 alin. 5 Cod procedură penală de inculpatul Găletanu F., prin apărător ales de încuviințare a părăsirii imobilului unde locuiește(mun. București, ., .. B, ., sector 2) și privitor la care s-a dispus executarea măsurii arestului la domiciliu, în vederea prezentării la locul de muncă în cadrul .-Magazinul București, la punctul de lucru din ., sector 1, București, Tribunalul considerânt-o întemeiată a încuviințat-o având în vedere următoarele considerente:

În considerentele de fapt a cererii inculpatului Găletanu F. s-a menționat că perioada de timp pentru care solicită părăsirea domiciliului este limitată strict la timpul necesar deplasării de către inculpat în vederea prezentării la locul de muncă, în cadrul .-Magazinul București, la punctul de lucru din ., sector 1, București, cu program de lucru săptămânal, în zilele de luni până vineri, între orele 10:00-18:00. În acest sens inculpatul a depus prin compartimentul registratură la data de 15.12.2015 contractul individual de muncă încheiat între societatea angajatoare în cadrul .-Magazinul București, la punctul de lucru din ., sector 1, București, pe de o parte, și inculpatul Găletanu F., pe de altă parte, pe o perioadă nedeterminată.

Analizând cererea inculpatului Găletanu F. în funcție de dispozițiile legale incidente în cauză, considerentele invocate de inculpat și actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

Potrivit art. 221 alin. 1 Cod procedură penală, „Măsura arestului la domiciliu constă în obligația impusă inculpatului, pe o perioadă determinată, de a nu părăsi imobilul unde locuiește, fără permisiunea organului judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza și de a se supune unor restricții stabilite de acesta.”

Potrivit alin. 6 al art. 221 Cod procedură penală, “La cererea scrisă și motivată a inculpatului, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, prin încheiere, îi poate permite acestuia părăsirea imobilului pentru prezentarea la locul de muncă, la cursuri de învățământ sau de pregătire profesională ori la alte activități similare sau pentru procurarea mijloacelor esențiale de existență, precum și în alte situații temeinic justificate, pentru o perioadă determinată de timp, dacă acest lucru este necesar pentru realizarea unor drepturi ori interese legitime ale inculpatului.”

Pe durata executării acestei măsuri preventive există posibilitatea legală de a se formula cereri de către inculpat de încuviințare a părăsirii imobilului, interdicția de a se deplasa nefiind o măsură automată cu durată identică cu a măsurii preventive, ci poate și trebuie supusă cenzurii judecătorului când apar anumite situații de fapt care nu contravin scopului urmărit prin luarea măsurii preventive.

Garantarea acestui drept este prevăzută de Codul de procedură penală pe tot parcursul procesului penal, în art. 9 fiind instituită această garanție a „dreptului oricărei persoane la libertate și siguranță”.

Tribunalul a apreciat că din interpretarea gramaticală a textului redat mai sus se desprinde concluzia că acordarea permisiuni de a părăsi imobilul de către persoana arestată la domiciliu nu reprezintă un drept al acesteia și o obligație a organului judiciar, ci o vocație, acordarea acestei permisiuni fiind condiționată de îndeplinirea condițiilor cerute de lege și de administrarea de probe în dovedirea îndeplinirii acestora.

Astfel, condițiile sunt: necesitatea părăsirii imobilului pentru realizarea unor drepturi ori interese ale inculpatului, caracterul legitim al acestora.

De asemenea, s-a constatat că legiuitorul a avut în vedere pentru acordarea acestei permisiuni necesitatea justificării temeinice a cererii inculpatului, și în consecință probarea susținerilor acestuia.

Potrivit dispozițiilor art. 41 alin. 1 din Constituție dreptul la muncă nu poate fi îngrădit, astfel încât nevoia inculpatului Găletanu F. și de a-și asigura mijloacele de subzistență prin exercitarea unei profesii în domeniul privat nu interferează în nici un mod cu interesul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, în condițiile în care cercetarea judecătorească se află la debut, inculpatul a solicitat judecarea conform procedurii simplificate, instanța încuviințând acestuia cererea la termenul de judecată din data de 14.12.2015.

Pe de altă parte instanța a constatat faptul că inculpatul Găletanu F. este absolvent de studii superioare, are preocupări profesionale, este bine integrat din punct de vedere social, familial, este pentru prima oară implicat într-un raport penal de conflict, și a fost privat de libertate pentru o perioadă de aproximativ 5 luni, interval de timp care, în opinia instanței, a fost suficient pentru a-l face să conștientizeze pe deplin gravitatea faptelor pentru care a fost trimis în judecată și a corespuns necesității unei bune desfășurări a procesului penal.

Față de aceste considerente, avându-se în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, cu stadiul procesual al cauzei, față de conduita conformă a acestuia pe parcursul măsurilor preventive dispuse în cauză Tribunalul a apreciat că un control mai puțin restrictiv al organului judiciar cu privire la inculpat nu este de natură a produce efecte negative asupra bunei desfășurări a procesului penal.

Mai mult, perioada pentru care inculpatul a solicitat încuviințarea instanței este strict limitată în timp, la ziua și orele necesare deplasării la locul de muncă așa încât nu se poate considera că s-ar aduce prejudicii bunului mers al procesului penal, iar, pe de altă parte, constatând că motivele invocate de inculpat temeinic justificate- la dosar fiind depuse înscrisuri care atestă realitatea celor susținute de inculpat, Tribunalul, în baza art. 221 alin. 6 Cod procedură penală a admis cererea formulată de inculpatul Găletanu F. și va permite acestuia părăsirea imobilului unde locuiește (mun. București, ., .. B, ., sector 2) și privitor la care s-a dispus executarea măsurii arestului la domiciliu, în vederea prezentării la locul de muncă în cadrul .-Magazinul București, la punctul de lucru din ., sector 1, București, cu program de lucru săptămânal, de luni până vineri, în intervalul de timp 10:00- 18:00.

În ceea ce privește legalitatea și temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar dispusă față de inculpații S. O.-A., Coșieru R.- M. și N. I.-C., instanța a constatat că prin Încheierea nr. 810/C/13.07.2015 pronunțată de Curtea de Apel București Secția I Penală în dosarul nr._/3/2015 (2535/2015) în temeiul art.204 Cod procedură penală, au fost admise contestațiile formulate de inculpații S. O.- A., Coșieru R.- M. și N. I.- C. împotriva încheierii de ședință din data de 2.07.2015, pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală. A fost desființată încheierea contestată și rejudecând, în fond a fost respinsă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpaților S. O.- A., Coșieru R.- M. și N. I.- C..

În temeiul art. 237 alin. 2 Cod procedură penală a fost înlocuită măsura arestării preventive cu măsura controlului judiciar pe o perioadă de 60 zile cu privire la inculpații S. O.-A., Coșieru R.-M. și N. I.-C..

În baza art. 215 alin. 1 Cod procedură penală, pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpații trebuie să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la organul de urmărire penală ori de câte ori sunt chemați;

b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;

c) să informeze de îndată organul de urmărire penală cu privire la schimbarea locuinței;

În baza art. 215 alin. 2 Cod procedură penală pe timpul controlului judiciar impune inculpaților să nu depășească teritoriul României, decât cu încuviințarea organului de urmărire penală și să nu comunice cu coinculpații martorii, direct sau indirect, pe nicio cale.

Li s-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 215 alin. 3 Cod procedură penală referitoare la înlocuirea măsurii controlului judiciar cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive, în situația în care încalcă cu rea-credință obligațiile care le revin.

S-a reținut că faptele inculpatului S. O. A. zis „U.” care,

-la data de 09.06.2015, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința sa a fost depistat deținând pentru consum propriu un comprimat ce conținea MDMA

-în perioada ianuarie-iunie 2015, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a vândut și a deținut în vederea vânzării droguri de risc, respectiv cannabis, după cum urmează:

a) în perioada ianuarie 2015-martie 2015, în mod repetat, i-a vândut diferite cantități de cannabis inculpatului G. A., inclusiv la data de 21.03.2015 când i-a vândut acestuia aproximativ 3 grame cannabis

b) în perioada ianuarie 2015-martie 2015, în mod repetat, i-a vândut diferite cantități de cannabis inculpatului GĂLETEANU F.,

c) în perioada octombrie 2014-iunie 2015, în repetate rânduri, a cumpărat în vederea vânzării diferite cantități de cannabis de la inculpatul C.-V. A.,

d) în perioada octombrie 2014-iunie 2015, în repetate rânduri i-a oferit numitului P. A. S. diferite cantități de cannabis,

e) la data de 09.06.2015, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința sa a fost depistat deținând în vederea vânzării cantitatea totală de 10,78 grame cannabis,

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 4 alin. 1, 2 din Legea 143/2000, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

Faptele inculpatului Coșieru R. M. care, în perioada octombrie 2014-iunie 2015, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a vândut și a deținut în vederea vânzării droguri de risc, respectiv cannabis, după cum urmează:

- în perioada octombrie 2014-iunie 2015, în mod repetat, i-a vândut diferite cantități de cannabis inculpatului V. Ș., inclusiv la data de 25.03.2015 când i-a vândut acestuia 0,24 grame cannabis,

- în perioada decembrie 2014-martie 2015, în mod repetat, i-a vândut diferite cantități de cannabis numitului M. C. E.,

- în perioada decembrie 2014-aprilie 2015, în mod repetat, a cumpărat în vederea vânzării diferite cantități de cannabis de la inculpatul C.-V. A.,

- la data de 09.06.2015, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința sa, a fost depistat deținând în vederea vânzării cantitatea totală de 182,6 grame cannabis și 6,13 grame rezină de cannabis,

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal.

Faptele inculpatului N. I. C. zis „C.” care, în perioada octombrie 2014-mai 2015, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a vândut, a cumpărat și a deținut în vederea vânzării droguri de risc și de mare risc, respectiv cannabis și comprimate ce conțineau MDMA (ecstasy), după cum urmează:

- în perioada octombrie 2014-mai 2015, în mod repetat, i-a vândut diferite cantități de cannabis și comprimate ce conțineau MDMA inculpatului A. D. C., inclusiv la data de 29.03.2015 când i-a vândut acestuia 2 comprimate ce conțineau MDMA,

- în perioada decembrie 2014-februarie 2015, în mod repetat, i-a vândut diferite cantități de comprimate ce conțineau MDMA numitului I. D. C. zis „B.”,

- în perioada octombrie 2014-martie 2015, în mod repetat, i-a vândut diferite cantități de comprimate ce conțineau MDMA inculpatului GĂLETEANU F.,

- în perioada octombrie 2014-aprilie 2015, în mod repetat, i-a vândut diferite cantități de cannabis numitului Ș. A. A.,

- în perioada octombrie 2014-aprilie 2015, în mod repetat, i-a vândut diferite cantități de comprimate ce conțineau MDMA numitului Ș. A. A.,

- în perioada decembrie 2014-mai 2015, în mod repetat, a cumpărat diferite cantități de cannabis pentru numitul P. R. C.,

- în perioada ianuarie 2015-mai 2015, în mod repetat, i-a oferit diferite cantități de cannabis numitei Ș. I. B.,

- în perioada octombrie 2014-ianuarie 2015, în mod repetat, i-a vândut diferite cantități de cannabis inculpatului C.-V. A.,

- la data de 09.06.2015, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința sa a fost depistat deținând în vederea vânzării cantitatea de 6,89 grame cannabis,

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată și trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Cod penal și art. 2 alin. 1, 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

În ceea ce privește temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpații S. O.-A., Coșieru R.-M. și N. I.-C.., raportat la circumstanțele reale în care se reține că inculpații ar fi comis infracțiunile de trafic de droguri de risc în formă continuată și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal și art. 4 alin. 1, 2 din Legea 143/2000, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal(inculpatul S. O. A.) trafic de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 35 alin. 1 Cod penal(inculpatul Coșieru R. M.), respectiv trafic de droguri de risc în formă continuată și trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Cod penal și art. 2 alin. 1, 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal(N. I.-C.) de a căror comitere sunt acuzați, de pluralitatea de infracțiuni, ținând cont de gravitatea acestor infracțiuni (ale căror limite de pedeapsă sunt închisoarea mai mare de 5 ani), de cantitatea mare de droguri de risc indicată în rechizitoriu a fi fost vândută, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal prin păstrarea inculpaților la dispoziția organului judiciar, instanța a considerat că se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților la acest moment procesual.

În consecință, ținând seama de împrejurarea că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a controlului judiciar (ca urmare a înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar) și că în favoarea inculpaților nu au intervenit elemente noi care să justifice punerea în libertate și nici nu s-au schimbat aceste temeiuri, apreciind caracterul necesar al măsurii pentru interesul bunei desfășurări a procesului penal și caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzației penale formulate împotriva inculpaților și cu scopul urmărit, inculpații fiind de acord cu menținerea acestei măsuri, având în vedere că durata acestei măsuri nu a depășit un termen rezonabil (inculpații aflându-se sub imperiul acestei măsuri preventive de aprox. o lună de zile), Tribunalul a menținut măsura preventivă a controlului judiciar.

F. de considerentele expuse, în baza art. 362 alin. 2 Cod procedură penală combinat cu art. 208 alin. 4 Cod procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de inculpații C. V. A., A. Ș. L. și A. R. G..

În baza art. 208 alin. 4 Cod de procedură penală a menținut măsura preventivă a arestului preventiv față de inculpații C. V. A., A. Ș. L..

În baza dispozițiilor art. 242 Cod procedură penală a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului A. R. G. cu măsura preventivă a arestului la domiciliu pe o durată de 30 de zile, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 221 alin. 1 Cod procedură penală a impus inculpatului A. R. G. obligația de a nu părăsi imobilul unde locuiește situat în mun. București, .. 157, sector 2 decât cu încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura, respectiv Tribunalul București.

În baza art. 221 alin. 2 Cod procedură penală, pe timpul cât se află în arest la domiciliu, inculpatul trebuie să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să nu comunice cu coinculpații C. V. A., A. Ș. L., Gălăteanu F., N. I. C., S. O. A., Coșieru R. M., M. C. și Ș. A. R..

A atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau a obligațiilor impuse, măsura arestului la domiciliu poate fi înlocuită cu măsura arestării preventive.

Conform art. 221 alin. 9 Cod procedură penală a dispus ca supravegherea respectării de către inculpat a obligațiilor ce îi revin pe durata arestului la domiciliu să fie exercitată de către secția de poliție în circumscripția căreia inculpatul își are locuința.

În baza art. 221 alin. 5 și 7 Cod procedură penală i s-a pus în vedere inculpatului cazurile și condițiile în care acesta poate părăsi imobilul unde execută măsura arestului la domiciliu.

În baza art. 362 alin. 2 Cod procedură penală combinat cu art. 208 alin. 4 Cod procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii preventivă a arestului la domiciliu dispusă față inculpatul Găleteanu F., măsură dispusă prin decizia penală nr. 601/CO/25.11.2015 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a II-a Penală în dosarul nr._ 15/a3 (dosar nr. 4169/2015).

În baza art. 208 alin. 4 Cod de procedură penală a menținut măsura preventivă a arestului la domiciliu luată față de inculpatul Găleteanu F..

În baza art. 221 alin. 6 a admis cererea formulată de inculpatul Găletanu F. și va permite acestuia părăsirea imobilului unde locuiește (mun. București, ., .. B, ., sector 2) și privitor la care s-a dispus executarea măsurii arestului la domiciliu, în vederea prezentării la locul de muncă în cadrul .- Magazinul București, la punctul de lucru din ., sector 1, București, cu program de lucru săptămânal, de luni până vineri, în intervalul de timp 10:00- 18:00.

În baza art. 362 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. II din O.U.G nr. 82/2014, art. 208 alin. 4 Cod procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar dispusă față de inculpații S. O.-A., Coșieru R.-M. și N. I.-C. prin Încheierea nr. 810/C/13.07.2015 pronunțată de Curtea de Apel București Secția I Penală în dosarul nr._/3/2015 (2535/2015), prin admiterea contestațiilor declarate de inculpații S. O.-A., Coșieru R.-M. și N. I.-C. împotriva încheierii din Camera de Consiliu din data de 02.07.2015, pronunțată de Tribunalul București- Secția I Penală în dosarul penal nr._/3/2015.

În baza art. 362 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. II din O.U.G nr.82/2014, art. 208 alin. 4 Cod procedură penală. și art. 207 alin. 4 Cod procedură penală a menținut măsura controlului judiciar față de inculpații S. O.-A., Coșieru R.-M. și N. I.-C..

În termen legal- la 18.12.2015 (f. 3 dosar) și, personal, la data comunicării, 21.12.2015 (f. 12 dosar)- inculpatul C. V. A. a formulat contestație împotriva încheierii date de Tribunalul București- Secția I Penală la 17.12.2015 în dosarul nr._ 15, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București- Secția a II- a Penală sub nr._ (_ ).

În fața instanței inculpatul- contestator a fost asistat de apărător ales (f. 18).

Prin încheierea dată în cauză la 29.12.2015 a fost admisă declarația de abținere formulată de președintele de complet, cauza fiind repartizată ulterior prezentului complet.

Contestația a fost susținut oral în fața judecătorului, inculpatul- contestator, prin apărător ales solicitând admitere a contestației, solicitând desființarea încheierii atacate și reanalizarea oportunității modificării prevenției față de inculpat.

S-a solicitat să se aibă în vedere stadiul procesual, fiind finalizate primele două etape ale procesului penal, respectiv faza de urmărire penală și cea de cameră preliminară, precum și atitudinea inculpatului de recunoaștere de-a lungul acestor etape, dar și manifestarea de voință a inculpatului de a beneficia de procedura simplificată.

S-a învederat faptul că prezenta cauză nu s-a soluționat pe fond întrucât s-a amânat pentru a se face verificări cu privire la denunțurile formulate.

S-a arătat faptul că inculpatul nu va influența buna desfășurare a procesului penal, apreciind că perpetuarea măsurii arestării preventive nu-și va mai produce efecte, având în vedere atitudinea corectă a inculpatului.

S-a subliniat că sancțiunea penală urmează a fi aplicată la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

S-a invocat principiul egalității de tratament, având în vedere numărul mare de inculpați, pentru unii dintre aceștia înlocuindu-se măsura arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.

Situațiile sunt similare, respectiv antecedențele penale la marea majoritate, atitudinea de recunoaștere și multitudinea de acte materiale.

S-a arătat că inculpatul nu a avut niciodată tendința de sustragere, subliniindu-se faptul că prin art. 353 alin. 5 Cod de procedură penală legiuitorul inserează „expressis verbis” împrejurarea că și în stare de arest preventiv inculpatul poate să solicite să nu participe efectiv în sală la cercetarea judecătorească, argumente ce-și pierd din esență în fața unei situații create și creabile în această cauză.

S-a solicitat să se aibă în vedere circumstanțele personale ale inculpatului; deși se face vorbire de starea inculpatului de antecedență penală, trebuie avută în vedere instituția reabilitării, astfel că nu poate fi vorba de o persistență infracțională.

S-a arătat că inculpatul a avut un loc de muncă până la momentul arestării, având posibilitatea continuării activității lucrative.

În consecință, s-a apreciat că se impune admiterea contestației, urmând a fi dată valoare dispozițiilor art. 208 Cod procedură penală raportat la art. 207 alin. 5 Cod procedură penală cu aplicarea art. 202 alin. 4 lit. d Cod procedură penală în coroborare cu art. 218 Cod procedură penală, respectiv art. 222 Cod procedură penală, acele exigențe pe care arestul la domiciliu le pune la dispoziție magistratului pentru a contura acea garanție procesuală.

Curtea, examinând legalitatea și temeinicia încheierii contestate, atât prin prisma motivelor invocate de către contestatorul- inculpat, cât și din oficiu, sub toate aspectele, apreciază contestația ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că inculpatul este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Cod penal și art. 2 alin. 1, 2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. 1 din Cod penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal, în fapt reținându-se următoarele: la data de 22.09.2014, inculpatul C. V. A. zis „C.” a fost depistat în timp ce deținea în vederea vânzării 47 de comprimate ce conțineau MDMA; la data de 06.03.2015, inculpatul C. V. A. zis „C.” i-a vândut colaboratorului introdus în cauză cantitatea de 4,85 grame cannabis; la 07.03.2015, inculpatul C. V. A. zis „C.” i-a oferit colaboratorului introdus în cauză 6 comprimate ce conțineau MDMA; în perioada octombrie 2014- iunie 2015, în mod repetat, inculpatul C. V. A. zis „C.” i-a vândut diferite cantități de comprimate ce conțineau MDMA inculpatului Ș. A. R. zis „A.”; în perioada ianuarie 2015- iunie 2015, în mod repetat, inculpatul C. V. A. zis „C.” i-a vândut diferite cantități de comprimate ce conțineau MDMA numitului I. D. C. zis „B.”; în perioada octombrie 2014- iunie 2015, în mod repetat, inculpatul C. V. A. zis „C.” i-a vândut diferite cantități de cannabis numitului Beoca V. V., în mod direct sau prin intermediul inculpatului A. Ș. Laurețiu zis „L.”; în perioada octombrie 2014- iunie 2015, în mod repetat, inculpatul C. V. A. zis „C.” i-a oferit diferite cantități de comprimate ce conțineau MDMA numitului Beoca V. V.; în perioada octombrie 2014- aprilie 2015, în mod repetat, inculpatul C. V. A. zis „C.” i-a vândut diferite cantități de comprimate ce conțineau MDMA și cannabis inculpatului Găleteanu F., în mod direct sau prin intermediul inculpatului A. Ș. Laurețiu zis „L.”; în perioada octombrie 2014- iunie 2015, în mod repetat, inculpatul C. V. A. zis „C.” i-a vândut diferite cantități de cannabis inculpatului S. O. A. zis „U.; la data de 16.02.2015 inculpatul C. V. A. zis „C.” l-a determinat pe inculpatul S. O. A. zis „U.” să-i dea inculpatului Găleteanu F. cantitatea de aproximativ 200 grame cannabis; în perioada decembrie 2014- aprilie 2015, în mod repetat, inculpatul C. V. A. zis „C.” i-a vândut diferite cantități de cannabis inculpatului Coșieru R. M.; în perioada februarie 2015- aprilie 2015, în mod repetat, inculpatul C. V. A. zis „C.” a cumpărat în vederea vânzării diferite cantități de cannabis de la inculpatul Găleteanu F.; în cursul lunii aprilie 2015, în mod repetat, inculpatul C. V. A. zis „C.” a cumpărat în vederea vânzării de la inculpatul Găleteanu F. aproximativ 250 comprimate ce conțineau MDMA; în perioada octombrie 2014- ianuarie 2015, în mod repetat, inculpatul C. V. A. zis „C.” a cumpărat în vederea vânzării diferite cantități de cannabis de la inculpatul N. I. C. zis „C.”; la data de 09.06.2015, cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința sa, inculpatul C. V. A. zis „C.” a fost depistat deținând în vederea vânzării cantitatea de 0,35 grame cannabis.

Curtea constată că, pe de o parte, în cauză subzistă, în continuare, suspiciunea rezonabilă în sensul că inculpatul este prezumtivul autor al infracțiunilor reținute în sarcina sa; astfel, mijloacele de probă administrate până în acest moment procesual- în timpul urmăririi penale- nu au modificat în niciun fel presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, așadar, nu s-au modificat temeiurile care au determinat luarea și menținerea măsurii arestării preventive.

Pe de altă parte, Curtea reține că sunt îndeplinite, în continuare, și condițiile prevăzute de art. 223 alin. 2 teza finală Cod procedură penală, având în vedere că infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 5 ani, iar din ansamblul probatoriu administrat în cauză rezultă că privarea inculpatului de libertate este necesară pentru înlăturarea pericolului concret pentru ordinea publică pe care acesta l-ar prezenta în ipoteza punerii sale în libertate, concluzie dedusă din antecedentele penale ale inculpatului- condamnat anterior pentru infracțiuni împotriva patrimoniului (inclusiv condamnări pronunțate de instanțe franceze), inclusive pentru o infracțiune complex (tâlhărie) conform fișei de cazier aflate la f. 329- 330 dup-, dar și din complexitatea activității infracționale cercetate în cauza de față (intervalul mare de timp pe durata căruia s-a desfășurat activitatea infracțională, forma continuată, cantitatea de droguri) ceea ce relevă și perseverența infracțională, profilul și potențialul său criminogen, specializare infracțională, riscul reluării activității infracționale.

Aceleași criterii, anterior expuse, contrar susținerilor apărării, diferențiază situația inculpatului- contestator de situația celorlalți inculpați, astfel cum coret a reținut instanța fondului.

Prin urmare, Curtea, luând în considerare ansamblul împrejurărilor cauzei, concluzionează că pericolul concret pe care îl reprezintă contestatorul- inculpat pentru ordinea publică este plauzibil, iar măsura privării de libertate este adecvată (cauza Clooth c. Belgiei; Matznetter c. Austriei), așa încât, pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, este necesară menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.

În ceea ce privește caracterul rezonabil al perioadei de privare de libertate, Curtea constată că inculpatul a fost arestat preventiv din data de 10.06.2015, cauza fiind deja în etapa judecății și fiind amânată în primul rând pentru clarificarea situației denunțului formulat de inculpat, așa încât este evident că nu a fost încălcat termenul rezonabil al duratei acestei măsuri procesuale.

În acest context, Curtea reține că, față de complexitatea cauzei și durata măsurii arestării preventive dispuse până în prezent față de inculpat, stadiul procesual- în cauză fiind deja în desfășurare cercetarea judecătorească-, sunt respectate exigențele art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, astfel cum acestea au fost statuate în practica Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele V. der Tang vs. Spania, 13.07.1995; Pantano vs. Italia, 06.11.2003).

Cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului și atitudinea procesuală a acestuia, invocate de apărare, se reține că, atunci când decide asupra necesității menținerii stării de arest preventiv, instanței îi revine obligația de a cumpăni între aceste aspecte și necesitatea protejării interesului general; or, în cauză, prin raportare la împrejurarea că inculpatul, cunoscut cu antecedente penale, a acționat cu detașare, ignorând consecințele grave ale consumului de droguri- consecințe care, de altfel, au justificat incriminarea faptelor-, având în vedere modul repetat în care se reține că ar fi acționat inculpatul, Curtea apreciază că menținerea stării de arest preventiv se impune pentru a asigura prevenirea reluării activității infracționale, responsabilizarea inculpatului, protejarea ordinii de drept.

Susținerile vizând formularea unui denunț, respectiv parcurgerea procedurii simplificate nu pot fi avute în vedere întrucât vizează fondul cauzei.

Apreciind, în acord cu instanța de fond, că o altă măsură preventivă nu ar fi de natură să răspundă scopului general al măsurilor preventive, astfel cum acesta este reglementat de art. 202 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, Curtea constată că în cauză nu se impune, pentru inculpat, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă constând în arestul la domiciliu sau controlul judiciar, măsuri prevăzute de art. 211 și urm. Cod procedură penală sau art. 218 și urm. Cod procedură penală.

Curtea constată, așadar, că în mod corect a apreciat prima instanță asupra necesității menținerii măsurii arestării preventive față de contestatorul- inculpat, fiind îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile prevăzute de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că din ansamblul probatoriu administrat în cauză rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, iar privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea pericolului concret pentru ordinea publică pe care acesta l-ar prezenta în ipoteza punerii sale în libertate.

Așadar, Curtea, similar instanței fondului, apreciază incidența în cauză a condițiilor cumulativ prevăzute de art. 223 alin. 1 teza I și alin. 2 Cod procedură penală.

Pentru toate aceste motive de fapt și temeiuri de drept, judecătorul constată că încheierea contestată este legală și temeinică.

În consecință, Curtea, în baza art. 206 cod procedură penală cu referire la art. 425¹ alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul- inculpat.

În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, în raport cu soluția dată, având în vedere culpa procesuală, îl va obliga pe contestatorul- inculpat la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În temeiul art. 206 cod procedură penală cu referire la art. 425¹ alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul- inculpat C. V. A. împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul București- Secția I Penală la 17.12.2015 în dosarul nr._ 15.

Menține încheierea contestată.

În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe contestatorul- inculpat la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.12.2015.

PREȘEDINTE,GREFIER,

E. V. A. IuraViorel V. S.

Red. și tehnored. jud. I.E.V.A./06.01.2016/2 ex.

Jud. fond- jud. G.B.E., Tribunalul București- Secția I Penală

Referat,

30.12.2015

După terminarea dezbaterilor, Curtea dispune să se consemneze faptul că încheierea pronunțată de Tribunalul București la data de 14.12.2015 în dosarul nr._ 15 se află atașată în original la dosarul nr._ al Tribunalului București, Secția I Penală.

Grefier,

S. V.-V.

← Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 1762/2015....		Revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Sentința nr. 225/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 1742/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Sentința nr. 224/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 1762/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei. Art.583 NCPP. Decizia nr. 608/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI