Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 1742/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1742/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-12-2015
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1742
Ședința publică din data de 17.12.2015
Curtea constituită din:
Președinte: C. E. R.
Judecător: P. V. A.
Grefier: R. C. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror D. F..
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de către apelantul-inculpat E. A. C. și de P. de pe lângă Jud. Sectorului 2 București, împotriva sentinței penale nr.520/13.10.2015 a Jud. Sectorului 2 București.
Dezbaterile au avut loc și au fost consemnate in încheierea de ședință din data 15.12.2015, care face parte integrantă din prezenta decizie, când având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea în baza art. 391 al. 1 NCPP a stabilit data pronunțării la 17.12.2015, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA:
Prin sentința penală nr.520/13.10.2015 a Jud. Sectorului 2 București, s-au hotărât următoarele:
„În baza art. 336 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 61 alin. (2) și alin. (4) lit. c), cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., și raportat la art. 5 alin. (1) din C. pen., condamnă pe inculpatul E. A. C., la pedeapsa cu amenda penală în sumă de 1.350 lei, reprezentând echivalentul a 135 de zile-amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe.
Atrage atenția inculpatului că, în cazul neexecutării cu rea-credință a pedepsei amenzii, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile de închisoare, potrivit art. 63 alin. (1) din C. pen. .
În baza art. 274 alin. (1) din C. pen., obligă inculpatul la 820 lei, cheltuieli judiciare avansate de către stat.”
Examinând probele administrate în cursul urmăririi penale, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 14.11.2013, la ora 00:50, inculpatul E. A. C., în timp ce conducea autoturismul marca Mercedez Benz, cu număr de înmatriculare_, pe . . . fost oprit, la intersecția cu . echipaj al poliției rutiere și testat cu un aparat etilotest, care a indicat o concentrație de 0,76 mg/l alcool pur în aerul expirat, astfel cum rezultă din rezultatul testării cu aparatul etilotest . – 0358, nr. test_ (fila 6 DUP). Pentru a reține această situație de fapt, instanța are în vedere procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante (fila 5 DUP), declarațiile inculpatului E. A. C. (filele 24; 25-26; 29-30 DUP), dar și declarația martorului Ș. T. (filele 17-19 DUP), care a asistat la discuțiile dintre inculpat și agenții de poliție după oprirea în trafic și în prezența căruia inculpatul a recunoscut că a consumat alcool (5 sticle de bere neagră de 0,33 ml).
Având în vedere rezultatele testării cu aparatul etilotest, organele de cercetare penală l-au condus pe inculpat la sediul I.N.M.L „M. Minovici”, unde i-au fost recoltate probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Din proba biologică recoltată la ora 01:35, a rezultat că inculpatul avea o alcoolemie de 1,55 g‰, iar din cea de a doua, recoltată o oră mai târziu, a reieșit o alcoolemie de 1,45 g ‰, date consemnate în buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie nr. A12/_/2014 (fila 9 DUP).
Totodată, urmare a calculării retroactive a alcoolemiei inculpatului, raportul de expertiză medico-legală nr. 918/i/2014 (filele 12-13 DUP) a stabilit că, la data de 14.11.2013, la ora 00:50, momentul depistării în trafic a inculpatului, acesta ar fi avut o alcoolemie teoretică în creștere de circa 1,50 g‰ și a constatat o neconcordanță între alcoolemia teoretică rezultată din datele de consum și valorile certe stabilite la analiză, neconcordanță care denotă un consum de alcool mai mare decât cel declarat.
Față de cele anterior expuse, analizând ansamblul probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, instanța de fond a constatat, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpatul E. A. C..
În drept, fapta inculpatului E. A. C., care, în data de 14.11.2013, în jurul orei 00:50, a condus autoturismul marca Mercedes-Benz, cu numărul de înmatriculare_, pe . . . în sânge o îmbibație alcoolică de 1,50 g‰, în condițiile în care, la momentul prelevării probelor de sânge, îmbibația alcoolică a fost de 1,55 g‰, respectiv 1,45 g‰, realizează elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. .
Pentru a reține această încadrare juridică, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 5 din C. pen., potrivit cărora în cazul în care, de la data săvârșirii unei infracțiuni și până la judecarea ei intervin una sau mai multe legi penale succesive care prevăd fapta ca infracțiune, se aplică legea penală mai favorabilă.
Sub aspectul aplicării legii penale în timp, fapta a fost săvârșită de către inculpat la data de 14.11.2013, dată la care art. 87 alin. (2) din OUG nr. 195/2002 republicată incrimina conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0, 80 g/l alcool și prevedea o pedeapsă cu închisoarea de la unu la 5 ani. La data judecării infracțiunii, intrase în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, care incriminează infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului în art. 336 alin. (1), stabilind că fapta de a conduce pe drumurile publice un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbinație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendă.
Față de aspectele anterior expuse, instanța de fond a apreciat că legea penală mai favorabilă este Codul penal în vigoare în prezent, din perspectiva regimului sancționator, acesta prevăzând pedeapsa amenzii penale alternativ cu pedeapsa cu închisoarea, spre deosebire de incriminarea din OUG nr. 195/2002 republicată, lege în vigoare la data săvârșirii infracțiunii, care, pentru aceeași faptă, prevedea exclusiv pedeapsa închisorii.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii săvârșită de către inculpatul E. A. C. constă în acțiunea de conducere pe . București, din direcția . . pe un drum public, a autoturismului marca Mercedez Benz, cu număr de înmatriculare_, vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, în condițiile în care, la momentul depistării în trafic a inculpatului, în conformitate cu Decizia CCR nr. 732/2014 de declarare a neconstituționalității sintagmei „la momentul prelevării mostrelor biologice”, acesta avea o îmbibație alcoolică de 1,50 g‰, care a rezultat din calculul retroactiv al alcoolemiei.
Urmarea imediată a infracțiunii săvârșită de către inculpatul E. A. C. constă într-o stare de pericol pentru siguranța circulației rutiere.
Legătura de cauzalitate între elementul material și urmarea imediată rezultă din însăși materialitatea faptei (ex re), infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. fiind o infracțiune de pericol.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul E. A. C. a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, prevăzută de art. 16 alin. (3) lit. b) din C. pen., întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale – punerea în pericol a siguranței circulației rutiere - și, deși nu a urmărit producerea lui prin acțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autoturism, având o îmbibație alcoolică de 1,50 g‰, a acceptat posibilitatea producerii lui.
În procesul de individualizare a pedepsei principale, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 alin. (1) din C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială. Totodată, instanța de fond a reținut și dispozițiile art. 74 alin. (2) din C. pen., potrivit cărora, când pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedepse alternative, se ține seama de aceste criterii și pentru alegerea uneia dintre acestea.
Pe de o parte, sub aspectul circumstanțelor obiective de comitere a infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, reținută în sarcina inculpatului, instanța a constatat că, deși fapta prezintă un grad de pericol social ridicat, având drept consecință generarea unei stări de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice, totuși, a fost săvârșită la o oră înaintată în cursul nopții, repectiv 0:50, oră la care traficul rutier nu este la fel de aglomerat precum în timpul zilei și nu a avut drept consecință producerea vreunui prejudiciu.
Pe de altă parte, sub aspectul circumstanțelor personale ale inculpatului, instanța a reținut că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut săvârșirea faptei, având, pe tot parcursul procesului penal, o atitudine sinceră și cooperantă. De altfel, inculpatul este o persoană integrată social, cu studii superioare, aflată într-o poziție de conducere a unei societăți comerciale, care a dat dovadă, anterior săvârșirii infracțiunii, de o conduită responsabilă și diligentă, aspecte care au condus la concluzia că nerespectarea legii penale reprezintă un eveniment izolat în viața sa.
În aceste condiții, raportat la ansamblul criteriilor legale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 alin. (1) din C. pen., instanța a apreciat că, față de gradul de pericol obiectiv și subiectiv mediu, se impune aplicarea unei pedepse cu amenda penală. O astfel de pedeapsă ar fi în măsură să asigure, deopotrivă finalitatea represivă și scopul educativ al pedepsei, precum și să descurajeze săvârșirea de către inculpat a altor infracțiuni de această natură.
În ceea ce privește cuatumul pedepsei, instanța de fond, reținând că, în conformitate cu dispozițiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., inculpatul E. A. C. beneficiază de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, pedepsită de art. 336 alin. (1) coroborat cu art. 61 alin. (4) lit. c) din C. pen., cu amenda penală echivalentă unui număr cuprins între 180 și 300 de zile-amendă, întrucât, în prezenta cauză, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, iar cercetarea judecătorească s-a desfășurat potrivit procedurii simplificate, în cazul recunoașterii învinurii. În consecință, instanța i-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea între limitele de pedeapsă reduse potrivit art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. raportat la art. 336 alin. (1) și art. 61 alin. (4) lit. c) din C. pen., respectiv între un minim special de 135 de zile-amendă și un maxim special de 225 de zile-amendă.
Față de dispozițiile art. 61 alin. (3) din C. pen., conform cărora instanța stabilește numărul zilelor-amendă potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei, anterior analizate, iar cuantumul sumei corespunzătoare unei zile-amendă se stabilește ținând seama de situația materială a inculpatului și de obligațiile legale față de persoanele aflate în întreținerea sa, instanța de fond a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse cu amenda penală în sumă de 1.350 lei, echivalentul a 135 de zile-amendă. În baza art. 63 alin. (1) din C. pen., instanța i-a atras atenția inculpatului că, în cazul în care, cu rea-credință, nu execută pedeapsa amenzii, numărul zilelor-amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile de închisoare.
În baza art. 274 alin. (1) din C. pen., instanța l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat, în cuantum de 820 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri, apelantul-inculpat E. A. C., precum și P. de pe lângă Jud. Sectorului 2 București.
Apelantul-inculpat E. A. C., a solicitat aplicarea disp. art. 83 NCP.
P. de pe lângă Jud. Sectorului 2 București a solicitat majorarea cuantumului pedepsei amenzii penale.
Examinând sentința atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum și conform art. 417 și urm. NCPP, Curtea constată următoarele:
Referitor la apelul declarat de apelantul-inculpat E. A. C., Curtea îl apreciază ca nefondat.
Astfel, Curtea observă că amânarea aplicării pedepsei este o măsură de individualizare a pedepsei cu caracter de noutate în dreptul penal român.
Ea este o instituție pe care instanța de judecată o poate utiliza pentru a sancționa infractorii mai puțin periculoși față de care aplicarea unei pedepse este inoportună și are rolul de a umple, într-un fel, golul lăsat în Noul Cod penal prin abandonarea reglementării suspendării condiționate a executării pedepsei (suspendarea simplă).
Măsura amânării aplicării pedepsei este mai mult decât un mijloc de individualizare a pedepsei fiind în același timp și una dintre soluțiile pe care instanța de judecată le poate pronunța în rezolvarea acțiunii penale.
Măsura amânării aplicării pedepsei a fost gândită să funcționeze, cu particularitățile de rigoare, întocmai ca măsura suspendării condiționate din codul penal anterior, deși, după cum s-a subliniat amânarea aplicării pedepsei este o instituție nouă, care nu are corespondent în legislația anterioară românească (vechiul Cod penal din 1968). În schimb, instituția apare reglementată în dreptul german (art. 59 și urm. C. pen.) și în dreptul francez (art. 132-60 C. pen.).
Așa cum s-a arătat în expunerea de motive ce a însoțit NCP, amânarea aplicării pedepsei constă în stabilirea unei pedepse pentru o persoană găsită vinovată de săvârșirea unei infracțiuni și amânarea temporară a aplicării acesteia, atunci când pedeapsa concret stabilită este amenda sau închisoarea de cel mult doi ani, iar instanța apreciază, ținând seama de persoana infractorului și de conduita avută de acesta anterior și ulterior comiterii infracțiunii, că în raport cu situația personală a inculpatului aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă fixă de doi ani.
Legiuitorul mai arată și faptul că sunt obligatorii prezentarea motivelor care au determinat amânarea aplicării pedepsei și atenționarea infractorului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
Raportând aceste considerații teoretice la speța dedusă judecății, Curtea observă în primul rând că în cauză nu ar putea fi incidente disp. art. 83 NCP.
Astfel, modalitatea de individualizare a pedepsei și implicit de executare a acesteia aleasa de catre instanța de fond - aplicarea pedepsei amenzii penale- este o forma coercitiva stabilită în raport de modalitatea de săvârșire al faptei, starea de pericol creata si urmările produse.
Amânarea aplicării pedepsei, ca modalitate de individualizare a pedepsei și a executării acesteia, ar denota o blândețe excesiva fata de natura faptei si împrejurările concrete in care a fost săvârșită infracțiunea dedusă judecății.
În opinia Curții, sentința apelată prin soluția pe care o conține poate duce la restabilirea unui echilibru între nevoia de protecție a societății și menținerea tuturor drepturilor inculpatului.
Așa cum s-a subliniat anterior, în cuprinsul hotărârii apelate, se face referire la criteriile de individualizare a pedepsei, indicându-se toate împrejurările care reies din probe si care trebuiau avute in vedere la stabilirea cuantumului pedepsei si a modalității de individualizare a executării acesteia.
Pentru a pronunța o hotărâre legala si temeinica, instanța de fond a reținut în egală măsură, atât împrejurările in care a fost săvârșita fapta, cât și urmările produse, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, alături de atitudinea sa procesuală valorificată prin aplicarea disp. art. 396 al. 10 NCPP.
Curtea apreciază că scopul pedepsei constând în evitarea săvârșirii de noi infracțiuni, precum și corectarea comportamentului infracțional, nu poate fi atins fără un minim de constrângere, de restrângere a drepturilor inculpatului, în acest caz, dreptul de a conduce fiind principalul aspect asupra căruia consecințele faptei inculpatului ar trebui să fie dintre cele mai drastice.
În opinia Curții, atât incidența instituției amânării aplicării pedepsei, cât și neinterzicerea dreptului de a conduce, ar lasă fără efectul exemplificativ rolul pedepsei, pentru alte fapte similare.
În aceste condiții, în care prima instanță a analizat proporționalitatea dintre gravitatea faptei inculpatului, urmările acesteia, persoana inculpatului și consecințele pe care acesta trebuie să le suporte urmarea faptei sale, într-o manieră care să asigure respectarea justului echilibru între scopul politicii penale și drepturile și obligațiile persoanelor implicate în evenimentul rutier din data de 14.11.2013, rolul Curții de a aplica legea penală într-o manieră care să corespundă tuturor exigențelor de mai sus, este practic diminuat la aspecte care țin de individualizarea cuantumului amenzii penale aplicate, așa cum se va arăta în continuare.
D. urmare, Curtea nu apreciază oportună incidența disp. art. 83 NCP, pornind de la criteriile de individualizare prev. de art. 74 NCP, și având în vedere și neîndeplinirea condiției prev. de art. 83 al. 1 lit. d NCP, sens în care apelul inculpatului va fi respins ca nefondat.
În ceea ce privește apelul declarat de P. de pe lângă Jud. Sectorului 2 București, Curtea reține că acesta a fost reformulat, fiind susținută numai necesitatea majorării cuantumului pedepsei amenzii penale aplicată inculpatului de către prima instanță.
Curtea apreciază că la individualizarea pedepsei, prima instanța de judecată trebuie să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept în vedea stabilirii corecte a cuantumului pedepsei și a unei judicioase modalități de executare pentru realizarea criteriilor prevăzute de art. 74 NCP.
În fapt, s-a reținut, în esență, că la data de 14.11.2013, ora 00:50, inculpatul E. A. C. a condus autoturismul marca Mercedez Benz, cu număr de înmatriculare_, pe . . . ce, anterior, consumase băuturi alcoolice. Fiind oprit de un echipaj al poliției rutiere, după ce s-a legitimat și a prezentat documentele mașinii, a fost testat cu aparatul etilotest care a indicat valoarea de 0.76 mg/l alcool pur în aerul expirat. Ulterior, a fost condus la sediul I.N.M.L. „M. Minovici", unde i-au fost recoltate două probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, din proba biologică recoltată în data de 14.11.2013, la ora 01:35, rezultând că inculpatul avea o alcoolemie de 1,55 g‰, iar din cea de a doua, recoltată o oră mai târziu, a reieșit o alcoolemie de 1,45 g‰.
Instanța de fond deși a apreciat corect urmarea produsă, nu a avut în vedere urmarea care s-ar fi putut produce, anume accidentarea gravă sau uciderea din culpă a unei persoane.
Alcoolul, consumat în cantități mari și într-un interval de timp scurt, este toxic, determinând producerea în organism a unor fenomene patologice ca: stare de excitație, confuzie mintală, lipsă de coordonare a mișcărilor, tulburări senzoriale, vizuale și auditive.
În cazul celor care conduc autovehicule pe drumurile publice după consumul de alcool, fenomenele arătate pot avea consecințe precum provocarea unor accidente de circulație cu grave urmări asupra oamenilor și bunurilor.
Studiile efectuate de specialiști au demonstrat că alcoolul, chiar consumat în cantități mici, diminuează simțitor puterea de discernământ, capacitatea de concentrare și atenția conducătorilor auto, le alterează reflexele, timpul de reacție etc, iar numărul erorilor în conducerea autovehiculului și al încălcărilor legii crește în raport direct proporțional cu cantitatea de alcool ingerată.
Sub acest aspect, s-a constatat că persoanele aflate sub influența alcoolului conduc cu viteze mai mari în raport cu condițiile concrete de circulație, nu reușesc să se înscrie corect cu autovehiculele în curbe, trec mai frecvent pe sensul opus, nu mai sunt în măsură să aprecieze corect distanțele, se apropie excesiv de mașinile din fața lor, se angajează în depășiri riscante, neobservând că la mică distanță, din sens contrar, se apropie alte vehicule, prezintă tulburări de vedere care le împiedică să observe la timp anumite obstacole ori să sesizeze prompt semnalizarea rutieră sau indicatoarele ce atrag atenția asupra unor pericole deosebite pe căile rutiere.
Aceste realități sunt confirmate și de datele statistice, care arată numărul mare de încălcări ale regulilor de circulație săvârșite sub influența alcoolului.
La stabilirea gradului de pericol social al faptei, instanța de fond nu a dat relevanța cuvenită probei cu expertiza medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, aceasta fiind o probă științifică indubitabilă și din care rezultă că la momentul depistării în trafic, inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică de cca. 1,50 g ‰, aceasta depășind cu un procent foarte mare limita maximă permisă de lege.
În aceste condiții, având în vedere că fapta săvârșită prezintă un grad de pericol social ridicat, având drept consecință generarea unei stări de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice, chiar dacă a fost săvârșită la o oră înaintată în cursul nopții, respectiv 0:50, oră la care traficul rutier nu este la fel de aglomerat precum în timpul zilei și nu a avut drept consecință producerea vreunui prejudiciu, împrejurarea că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut săvârșirea faptei, având, pe tot parcursul procesului penal, o atitudine sinceră și cooperantă, aspecte de normalitate care nu-l îndreptățesc decât la a beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, ceea ce s-a și întâmplat, faptul că inculpatul este o persoană integrată social, cu studii superioare, aflată într-o poziție de conducere a unei societăți comerciale, care a dat dovadă, anterior săvârșirii infracțiunii, de o conduită responsabilă și diligentă, aspecte care conduc la concluzia că are o percepție corectă asupra consecințelor nerespectării legii penale, Curtea va admite apelul declarat de P..
D. urmare, având în vedere disp. art. 61 al. 2 NCP, conform cărora suma corespunzătoare unei zile amendă este stabilită între 10 lei și 500 lei, precum și disp. art. 61 al. 6 NCP, potrivit cărora reținerea disp. art. 396 al. 10 NCPP are efecte numai asupra limitelor speciale ale zilelor amendă prev. de al. 4 și 5, Curtea va majora cuantumul pedepsei amenzii penale aplicate de prima instanță, de la suma de 1350 lei, reprezentând echivalentul a 135 de zile amendă, la suma de 6750 lei, reprezentând echivalentul a 135 de zile amendă, cuantumul unei zile-amendă fiind stabilit conform art. 61 al. 2 NCP, la suma de 50 lei și nu de 10 lei, cum a apreciat judecătorul fondului.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art.421 pct. 1 lit. b NCPP va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat E. A. C., împotriva sentinței penale nr. 520/13.10.2015 a Jud. Sectorului 2 București, în baza art.421 pct. 2 lit. a NCPP va admite apelul declarat de P. de pe lângă Jud. Sectorului 2 București, împotriva sentinței penale nr. 520/13.10.2015 a Jud. Sectorului 2 București, va desființa în parte sentința penală atacată și rejudecând pe fond, va majora cuantumul pedepsei amenzii penale aplicate de prima instanță, de la suma de 1350 lei, reprezentând echivalentul a 135 de zile amendă, la suma de 6750 lei, reprezentând echivalentul a 135 de zile amendă, cuantumul unei zile-amendă fiind stabilit conform art. 61 al. 2 NCP, la suma de 50 lei.
Restul dispozițiilor sentinței penale apelate, vor fi menținute.
Văzând și disp. art. 275 al. 2 și 3 NCPP.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct. 1 lit. b NCPP respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-inculpat E. A. C., împotriva sentinței penale nr. 520/13.10.2015 a Jud. Sectorului 2 București.
În baza art.421 pct. 2 lit. a NCPP admite apelul declarat de P. de pe lângă Jud. Sectorului 2 București, împotriva sentinței penale nr. 520/13.10.2015 a Jud. Sectorului 2 București.
Desființează în parte sentința penală atacată și rejudecând pe fond:
Majorează cuantumul pedepsei amenzii penale aplicate de prima instanță, de la suma de 1350 lei, reprezentând echivalentul a 135 de zile amendă, la suma de 6750 lei, reprezentând echivalentul a 135 de zile amendă, cuantumul unei zile-amendă fiind stabilit conform art. 61 al. 2 NCP, la suma de 50 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate.
În baza art. 275 al. 2 NCPP obligă apelantul-inculpat, la 100 lei, cheltuieli judiciare către stat, aferente apelului declarat și respins.
În baza art. 275 al. 3 NCPP cheltuieli judiciare avansate de stat, aferente apelului declarat de P. de pe lângă Jud. Sectorului 2 București, vor rămâne în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.12.2015.
Președinte, Judecător,
C. E. R. P. V. A.
Grefier,
R. D. C.
Red. CER
2 ex. /21.12.2015
Dosar fond nr._ - Jud. Sectorului 2 București
Jud. fond – B. C.
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... | Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine.... → |
|---|
