Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine. Legea 302/2004. Sentința nr. 225/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 225/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-12-2015
DOSAR NR._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.225/F
Ședința din camera de consiliu de la data de 17 decembrie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: F. P.
GREFIER: D. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București cu privire la recunoașterea Sentinței nr.13 din data de 02.07.2013, pronunțată de Judecătoria a Treisprezecea din cadrul primului Circuit Judiciar al Republicii Panama, definitivă la data de 31.10.2013 și punerea în executare a pedepsei aplicate prin această hotărâre persoanei condamnate B. Ș. M..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la termenul din data de 16 decembrie 2015 și au fost consemnate în încheierea întocmită la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință penală, iar Curtea, potrivit art.391 alin.1 din Codul de procedură penală, a stabilit termen pentru pronunțarea hotărârii la data de 17 decembrie 2015, când, în aceeași compunere, a hotărât astfel:
CURTEA
Deliberând asupra prezentei cauze penale, constată următoarele:
La data de 08.12.2015, pe rolul Curții de Apel București - Secția I Penală a fost înregistrată sub nr._, sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București, în temeiul dispozițiilor art.131 alin.1, art.134 alin.1 și art.135 din Legea nr.302/2004, cu modificările și completările, prin care s-a solicitat recunoașterea sentinței nr.43 din data de 02.07.2013, pronunțată de Judecătoria a Treisprezecea din cadrul Primului Circuit Judiciar al Republicii Panama, definitivă la data de 31.10.2013, prin care cetățeanul român B. Ș. M. a fost condamnat la pedeapsa de 111 luni de închisoare, și transferarea acestuia într-un penitenciar din România în vederea continuării executării acestei pedepse.
La dosarul cauzei au fost depuse următoarele: cererea de transferare formulată de Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Panama, declarația persoanei condamnate prin care își exprimă acordul la transferare, însoțită de documente care atestă identitatea persoanei condamnate, documentul emis la data de 10.01.2014 din care rezultă că sentința de condamnare a rămas definitivă, la data de 31.10.2013, copia sentinței de condamnare nr. 43/02.07.2013, certificat de legislație, referat privind stadiul executării pedepsei, informații privind situația socio-familială a persoanei condamnate și informații medicale, cazierul judiciar al condamnatului B. Ș. M.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin sentința nr.43 din data de 02.07.2013, pronunțată de Judecătoria a Treisprezecea din cadrul Primului Circuit Judiciar al Republicii Panama, definitivă la data de 31.10.2013, cetățeanul român B. Ș. M. a fost condamnat la pedeapsa de 111 luni de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri prevăzută de art.313 din Codul penale panamez.
În fapt, s-a reținut, în esență, că, la data de 18.07.2010, persoana condamnată B. Ș. M. și numita C. M. Cosimbescu au fost depistați pe Aeroportul Internațional din Tocumen de către agenții de securitate ai Poliției Aeroportului Tocumen, transportând, în valizele pe care le aveau asupra lor și care erau prevăzute cu fund dublu, cantitatea de 5.050 grame cocaină.
Potrivit art.136 din Legea nr.302/2004, cu modificările și completările ulterioare, republicată, o hotărâre judecătorească străină poate fi recunoscută în România dacă este de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române și sunt îndeplinite următoarele condiții:
a) hotărârea este definitivă și executorie;
b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte;
c) persoana condamnată a consimțit la executarea pedepsei în România, în afară de cazul în care aceasta, după executarea pedepsei, ar fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;
d) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la alin. (2). În cazul în care este incident vreunul din motivele prevăzute la alin. (2), instanța poate dispune recunoașterea numai dacă există convingerea că executarea pedepsei în România ar contribui semnificativ la reintegrarea socială a persoanei condamnate;
e) executarea în România a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii ori a măsurii privative de libertate este de natură să faciliteze reintegrarea socială a persoanei condamnate.
Hotărârea judecătorească străină nu va fi recunoscută și pusă în executare atunci când:
a) recunoașterea și executarea pe teritoriul României a hotărârii judecătorești străine ar fi contrară principiilor fundamentale ale ordinii de drept a statului român;
b) hotărârea judecătorească se referă la o infracțiune de natură politică sau o infracțiune conexă unei infracțiuni politice ori la o infracțiune militară care nu este infracțiune de drept comun;
c) pedeapsa a fost aplicată pe motive de rasă, religie, sex, naționalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenență la un anumit grup social;
d) persoana a fost condamnată definitiv în România pentru aceleași fapte penale. În cazul în care hotărârea judecătorească străină a fost dată și pentru alte fapte penale, instanța poate dispune recunoașterea parțială a acesteia, dacă sunt îndeplinite celelalte condiții;
e) persoana a fost condamnată într-un alt stat pentru aceleași fapte penale, iar hotărârea judecătorească străină dată în acest stat a fost anterior recunoscută în România;
f) persoana condamnată beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală;
g) pedeapsa a fost aplicată unei persoane care nu răspunde penal potrivit legii române;
h) pedeapsa constă într-o măsură care constă în asistență psihiatrică sau medicală care nu poate fi executată în România sau, după caz, prevede un tratament medical sau terapeutic care nu poate fi supravegheat în România, în conformitate cu sistemul național juridic sau de sănătate;
i) persoana condamnată a părăsit România, stabilindu-și domiciliul într-un alt stat, iar legăturile sale cu statul român nu sunt semnificative;
j) persoana condamnată a comis o infracțiune gravă, de natură să alarmeze societatea, sau a întreținut relații strânse cu membri ai unor organizații criminale, de natură să facă îndoielnică reintegrarea sa socială în România;
k) există indicii obiective că hotărârea judecătorească a fost dată cu încălcarea drepturilor și libertăților fundamentele, în special că pedeapsa a fost aplicată pentru a sancționa persoana condamnată pe motive de sex, rasă, religie, origine etnică, cetățenie, limbă, convingeri politice sau orientare sexuală, iar persoana condamnată nu a avut nicio posibilitate de a contesta aceste circumstanțe în fața Curții Europene a Drepturilor Omului sau a unei alte instanțe internaționale.
De la caz la caz, luând în considerare circumstanțele specifice ale cauzei, instanța poate refuza recunoașterea și executarea hotărârii judecătorești străine dacă:
a) persoana este cercetată în România pentru aceeași faptă penală pentru care a fost condamnată în străinătate. În cazul în care hotărârea judecătorească a fost dată și pentru alte fapte penale, instanța poate dispune recunoașterea parțială a acesteia, dacă sunt îndeplinite celelalte condiții;
b) atunci când statul emitent a respins cererea formulată în temeiul art. 134 alin. (1).
În cazul în care persoana condamnată este cercetată în România pentru infracțiunea pentru care a fost condamnată în străinătate, în loc să refuze recunoașterea, instanța poate dispune fie recunoașterea hotărârii judecătorești străine, fie suspendarea cauzei până la luarea unei decizii în procesul penal aflat pe rolul autorităților judiciare române.
Hotărârea judecătorească străină nu va fi recunoscută sau, dacă a fost recunoscută, nu va fi pusă în executare, atunci când, potrivit legii penale române, a intervenit amnistia, grațierea, dezincriminarea faptei, precum și în orice alte cazuri prevăzute de lege.
Examinând dosarul cauzei, Curtea constată că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de dispozițiile art.136 alin.1 din Legea nr.302/2004, cu modificările și completările ulterioare, republicată.
Astfel, sentința nr.43 din data de 02.07.2013, pronunțată de Judecătoria a Treisprezecea din cadrul Primului Circuit Judiciar al Republicii Panama, definitivă la data de 31.10.2013, prin care cetățeanul român B. Ș. M. a fost condamnat la pedeapsa de 111 luni de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri prevăzută de art.313 din Codul penale panamez, este definitivă și executorie.
Totodată, și condiția dublei incriminări este îndeplinită, fapta reținută în sarcina condamnatului B. Ș. M. prin hotărârea de condamnare susmenționată având corespondent în legislația penală română, în sensul că întrunește, atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc prevăzută de art.3 alin.2 din Legea nr.143/2000, pedepsită cu închisoare de la 7 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.
De asemenea, Curtea constată că persoana condamnată a consimțit la executarea pedepsei în România.
În plus, Curtea constată că nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art.136 alin.2-5 din Legea nr.302/2004, cu modificările și completările ulterioare, republicată.
Ca atare, Curtea, constatând că în prezenta cauză sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art.136 alin.1 din Legea nr.302/2004, cu modificările și completările ulterioare, republicată, că felul și durata pedepsei aplicate condamnatului nu sunt incompatibile cu legislația națională, va admite sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București.
Pe cale de consecință, în baza art.135 și art.136 din Legea nr.302/2004, cu modificările și completările ulterioare, va recunoaște sentința nr.43 din data de 02.07.2013, pronunțată de Judecătoria a Treisprezecea din cadrul Primului Circuit Judiciar al Republicii Panama, definitivă la data de 31.10.2013, prin care cetățeanul român B. Ș. M. a fost condamnat la pedeapsa de 111 luni de închisoare.
Totodată, va dispune transferarea condamnatului B. Ș. M. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 111 luni închisoare.
Curtea va deduce perioada executată de la data de 18.07.2010 la zi și va dispune emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În baza art.275 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 400 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite sesizarea formulată de P. de pe lângă Curtea de Apel București.
În baza art.135 și art.136 din Legea nr.302/2004, cu modificările și completările ulterioare, recunoaște sentința nr.43 din data de 02.07.2013, pronunțată de Judecătoria a Treisprezecea din cadrul Primului Circuit Judiciar al Republicii Panama, definitivă la data de 31.10.2013, prin care cetățeanul român B. Ș. M. a fost condamnat la pedeapsa de 111 luni de închisoare.
Dispune transferarea condamnatului B. Ș. M. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 111 luni închisoare.
Deduce perioada executată de la data de 18.07.2010 la zi.
Dispune emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În baza art.275 alin.3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 400 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Cu drept de apel.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.12.2015.
PREȘEDINTEGREFIER
F. P. D. S.
Red. P.F.
Dact.P.F.:17.12.2015
3 ex.
| ← Lovire sau alte violenţe. Art.193 NCP. Decizia nr. 1741/2015.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
