Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 78/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 78/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 23361/3/2013*/a6
Dosar nr._
(Număr în format vechi 442/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.78/C
Ședința publică din data de 6 februarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. R.
GREFIER: B. L.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție a fost reprezentat de procuror S. C..
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de inculpații G. V. C. și M. A. împotriva încheierii penale din data de 30.01.2015, pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală, în dosarul nr._ 3*.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul-inculpat G. V. C. personal, aflat sub control judiciar și asistat de apărător ales, avocat S. A., cu delegație de substituire atașată la fila 18 dosar, în substituirea apărătorului ales, avocat E. I., cu împuternicire avocațială atașată la dosarul de fond ( fila 23) și contestatorul-inculpat M. A. personal, aflat sub control judiciar și asistat de apărător ales, avocat G. Toniuc, cu împuternicire avocațială nr._, emisă de Baroul București la data de 05.02.2015, (atașată la fila 19 dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul ales al contestatorului-inculpat G. V. C. depune la dosarul cauzei motivele contestației.
Apărătorul ales al contestatorului-inculpat M. A. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, constând în extras de pe e-mail, respectiv copie contract consultanță încheiat între inculpat și Industrie Prozess Technik Ag, în limba engleză.
Curtea pune în discuție încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere solicitată de contestatorul-inculpat M. A..
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu se opune încuviințării acestei probe.
Curtea, deliberând, apreciind-o ca fiind utilă soluționării cauzei, încuviințează proba cu înscrisuri în circumstanțiere solicitată de contestatorul-inculpat M. A., după care procedează la administrarea acesteia prin depunerea la dosarul cauzei a înscrisurilor prezentate ( filele 24-30).
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea contestațiilor.
Apărătorul ales al contestatorului-inculpat G. V. C., având cuvântul, invocând dispozițiile art.425 ind.1 alin.7 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, pune concluzii de admitere a contestației astfel formulate, desființarea încheierii contestate și pe fond, rejudecând, revocarea măsurii controlului judiciar. În acest sens, apreciază că sunt întrunite toate condițiile pentru a se putea dispune revocarea măsurii controlului judiciar, având în vedere scopul general al măsurilor preventive prev. de art.202 Cod procedură penală, precum și față de împrejurarea că au încetat temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri, potrivit art.242 alin.1 Cod procedură penală.
Totodată, apreciază că nu se mai justifică menținerea controlului judiciar, având în vedere că până la acest moment procesual a fost administrat o mare parte din probatoriul încuviințat, din care rezultă lipsa de vinovăție, de implicare sau de legătură a inculpatului cu vreo presupusă activitate infracțională. Prin urmare, consideră că acea condiție a existenței unei suspiciuni rezonabile în comiterea faptelor nu mai este îndeplinită.
De asemenea, arată că cercetarea judecătorească se apropie de final, probatoriul în cea mai mare parte fiind deja administrat, fiind audiați inculpații și majoritatea martorilor, astfel încât, consideră că nu mai subzistă riscul împiedicării desfășurării procesului penal, cu atât mai mult cu cât, inculpatul este interesat de aflarea adevărului, iar toată activitatea sa profesională și personală este legată de România, în condițiile în care are o fiică minoră care locuiește și studiază în România, motiv pentru care, apreciază că nu există indicii că prin lăsarea inculpatului în stare de libertate acesta s-ar sustrage de la desfășurarea procesului penal.
Mai mult, consideră că nu există riscul săvârșirii unor altor infracțiuni, întrucât inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și s-a prezentat în fața organelor judiciare de fiecare dată când a fost chemat.
Raportat la art. 202 alin.3 Cod procedură penală, dar și față de gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina sa, consideră că acestea nu sunt infracțiuni de violență, motiv pentru care, pune concluzii de revocare a măsurii controlului judiciar.
Apărătorul ales al contestatorului-inculpat Mîdroiu A., având cuvântul, pune concluzii de admitere a contestației astfel formulate și pe fond, rejudecând, revocarea măsurii controlului judiciar, având în vedere că la acest moment cercetarea judecătorească este aproape finalizată, motiv pentru care, consideră că nu se mai impune menținerea acestei măsuri preventive, raportat la scopul pentru care a fost dispusă. În acest sens, arată că toți inculpații au fost audiați, declarațiile acestora fiind în acord cu declarațiile martorilor, situație în care, consideră că inculpatul nu ar putea influența în vreun fel desfășurarea procesului penal.
Totodată, solicită să se rețină și criteriul rezonabilității și proporționalității acestei măsuri, în sensul că măsura controlului judiciar a fost instituită acum un an de zile, iar anterior pentru încă 7 luni a existat în sarcina inculpatului obligația de a nu părăsi țara. Mai mult, apreciază că prin menținerea acestei măsuri este afectat dreptul la muncă al inculpatului, în condițiile în care, acesta a demisionat din funcția de funcționar public deținută la momentul săvârșirii faptelor, actualmente lucrând în domeniul privat, domeniu care necesită prezența inculpatului, în afara țării, în vederea desfășurării anumitor proiecte din afara țării.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a contestațiilor astfel formulate, ca nefondate, apreciind că încheierea contestată este legală și temeinică. Totodată, consideră că măsura preventivă impusă este de o minimă restricție cu privire la drepturile și libertățile lor, dar care este necesară pentru a asigura o bună desfășurare a procesului penal, în sensul existenței unui minim control din partea statului, în vederea respectării obligațiilor impuse, constând în obligația de a nu lua legătura cu alte persoane și de a nu depăși o anumită limită teritorială.
Totodată, consideră că măsura nu este disproporționată, raportat la gravitatea faptelor care se impută inculpaților, precum și la complexitatea cauzei, aspect care a necesitat o cercetare pe durată mai mare de timp. De asemenea, precizează că la termenul de judecată anterior au fost audiați patru martori, care nu au schimbat cu nimic opinia instanței, verificată și de către instanțele de control judiciar, cu privire la temeiurilor care au dus la menținerea, până la acel moment, a măsurii preventive a controlului judiciar.
Contestatorul-inculpat G. V. C., având ultimul cuvânt, arată că nu are nimic de spus, ci este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.
Contestatorul-inculpat M. A., având ultimul cuvânt, precizează că de 19 luni nu există foarte multe restricții referitor la viața sa. Arată că este expert într-un domeniu foarte îngust de piață, respectiv promovarea și implementarea proiectelor europene de foarte mare valoare. Astfel, în condițiile în care majoritatea clienților sunt din străinătate, arată că i se cere de foarte multe ori să fie prezent la activități sau proiecte care se desfășoară, în general, în statele europene. Mai mult, precizează că este acuzat că ar fi făcut ceva în calitate de funcționar public, însă, arată că și-a dat demisia din acea funcție încă din prima zi, nemaiavând nicio legătură cu domeniul public. Totodată, menționează că în toată această perioadă a avut aceeași conduită în procesul penal, menținându-și declarația dată și nu a încălcat obligațiile impuse. În acest sens, arată că este foarte greu să-și găsească clienți, care să-i accepte prezența în compania lor, având în vedere aspectele care se vehiculează la adresa sa, legat de acest proces penal. Solicită admiterea cererii, pentru a-și câștiga existența într-un mod demn.
CURTEA,
Prin încheierea de la data de 30.01.2015, pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în baza art. 362 al. 2 C.pr.pen. raportat la art. 208 al. 5 C.pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar față de inculpații FRANK N., M. A. și G. V. C..
În baza art. 362 al. 2 C.pr.pen. raportat la art. 208 al. 5 C.pr.pen. și art. 207 al. 4 C.pr.pen. a fost menținută față de inculpații FRANK N., M. A. și G. V. C. măsura preventivă a controlului judiciar, cu obligațiile stabilite prin încheierea de ședință din 14.02.2014 a Tribunalului București – Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr._ 3*.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 215 al. 5 C.proc.pen.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că măsura controlului judiciar a fost luată față de inculpații Frank N., M. A. și G. V. C., prin încheierea de ședință din data de 14.02.2014 a Tribunalului București – Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr._ 3*, fiind instituite anumite obligații în sarcina acestora, astfel:
În baza art. 215 al. 1 și 2 C.pr.pen. pe durata măsurii inculpatul M. A. trebuie să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să informeze, de îndată, organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza, cu privire la schimbarea locuinței;
- să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază teritorială își are domiciliul, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- să nu părăsească țara, decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar;
- să nu se apropie de martori, experți, de ceilalți inculpați și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, pe nicio cale;
- să nu exercite activitatea în exercitarea căreia se presupune că ar fi săvârșit faptele, respectiv în cadrul DFS.
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.
În baza art. 215 al. 4 C.pr.pen., s-a încredințat supravegherea respectării de către inculpatul M. A. a obligațiilor impuse organului de poliție în a cărui rază teritorială își are domiciliul inculpatul.
În baza art. 215 al. 7 C.pr.pen., s-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor ce îi revin măsura controlului judiciar va fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau a arestării preventive.
În baza art. 215 al. 1 și 2 C.pr.pen. pe durata măsurii inculpatul G. V. C. trebuie să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să informeze, de îndată, organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza, cu privire la schimbarea locuinței;
- să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază teritorială își are domiciliul, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- să nu părăsească țara, decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar;
- să nu se apropie de martori, experți, de ceilalți inculpați, cu excepția inculpatei B. I., și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect, pe nicio cale;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.
În baza art. 215 al. 4 C.pr.pen., s-a încredințat supravegherea respectării de către inculpatul G. V. C. a obligațiilor impuse organului de poliție în a cărui rază teritorială își are domiciliul inculpatul.
În baza art. 215 al. 7 C.pr.pen., s-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor ce îi revin măsura controlului judiciar va fi înlocuită cu măsura arestului la domiciliu sau a arestării preventive.
Prin încheierea de ședință din data de 19.12.2014 a Tribunalului București, Secția I Penală, s-a dispus, între altele, menținerea măsurii preventive a controlului judiciar față de inculpații Frank N., M. A. și G. V. C., cu obligațiile stabilite prin încheierea de ședință din 14.02.2014 a Tribunalului București – Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr._ 3*.
În continuare, tribunalul reține că potrivit prevederilor art. 208 al. 5 C.pr.pen., în tot cursul judecății, instanța verifică prin încheiere, din oficiu, periodic, dar nu mai târziu de 60 zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cauțiune sau dacă au apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestei măsuri. Dispozițiile art. 207 al. (3) – (5) se aplică în mod corespunzător.
Mai reține că din materialul probatoriu administrat în cauză până la acest moment procesual, rezultă că se menține caracterul rezonabil al presupunerii că inculpații Frank N., M. A. și G. V. C. au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, iar măsura controlului judiciar este necesară și suficientă în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal.
De asemenea, tribunalul apreciază că în cazul inculpaților Frank N., M. A. și G. V. C. sunt îndeplinite în continuare condițiile prev. de art. 202 al. 1, 3 și alin.4 lit.b C.pr.pen. cu referire la art.211 și urm. C.pr.pen., întrucât este în interesul procesului penal ca inculpații să fie la dispoziția organelor judiciare și procedura judiciară să se desfășoare cu celeritate.
Pe de o parte, în speță nu au apărut împrejurări noi, din care să rezulte nelegalitatea măsurii preventive a controlului judiciar, iar pe de altă parte, temeiurile care au determinat luarea acesteia se mențin și impun, în continuare, plasarea inculpaților sub puterea sa.
Astfel, față de natura presupuselor infracțiuni pentru care inculpații Frank N., M. A. și G. V. C. sunt cercetați, contribuția concretă a fiecărui inculpat, cât și față de complexitatea cauzei, tribunalul apreciază că acestea sunt elemente determinante care conduc la incidența dispozițiile art. 208 alin. 5 Cod procedură penală.
De menționat și faptul că de la ultima menținere a măsurii controlului judiciar față de cei trei inculpați nu au apărut împrejurări pertinente și relevante, care să justifice o altă soluție.
Motivele invocate de către apărare vizând circumstanțele personale ale fiecărui inculpat, comportamentul adecvat al inculpaților pe parcursul măsurii controlului judiciar, dar și starea avansată a cercetării judecătorești, nu constituie elemente noi, fiind avute în vedere și la încheierea precedentă, constatându-se că, raportat la natura și gravitatea acuzațiilor, nu sunt apte să justifice înlăturarea interdicției respective, care se menține, în continuare, necesară, în contextul în care inculpaților li se impută pretinse fapte de corupție și de asociere pentru săvârșirea unor astfel de fapte, modalitatea concretă de săvârșire a presupuselor fapte de către inculpați apărând a fi una elaborată, persistența cu care s-ar fi acționat ținând seama de caracterul continuat al faptelor, numărul de acte materiale, sumele de bani/darurile ce ar fi fost primite sau promise, valoarea socială protejată de lege și căreia i s-a adus atingere, urmarea produsă, de impactul unor fapte de acest gen asupra ordinii publice.
Tribunalul a apreciat că interdicțiile impuse inculpaților Frank N., M. A. și G. V. C. au un scop legitim, cu caracter necesar și în mod temporar (până la lămurirea suspiciunilor grave ce planează asupra lor).
Ca atare, măsura preventivă a controlului judiciar față de inculpații Frank N., M. A. și G. V. C. este și în prezent justificată de un scop legitim, se menține proporțională cu gravitatea acuzațiilor și este, în continuare, necesară pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, dar și pentru prevenirea comiterii de către inculpați a unor alte infracțiuni.
De asemenea, durata măsurii preventive a controlului judiciar (luată față de cei trei inculpați la data de 14 februarie 2014) se menține în limite legale și rezonabile, în condițiile în care procesul a depășit faza de cameră preliminară, în care s-a confirmat legalitatea efectuării actelor de urmărire penală și a administrării probelor pe care se întemeiază actul de sesizare a instanței, fiind spre finalul fazei de cercetare judecătorească, tribunalul ținând seama, totodată, sub același aspect, de natura și gravitatea acuzațiilor, dar și de scopurile legitime, deja menționate, care au impus măsura respectivă.
Solicitările formulate de către inculpații Frank N., M. A. și G. V. C. de revocare a măsurii controlul judiciar sunt, în mod vădit, nefondate, deoarece temeiurile care au determinat-o nu au încetat, ci, dimpotrivă, prin menținerea lor, îi oferă, în continuare, legalitate și temeinicie, motiv pentru care nu sunt întrunite dispozițiile legale privind revocarea măsurii preventive.
Tribunalul mai reține că revocarea măsurii preventive a controlului judiciar ar permite inculpaților să altereze sau să îngreuneze aflarea adevărului în cauză, luând legătura cu martorii ori cu ceilalți inculpați din cauză și s-ar prejudicia în mod serios buna desfășurare a procesului penal.
Prin urmare, menținerea unui echilibru firesc între interesele justiției și cele ale inculpaților implică în mod necesar menținerea unui control atent asupra conduitei celor trei inculpați.
De menționat și faptul că inculpații sunt supuși celei mai puțin severe măsuri preventive.
Împotriva încheierii penale au formulat contestații inculpații G. V. C. și M. A., cu motivarea că sunt întrunite toate condițiile pentru a se putea dispune revocarea măsurii controlului judiciar, având în vedere scopul general al măsurilor preventive prev. de art.202 Cod procedură penală, precum și față de împrejurarea că au încetat temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri, potrivit art.242 alin.1 Cod procedură penală.
Examinând încheierea penală raportat la motivele invocate, Curtea constată că prezentele contestații nu sunt fondate.
Se arată în motivarea contestației formulate de inculpatul G. V. C. că nu se mai justifică menținerea controlului judiciar, având în vedere că până la acest moment procesual a fost administrat o mare parte din probatoriul încuviințat, din care rezultă lipsa de vinovăție, de implicare sau de legătură a inculpatului G. V. C. cu vreo presupusă activitate infracțională, acea condiție a existenței unei suspiciuni rezonabile în comiterea faptelor nefiind îndeplinită.
Relativ la contestatorului-inculpat M. A., acesta solicită revocarea măsurii controlului judiciar, având în vedere că la acest moment cercetarea judecătorească este aproape finalizată, motiv pentru care nu se mai impune menținerea acestei măsuri preventive, raportat la scopul pentru care a fost dispusă, deoarece toți inculpații au fost audiați, declarațiile acestora fiind în acord cu declarațiile martorilor, situație în care inculpatul nu ar putea influența în vreun fel desfășurarea procesului penal.
Totodată, solicită să se rețină și criteriul rezonabilității și proporționalității acestei măsuri, în sensul că măsura controlului judiciar a fost instituită acum un an de zile, iar anterior pentru încă 7 luni a existat în sarcina inculpatului obligația de a nu părăsi țara.
Potrivit art. 242 al. 1 C.p.p măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reținerii și arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Curtea constată că la acest moment procesual nu sunt incidente situațiile prevăzute de acest text de lege.
Contrar celor arătate de inculpat, Tribunalul a reținut că, din materialul probatoriu administrat în cauză până la acest moment procesual, rezultă că se menține caracterul rezonabil al presupunerii că inculpații Frank N., M. A. și G. V. C. au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, iar măsura controlului judiciar este necesară și suficientă în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal.
Curtea apreciază, în acord cu instanța de fond, că probele administrate până la acest moment procesual nu sunt suficiente pentru a înlătura îndeplinirea condiției prev. de art. 202 al. 1 C.p.p., aceea de a exista probe și indicii din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată.
Curtea observă că, la termenul de la data de 11.04.2014 inculpatul G. V. C. a înțeles să conteste toate declarațiile date de martori în cursul urmăririi penale, iar inculpatul M. A. a solicitat audierea nemijlocită a tuturor martorilor audiați în cursul urmăririi penale. De asemenea, inculpații au propus probe noi, o parte dintre acestea fiind încuviințate de instanță. De la acea dată și până în prezent au fost audiați numeroși martori, fiind acordate termene scurte, de două săptămâni, însă cercetarea judecătorească nu a fost finalizată, în cauză urmând a fi audiați și alți martori, inclusiv dintre cei audiați în cursul urmăririi penale.
Or, în asemenea condiții, pe de o parte nu se poate susține că probatoriul administrat în cursul judecății ar înlătura indiciile din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor, iar pe de altă parte nu este imputabilă instanței trecerea perioadei de un an în care inculpații s-au aflat sub control judiciar, instanța procedând în mod legal la administrarea probelor contestate, în cauză fiind audiați numeroși martori și de asemenea fiind administrate numeroase probe, la cererea inculpaților.
Tribunalul a apreciat în mod corect că în cazul inculpaților M. A. și G. V. C. sunt îndeplinite în continuare condițiile prev. de art. 202 al. 1, 3 și alin.4 lit.b C.pr.pen. cu referire la art.211 și urm. C.pr.pen., întrucât este în interesul procesului penal ca inculpații să fie la dispoziția organelor judiciare și procedura judiciară să se desfășoare cu celeritate; nu au apărut împrejurări noi, din care să rezulte nelegalitatea măsurii preventive a controlului judiciar, iar temeiurile care au determinat luarea acesteia se mențin și impun, în continuare, această măsură.
Curtea apreciază că sunt îndeplinite în continuare cele două condiții prevăzute de lege pentru menținerea măsurii controlului judiciar, respectiv existența probelor din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpații ar fi săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată și necesitatea acestei măsuri pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
După cum corect a reținut prima instanță, în privința inculpaților s-a dispus cea mai puțin restrictivă măsură preventivă, față de complexitatea cauzei Curtea apreciind că perioada de un an de la luarea măsurii nu a depășit un termen rezonabil, aceasta în condițiile în care inculpații au contestat toate probele administrate în cursul urmăririi penale, fiind necesară readministrarea lor nemijlocită, iar judecata se desfășoară cu celeritate, fiind efectuate numeroase acte de cercetare judecătorească.
De asemenea, față de natura presupuselor infracțiuni pentru care inculpații M. A. și G. V. C. sunt cercetați, contribuția concretă a fiecărui inculpat, cât și față de complexitatea cauzei, tribunalul a apreciat în mod just că acestea sunt elemente determinante care conduc la incidența dispozițiile art. 208 alin. 5 Cod procedură penală.
Totodată, după cum temeinic s-a reținut în încheiere, motivele invocate de către apărare vizând circumstanțele personale ale fiecărui inculpat, comportamentul adecvat al inculpaților pe parcursul măsurii controlului judiciar, dar și starea avansată a cercetării judecătorești, nu constituie elemente noi, fiind avute în vedere și la încheierea precedentă, constatându-se că, raportat la natura și gravitatea acuzațiilor, nu sunt apte să justifice înlăturarea interdicției respective, care se menține, în continuare, fiind necesară, în contextul în care inculpaților li se impută pretinse fapte de corupție și de asociere pentru săvârșirea unor astfel de fapte, modalitatea concretă de săvârșire a presupuselor fapte de către inculpați apărând a fi una elaborată, persistența cu care s-ar fi acționat ținând seama de caracterul continuat al faptelor, numărul de acte materiale, sumele de bani/darurile ce ar fi fost primite sau promise, valoarea socială protejată de lege și căreia i s-a adus atingere, urmarea produsă, de impactul unor fapte de acest gen asupra ordinii publice.
Ca atare, măsura preventivă a controlului judiciar față de inculpații M. A. și G. V. C. este și în prezent justificată de un scop legitim, se menține proporțională cu gravitatea acuzațiilor și este, în continuare, necesară pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, dar și pentru prevenirea comiterii de către inculpați a unor alte infracțiuni.
Cât privește afirmația inculpatului M. A. că prin menținerea acestei măsuri este afectat dreptul său la muncă, în condițiile în care acesta a demisionat din funcția de funcționar public deținută la momentul săvârșirii faptelor, actualmente lucrând în domeniul privat, domeniu care necesită prezența inculpatului, în afara țării, în vederea desfășurării anumitor proiecte din afara țării, Curtea constată că această susținere nu poate fi luată în considerare, inculpatul având posibilitatea de a-și găsi un loc de muncă în România, sau de a solicita permisiunea judecătorului să părăsească teritoriul României, interdicția de la art. 215 al. 2 lit. a C.p.p. nefiind una absolută.
În plus, inculpatul are obligația de a se supune restricțiilor dispuse de judecător, judecătorul putând admite cererile acestuia, în măsura în care le apreciază întemeiate; susținerea că judecătorul este obligat să revoce controlul judiciar numai fiindcă inculpatul dorește să se angajeze în alt stat nu are nici un suport legal.
Pentru considerentele expuse, Curtea va respinge ca nefondate contestațiile formulate de inculpații G. V. C. și M. A. împotriva încheierii penale din data de 30.01.2015, pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală.
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. va obliga fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, aceștia aflându-se în culpă procesuală prin promovarea unor căi nefondate de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate contestațiile formulate de inculpații G. V. C. și M. A. împotriva încheierii penale din data de 30.01.2015, pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală.
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. obligă fiecare inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
R. M. L. B.
Red. RM
2 ex/09.03.2015
| ← Contestaţie la executare (art.598 NCPP). Decizia nr. 72/2015.... | Înşelăciunea (art.244 NCP). Decizia nr. 307/2015. Curtea de... → |
|---|
