Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 449/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 449/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 1474/87/2015/a3
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(3209/2015)
DECIZIA PENALĂ NR. 449/C
Ședința publică de la 10 septembrie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - M. C.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – reprezentat de procuror M. C..
Pe rol, soluționarea contestației formulată de inculpatului N. G. D. împotriva încheierii de ședință din data de 6.09.2015 pronunțată de Tribunalul Teleorman in dosarul nr._ 15.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat contestatorul inculpat in stare de arest si asistat de apărător din oficiu, avocat Ciocaniu R. în substituirea apărătorului din oficiu Ciocaniu R. conform delegației de substituire nr. 405 emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care ;
Nefiind cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri, contestatorul inculpat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul contestatorului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea contestației, desființarea încheierii contestate și pe fond, a se dispune revocarea măsurii arestării preventive. In subsidiar, solicită înlocuirea acestei măsuri cu o măsură preventivă mai ușoară, respectiv arestul la domiciliu.
In susținerea apărării, solicită a se avea in vedere că a fost sesizată instanța cu rechizitoriu, inculpatul a recunoscut și regretat fapta comisă și lăsat liber, nu poate influența buna desfășurare a procesului penal în continuare.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației, ca fiind nefondată și menținerea încheierii contestate, pe care o consideră legală și temeinică. Susține că temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și impun, in continuare, privarea de libertate a inculpatului în raport de gravitatea faptei si modalitatea de comitere a acesteia. Solicitarea de înlocuire a arestului preventiv cu măsura preventivă a arestului la domiciliu este neîntemeiată, o măsură preventivă mai ușoară nefiind eficientă pentru buna desfășurare a procesului penal.
Contestatorul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că recunoaște si regretă fapta comisă.
Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin încheierea de ședință pronunțată în data de 6.09.2015 de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._ 15 s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului N. G. I., reținându-se în esență că în cauză nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii și că menținerea măsurii arestării preventive se impune, pentru motive ce țin de circumstanțele reale de comitere a faptei, respectiv evitarea perturbării ordinii publice, natura infracțiunii comise, stadiul procesului penal.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul solicitând admiterea, desființarea încheierii contestate și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau măsura controlului judiciar deoarece nu mai subzistă temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive si nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri.
Analizând încheierea contestată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept conform art.206 și art. 425 indice 1 C.pr.pen., Curtea constată următoarele:
Prin încheierea din data de 23.04.2015 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul Teleorman în dosarul nr._ 15, a fost arestat preventiv inculpatul N. G. I. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prev. și ped. de art. 32 Cod Penal rap. la art.188 Cod Penal, constând în faptul că la data de 22.04.2015 a exercitat în mod repetat acte de violență cu un corp dur – furcă – asupra persoanei vătămate S. L. R., în vârstă de 40 de ani, cauzându-i numeroase leziuni care i-au pus viața în primejdie, inculpatul fiind ulterior trimis în judecată.
Curtea apreciază că prima instanță a reținut în mod corect că se impune cercetarea în continuare a inculpatului în stare de arest preventiv având în vedere că există în continuare probe și indicii temeinice care să justifice presupunerea rezonabilă, pentru un observator obiectiv, că acesta a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, fiind relevante următoarele mijloace de probă: proces verbal de sesizare, proces verbal de cercetare la față locului și planșă foto, fișă intervenție la eveniment, adresă și raport de constatare medico-legală întocmite de SML Teleorman, declarații persoană vătămată, declarații martori, declarații recunoaștere suspect/inculpat.
Curtea reține că sunt îndeplinite în continuare și condițiile prevăzute de art. 223 alin. 2 C.pr.pen., având în vedere că din ansamblul probatoriu administrat în cauză rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea iar privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea pericolului concret pentru ordinea publică pe care acesta l-ar prezenta în ipoteza punerii lui în libertate, față de modalitatea și împrejurările presupusei săvârșiri a faptei.
Curtea reamintește că potrivit art.202 alin. 3 C.pr.p., măsura preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia, iar scopul prev. de art 202 C.pr.p- asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la judecată ori a prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni nu poate fi realizat în această fază procesuală cu inculpatul în stare de libertate.
În acest sens, având în vedere gravitatea deosebită a faptelor, determinată de modul violent în care a acționat inculpatul, înarmându-se cu obiecte contondente și tăietoare înțepătoare, cu care a lovit victima, provocându-i leziuni grave, s-a constatat în mod corect că privarea de libertate a acestuia este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Curtea reține, față de solicitarea apărării de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu o măsură mai puțin restrictivă de drepturi, că potrivit art. 242 alin. 2 C.proc.pen. măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin.1, or, în cauza de față, așa cum arătam, față de momentul luării măsurii privative de libertate, Curtea nu a constatat să fi intervenit împrejurări de natură a modifica în sens favorabil inculpatului temeiurile care inițial au impus arestarea, toate circumstanțele reale și personale favorabile inculpatului fiind așadar avute în vedere și la momentul luării măsurii arestării.
În raport cu cele ce preced, față de probele administrate în faza de urmărire penală, de circumstanțele și modul comiterii infracțiunii de tentativă de omor pentru care legea prevede o pedeapsă de la 10 ani la 20 ani închisoare, în mod corect judecătorul fondului a apreciat că există riscul ca prin lăsarea inculpatului în libertate acesta să săvârșească noi infracțiuni.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 425/1 alin. 7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul N. G. D., în baza art. 275 alin. 2 C.pr.pen., va obliga contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 425/1 alin. 7 pct 1. lit b si art. 206 CPP respinge ca nefondata contestația inculpatului N. G. D., împotriva încheierii de ședință din data de 6.09.2015, pronunțată de Tribunalul Teleorman in dosarul nr._ 15.
În baza art. 275 alin. 2 CPP obligă inculpatul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu in cuantum de 130 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.09.2015.
PREȘEDINTE
M. C.
GREFIER
G. A. I.
Red. și tehnored. C.M.
2 ex.
Red.M. I. – Tribunalul Teleorman – Secția Penală
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1146/2015. Curtea de... | Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1063/2015.... → |
|---|
