Încercarea de a determina mărturia mincinoasă (art. 261 C.p.). Decizia nr. 1101/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1101/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 58/122/2014
ROMÂNIA
C. DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(2138/2015)
Decizia penală nr. 1101/A
Ședința publică din data de 10 septembrie 2015
C. compusă din:
Președinte: Camelia Bogdan
JUDECĂTOR: I. C.
GREFIER: S. R.
Ministerul Public - P. de pe lângă C. de Apel București reprezentat de procuror M. S..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de P. DE PE L. TRIBUNALUL G. împotriva sentinței penale nr. 1004 din 13.10.2014 pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimata inculpat M. C. S., personal in stare de arest și asistat de avocat din oficiu D. M., cu delegația nr._ din data de 4.09.2015, emisă de Baroul București și avocat ales Scarlatache B. cu împuternicirea avocațială nr. 5118 din data de 09.10.2015, emisă de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
C. ia act de încetarea delegației din oficiu apărătorului desemnat pentru intimata inculpată M. C. S., având în vedere că s-a prezentat apărător ales pentru acesta și acordă onorariu parțial în cuantum de 100 lei.
C. in baza art. 420 alin.4 rap. la art. 83 NCpp, aduce la cunoștință intimatei inculpată M. C. S. faptele care formează obiectul cauzei și că are dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i-se atenția că ceea ce declară poate fii folosit si împotriva sa.
Intimata inculpată M. C. S., având cuvântul, arată că nu dorește să dea declarație în fața Curții, dar își menține declarațiile date in cauză.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat C. constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul Ministerului Public pe apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul G. solicită admiterea acestuia, desființarea sentinței apelate și rejudecând inculpata să fie condamnată la pedeapsa închisorii cu aplicarea art.86 ind.1 Cp. De asemenea, solicită aplicarea pedepselor accesorii cu aplicarea prevederilor art. 71 alin. 5 Cp.
Totodată, arată că instanța de fond in mod greșit a făcut abstracție de comportamentul procesual al inculpatei, care a săvârșit 3 infracțiuni in concurs, fapte ce au avut o influență negativă asupra înfăptuirii justiției și care a recunoscut săvârșirea faptelor pur formal pentru a beneficia de reducerea pedepselor.
De asemenea, solicită a se avea in vedere poziția procesuală a inculpatei .
În ceea ce privește lega penală mai favorabilă apreciază că aceasta este vechiul cod penal, aceasta fiind stabilită prin raportare la stabilirea unei pedepse finale in cazul concursului de infracțiuni.
Apărătorul ales al intimatei inculpate M. C. S. solicită respingerea apelului, ca nefundat, apreciind hotărârea instanței de fond ca fiind legală si temeinică, inculpata la instanța de fond contestând doar acea autorizație emisă, autorizație ce a fost emisă de către o instanță necompetență ion emiterea acesteia.
Cu privire la situația de fapt, arată că s-a ajuns la această situație întrucât între părți a existat inițial o înțelegere de schimb de locuințe, dacă care s-a refuzat încheierea actelor finale, inculpata dorind practic să intre in legalitate.
Nu în ultimul rând, solicită a se avea in vedere scopul pedepsei, apreciind în acest sens că aplicarea unei pedepse cu suspendarea nu este oportună, o eventuală condamnare ducând la desființarea contractului de muncă al inculpatei.
Intimata inculpată M. C. S., având ultimul cuvântul, arată că are grave probleme medicale, iar numeroasele sesizări pe care le-a făcut Bibiță Adeluță au afectat-o foarte mult, inclusiv din punct de vedere medical.
De asemenea, arată că regretă foarte mult cele întâmplate.
CURTEA
Asupra prezentului apel.
Prin sentința penală nr. 1004 din 13.10.2014 pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
În baza art. 386 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatei M. C. S. din infracțiunea prev. de art. 261 alin. 1 ( Codul penal din 1969) în infracțiunea prev. de art. 272 alin. 1 din Noul Cod penal, și din infracțiunea prev. de art. 25 rap. la art. 260 alin. 1 ( Codul penal din 1969), în infracțiunea prev. de art. 47 rap. la art. 273 alin. 1 din Noul Cod penal - ambele cu aplicarea art. 5 Cod penal.
În baza art. 396 alin. 1 și 3 Cod procedură penală cu aplicarea art. 80-81 Cod penal, instanța renunță la aplicarea pedepselor față de inculpata M. C. S., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 272 alin. 1, 273 alin.1 ( 2 fapte) Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal și art. 5 Cod penal și aplică acesteia avertismentul potrivit art. 81 alin. 1 și 2 Cod penal, ce va fi pus în executare la rămânerea definitivă a hotărârii.
În baza art. 112 alin. 1 lit. b Cod penal confiscă de la inculpată suma de 50 lei ce a fost consemnată la CEC Bank de numitul F. M. pe numele acestuia și la dispoziția Tribunalului G. cu recipisa . nr._/17.12.2013.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală obligă inculpata la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 13.01.2014 pe rolul acestui Tribunal a fost înregistrat sub nr._ rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul G. privind pe inculpata M. C. S., cercetată pentru săvârșirea în concurs a infracțiunii de încercare de a determina mărturia mincinoasă, prev. de art. 261 al. 1 C.pen., și a două infracțiuni de instigare la mărturie mincinoasă, fiecare prev. de art. 25 C.pen. rap. la art. 260 al. 1 C.pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.
S-a reținut că, la data de 13.11.2013, la P. de pe lângă Tribunalul G. s-a înregistrat denunțul penal formulat de numitul F. M., CNP-_, domiciliat în municipiul G., cu privire la faptul că M. C. S., persoană pe care o cunoștea, i-a propus în ziua anterioară să vină ca martor din partea ei într-un proces civil având ca obiect litigiul cu numitul Bibiță Adeluță (persoană de asemenea cunoscută denunțătorului și care în prezent locuiește în apartamentul în care a locuit anterior familia M.), iar înainte de aceasta să meargă împreună la o avocată unde F. M. să fie instruit cu privire la aspectele asupra cărora va declara ca martor.
Conform denunțului, F. M. nu avea cunoștință de chestiunile în legătură cu care i s-a propus să fie de acord să se prezinte ca martor, iar pentru serviciul solicitat M. C. S. i-ar fi promis darea unei sume de bani, neprecizată.
Cauza a atras competența Parchetului de pe lângă Tribunalul G. întrucât din verificări a rezultat că M. C. S. este funcționar public cu statut special, fiind angajată a Penitenciarului de Maximă Siguranță G., cu gradul de agent șef principal de penitenciare.
S-a procedat în aceeași zi la audierea detaliată a denunțătorului și în continuare la administrarea probatoriului necesar și util stabilirii situației de fapt și de drept în cauză, cu urmărirea penală începută la data de 19.11.2013 față de inculpata M. C. S., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 261 al. 1 C.pen., iar prin ordonanța din 27.11.2013 s-au extins cercetările față de aceeași învinuită și sub aspectul săvârșirii a altor două infracțiuni, fiecare prev. de art. 25 C.pen. rap. la art. 260 al. 1 C.pen., reținându-se astfel că inculpata M. C. S. a locuit anterior în apartamentul din mun. G., ., ., ., iar numitul Bibiță Adeluță în casa din mun. G., .. 25. În anul 2008 cei doi au făcut schimb de imobile, Bibiță Adeluță primind și o diferență în bani, însă din motive și pentru detalii ce nu interesează cauza penală, nu s-au întocmit la vremea respectivă toate actele necesare care să reflecte convenția părților, deși părțile s-au mutat și au locuit efectiv până în prezent, fiecare în imobilul cu care făcuse schimbul. Cert este că părțile au intrat în litigiu, astfel încât prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, obținută în anul 2009, M. C. S. a devenit proprietară a casei din . în continuare proprietar neposesor al apartamentului din .> În anul 2013, M. C. S. a introdus la Judecătoria G. o acțiune civilă împotriva lui Bibiță Adeluță, prin care solicită evacuarea acestuia din apartament, cu motivarea că „pârâtul locuiește acolo fără nici un drept, promisiunea de schimb a expirat, pârâtul a semnat o chitanță având ca obiect vânzarea/cumpărarea imobilului (...) reclamații (M. C. S. și soțul - n.n.) au act de proprietate pentru imobilul în litigiu, pârâtul a distrus apartamentul, i-a schimbat starea, nu a plătit utilitățile"; cauza a făcut obiectul dosarului nr._, cu proximul termen - în raport cu data denunțului penal - stabilit pentru 19 noiembrie 2013, când urma să se administreze probe, inclusiv audiere de martori.
În acest context, inculpatei îi erau necesari, în valorificarea interesului procesual civil, doi martori care să cunoască și să confirme instanței aspectele -constituind temei de fapt al acțiunii - privind distrugerea apartamentului în cauză și schimbarea stării acestuia. Inculpata nu avea, până înainte cu câteva zile de termenul de judecată, nici un asemenea martor, iar un martor corect în raport de ceea ce trebuia dovedit instanței nu putea fi decât, într-o manieră logică și firească, o persoană care intrase în apartament și putuse să observe în mod direct starea cât mai exactă a acestuia.
Cum în speță nu există o asemenea persoană, iar dacă există nu a fost identificată ca potențial martor de învinuită, iar pe de altă parte este foarte probabil - cel puțin conform declarațiilor lui Bibiță Adeluță și F. M. - ca situația/starea obiectivă a apartamentului să fie una bună și nicidecum una de degradare așa cum acreditează inculpata M. C. S. a luat hotărârea infracțională de a convinge, de a găsi și determina două persoane să vină în fața instanței civile, la termenul din 19.11.2013, pentru a declara în mod nereal cu privire la starea apartamentului în litigiu, ceea ce într-o logică juridică corectă implică și faptul ca martorii să arate/afirme că au intrat în apartament în anume ocazie și au perceput direct realitatea aspectelor susținute.
Astfel, M. C. S. a identificat inițial și a convins-o să vină ca martor pe numita P. M., apoi s-a gândit să apeleze la soția denunțătorului F. M., dar în ziua de 12.11.2013, când a căutat-o la domiciliu, nu l-a găsit acasă decât pe denunțător, căruia i-a explicat despre ce este vorba și i-a promis o sumă de bani dacă face el acest serviciu - conform denunțului confirmat de probele ulterior administrate.
De menționat că P. M. s-a prezentat la instanță în ziua de 19.11.2013 și a făcut depoziție de martor (cu detalii ce se vor preciza ulterior) însă în ziua termenului, aflând că F. M. nu se va prezenta (nici nu avea cum, întrucât a ales calea legală și formulase denunțul penal), M. C. S. a reușit să identifice și să convingă în grabă un alt martor mincinos, în persoana numitului C. L., care a dat alături de P. M. declarație de martor în dosarul civil nr._ al Judecătoriei G..
Pentru relevarea a ceea ce se poate numi subtilitate în alegere, iar pe de altă parte persistență infracțională, trebuie precizat că toate trei persoanele la care a apelat inculpata îi erau cunoștințe mai mult sau mai puțin apropiate, asupra cărora avea un oarecare ascendent și care nu erau total străine de schimbul de imobile făcut de ea cu Bibiță Adeluță, însă de exemplu C. L. nici măcar nu îl cunoștea pe Bibiță Adeluță. Concret, P. M. și C. L. o ajutaseră pe M. C. S. la mutarea lucrurilor personale din apartament la casă, în anul 2008, și ambii au prestat ocazional, în timp, și alte servicii în muncă pentru gospodăria/terenul cu viță de vie al inculpatei iar soția lui F. M. fusese femeie de serviciu pe scara blocului cu apartamentul în litigiu, în condițiile în care soții F. locuiesc la o casă situată în imediata vecinătate a aceluiași . aceste realități obiective, inculpata le-a relatat celor trei și chiar a insistat față de potențialii martori pentru a-i face să o creadă că starea apartamentului în cauză este una de severă degradare, plângându-se pe de altă parte că Bibiță Adeluță i-a făcut numai necazuri, iar procesul pe rol este singura finalitate acceptabilă pentru a pune capăt acestei situații, încercând inclusiv contra promisiunii/remiterii în parte a unei sume de bani să-l determine pe F. M. și reușind - chiar și fără vreo sumă de bani în schimb, aspectul fiind nedovedit - să-i instige pe C. L. și P. M. să facă declarații neconforme cu realitatea în fața instanței de judecată.
Martorii C. L. și P. M. au declarat în cauza civilă, printre alte aspecte fie reale fie în privința cărora au precizat în mod corect că le cunosc doar de la reclamantă (inculpata M. C. S.), și chestiuni neadevărate constând în aceea că ar fi intrat în apartamentul în litigiu
În vara anului 2013, împreună cu M. C. S. care avea cheie (iar C. L. spune că împreună și cu cealaltă martoră), într-o zi când Bibiță Adeluță nu era acasă, ocazie cu care ar fi văzut că parchetul este scos și că există un coș de fum - cu concluzia că apartamentul a fost încălzit cu o sobă/godin și lăsând să se deducă folosirea parchetului drept combustibil.
Audiați în cauza penală, cei doi martori declară adevărul, precizând relațiile în care se află cu învinuita, modalitatea în care au fost abordați și „convinși" să vină ca martori, recunoscând pe de altă parte aspectele nereale pe care le-au declarat instanței și afirmând că doresc să-și retragă respectivele mărturii mincinoase. De altfel, copii ale acestor declarații de la urmărire penală au fost trimise instanței care, înaintea pronunțării unei hotărâri pe fondul cauzei civile, a repus cauza pe rol pentru a da posibilitatea legală celor doi martori de a valorifica beneficiul dispozițiilor art. 260 al. 2 C.pen., precum și în interesul justei soluționări a cauzei civile.
În seara de 18.11.2013, în împrejurările în care a doua zi era termenul de judecată din cauza civilă, inculpata - fiind cu autoturismul proprietate - i-a luat pe potențialii martori P. M. și F. Marinei și s-au deplasat împreună la cabinetul avocatei din cauza civilă a inculpatei i, pe nume D. A.. înainte de a urca la biroul avocatei, situat într-un ., inculpata a purtat o discuție „prealabilă" cu cei doi, după care s-a purtat o discuție „în patru" în biroul avocatei, iar alte discuții au avut loc între inculpată și fiecare dintre cei doi potențiali martori după plecarea de la avocată, în împrejurările în care inculpata i-a condus pe fiecare din aceștia în zona de domiciliu - cea a lui F. Marinei fiind, așa cum s-a mai precizat, exact lângă blocul în care se află apartamentul în litigiu.
Toate discuțiile menționate, purtate în prezența/în apropierea denunțătorului F. M., au fost înregistrate în mediul ambiental, în baza autorizației emisă de Tribunalul G.. Din conținutul acestei înregistrări audio-video, cu textul convorbirilor redat în formă scrisă în proces-verbal procedural întocmit, aflat la dosarul cauzei, rezultă - în esență - că: inculpata le-a făcut un instructaj celor doi potențial martori, pentru a-i pune la curent și a le explica detaliile cauzei civile, în scopul declarat explicit ca aceștia să fie pregătiți atât a doua zi în fața instanței, cât și la discuțiile din seara respectivă cu avocata. Astfel inculpata le spune celor doi: „...am zis ca să știți acum despre ce e vorba ...Nu trebuie mă acum (cu referire la buletinul unuia din martori - n.n.), mâine. Noi acum mergem ca să vadă asta (avocata - n.n.) că știți, că sunteți, că veniți și să ne pună ea vreo întrebare să știm ce răspundem acolo. Asta e ideea". Apoi: „Și v-am citit notele scrise la care am toate documentele, să știți exact cum stau lucrurile ca la carte, să n-aveți vreun dubiu, d-asta am zis".
În continuare, inculpata le-a citit celor doi, în mașină, un înscris în care avea notată evoluția litigiului civil/schimbului de imobile, suplimentând cu explicații verbale și repetări, mai ales la solicitarea martorei P. M. -care repetă anumite aspecte pentru a le memora - iar la final le-a înmânat fiecăruia câte un exemplar, pe care îl avea pregătit, al înscrisului pe care li-l citise, zicând către P. M. „Poftim. Ai să te mai uiți tu peste ele", iar martora răspunde „O să mai citesc în seara asta".
De menționat că înscrisul respectiv, primit de la inculpată de F. M. a fost depus de către acesta la dosarul cauzei penale.
După „instructaj" și înainte de a intra la biroul avocatei, inculpata mai poartă o „rundă de sensibilizare" a potențialilor martori, în scopul de a-i convinge pe aceștia că dreptatea îi aparține în litigiul civil în cauză, și astfel de a-i determina, în mod subiectiv, să depășească eventualele rețineri ce le-ar putea avea în a se prezenta ca martori la instanță.
În cadrul discuției - una destul de amplă - din biroul avocatei, aceasta verifică inițial ce cunosc potențialii martori și, constatând că nu cunosc suficient, îi explică inculpatei: „Păi mă S., mie îmi trebuie niște martori, ascultă-mă puțin, care să știe pe problema noastră cu evacuarea, cum arată apartamentul, că nu l-a întreținut corespunzător ..." după care adaugă „Să fi fost acolo la ... unde stă acum". Această explicație tehnică/profesională a avocatei înlătură orice bănuială că inculpata ori martora prezentă n-ar fi înțeles exact, n-ar fi avut reprezentarea corectă a limitei dintre adevăr și fals în ceea ce ar avea de declarat martorii în fața instanței, mai ales că inculpata a replicat „Păi la el în casă n-a mai fost nimeri la ora asta. Să iau eu cheile să mă duc mâine ...".
Urmează un segment al discuției în care avocata sugerează inculpatei să aducă martori vecini de pe scara cu apartamentul în litigiu (deducându-se în mod evident că este nemulțumită, prin prisma interesului profesional, de potențialii martori propuși de inculpată - n.n.), repetând ce anume ar trebui să cunoască martorii pentru a fi utili în cauza civilă; în acest context, inculpata se exprimă față de martori „Uite, de exemplu, acum pot să merg până la el acasă. Cel mult asta pot să fac ca să vă arăt. Pentru că nici eu ...", la care avocata explică imediat și foarte clar: „Păi nu, că preconstituirea de probe e ilegală în dreptul românesc. Asta înseamnă preconstituire de probe, adică îi duci să vadă cum e ca să poată să declare mâine. Așa ceva nu se face". Această explicație primită de inculpată și martoră denotă, încă o dată, faptul că cel puțin din acel moment nici una din ele nu va mai putea invoca, în plan subiectiv, că nu ar avea reprezentarea corectă a consecințelor nelegale ale faptelor în legătură cu mărturiile ce se depun în instanță în speță.
Într-un moment următor al discuției, martorul denunțător F. M., în context, subliniază ideea că numai o persoană care a intrat în apartament ar fi în măsură să declare ce a văzut, ceea ce nu e cazul cu nici unul din cei prezenți: „Pe dinafară ... doamna avocat, pe dinafară cum să vedem noi cei prezentați dumneavoastră înăuntru? Io de exemplu, sau altcineva ... nu la care inculpata reacționează către acesta, cu îndemnul „Spune tu măcar ce știi! Că zici că nu știi! Tu știi destul de bine. De ce dracu nu spui ..." încercând să acrediteze în fața avocatei ideea că în realitate martorii propuși de ea ar cunoaște suficiente detalii utile pentru a se prezenta la instanță, după care susține că nu are alți martori, eventual de pe scara blocului, pentru că nu doresc să-și asume această calitate.
Și în continuare discuția se poartă asupra utilității/necesității ca potențialii martori să fi intrat în apartamentul în cauză, F. Marinei explicând clar că el nu a intrat, deci nu cunoaște direct situația, iar P. M. nu intervine, lăsând în mod clar să se înțeleagă că nici ea nu cunoaște concret detaliile susținute de inculpata în legătură cu starea apartamentului.
Discuția continuă de aceeași manieră, avocata explicându-le celor prezenți, din nou, că „Martoru nu poate să declare ... decât ce percepe prin propriile simțuri. Nu ce aude. Ce aude de la tine, ce aude de la mine e /relevant ...", și că persoanele de față nu sunt utile ca martori în speța dată, iar în context intervine și P. M. cu comentariul: Acolo (la instanță - n.n.) trebuie să fii și atentă. Dacă nu sunt atentă și mă întreabă: Când ai văzut? Păi, aseară! Mă trezesc vorbind vreo prostie. Eu ajut cu cât știu și cât pot. Prea mult nu știu.
În continuare, se reiau în discuție aceleași idei, se vorbește despre alți potențiali martori și se evocă întrebări care ar putea fi puse martorilor, cu concluzia, exprimată de avocată față de învinuită: „Eu ți-am zis, din punctul meu de vedere eu audiez pe cine vrei tu. Eu îți spun ce-mi trebuie mie ... Eu n-aveam nevoie să-i pregătesc din seara asta. însă, i-am chemat special, să văd dacă oamenii ăștia știu despre ce este vorba. În situația în care nu găsești doi martori buni, eu nu pot să-ți garantez că ... Eu sinceră îți spun, am crezut că-mi vii aici cu doi vecini, iar inculpata replică din nou, cu exemple, că a discutat cu alte persoane care au refuzat calitatea propusă de martor. Ulterior chiar are loc o convorbire prin telefon cu o persoană - potențial martor - care de asemenea refuză propunerea.
Deși, din tot ce s-a discutat până atunci cu avocata, inculpata a înțeles foarte clar, o dată în plus, că ce pretinde ea potențialilor martori să afirme în fața instanței nu concordă cu realitatea direct (ne)percepută de aceștia, M. C. S. dă dovadă de o mare insistență, propunând direct și explicit către P. M.: „Hai, mă, Măruța, că tu, tu doar știi situația care e și mergem înăuntru (în apartamentul în litigiu - n.n.), vezi despre ce e vorba și spui că ai fost atunci și că nu acum".
Auzind aceasta, avocata încearcă să descurajeze ideea: „Păi și dacă o vede el acolo?", iar după afirmația inculpatei că va intra ea întâi în apartament (având cheie potrivită - n.n.), ca poate locatarul nu va fi acasă, avocata iese din discuție cu replica: „Hai vedeți, nu știu. Și mă suni, dacă e în continuare, discuția din cabinetul avocatei se încheie cu detalii nerelevante și formule uzuale. proces. De menționat că cea care a avut mereu inițiativa a fost inculpata și nu denunțătorul, care de altfel s-a ferit să formuleze vreo cerere expresă ori să fixeze el cuantumul sumei de bani în discuție. Inculpata a fost cea care a întrebat martorul „Cât îți ... cât tre" să-ți dau?" imediat ce au ieșit de la cabinetul avocatei, martorul amânând discuția, după care, ulterior, învinuita reia întrebarea „Da. Mă, frate, ce pretenții ai, dacă ..."la care martorul îi replică ,Așa-Ce ... păi, tu zici..." zicându-i apoi inculpata să spună ea și nu el „cum facem cu partea asta", iar ulterior, după ce inculpata pronunță suma și îl întreabă dacă e bine, martorul se limitează a spune „... cât consideri tu ..." Discuția se încheie cu altă replică relevantă a inculpatei „la, mă, frate, că nu stau în drum de ... Uite, îți dau acuma 500 (mii ROL, echivalent 50 RON - n.n.), mâine îți dau 500 și vă dau la fiecare așa și mâine ... da nu sânt, bă, nici tâmpită și nici nu-mi place să-mi bat, nici joc dă oameni, nici oamenii dă mine, că vezi, cât înseamnă un martor, dă-mă dracului, că numai câți bani am cheltuit și... pă câte drumuri, dă nu mai știu ce și cum. Uite, ia 500 acum, mâine îți dau 500 ... Deci, Marinele, stau fără nici o grijă!".
În cauză a fost emisă, de către instanța competentă, și autorizație pentru interceptarea/înregistrarea comunicărilor de orice tip ce se vor efectua, în intervalul de 30 de zile începând cu data de 15.11.2013 ora 1800, de la /la postul telefonic mobil cu nr._, utilizat de către M. Constanta S.. Punerea în executare a acestei autorizații a relevat două comunicări cu valoare probatorie, selectate și redate în formă scrisă la dosarul cauzei, pentru restul traficului interceptat urmând a se proceda conform dispozițiilor art. 912 al. 4 C.pr.pen. Astfel, în ziua de 19.11.2013 (ziua termenului de judecată în cauza civilă), la ora 1142, inculpata îl contactează pe martorul F. Marinei, iar acesta îi spune că nu se poate prezenta la instanță, întrucât „s-a gândit bine și e cam caz penal" - cu referire la mărturia mincinoasă pe care ar urma să o facă, conform solicitării inculpatei. Chiar și în acest moment, inculpata încearcă să determine mărturia mincinoasă a lui F. M., arătându-se extrem de supărată, propunându-i potențialului martor mai mulți bani, argumentându-i că „nu se va implica în nimic" (depunând mărturia - n.n.) și că „nu vorbești tu în final mare lucru. îl cunoști (pe Bibiță Adeluță - n.n.) și cu asta basta", apoi cu asigurarea că „Băi, băiatule, pentru tine răspund eu, este un avocat care mă apără și pe mine și pe toată lumea", iar în final îi cere imperativ martorului restituirea sumei de bani ce i-o dăduse în seara precedentă, cu comentariul „Păi uite poate îi dau dracu la altcineva".
În manifestarea aceleași atitudini, în ziua de 20.11.2013 - deci după ce la termenul de judecată din ziua anterioară inculpata își „rezolvase problema" în sensul că-l identificase și instigase pe martorul C. L. care făcuse declarație mincinoasă în fața instanței civile alături de martora mincinoasă P. M. - M. C. S. a trimis un SMS pe telefonul denunțătorului F. M., cu textul „Adu-mi banii furați pentru care nu ai prestat nici un serviciu că altfel te duc la poliție", ceea ce dovedește, în domeniul infracțiunii fapt epuizat, demersul hotărât al inculpatei de a-și recupera suma de bani dată pentru săvârșirea unei infracțiuni.
De menționat că suma de 50 lei primită de la inculpată a fost depusă de F. M. la dosarul penal, fiind indisponibilizată de procuror și consemnată la CEC Bank pe numele acestuia și la dispoziția Tribunalului G. - ca instanță de executare.
Faptele inculpatei M. C. S., de a încerca să-l convingă prin propunere, persuasiune și darea unei sume de bani, pe numitul F. Marinei, să se prezinte ca martor și să facă declarație necorespunzătoare adevărului în fața instanței de judecată, într-un dosar civil în care învinuita este parte, neurmată de prestarea mărturiei solicitate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de încercare de a determina mărturia mincinoasă, prev. de art. 261 al. 1 C.pen.
Faptele inculpatei M. C. S., de a-i convinge/determina, prin persuasiune (fiind nedovedită darea unor sume de bani), pe numiții C. L. și P. M., să se prezinte ca martori și să facă declarații necorespunzătoare adevărului în fața instanței de judecată, într-un dosar civil în care învinuita este parte, urmată de prezentarea persoanelor astfel determinate la instanță și darea în calitate de martori a unor declarații conținând elemente/aspecte ce nu corespund adevărului, întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni (câte una în raport cu fiecare din cei doi martori mincinoși) de instigare la mărturie mincinoasă, ambele prev. și ped. de art. 25 C.pen. rap. la art. 260 al. 1 C.pen.
Toate cele trei infracțiuni reținute în sarcina inculpatei au fost săvârșite în concurs real, sens în care se face aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a C.pen.
Trebuie subliniat că atât demersurile concret efectuate, acțiunile concret întreprinse de inculpată, cât și atitudinea volitiv-subiectivă cu care a acționat aceasta, sunt pe deplin dovedite și certe, raportat la materialul probator administrat, iar pe de altă parte în cauza penală nu interesează multitudinea ori relevanța probatorie a elementelor necorespunzătoare adevărului, declarate de martori în cauza civilă, fiind suficientă identificarea existenței acestora și dovedirea motivelor/scopurilor pentru care s-au produs.
În ce privește martorii mincinoși instigați de inculpată s-a dispus disjungerea cauzei sub aspectul săvârșirii de fiecare dintre aceștia a infracțiunii prev. de art. 260 al. 1 C.pen., urmând a se da soluție de către procurorul ordinar competent în raport de incidența dispozițiilor art. 260 al. 2 C.pen.
În cauză nu s-a considerat a fi utilă și necesară audierea în calitate de martor a numitei D. A., avocata din cauza civilă a inculpatei, întrucât segmentul situației de fapt percepute/cunoscute de aceasta este deplin relevat în speță prin alt mijloc de probă. În ce privește comportamentul acestei persoane având calitatea de avocat, așa cum rezultă din înregistrarea în mediul ambiental având legătură cu obiectul cauzei penale și folosită ca mijloc de probă, precum și din faptul că a fost prezentă în sala de judecată la termenul când s-au dat declarațiile mincinoase ale celor doi martori aduși de M. C. S., competența de a aprecia asupra săvârșirii vreunei fapte de natură penală nu aparține Parchetului de pe lângă Tribunalul G. - motiv pentru care s-a procedat la disjungerea și declinarea de competență în favoarea Parchetului de pe lângă C. de Apel București, pentru cercetări sub aspectul - nelimitativ - al infracțiunii de favorizarea infractorului, prev. de art. 264 al. 1 C.pen.
Pe latură civilă, infracțiunile pentru care urmează să fie trimisă în judecată inculpata M. C. S. sunt unele de pericol, astfel încât nu există pagubă cuantificabilă și deci nici parte civilă.
Instanța urmează să dispună confiscarea specială a sumei de 50 lei, în temeiul art. 118 al. 1 lit. d C.pen., ca bun care a fost dat pentru a determina săvârșirea unei fapte penale.
În cauză s-a început urmărirea penală prin rezoluția din 19.11.2013, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 261 al. 1 C.pen., iar prin ordonanța din 27.11.2013 s-a dispus extinderea cercetărilor față de inculpata M. C. S. pentru fapte noi, respectiv pentru cele două infracțiuni prev. de art. 25 C.pen. rap. la art. 260 al. 1 C.pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.
Inculpata a fost audiată cu respectarea drepturilor procesuale, fiind asistată de apărător ales, iar materialul de urmărire penală a fost prezentat la data de 17.12.2013; cercetările s-au desfășurat cu învinuita în stare de libertate.
M. C. S. a negat inițial comiterea faptelor, după care - pusă în fața evidenței probatorii - a admis săvârșirea acestora și a declarat în opinia procurorului de caz doar formal - că le regretă. Inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale.
În procedura de cameră preliminară s-a invocat de către inculpată nulitatea absolută a actelor de urmărire penală efectuate în cauză, excepție ce a fost respinsă ca neîntemeiată.
În faza de judecată inculpata a recunoscut săvârșirea faptelor, a declarat că își însușește probele efectuate în cursul urmării penale, nu a solicitat alte probe pe situația de fapt, a regretat cele întâmplate și a solicitat reducerea pedepselor potrivit art. 396 alin. 10 Cod procedură penală.
Împotriva sentinței a declarat apel P. DE PE L. TRIBUNALUL G., solicitând sancționarea mai severă a inculpatei, în raport de comportamentul EI procesual, dar și de împrejurarea că a săvârșit 3 infracțiuni in concurs, fapte ce au avut o influență negativă asupra înfăptuirii justiției.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de susținerile apelantului și din oficiu, C. reține următoarele considerente:
Instanța de fond a analizat în mod judicios materialul probator administrat în cauză, stabilind în mod corect atât situația de fapt, cât și vinovăția inculpatei în raport de acuzațiile care li se aduc prin actul de inculpare.
Cât privește individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a evaluat și valorificat suficient în procesul individualizării sancțiunii elementele obiective și specifice cazului (modalitatea de săvârșire a faptei, atitudinea inculpatei de desconsiderare a normelor morale și implicit datele ei personale), aplicându-i în speță, o sancțiune temeinică în raport cu criteriile legale.
Fără a nega gravitatea faptelor săvârșite în concurs și urmarea socialmente periculoasă a acesteia, C. constată deopotrivă că sancțiunea aplicată trebuie să asigure atât reeducarea, dar și posibilitatea reiserției sociale a inculpatei, aspect în raport de care nu se impune sancționarea mai severă a acesteia.
Având în vedere cele expuse, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., C. va respinge, ca nefondat apelul formulat de către apelantul P. DE PE L. TRIBUNALUL G. împotriva sentinței penale nr. 1004 din 13.10.2014 pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._ .
Conform art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen. respinge, ca nefondat apelul formulat de către apelantul P. DE PE L. TRIBUNALUL G. împotriva sentinței penale nr. 1004 din 13.10.2014 pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._ .
Conform art. 275 alin. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR
C. B. I. C.
GREFIER,
R. S.
Red./Tehnored./I.C./2 ex/22.09.2015
Tribunalul G./Jud. P. Gherghița
| ← Conducere fără permis. Art.335 NCP. Decizia nr. 1063/2015.... | Infracţiuni la legea privind mărcile şi indicaţiile... → |
|---|
