Verificare măsuri preventive (art.206 NCPP). Decizia nr. 196/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 196/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 4356/3/2015/a3
Dosar nr._
1313/2015
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.196/ C
Ședința publică din data de 15.04.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. G.
GREFIER: E. V.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror N. A..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de către inculpatul D. M. împotriva încheierii de ședință din data de 08.04.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul penal nr._ 15.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul-inculpat D. M., personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat C. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri pe contestația formulată de către inculpatul D. M..
Apărătorul ales al contestatorului-inculpat, având cuvântul, în temeiul art.4251 alin.7 Cod pr.penală solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și rejudecând, înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu o măsură mai ușoară, respectiv arestul la domiciliu, având în vedere că acesta a recunoscut și regretă faptele săvârșite, că a colaborat cu organele de urmărire penală, în acest sens formulând și un denunț, că nu este cunoscut cu antecedente penale, că este absolvent de studii superioare și provine dintr-o familie organizată.
Pentru toate aceste considerente și apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului s-au modificat, solicită înlocuirea arestului preventiv cu arestul la domiciliu.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, în temeiul dispozițiilor art.206 rap. la art.208 și 223 alin.2 Cod pr.penală, solicită respingerea contestației formulată de către inculpat, ca nefondată și menținerea încheierii instanței de fond ca legală și temeinică, apreciind că se impune privarea de libertatea inculpatului, față de natura și gravitatea faptelor, fapte ce se caracterizează printr-o periculozitate semnificativă.
Mai arată că măsura preventivă dispusă față de inculpat nu a depășit un termen rezonabil, că este proporțională cu scopul urmărit și nicio altă măsură nu este suficientă pentru asigurarea scopului prev. de art. 202 alin. 2 Cod pr.penală.
Contestatorul-inculpat D. M., având cuvântul, arată că este de acord cu susținerile apărătorului ales și solicită a i se acorda o a doua șansă.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației penale de față, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 08.04.2015 pronunțată în dosarul penal nr._ 15, Tribunalul București - Secția I Penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului D. M. (fiul lui S. și E., născut la data de 26.12.1989 în Austria, domiciliat în București, .. 8, ., CNP_, arestat preventiv în baza MAP nr. 16/UP/16.01.2015) și a menținut această măsură.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul D. M. este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea143/2000, trafic de droguri de risc, fără drept, prev. de art.2 al.1 din Legea 143/2000, deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. 1 din Legea 143/2000, deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000 toate cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod penal, în sarcina acestuia reținându-se că la data de 18.09.2014 a vândut inculpatului S. C.- N. cu suma de 500 lei, 16 sticluțe ce conțineau cantitatea netă de 4,63 grame pulbere albă de beta- ceto- MBDB (Butilonă), drog de mare risc;, la data de 15.01.2015, inculpatul a vândut cu suma de 450 lei martorului G. S. o punguță ce conținea cantitatea netă de 8,79 grame Cannabis și o punguță din material plastic ce conținea 0,84 grame Cannabis. De asemenea, inculpatul D. M. a deținut în locuința sa, pentru consum, o punguță din material plastic transparent ce conținea cantitatea netă de 4,52 grame de Cannabis, o punguță din material plastic transparent ce conținea cantitatea netă de 7,28 grame de Cannabis, 9 pungi din material plastic transparent ce conținea cantitatea netă de 7,44 grame de Cannabis, o punguță din material plastic transparent ce conținea cantitatea netă de 0,11 grame de Butilonă, drog de mare risc și o folie din material plastic transparent ce conținea cantitatea netă de 0,17 grame de C., drog de mare risc.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive a inculpatului se mențin, nu s-au modificat până la acest moment procesual și impun în continuare măsura privativă de libertate menționată.
În cauză materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale (respectiv: proces verbal sesizare oficiu; procese - verbale de constatare; proces verbal prindere în flagrant; procese verbale percheziție domiciliară; procese - verbale de percheziții corporale; raport de constatare tehnico - științifică nr._/25.09.2014,_/26.01.2015,_/29.01.2015; dovezi . nr._/29.09.2014,_/03.02.2015 și_ din 03.02.2015; declarații martor G. S.; declarații inculpați S. C. N. și D. M.) relevă subzistența suspiciunii rezonabile că inculpatul a comis infracțiunile pentru care este cercetat.
De asemenea, s-a constatat că menținerea măsurii preventive este necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal, cât și a împiedicării inculpatului de a săvârși noi infracțiuni, pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, avându-se în vedere: gravitatea faptelor, cantitatea importantă de droguri deținută și vândută, modalitatea elaborată de comitere a faptelor, rezonanța socială negativă generată de sentimentul de insecuritate în rândul societății civile și de împrejurarea că astfel de fapte, neurmate de o ripostă fermă a autorităților, ar întreține climatul infracțional și ar crea inculpatului impresia că poate persista în sfidarea legii, amploarea acestui gen de infracțiuni, atât la nivelul țării (cu precădere la nivelul municipiului București), cât și la nivel transfrontalier, circumstanțele personale ale inculpatului D. M. (privind anturajul și mediul din care acesta provine, precum și lipsa unor surse de venituri sigure, constante și licite care să îi asigure existența).
Pe de altă parte, s-a apreciat că măsura preventivă este, în continuare, proporțională cu gravitatea acuzațiilor pentru care a fost trimis în judecată - trafic de droguri de risc și de mare risc, fără drept, deținere de droguri de risc și de mare risc, fără drept, pentru consum propriu, toate săvârșite în concurs real - fapte care se caracterizează în concret, printr-o periculozitate semnificativă, fiind astfel îndeplinite, în continuare, condițiile prevăzute de art. 202 alin. (3) Cod pr.penală.
Instanța a apreciat că menținerea măsurii arestării preventive este de natură să asigure scopul bunei desfășurări a procesului penal și nu a depășit un termen rezonabil, avându-se în vedere că inculpatul a fost arestat la data de 16.01.2015, interval de timp în care a fost finalizată urmărirea penală, la acest moment cauza aflându-se în faza de judecată.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul D. M., prin care a solicitat înlocuirea arestului preventiv cu arestul la domiciliu arătând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării sale preventive a inculpatului s-au modificat, invocând în acest sens atitudinea sa procesuală de recunoaștere a comiterii faptelor și de colaborare cu organele de urmărire penală (formularea unui denunț) cât și circumstanțe personale - necunoscut cu antecedente penale, absolvent de studii superioare și faptul că provine dintr-o familie organizată.
Examinând încheierea contestată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art.4251 rap la art.421 alin.2 Cod pr. procedură penală, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Pe fond, analizând măsura arestării preventive a inculpatului, conform dispozițiilor art.208 Cod procedură penală, Tribunalul a constatat, în mod corect, legalitatea și temeinicia acestei măsuri și, totodată, față de împrejurarea că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a acestuia subzistă și impun în continuare privarea sa de libertate, s-a dispus justificat menținerea măsurii, în baza art.208 Cod procedură penală.
Astfel, se constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T. – S.T.B. inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea a două infracțiuni de trafic de droguri (de risc și de mare risc) și a două infracțiuni de deținere de droguri (de risc și de mare risc).
Cum în cauză se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive iar privarea de libertate a inculpatului este în continuare necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, concluzie care decurge din criteriile oferite de art.223 alin.2 Cod pr.penală, respectiv evaluarea gravității faptei și a circumstanțelor în care există suspiciunea că s-au petrecut faptele, circumstanțele personale ale inculpatului, precum și din reacția publică față de amploarea actuală a faptelor de acest gen, apărarea inculpatului în sensul că ar fi recunoscut comiterea faptelor, că a colaborat cu organele judiciare este apreciată ca fiind lipsită de relevanță juridică din perspectiva menținerii măsurii preventive, întrucât simpla recunoaștere a faptei nu determină inexistența stării de pericol pentru ordinea publică. Arestarea preventivă nu reprezintă o sancțiune pentru atitudinea de negare, ci o măsură necesară a asigura scopurile prev. de art.202 alin.1 Cod pr.penală, iar lăsarea în liberate nu reprezintă o recompensă pentru recunoașterea faptei.
Cu privire la gradul de pericol concret pe care l-ar presupune cercetarea inculpatului sub imperiul unei alte măsuri preventive mai puțin restrictive, Curtea reține că faptele pentru care este trimis in judecată inculpatul sunt unele grave, iar cantitatea și natura drogului traficat/deținut (de risc și de mare risc) alături de modul de operare în care se reține că acesta ar fi acționat, demonstrează că și în actualul stadiu al procedurii, singura măsura necesară și proporțională este cea a arestării preventive.
În ceea ce privește termenul rezonabil al arestării preventive, instanța de control judiciar, asemenea primei instanțe, are în vedere că în prezenta cauză, măsura a fost dispusă la data de 16.01.2015, organele de urmărire penală efectuând actele de procedură în cauză cu celeritate, fără perioade de inactivitate, respectând obligația de diligență specială incidentă în cauzele în care inculpații sunt arestați preventiv.
La acest moment procesual, Curtea nu identifică vreo justificare pentru schimbarea temeiurilor arestării sau vreun motiv întemeiat pentru punerea inculpatului în libertate, ci apreciază că întregul material probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale, impune privarea acestuia de libertate în continuare, iar nu vreo măsură preventivă alternativă, arestarea preventivă fiind singura aptă să atingă scopul preventiv reglementat de art.202 alin.1 Cod pr.penală.
Tot astfel, se apreciază că măsura arestării preventive se impune a fi menținută și prin raportare la exigențele art.5 parag.3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, care protejează dreptul la libertate al persoanei, câtă vreme se bazează pe motive pertinente și suficiente a o justifica.
Persistența și suficiența acestor motive se apreciază de instanță în ansamblul circumstanțelor particulare ale cauzei și prin raportare la prevederile art.202 Cod pr.penală, privarea de libertate a inculpatului fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, în cauză fiind respectate toate garanțiile procesuale de care inculpatul se bucură conform legislației în vigoare.
Cât privește dispozițiile art.223 alin.2 Cod procedură penală, Curtea constată că și acestea sunt cumulativ întrunite, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile sus-menționate fiind închisoarea mai mare de 5 ani, iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, privarea acestuia de libertate fiind necesară, așa cum s-a arătat, pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, raportat la gravitatea faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere.
În contextul gravității faptelor reținute în sarcina inculpatului, conduita socială avută înainte și după comiterea faptelor urmează a fi ulterior valorificată în mod corespunzător în procesul de individualizare a pedepsei, în situația în care, evident, s-ar ajunge la pronunțarea unei hotărâri de condamnare împotriva acestuia, în cauză nedebutând cercetarea judecătorească etapă a procesului penal în care se discută mijloacele probatorii se readministrează și se reevaluează probele.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul D. M., soluție în raport de care conform art. 275 alin.2 Cod pr.penală va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația declarată de inculpatul D. M. împotriva încheierii de ședință din data de 08.04.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul penal nr._ 15.
Obligă contestatorul-inculpat D. M. la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.04.2015.
PREȘEDINTE,
D. G.
GREFIER,
E. V.
Red.D.G./Th.red.C.V.M.-ex.2/23.04.2015
T.B.S I pen – judecător T. G.
| ← Recunoaştere hotărâre penală / alte acte judiciare străine... | Falsul în declaraţii (art.326 NCP). Decizia nr. 542/2015.... → |
|---|
