Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 651/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 651/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 32690/4/2014
DOSAR NR._
(977/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.651/A
Ședința publica de la 29.04.2015
P. - L. C. N.
JUDECĂTOR – D. L.
GREFIER - S. N.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror D. E..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul I. D. împotriva sentinței penale nr.305/04.02.2015 pronunțate de Judecătoria Sector 4 București, în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 14.04.2015, fiind consemnate in încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit termen de pronunțare pentru astăzi, 29.04.2015, când in aceeași compunere a hotărât următoarele:
CURTEA,
Prin sentința penală nr.305/4.02.2015, Judecătoria sectorului 4 București a hotărât următoarele:
“ În baza art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. d C. pen. cu aplic. art. 375 C.p.p. rap. la art. 396 alin. 10 C.p.p., condamnă pe inculpatul I. D. fiul lui I. A. și al lui M. V., născut la 14 Noiembrie 1986) – arestat preventiv în Penitenciarul București Rahova la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. interzice inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 404 alin. 4 lit. a Cod de procedură penală și a art. 72 alin. 1 Cod pen., deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive a acestuia de la data de 06.10.2014 la zi.
În baza art. 399 alin. 1 și 4 Cod de procedură penală, menține măsura arestării preventive a inculpatului I. D., arestat în baza M.A.P. nr. 98/DL/07.10.2014.
Face aplicarea art. 68 alin. 1 lit. b din C. pen. în privința executării pedepselor complementare aplicate.
În baza art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. d C. pen. cu aplic. art. 375 C.p.p. rap. la art. 396 alin. 10 C.p.p., condamnă pe inculpata I. S. V. arestat preventiv în fiica lui D. și a lui E., născută la 24 Iulie 1989 com. U., .. Budești, . jud Călărași la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. interzice inculpatei ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. interzice inculpatei ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 91 din C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, termen stabilit în condițiile art. 92 din C. pen. și care curge de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În baza art. 93 alin. 1 din C. pen. cu aplic. art. 5 din NCP pe durata termenului de supraveghere, obligă inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărașii, la datele stabilite de această instituție;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În temeiul art. 93 alin. 2 lit. b din. pen. cu aplic. art. 5 din NCP pe durata termenului de supraveghere, impune inculpatei obligația să frecventeze 1 (unu) program de reintegrare socială derulate de serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. 3 din C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, impune inculpatei obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul uneia dintre instituțiile din comunitate cu care Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași are încheiat protocol de colaborare, pe o perioadă de 100 de zile, în condițiile art. 57 din Legea nr. 253/2013.
Un exemplar al prezentei sentințe se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași.
În baza art. 404 alin. 2 C.p.p., atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.96 din C.pen., a căror nerespectare are drept urmare revocarea a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Face aplicarea art. 68 alin. 1 lit. b din C. pen. în privința executării pedepselor complementare aplicate.
Constată că inculpata a fost reținuta 24 de ore în prezenta cauză de la data de 06.10.2014 la data de 07.10.2014.
În baza art. 399 alin. 1 și 4 Cod de procedură penală, menține măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpata I. V. S. prin încheierea nr. 81/07.10.10.2014 a Judecătoriei Sectorului 4 București în dosarul nr._/4/2014.”
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr._/P/2014, întocmit la data de 03.11.2014 de către P. de pe lângă Judecătoria Sector 4 București, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 03.11.2014, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: I. D., cercetat în stare de arest preventiv, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. d) C.pen., cu aplic. art. 41 C.pen. șiI. V.-S., cercetată în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1 – 229 alin. 1 lit. d) C.pen., cu aplic. art. 41 alin. 1 C.pen.
În actul de sesizare al instanței s-a reținut că, la data de 27.09.2014, în jurul orei 08.30, inculpații I. D. și I. V.-S., profitând de faptul că ușa de acces în imobilul situat în București, .. 14, sector 4, a fost lăsată neasigurată, au intrat în curte, iar apoi, forțând ușa de acces în imobil, au pătruns într-o încăpere, de unde au sustras mai multe componente stomatologice și instalații sanitare, valoarea prejudiciului fiind estimată la suma de 15.000 lei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
În fapt, în data de 27.09.2014, în jurul orei 08.30, inculpații I. D. și I. V.-S. s-au deplasat la adresa din București, .. 14, Sector 4, după ce în prealabil au împrumutat un căruț de metal de la martorului N. L., sub pretextul de a transporta fier vechi, pe care ulterior să îl valorifice la centrul de colectare pentru fier vechi. Inculpații au pătruns în imobilul situat în .. 14, profitând de faptul că poarta care făcea accesul în curte nu era asigurată și au forțat ușa de la o încăpere, care era asigurată în mai multe cuie, pe care le-au extras și au reușit să o deschidă. Pătrunzând în această încăpere, inculpații I. D. și I. V.-S. au observat mai multe componente ale unor instalații sanitare (două baterii) și componente de aparatură stomatologică (motor sterilizator, cuvă din inox pentru sterilizator, o baterie ventilator aparat stomatologic, un picior component aparat stomatologic, două brațe cu lămpi aparat stomatologic, două lupe cu lampă, etc.), obiecte pe care le-au demontat și încărcat în căruțul din metal, prevăzut cu o cutie de carton, pentru a nu fi observate bunurile ce urmau a fi transportate cu acesta (planșa foto – f. 64-65, dup). După ce au încărcat aceste obiecte în căruț, inculpații s-au deplasat la punctul de lucru al . SRL, situat în București, .. 98, Sector 4, unde au reușit să vândă bunurile sustrase, contra sumei de 150 lei.
Această situație de fapt rezultă cu certitudine din probele administrate în cauză. Astfel, declarațiile inculpaților date în fața instanței (f. 121 și 122) se coroborează cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de cercetare la fața locului (f. 23, dup), planșă foto (f. 27-43, 64-66, dup), declarație persoana vătămată V. I. (f. 46-49, dup), declarație martor T. V. (f. 51-53, dup), proces-verbal de vizionare a imaginilor surprinse de camerele de supraveghere (f. 58-60, dup), declarație martor N. L. (f. 62-63, dup), proces-verbal de identificare a persoanelor după fotografii (f. 68-74, dup), răspuns Serviciul Criminalistic – Laboratorul Dactiloscopie Judiciară (f. 75, dup) și raport de constatare criminalistică nr. 586.422/17.10.2014 efectuat de către această instituție (f. 77-87, dup), declarații inculpat I. D. (f. 98, 102, 119-120, dup), declarație inculpat I. V.-S. (f. 109-110, 112-113, 122-123, dup).
Astfel, prezența inculpaților la adresa din București, .. 14, sector 4 a fost surprinsă de camerele de supraveghere video montate în apropiere și rezultă din procesul-verbal de vizionare imagini surprinse de camerele de supraveghere (f. 58-60, dup). Prezența celor doi inculpați în incinta imobilului rezultă cu certitudine din raportul de constatare criminalistică nr. 586,422/17.10.2014 (f. 78-87, dup), potrivit căruia o urmă digitală prelevată din interiorul încăperii, de pe un suport de lampă, a fost creată de degetul mijlociu de la mâna stângă a inculpatului I. D., iar o altă urmă digitală, ridicată de pe un suport metalic descoperit în curte, a fost creată de degetul arătător de la mînă dreaptă a inculpatei I. V.-S..
Faptul că obiectele sustrase au fost vândute la punctul de lucru al . SRL contra sumei de 150 lei rezultă din coroborarea declarațiilor celor doi inculpați cu declarația martorului T. V., angajat al societății respective (f. 98, 109-110 și 51-53, dup). De asemenea, instanța reține declarația persoanei vătămate V. I. dată în cursul urmăririi penale (f. 46-49, dup) conform căreia, cu ocazia deplasării la sediul respectivei societăți, aceasta a recunoscut toate bunurile care i-au fost sustrase. Toate bunurile înstrăinate reprezentanților societății . SRL erau într-o stare avansată de degradare, conform proceselor-verbale încheiate cu ocazia deplasării la fața locului (f. 55-56) și planșelor foto (f. 27-43).
Cu privire la declarațiile inculpaților date în cursul urmăririi penale conform cărora inculpata I. V.-S. nu ar fi pătruns în curtea imobilului, iar inculpatul I. D. ar fi singurul care ar fi intrat în încăpere și ar fi sustras bunurile, instanța nu le-a reținut la soluționarea cauzei, având în vedere faptul că aceste susțineri sunt contrazise prin raportul de constatare tehnico-științifică nr.586.422/17.10.2014 (f. 78-87, dup). Astfel, conform concluziilor acestui raport, dintre urmele care au fost prelevate de la fața locului, urma digitală ridicată de pe un suport metalic găsit în curtea imobilului aparține inculpatei I. V.-S., inculpații nereușind să ofere o motivare plauzibilă cu privire la acest aspect cu ocazia audierii acestora în cursul urmăririi penale (f. 119-120 și 122-123, dup).
În fața instanței, înainte de începerea cercetării judecătorești, în aplicarea prevederilor art. 375 alin. 1 C.p.p., inculpații au declarat că recunosc în totalitate fapta reținută în actul de sesizare, că nu solicită administrarea altor probe, solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Pe cale de consecință, instanța a apreciat că din analiza materialului probator aflat la dosarul cauzei, rezultă mai presus de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracțiune, fiind săvârșită cu vinovăție de inculpații I. D. și I. V.-S..
În drept, fapta inculpaților I. D. și I. S.-V., care la data de 27.09.2014, în jurul orei 08.30, profitând de faptul că ușa de acces în imobilul situat în București, .. 14, sector 4, a fost lăsată neasigurată, au intrat în curte, iar apoi, forțând ușa de acces în imobil, au pătruns într-o încăpere, de unde au sustras mai multe componente stomatologice și instalații sanitare, pe care ulterior le-au înstrăinat unui centru de colectare a fierului vechi, valoarea prejudiciului fiind estimată la suma de 15.000 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 - 229 alin. 1 lit. d) C.pen.
Astfel, obiectul juridic special al infracțiunii de furt constă în relațiile sociale referitoare la protecția dreptului de proprietate, a posesiei sau a detenției, iar obiectul material al infracțiunii constă în bunurile mobile sustrase de cei doi inculpați (componente stomatologice și instalații sanitare), bunuri în valoare totală de 15.000 lei. Cu privire la bunurile sustrase, instanța reține că acestea se aflau în mod legal în detenția persoanei vătămate, care a declarat că le depozita pentru o rudă, care i le încredințase cu câtva timp înainte.
În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, elementul material este reprezentat de acțiunea de luare pe nedrept a unor bunuri mobile din detenția unei persoane, respectiv în deposedarea acestui detentor, prin scoaterea bunurilor mobile de sub stăpânirea acestuia, fără voia sa și împosedarea inculpaților, prin trecerea efectivă a acestor bunuri sub stăpânirea acestora. Însușirea bunurilor mobile de către inculpați este susținută și de comportamentul acestora ulterior săvârșirii faptei, având în vedere că au procedat la înstrăinarea bunurilor către . SRL, obținând un folos material în valoare de 150 lei.
Urmarea imediată constă în deposedarea detentorului de bunurile pe care le deținea în mod legal, producându-se astfel un prejudiciu în valoare de 15.000 lei. Faptul că ulterior bunurile au fost găsite la sediul societății Daily Food Star SRL nu are relevanță asupra tipicității faptei, cu atât mai mult cu cât acestea erau într-un stadiu avansat de deteriorare, nemaiputând fi întrebuințate.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă din materialitatea faptei și din modul de comitere al acesteia.
În legătură cu latura subiectivă, instanța reține că infracțiunea a fost comisă de către ambii inculpați cu intenție directă, astfel cum aceasta este prevăzută de art. 16 alin. 3 lit. a). Astfel, inculpații au prevăzut rezultatul faptelor săvârșite, rezultat pe care l-au urmărit prin comiterea infracțiunii. Atât inculpatul I. D., cât și inculpata I. S.-V., au acționat cu intenție, în scopul însușirii unor bunuri mobile și obținerii unui folos material, fapt ce rezultă din modalitatea de comitere a faptei (au împrumutat căruțul de fier de la martorul N. L. cu o zi înainte, au pătruns în curtea imobilului, au forțat ușa pentru a intra în încăpere cu gândul de a sustrage fier vechi, au procedat la demontarea celor două baterii de la cadă și de la chiuvetă).
Instanța a constatat că inculpații I. D. și I. S.-V. au comis fapta în calitate de coautori, conform art. 46 alin. 2 C.pen., săvârșind în mod nemijlocit aceeași infracțiune. Instanța reține că fiecare dintre inculpați a executat în mod efectiv, nemijlocit acte materiale care reprezintă elementul material al infracțiunii de furt calificat, iar contribuția fiecăruia dintre aceștia se constituie într-o unitate indivizibilă de acțiune, astfel că actele fiecărui inculpat nu pot fi privite în mod separat.
Având în vedere circumstanțele comiterii faptei, instanța a constatat că în speță sunt îndeplinite condițiile pentru reținerea în sarcina inculpaților I. D. și I. S.-V. a formei calificate a infracțiunii de furt, prev. de art. 229 alin. 1 lit. d C.pen. Astfel, conform art. 229 alin. 1 lit. d C.pen., fapta de luare a unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia, cu scopul de a și-l însuși pe nedrept este mai gravă dacă a fost săvârșită prin efracție, escaladare sau prin folosirea fără drept a unele chei adevărate ori a unei chei mincinoase.
Efracția constă în acțiunea de forțare, degradare sau distrugere a unui dispozitiv de închidere sau a oricărui obiect ce protejează un spațiu închis. Instanța a reținut că această condiție este îndeplinită, având în vedere faptul că, deși inculpații au pătruns în curtea imobilului profitând de faptul că poarta nu era asigurată, . care au fost sustrase bunurile s-a realizat prin forțarea ușii de acces. Acest fapt rezultă din planșa foto atașată dosarului de urmărire penală, care a surprins în fotografiile 13-15 aspecte privind urmele de forțare descoperite atât pe ușa secundară a imobilului, cât și pe tocul acesteia.
Faptul că inculpatul I. D. a pătruns în imobil ulterior forțării ușii de acces rezultă cu certitudine din probele administrate în cursul urmăririi penale, având în vedere că urmele papilare ale acestuia au fost descoperite în interiorul imobilului.
Cu privire la inculpata I. S.-V., instanța a reținut că, din probatoriul administrat, rezultă doar prezența acesteia în curtea imobilului. Cu toate acestea, circumstanța agravantă specială prev. de lit. d a alin. 1 al art. 229 C.pen. este o circumstanță reală care, potrivit art. 50 alin. 2 C.pen. se răsfrânge asupra tuturor participanților, în măsura în care aceștia au cunoscut-o sau au prevăzut-o. Or, în speță, nu se pune problema că inculpata I. S.-V. nu a cunoscut circumstanța agravantă de comitere a faptei prin efracție, având în vedere faptul că s-a aflat, alături de inculpatul I. D., la locul comiterii infracțiunii și l-a ajutat pe acesta la încărcarea bunurilor sustrase în căruț.
Referitor la starea de recidivă reținută în actul de sesizare a instanței, în ceea ce îl privește pe inculpatul I. D., conform fișei de cazier existentă la dosar, acesta a suferit o condamnare pentru o infracțiune de furt calificat, stabilindu-i-se o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, aplicată prin Sentința penală nr. 1498/04.05.2006 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București, rămasă definitivă prin neapelare la data de 19.05/2006.
Potrivit art. 86 V.C.pen., inculpatul a fost reabilitat de drept la împlinirea termenului de încercare, termen care s-a împlinit înaintea săvârșirii infracțiunii de furt calificat din prezenta cauză, astfel că această condamnare nu va putea constitui prim termen al recidivei pentru fapta ce reprezintă obiectul acestui dosar.
De asemenea, din fișa de cazier rezultă că inculpatul a mai suferit două condamnări prin sentința penală nr. FN din 10.02.2012, definitivă prin decizia FN din 30.10.2012 a Tribunalului Sevilla Spania și prin sentința penală nr. FN din 13.05.2012, rămasă definitivă prin FN din 01.06.2012 a Tribunalului Sevilla Spania. Cu toate acestea, conform art. 41 alin. 3 C.pen., pentru stabilirea stării de recidivă se va ține seama și de hotărârile de condamnare pronunțate în străinătate, pentru fapte prevăzute și de legea română, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii române, ultima condiție nefiind îndeplinită în speță.
Prin urmare, instanța a constatat că, în privința inculpatului I. D., nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 41 C.pen. cu privire la reținerea stării de recidivă.
Referitor la inculpata I. V.-S., instanța a reținut că din fișa sa de cazier reiese faptul că aceasta nu a mai suferit anterior alte condamnări, având menționate doar trei ordonanțe prin care s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală și aplicarea unor amenzi administrative, astfel că nici în privința acestei inculpate nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 41 C.pen. referitoare la starea de recidivă.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 C.pen., respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului, care se evaluează în funcție de împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și de mijloacele folosite, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială, reținând și aplicabilitatea art. 396 alin 10 C.pr.pen.
Referitor la modul și circumstanțele de comitere a faptei, instanța a reținut că inculpații au dat dovadă de un grad sporit de periculozitate, infracțiunea fiind comisă prin efracție, dintr-un imobil situat într-o zonă centrală a orașului, frecvent circulată, la orele dimineții, fără teama că ar putea fi prinși, dând dovadă de o totală lipsă de respect și de o mare indiferență față de proprietatea privată. De asemenea, fapta inculpaților a fost săvârșită cu premeditare, având în vedere actele de pregătire anterioare comiterii faptei, constând în împrumutul căruțului de metal de la martorul N. L., aceștia urmărind să găsească fier vechi pentru a-l valorifica, fiindu-le indiferent modul în care urma să îl obțină.
Cu privire inculpatul I. D., instanța a reținut că acesta este neșcolarizat și nu are in prezent o ocupație și un loc de munca stabil, astfel că prezenta faptă a fost comisă tocmai pentru că inculpatul avea nevoie de bani. De altfel, inculpatul însuși a arătat că bunurile au fost sustrase in vederea valorificării lor și obținerii de bani care să ii permită să își asigure traiul. Totodată, inculpatul nu este la prima faptă de această natură, fiind condamnat anterior în multiple rânduri pentru infracțiuni contra patrimoniului, respectiv infracțiuni de furt calificat, atât în țară cât și în Spania. De asemenea, instanța constată că inculpatul a beneficiat in repetate rânduri de soluții de netrimitere în judecată, precum și de suspendarea condiționată a executării pedepsei, însă aceste aspecte nu l-au determinat să își îndrepte conduita, ci mai degrabă să acționeze cu mai multă perseverența pe calea infracțională.
La stabilirea pedepsei principale, ținând seama și de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea prevăzută de art. 228 - 229 alin. 1 lit. d C.pen., cu aplic. art. 396 alin. 10 C.pr.pen., instanța l-a condamnat pe inculpatul I. D. la o pedeapsă orientată între media și maximul special, și anume pedeapsa de 2 ani închisoare, apreciind că această pedeapsă este proporțională cu gravitatea faptei deduse judecății și suficientă pentru a se atinge scopul preventiv, educativ și coercitiv al sancțiunii penale.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei principale, instanța a considerat că atât îndeplinirea scopului pedepsei aplicate, cât și reeducarea inculpatului nu se pot face decât prin executarea efectivă a pedepsei stabilite în sarcina inculpatului. În acest sens, instanța a reținut că inculpatul a mai beneficiat de o condamnare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, însă acesta nu a înțeles consecințele încălcării valorilor sociale apărate prin normele juridice penale și a continuat cu un comportament antijuridic, dând dovadă de perseverență infracțională.
În baza art. 404 alin. 4 lit. a) C.pr.pen. și a art. 72 alin. 1 C.pen., instanța a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive a acestuia de la data de 06.10.2014 la zi.
Cu privire la inculpata I. V.-S., instanța a reținut că aceasta este neșcolarizată și nu are în prezent o ocupație și un loc de muncă stabil, astfel că prezenta faptă a fost comisă tocmai pentru că inculpații aveau nevoie de bani. De asemenea, instanța a observat că inculpata nu este la prima încălcare a normelor juridice penale, aceasta fiind sancționată de mai multe ori de către organele de urmărire penală, prin aplicarea unor amenzi administrative tot pentru fapte săvârșite contra patrimoniului.
Comportamentul inculpatei denotă că aceasta nu a înțeles care sunt consecințele faptelor sale antisociale, astfel că aceasta a perseverat în activitatea sa infracțională, arătând o lipsă de respect pentru societate și normele acesteia.
Instanța a reținut în favoarea inculpatei atitudinea cooperantă, recunoașterea și regretarea faptei, însă a apreciat că aceste considerente vor fi avute în vedere la stabilirea pedepsei prin aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. 10 Cpp.
Prin urmare, cu privire la stabilirea pedepsei principale, ținând seama și de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea prevăzută de art. 228 - 229 alin. 1 lit. d C.pen., cu aplic. art. 396 alin. 10 C.pr.pen., instanța a condamnat-o pe inculpata I. V.-S. la o pedeapsă orientată între media și maximul special, și anume pedeapsa de 2 ani închisoare, apreciind această pedeapsă ca fiind proporțională cu gravitatea faptei deduse judecății și suficientă pentru a se atinge scopul preventiv, educativ și coercitiv al sancțiunii penale.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat că atât îndeplinirea scopului pedepsei, cât și reeducarea inculpatei se pot face și cu aceasta în stare de libertate. Cu toate acestea, este necesară o supraveghere în continuare a comportamentului inculpatei, pentru ca instanța să se asigure că aceasta nu va mai comite alte fapte .
Prin urmare, având în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpatei, în baza art. 91 din C. pen., instanța a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, termen stabilit în condițiile art. 92 din C. pen. și care curge de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În ceea ce privește acțiunea civilă exercitată în cauză, sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că persoana vătămată V. I. s-a constituit parte civilă în proces, solicitând obligarea celor doi inculpați, în solidar, la plata sumei de 15.000 lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase.
Pentru a reține în sarcina celor doi inculpați existența răspunderii civile delictuale, instanța a analizat întrunirea condițiilor pentru răspunderea delictuală: fapta ilicită, vinovăția, prejudiciul cert și nereparat încă, legătura de cauzalitate.
Astfel, în ceea ce privește fapta ilicită, aceasta constă în conduita celor doi inculpați, care au pătruns în imobilul aparținând părții civile, de unde au sustras mai multe bunuri, pe care ulterior le-au vândut la un centru de colectare de fier vechi. Fapta a fost săvârșită cu vinovăție de către cei doi inculpați, sub forma intenției, în cauză nefiind incidente dispozițiile referitoare la cauzele exoneratoare de răspundere. Prejudiciul constă în paguba cauzată patrimoniului părții civile prin sustragerea unor bunuri, care au fost ulterior găsite într-o stare avansată de degradare, nemaifiind utilizabile. Prejudiciul este cert și nereparat încă, fiind urmarea directă și imediată a faptei ilicite a inculpaților, astfel că este îndeplinită și condiția privind legătura de cauzalitate dintre cele două. Prin urmare, instanța constată că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, astfel că va proceda la stabilirea despăgubirilor cuvenite părții civile V. I..
Cu privire la valoarea prejudiciului produs părții civile, din actele dosarului rezultă că inculpații I. D. și I. S.-V. au sustras mai multe bunuri, printre care:
- Un sterilizator electric;
- Mai multe componente de la scaunele stomatologice din metal;
- Două baterii monobloc de la chiuvetă și cadă;
- Două țevi de cca 3 metri din țeavă de culoare neagră.
În urma cercetărilor efectuate în cauză, la sediul . SRL au fost descoperite următoarele bunuri: două bucăți de baterii sanitare; o baterie ventilator aparat stomatologic; o cuvă din inox pentru sterilizator; un motor sterilizator; un picior component aparat stomatologic; două brațe cu lămpi aparat stomatologic; două lupe cu lampă; componente băncuță abdomene; fragmente aparat stomatologic distruse. Chemată la sediul acestei societăți, persoana vătămată – parte civilă a recunoscut toate bunurile care i-au fost sustrase, însă s-a stabilit că toate acestea se aflau într-o stare avansată de degradare, nemaiputând fi utilizate. Cu privire la valoarea prejudiciului astfel cauzat părții civile, instanța a reținut că acesta este în cuantum de 15.000 lei, astfel cum rezultă din actele dosarului.
Conform art. 1385 C.civ., prejudiciul se repară integral, despăgubirea trebuind să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit, precum și cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
De asemenea, instanța a reținut incidența art. 1386 C.civ., conform căruia dacă repararea prejudiciului nu se poate realiza prin restabilirea situației anterioare, aceasta se va realiza prin plata unei despăgubiri. Având în vedere faptul că toate bunurile sustrase au fost aduse în stare de neutilizare, instanța a apreciat că repararea prejudiciului nu se va putea realiza decât prin obligarea inculpaților la plata unei despăgubiri echivalente contravalorii acestora.
Potrivit art. 1382 C.civ., cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparație față de cel prejudiciat, prin urmare, instanța reține că inculpații I. D. și I. S.-V. au fost obligați în solidar la repararea prejudiciul cauzat părții civile.
În consecință, în temeiul art. 25 și 397 C.pr.pen., rap. la art. 1357 și 1382 C.civ., instanța a admis acțiunea civilă și i-a obligat în solidar pe inculpați la obligarea despăgubirilor.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel inculpatul I. D., fără a arăta în scris care sunt motivele pentru care critică hotărârea primei instanțe, însă, prin avocatul desemnat din oficiu, a arătat că solicită reindividualizarea pedepsei aplicate, pe care o consideră foarte mare.
Totodată, a arătat că, în ceea ce îl privește sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 91 Cod penal, pentru suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, fiind de acord cu prestarea unei activități în folosul comunității.
Cu ocazia soluționării apelului nu s-au solicitat și nu s-au administrat probe noi.
Examinând apelul declarat în cauză, sub aspectul motivelor invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, în limitele devoluțiunii stabilite de art. 417 C.p.p., Curtea apreciază că este neîntemeiat.
Inculpatul I. D. a fost trimis în judecată, pentru comiterea, stare de recidivă a unei infracțiuni de furt calificat, prevăzută de art. 228-229 alin. 1 litera d) Cod penal, reținându-se în sracina acestuia că, în data de 27 septembrie 2014, împreună cu inculpata I. V. S., au pătruns, prin forțarea ușii de acces, într-un imobil, de unde au sustras instalații sanitare și componente stomatologice de 15 000 lei.
Instanța de fond, după terminarea cercetării judecătorești, a evaluat judicios probele administrate pe parcursul urmăririi penale și în cursul judecății și a stabilit în mod just faptul că inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii penale a inculpatului.
Așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, săvârșirea faptei de către inculpat este dovedită cu procesul verbal de vizionare a imaginilor surprinse de camerele de supraveghere, procesul verbal de identificare a persoanelor după fotografii, raportul de constatare criminalistică nr._/2014, declarațiile martorilor N. L. și T. V..
Prezența inculpaților în imobilul de pe .. 14 din București, este dovedită atât de imaginile surprinse de camerele de supraveghere dar și de raportul de constatare criminalistică, potrivit căruia, o urmă digitală prelevată din interiorul încăperii a fost creată de degetul mijlociu de la mâna stângă a inculpatului I. D..O altă urmă digitală ridicată de pe un suport metalic a fost creată de inculata I. V..
Din coroborarea declarațiilor inculpaților cu declarația martorului T. V. rezultă că obiectele sustrase au fost vândute la . SRL, contra sumei de 150 lei.
Nu în ultimul rând comiterea faptelor și vinovăția inculpaților a rezultat din declarațiile acestora, prin care, la instanța judecătorească au solicitat aplicarea procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, instanța de apel apreciază că prima instanță a stabilit judicios pedeapsa pe care inculpatul urmează să o execute, în raport de criteriile de individualizare stabilite de legiuitor . Potrivit art. 74 alin. 1) Cod penal, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:
a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;
b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;
d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;
e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;
g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Instanța de fond a avut în vedere toate aceste criterii atunci când a stabilit pedeapsa pentru inculpat.
Pedeapsa a fost stabilită de instanța de fond la media limitelor minimă și maximă, neexistând circumstanțe personale sau reale care să îndreptățească inculpatul la o pedeapsă situată înspre minim. Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, prejudiciul cauzat este mare, inculpații au dat dovadă de îndrăzneală deosebită atunci când au pătruns într-un imobil din centrul capitalei, la primele ore din zi iar în ceea ce îl privește pe inculpatul I. D., acesta a fost condamnat în repetate rânduri pentru comiterea unor infracțiuni contra patrimoniului, în țară sar și în străinătate, clemența de care a beneficiat anterior din partea organelor judiciare fiind desconsiderată de inculpat care a perseverat pe calea comiterii de noi infracțiuni.
Numai prin aplicarea unei pedepse consistente,într-un cuantum ridicat, inculpatul va fi determinat să reflecteze asupra comportamentului său antisocial și să își reconsidere atitudinea față de valorile sociale ocrotite de legea penală.
Prin urmare, pedeapsa de 2 ani închisoare, cu executare în penitenciar, este apreciată de instanța de apel, ca fiind una de natură să asigure scopul și funcțiile pedepsei, în special funcțiile de prevenție generală și specială și exemplaritate.
Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază apelul inculpatului ca fiind neîntemeiat și în consecință, potrivit dispozițiilor art. 421 pct. 1 litera b) C.p.p., îl va respinge ca nefondat.
În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. 2 C.p.p., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I. D..
Compută detenția preventivă de la 6.10.2014 la zi.
Obligă apelantul la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul pentru avocat din oficiu, în cuantum de 200 lei, se avansează din bugetul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
L. C.-N. D. L.
GREFIER,
S. N.
Red: C.N.L.
Tehnored: V.D./5 ex.
Jud.Sect.4 – C.D.M.
| ← Furtul calificat (art. 209 C.p.). Decizia nr. 560/2015. Curtea... | Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 640/2015. Curtea de... → |
|---|
