Restituire bunuri (art.255 NCPP). Decizia nr. 318/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 318/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 6722/2/2014
DOSAR NR._
(3855/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.318/A
Ședința publica de la 25.02.2015
P. - L. C. N.
JUDECĂTOR – D. L.
GREFIER - S. N.
* * * * * *
Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție – a fost reprezentat de procuror A. E..
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de petenții D. S. și D. M. împotriva încheierii de ședință din data de 05.09.2014 pronunțate de Judecătoria Sector 2 București, în dosarul nr._/300/2010.
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 17.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit termen de pronunțare pentru astăzi, 25.02.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
CURTEA,
Prin încheierea din 5.09.2014, Judecătoria sectorului 2 București-secția penală, în baza art. 250 alin. 6,7 C.p.p., a respins ca neîntemeiată contestația formulată de D. S. și D. M. împotriva modului de aducere la îndeplinire în ceea ce privește apartamentul situat în C., . Siloz, ., ., a măsurii asiguratorii a sechestrului dispuse prin sentința penală nr. 1199/30.12.2013 a Judecătoriei sectorului 2 București.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că, la data de 20 august 2014, petenții au formulat contestație împotriva măsurii asiguratorii a sechestrului judiciar luate de Judecătoria sectorului 2 București, privind întabularea dreptului de ipotecă în favoarea . situat în C., ., scara 3, ..
În motivarea contestației au arătat că, prin sentința penală 1199/30.12.2013 s-a dispus luarea măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților în cauza respectivă, între care și inculpatul Voliniru C., însă la data înscrierii sechestrului în cartea funciară, prin încheierea 84 381/15.07.2014 a OCPI D., ca un drept de ipotecă legală în favoarea . mai aparținea inculpatului V. C. ci contestatorilor, dreptul de proprietate dobândit de aceștia fiind intabulat la 1.04.2014, prin încheierea_ a OCPI D.. Prin urmare, măsura sechestrului nu mai putea fi aplicată deoarece dreptul de proprietate asupra apartamentului se transmisese și fusese notat în favoarea noilor proprietari. Au mai arătat și că au formulat cerere de reexaminare la OCPI D., împotriva încheierii_/15 iulie 2014, cerere care se află în curs de soluționare.
În drept, petenții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 250 alin. 6 C.p.p.
Instanța de fond a reținut că, prin s.p. 1199/30.12.2013 a Judecătoriei sectorului 2 București, inculpatul V. C. a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea, alături de alți inculpați în cauză iar prin aceeași sentință, în baza art. 353 C.p.p. rap. la art. 163 alin. 1 și 2 C.p.p. de la 1969 a fost menținută măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului S. D., dispusă prin încheierea din 15 mai 2013 a Judecătoriei sectorului 2 București și s-a dispus totodată luarea măsurii sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale celorlalți inculpați, până la concurența sumei de 25 682 460,55 lei.
În vederea punerii în executare a măsurii asiguratorii dispuse, Camera executorilor judecătorești de pe lângă Curtea de Apel C. l-a desemnat pe executorul judecătoresc S. C. pentru aplicarea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului V. C. T. . Prin adresa 27/E/2014 din 10.2.2014, B. S. C. a solicitat Primăriei C. informații privind bunurile mobile și imobile ale inculpatului V. C. iar Direcția de Impozite și Taxe din cadrul Primăriei C. a comunicat B. S. C. faptul că V. C. figurează coproprietar împreună cu V. A. asupra unui apartament situat în C., . P4, scara 3, etaj 2, apartament 4 .
Prin adresa_/27.05.2014, a OCPI D.-Serviciul de publicitate imobiliară, a comunicat faptul că, până la data de 5 iunie 2014, pentru imobilul de mai sus nu s-a deschis carte funciară.
Pe de altă parte însă, în contradicție cu informațiile furnizate, prin încheierea 3461/15.01.2014 a OCPI D.-Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară C., s-a dispus înabularea dreptului de proprietate al soților V. C. și V. A. A. asupra aceluiași imobil, sub nr. cadastral_ –C1 –U10 .
Apartamentul a fost vândut de V. C. și A. prin contractul autentic 720/31.03.2014 iar prin încheierea OCPI D. –Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară C., nr. 38 675/1.04.2014 a fost intabulat dreptul de proprietate al cumpărătorilor D. S. și D. M..
Prin încheierea nr.84 381/15 iulie 2014, la cererea B. S. C., OCPI D.-Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară a intabulat în cartea funciară măsura asiguratorie a sechestrului care constituie drept de ipotecă legală în favoarea . concurența sumei de 26 682 460,55 lei.
Conform art. 250 alin. 6 C.p.p., împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii asiguratorii luate de către judecătorul de cameră preliminară ori de către instanța de judecată, procurorul, suspectul ori inculpatul sau orice altă persoană interesată poate face contestație la acest judecător ori la această instanță, în termen de 3 zile de la data punerii în executare a măsurii.
Instanța de fond a reținut că nu este deschisă o cale de atac împotriva dispoziției de luare a măsurii sechestrului, care în cazul de față ar putea fi contestată doar prin apel împotriva s.p. nr. 1199/2013, ci se reglementează o cale de remediere a modului defectuos de aplicare, de înlăturare a actelor nelegale ale executorului.
Apartamentul în discuție a fost indisponibilizat încă din data de 30.12.2013, prin sentința penală 1199/2013, orice act de dispozițe ulterior asupra acestuia fiind nelegal, ca și actele judiciare subsecvente.
Având în vedere dispoziția obligatorie a instanței penale, B. S. C. nu putea înceta demersurile de aducere la îndeplinire a măsurii asiguratorii și de îndeplinire a formalităților de publicitate, devreme ce tocmai lipsa publicității a înlesnit înstrăinarea nelegală a bunului supus măsurii asiguratorii. De altfel, obiectul judecății este precizat clar și privește intabularea dreptului de ipotecă legală în favoarea ., intabularea excede activității executorului judecătoresc, aceea de aducere la îndeplinire a dispoziției instanței, în cadrul căreia, instanța de fond nu a putut reține acte nelegale, având în vedere și informațiile deținute de executor . Problema opozabilității actelor de executare față de petenți este una diferită de legalitatea modului de aducere la îndeplinire a măsurii asiguratorii de executor. Față de actul intabulării, petenții au la dispoziție căi de atac distincte –cerere de reexaminare la OCPI D., deja exercitată și plângere la Judecătoria C., conform art. 31 alin. 2 și 3 din Legea 7/1996.
Împotriva acestei încheieri au declarat apel petenții D. S. și D. M., pe care au criticat-o pentru următoarele considerente:
Măsura sechestrului a fost aplicată la 15 iulie 2014 prin încheierea 84 381, numai că, la această dată proprietari tabulari erau contestatorii, dreptul de proprietate al acestora fiind intabulat la data de 1 aprilie 2014, prin încheierea_ pronunțată de OCPI D.. Prin urmare, măsura sechestrului nu mai putea fi luată deoarece dreptul de proprietate se transmisese și fusese notat în favoarea noilor proprietari. Împotriva acestei încheieri au formulat cerere de reexaminare la OCPI D., cererea petenților fiind admisă iar până la acest moment nu a fost atacată de vreo parte, fiind radiat sechestrul anterior dispus.
Instanța de fond a considerat în mod greșit că, sechestrul care a fost dispus era de imediată aplicare. Deși această măsură a fost dispusă, ea nu a fost dusă la îndeplinire de către organele competente și nici de cei interesați. Mai mult, instanța nu face nici o apreciere relativă la existența în momentul dispunerii înscrierii sechestrului, a acestui bun în patrimoniul inculpatului V. ori nu.
Inculpatul V. a dat o declarație pe propria răspundere în fața notarului public N. M., declarație conform căreia nu există niciun sechestru sau vreun alt privilegiu care să greveze imobilul.
Așadar, era un aspect foarte important ca instanța să își spună opinia dacă acest imobil era sau nu în patrimoniul inculpatului V. la momentul depunerii cererii de înscriere a sechestrului pe averea inculpatului V..Acest lucru era esențial pentru a preîntâmpina o repetare a celor întâmplate din reaua voință a celor certați cu legea .
Față de apelul declarat, intimata T. Mediaș a depus note scrise, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat ,în esență, pentru următoarele considerente:
Deși petenții se apără prin aceea că, V. C. a dat o declarație notarială pe propria răspundere, prin care a atestat faptul că imobilul înstrăinat petenților nu este grevat de sarcini, petenții nu au făcut niciun demers pentru a reclama că au fost victimele unei infracțiuni de înșelăciune și fals în declarații, comise de inculpatul V. și soția acestuia.De asemenea, nu au făcut niciun demers în sensul rezilierii contractului de vânzare cumpărare încheiat cu soții V. . Din atitudinea petenților nu se poate decât concluziona că aceștia împreună cu inculpatul V. încearcă fraudarea T. SA, prin punerea în imposibilitate de a executa apartamentul în cauză.
Și numitul V. C., fără calitate procesuală în cauza de față a depus la dosar note, prin care a solicitat respingerea contestației formulate de petenții D. S. și M., ca rămasă fără obiect, întrucât cererea de reexaminare formulată de aceștia împotriva încheierii prin care s-a intabulat măsura sechestrului asiguratoriu asupra apartamentului, a fost admisă de OCPI și s-a dispus desființarea încheierii_/2014, fiind radiată ipoteca înscrisă în favoarea .>
De asemenea, a solicitat desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei C., ca instanță de executare, deoarece se contestă modul în care executorul judecătoresc a înțeles să pună în executare sentința.
Față de apelul declarat, P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție a invocat inadmisibilitatea apelului, în baza art. 421 pct. 1 litera a C.p.p. prin raportare la dispozițiile art. 408 C.p.p. A susținut faptul că, în cauză, contestația a fost soluționată definitiv prin încheierea din 5 septembrie 2014, potrivit art. 250 alin. 6 și 7 C.p.p
Contestatorii și intimații au depus la dosarul cauzei înscrisuri, probă încuviințată de instanța de apel.
Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității invocată de către Ministerul Public, Curtea apreciază că este întemeiată, apelul declarat în cauză fiind inadmisibil.
Contestația, ca o cale de atac distinctă introdusă prin Noul Cod de procedură penală, are sediul general de reglementare în dispozițiile art. 425/1 C.p.p., dispoziții care se aplică ori de câte ori legea nu prevede altfel(art. 425/1 alin. 1 C.p.p.).
Potrivit art. 425/1 alin. 7, soluția dispusă în contestație nu este supusă niciunei căi de atac.
Spre deosebire de dispozițiile art. 250 alin. 4) C.p.p. care prevăd în mod expres faptul că, încheierea pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți asupra contestației formulate împotriva măsurii asiguratorii luate de procuror sau a modului de aducere la îndeplinire, este definitivă, dispozițiile art. 250 alin. 6) șin 7) C.p.p. care reglementează contestația împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii asiguratorii luate de judecătorul de cameră preliminară ori de către instanța de judecată, nu mai prevăd în mod expres acest lucru, dar nici dispoziții contrarii celor edictate în cuprinsul art. 425^1 alin. 7 C.p.p., ceea ce înseamnă că și încheierea pronunțată potrivit art. 250 alin. 6) și 7) C.p.p. este definitivă.
Totodată, potrivit art. 408 alin. 1 )C.p.p., sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel. Potrivit art. 408 alin. 2) C.p.p, încheierile pot fi atacate cu apel numai odată cu sentința, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu apel. Or, potrivit dispozițiilor art. 250 alin. 6 )și 7) C.p.p., aceste încheieri nu pot fi atacate separat cu apel și de altfel nici nu fac parte din categoria încheierilor interlocutorii sau preparatorii la care art. 408) C.p.p. se referă, adică din categoria celor care preced sentinței fondului, adică care să fi fost pronunțate fiind în cursul unei judecăți pe fond.
Față de inadmisibilitatea apelului declarat în cauză, este inutilă cercetarea motivelor de apel invocate de apelanți.
Față de considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 421 pct. 1 litera a C.p.p., va respinge apelul declarat ca fiind inadmisibil și potrivit art. 275 alin. 2 C.p.p. va obliga apelanții la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția inadmisibilității apelului invocată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și în baza arte 421 pct. 1 litera a C.p.p. respinge ca inadmisibil apelul declarat de contestatorii D. S. și D. M. împotriva încheierii din 5 septembrie 2014 a Judecătoriei sectorului 2 București.
În baza arte 275 alin. 2 C.p.p obligă contestatorii la plata sumei de câte 150 lei fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 februarie 2015.
Președinte, Judecător,
L. N.-C. D. L.
Grefier,
S. N.
Red./Tehnored: C.N.L./4 ex./16.03.2015
| ← Vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.). Decizia nr.... | Luare de mită (art. 254 C.p.). Decizia nr. 254/2015. Curtea de... → |
|---|
