Proxenetismul (art.213 NCP). Decizia nr. 996/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 996/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-07-2015 în dosarul nr. 7383/312/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR._

(2311/2015)

DECIZIA PENALĂ NR. 996 / A

Ședința publică din data de 10 iulie 2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: I. C.

JUDECĂTOR: C. B.

GREFIER: D. P.

Ministerul Public este reprezentat prin procuror E. ELIANA B. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de inculpații C. G. și P. A. M. împotriva sentinței penale nr. 346 din data de 04.05.2015, pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanții-inculpați C. G., personal, în stare de arest preventiv și asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat T. I., cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr._ din data de 02.07.2015, emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară, aflată la fila 23 din dosar, și P. A. M., personal, în stare de arest preventiv și asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat E. D., cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. 9661 din data de 23.06.2015, emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară, aflată la fila 18 din dosar, precum și intimatul-inculpat B. C., personal, în stare de libertate și asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat M. M., cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr._ din data de 29.06.2015, emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară, aflată la fila 25 din dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea procedează la verificarea identității apelanților-inculpați.

Apărătorul apelantului-inculpat C. G. învederează Curții că dorește să depună la dosar motivele de apel și un memoriu întocmit de apelantul-inculpat în susținerea motivelor de apel.

Apărătorul apelantului-inculpat P. A. M. precizează că inculpatul dorește să recunoască fapta.

Curtea aduce la cunoștință apelanților-inculpați prevederile art. 420 alin. 4 C.pr.pen. rap. la art. 83 lit. a C.pr.pen., în sensul că au dreptul de a nu da nicio declarație, atrăgându-le atenția că dacă refuză să dea declarație nu vor suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă vor da declarații acestea vor putea fi folosite ca mijloc de probă împotriva lor.

Apelantul-inculpat C. G., având cuvântul, arată că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel.

Apelantul-inculpat P. A. M., având cuvântul, arată că dorește să dea declarație în fața instanței de apel.

Curtea procedează la audierea apelantului-inculpat P. A. M., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.

Curtea, nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și, în baza art. 420 alin. 6 C.pr.pen., acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.

Apărătorul apelantului-inculpat C. G., având cuvântul, arată că s-a formulat apel împotriva sentinței penale nr. 346 din data de 04.05.2015, pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr._, prin care s-a aplicat apelantului-inculpat o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare, pe care acesta o apreciază ca fiind prea aspră.

Precizează ca apelul vizează și modalitatea de executare a pedepsei.

Mai arată că în sarcina apelantului-inculpat s-a reținut că acesta a comis infracțiunea de proxenetism în raport de martorele D. A. M., G. A. M., B. V., B. D. V. și N. I. I., or, apărarea solicită a se avea în vedere contribuția in concreto a apelantului-inculpat, care nu a făcut altceva decât să fie șofer, fără a avea o altă implicare.

În susținerea motivelor de apel solicită a se avea în vedere memoriul formulat de apelantul-inculpat în cuprinsul căruia acesta a descris pe larg în ce a constat contribuția sa in concreto.

În ceea ce o privește pe martora minora N. I., precizează că aceasta nu a fost audiată în instanță, ci doar i s-a luat tatălui acesteia o declarație, astfel că instanța nu a putut să perceapă în concret de la martoră care a fost contribuția apelantului-inculpat în comiterea infracțiunii.

Apreciază că dubiul existent trebuie să profite apelantului-inculpat care are familie, are 2 copii minori și este singurul întreținător al familiei sale.

Concluzionând, apreciază că instanța de apel poate reduce cuantumul pedepsei și dispune executarea pedepsei în condițiile art. 91 C.pen., sens în care solicită a se avea în vedere că prima instanță a dispus pentru intimatul-inculpat B. C. o soluție de condamnare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Apărătorul apelantului-inculpat P. A. M., având cuvântul, arată că s-a formulat apel împotriva sentinței penale nr. 346 din data de 04.05.2015, pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr._, prin care s-a aplicat apelantului-inculpat o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare.

Solicită, în baza art. 420 pct. 2 lit. a C.pr.pen., admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond și, rejudecând, să se rețină dispozițiile art. 396 alin. 10 C.pr.pen., cu consecința reducerii cu 1/3 a limitelor pedepsei închisorii.

În baza art. 75 alin. 2 lit. b C.pen., solicită să se rețină că apelantul-inculpat nu este cunoscut cu antecedente penale.

De asemenea, în baza art. 76 alin. 1 și 3 C.pen., solicită reducerea din nou a limitelor de pedeapsă cu 1/3, iar ca modalitate de executare a pedepsei, solicită suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, potrivit art. 91 C.pen., avându-se în vedere că anterior apelantul-inculpat nu a mai fost condamnat.

Precizează că apelantul-inculpat își dă acordul pentru a presta muncă în folosul comunității.

Solicită a se avea în vedere că apelantul-inculpat nu s-a sustras de la cercetări, de la urmărirea penală, nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului și, mai mult decât atât, în fața instanței de control judiciar acesta a recunoscut comiterea faptelor așa cum au fost reținute în rechizitoriu.

În raport de toate considerentele invocate, solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond și, rejudecând, să se dispună reducerea cuantumului pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare către un cuantum în raport de care să se poată dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Depune la dosar motivele de apel, formulate în scris.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelurilor formulate de apelanții-inculpați C. G. și P. A. M., ca fiind nefondate.

În ceea ce privește apelul declarat de apelantul-inculpat C. G., precizează că, în esență, acesta solicită schimbarea încadrării juridice a faptelor, din infracțiunea prevăzută de art. 213 alin. 1, 2 și 3 C.pen. în infracțiunea prevăzută de art. 213 alin. 1 și 2 C.pen.

În raport de materialul probatoriu administrat în cauză, de infracțiunile reținute în sarcina acestuia, respectiv determinare, înlesnire și transport în vederea practicării prostituției, au fost comise și în dauna martorei minore N. I. I..

Solicită a se avea în vedere materialul probatoriu existent la dosarul cauzei, cu referire la situația de fapt, respectiv declarațiile martorilor și procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate, aspecte în raport de care apreciază situația de fapt ca fiind pe deplin dovedită.

Concluzionând, apreciază apelul declarat de apelantul-inculpat, ca fiind nefondat, și solicită a fi respins ca atare.

În ceea ce privește apelul declarat de apelantul-inculpat P. A. M., apreciază că nu se poate face aplicarea prevederilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen., deoarece recunoașterea faptei a intervenit în fața instanței de apel, iar în cauză s-au administrat probatorii în instanța de fond.

Apreciază că și în privința acestui inculpat pedeapsa a fost corect individualizată și nu se impune reducerea cuantumului pedepsei, astfel că solicită respingerea apelului, ca fiind nefondat, și menținerea soluției instanței de fond, ca fiind legală și temeinică.

Apelantul-inculpat C. G., având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său și solicită a se avea în vedere că el era doar un simplu șofer.

Apelantul-inculpat P. A. M., având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său și solicită reducerea cuantumului pedepsei, deoarece a recunoscut comiterea faptei.

Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Deliberând asupra apelurilor penale de față, constată următoarele :

Sentința penală apelată

Prin sentința penală nr. 346/04.05.2015, pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:

În baza art. 396 alin. 1 și 2 C.pr.pen. rap. la art. 213 alin.1, 2 și 3 C.pen. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen., a fost condamnat inculpatul C. G. la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare.

S-a dispus executarea pedepsei prin privare de libertate.

În baza art. 72 alin. 1 C.pen., s-a dedus din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatului perioada arestării preventive din data de 11.12.2014 până la zi.

În baza art. 399 alin. 1 C.pr.pen., s-a menținut măsura arestului preventiv față de inculpat.

În baza art. 67 alin. 1 C.pen., s-au interzis inculpatului, pe o perioadă de 5 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 65 C.pen., s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen.

În baza art. 396 alin. 1 și 2 C.pr.pen. rap. la art. 213 alin. 1, 2 și 3 C.pen. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen., a fost condamnat inculpatul P. A. M. la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare.

S-a dispus executarea pedepsei prin privare de libertate.

În baza art. 72 alin. 1 C.pen., s-a dedus din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatului perioada reținerii și a arestării preventive din data de 14.11.2014 până la zi.

În baza art. 399 alin. 1 C.pr.pen., s-a menținut măsura arestului preventiv față de inculpat.

În baza art. 65 C.pen., s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen.

În baza art. 396 alin. 1 și 2 C.pr.pen. rap. la art. 213 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen., a fost condamnat inculpatul B. C. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 91 C.pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o durată de 4 ani, termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 92 C.pen.

În baza art. 93 alin. 1 C.pen., pe durata termenului de supraveghere, condamnatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere prevăzute la lit. a - d.

În baza art. 93 alin. 2 C.pen., s-a impus condamnatului să respecte obligația de a nu părăsi teritoriul României, fără acordul instanței.

În baza art. 93 alin. 3 și 4 C.pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 120 de zile, în cadrul Primăriei Comunei Perieți sau Școlile și grădinițele din satele arondate.

În temeiul art. 404 alin. 2 C.pr.pen., s-a pus în vedere inculpatului art. 96 C.pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării și executarea pedepsei.

În baza art. 67 alin. 1 C.pen., s-au interzis inculpatului, pe o perioadă de 2 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 65 C.pen., s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen.

În baza art. 72 alin. 1 C.pen., s-a dedus din durata pedepsei închisorii aplicate inculpatului perioada reținerii de 24 de ore din data de 13.11.2014.

În baza art. 274 alin. 1 și 2 C.pr.pen., au fost obligați inculpații C. G. și P. A. M. la plata sumei de 5.000 de lei pentru fiecare dintre aceștia, respectiv pe inculpatul B. C. la plata sumei de 3.000 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat; suma de 600 de lei, reprezentând onorariul avocaților desemnați din oficiu pentru inculpații P. A. M. și B. C., câte 300 de lei pentru fiecare dintre aceștia, urmând a fi avansată din fondurile Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Ialomița.

În motivarea în fapt și în drept a sentinței penale apelate, Judecătoria a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 2146/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților: C. G., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prevăzută de art. 213 alin. 1, 2 și 3 C.pen., cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen.; P. A. M., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prevăzută de art. 213 alin. 1, 2 și C.pen., cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen.; B. C., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prevăzută de art. 213 alin. 1 C.pen., cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen.

În actul de sesizare s-a reținut că, în fapt, martorele B. V., B. D. V., D. A. M., N. I. I. și G. A. M. practică prostituția, această activitate fiind coordonată și supravegheată îndeaproape de inculpații C. G. și P. A. M., sumele de bani obținute în urma acestor activități fiindu-le înmânate celor doi.

De asemenea, inculpații C. G. și P. A. M. erau solicitați telefonic de inculpatul B. C. să ducă fete pentru a întreține raporturi sexuale contra cost cu cetățenii italieni, cazați în Casa de Vânătoare din localitatea Fundata. În schimbul fiecărui raport sexual, fetele primeau suma de 50 de euro, din care 10 euro erau opriți de inculpatul B. C., iar restul le erau luați de ceilalți doi inculpați.

Totodată, fetelor le erau date de către cei trei inculpați numere de telefon ale clienților, pe care acestea îi contactau telefonic și stabileau locurile de desfășurare a raporturilor sexuale.

Atunci când fetele nu luau legătura telefonic cu clienții, acestea erau transportate de cei doi, pe marginea carosabilului, în diferite locuri, respectiv parcare restaurant Malu, DN 21 la limita cu județul Călărași, unde erau supravegheate de aceștia pe perioada cât ele urcau în diferite autovehicule ale conducătorilor auto, pentru întreținerea de raporturi sexuale contra cost, sumele percepute fiind stabilite de inculpați.

În repetate rânduri, anterior intrării în discuție cu clienții - conducători auto, fetele erau apelate telefonic de inculpați, care rămâneau conectați telefonic cu acestea, pentru a auzi discuțiile purtate referitoare la prețul stabilit, pentru a le confirma apoi prin SMS fetelor că ei sunt de acord cu suma stabilită.

De asemenea, inculpatul P. A. M., în faza inițială a activității de proxenetism, a constrâns-o să se prostitueze, în favoarea sa, pe martora N. M. F., pe care o ducea pe șoseaua de centură a municipiului Slobozia și o supraveghea de pe o bancă din parcul din imediata apropiere.

Analizând ansamblul materialului probator administrat pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul C. G., deși inițial, în faza de urmărire penală, nu a formulat declarații, fiind audiat în fața instanței, a recunoscut faptele reținute față de el în rechizitoriu, cu mențiunea că nu le-a determinat și nu a obținut foloase patrimoniale din practicarea prostituției de către martorele D. A. M. și G. A. M.. A menționat că martorele B. V., B. D. V. și N. I. practicau prostituția, el transportându-le în diferite locuri, împreună cu inculpatul P. A., și obținând în schimbul acestor servicii sume între 40 și 50 de lei.

Inculpatul P. A., audiat în faza de urmărire penală, a recunoscut că martorele sus-menționate s-au prostituat în favoarea sa și a celorlalți doi inculpați, recunoscând, de asemenea, și modul în care aceștia le supravegheau și încasau sumele de bani obținute în acel mod de martore. Inculpatul a negat cunoașterea vârstei martorei D. A. M., care la acel moment era minoră, însă a cunoscut că martora N. I. I. era minoră. Fiind audiat de instanță, de asemenea, acesta a recunoscut faptele reținute în rechizitoriu în sarcina sa, însă nu și-a însușit acuzațiile referitoare la martorele D. A. M. și G. A. M.. Acesta a mai declarat că le proteja pe martorele B. D. V. și N. M. F. în timp ce practicau prostituția, primind de la acestea sume de bani de aproximativ 150 de lei pe zi. Cu privire la inculpatul C. G., a declarat că acesta era doar șofer, transportându-l cu autoturismul unde îi era solicitat.

Declarațiile inculpatului B. C., date atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, se coroborează cu cele ale inculpatului P. A. M., acesta recunoscând modul în care ținea legătura atât cu inculpatul P. A., cât și cu martora B. V., cum le solicita acestora să aducă fete pentru prostituție cetățenilor italieni cazați în Casa de vânătoare din localitatea Fundata, cum le introducea la aceștia, precum și cum anume erau împărțiți banii obținuți de martore.

În cursul cercetării judecătorești a fost audiată martora B. V., aceasta declarând că a practicat prostituția în localitățile Fundata, Malu și Călărași, fiind îndemnată de inculpatul C. G.. Aceasta a mai precizat și faptul că inculpatul P. A. îl însoțea de fiecare dată pe inculpatul C. G., iar aceștia o transportau în locurile în care ea se prostitua. Astfel de activități desfășurau și martorele B. V., G. A. M. și o altă fată poreclită T. (identificată ca fiind martora D. A. M.), despre care cunoștea că ofereau în totalitate sumele obținute din practicarea prostituției inculpaților C. G. și P. A. M..Martora a mai făcut precizări și cu privire la activitatea inculpatului B. C., despre care a declarat că acesta lua legătura telefonic cu inculpații C. G. și P. A. M. cărora le comunica dacă „are clienți”, urmând ca aceasta să fie transportată de inculpați, în caz afirmativ, la popasul din localitatea Fundata, pentru a întreține relații sexuale cu persoane cazate la acest stabiliment.

Martora B. V. D. a declarat că a avut o relație de prietenie cu inculpatul P. A. M. care a îndemnat-o și a amenințat-o obligând-o să practice prostituția. Aceasta a mai declarat că a practicat prostituția „la stradă”, fiind supravegheată de inculpații C. G. și P. A. M., iar sumele de bani obținute în acest mod le oferea în totalitate inculpatului P. A. M..Martora a mai menționat că a fost agresată de mai multe ori de către inculpatul P. A. M., într-una dintre dăți pentru motivul că voia să plece acasă. În urma acestor certuri, martora a continuat să se prostitueze, oferind jumătate din sumele astfel obținute inculpatului C. G.. Totodată, martora a mai arătat că era dusă de inculpații C. G. și

P. A. M., împreună cu martora B. V., la un hotel din localitatea Fundata, unde se prostitua cu cetățeni italieni contra unei sume de 50 de euro, 10 euro din această sumă revenind inculpatului B. C. care îi găsea pe acești clienți.

Martora G. A. M. a declarat că a fost dusă de către inculpatul C. G. o singură dată pentru a practica prostituția în localitatea Malu, sumele de bani obținute în acest fel fiind oferite în totalitate acestuia.

Tot în cursul cercetării judecătorești a fost audiată și martora D. A. M. care a declarat că era dusă în parcarea popasului din localitatea Malu de către inculpații C. G. și P. A. M., unde practica prostituția, însă nu le oferea acestora nicio sumă de bani. Referitor la inculpatul B. C., martora a declarat că a auzit de acesta din discuțiile avute cu inculpatul P. A. M., însă nu îl cunoaște pe acesta, deși a mers la cabana din localitatea Fundata, împreună cu inculpații C. G. și P. A. M., însă nu a avut niciun client.

Tot în cursul cercetării judecătorești, inculpatul C. G. a solicitat audierea a doi martori, respectiv V. E. A. și M. A., cerere admisă de către instanță; din declarațiile acestor martori nu au rezultat însă aspecte relevante cu privire la activitățile infracționale pentru care au fost trimiși în judecată cei trei inculpați.

Totodată, având în vedere imposibilitatea audierii martorului N. I. de către instanță, s-a dat citire declarației acestuia, fiind avută în vedere în ansamblul probelor administrate în cauză; astfel, acesta a declarat, în esență, că fiica sa, N. I. I., l-a cunoscut, la vârsta de 16 ani, pe inculpatul C. G. care a determinat-o să se prostitueze atât pe raza municipiului Slobozia, cât și în străinătate.

Declarațiile martorilor audiați în cauză se coroborează cu aspectele care rezultă din conținutul convorbirilor între inculpați și martori, interceptate în baza autorizațiilor emise de judecătorul de drepturi și libertăți.

Astfel, din analiza probelor administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, prima instanță a reținut că inculpații C. G. și P. A. M. au determinat, înlesnit și obținut foloase materiale din practicarea prostituției de către martorele B. V., B. D. V., D. A. M., N. I. I. și G. A. M..

Prima instanță a mai reținut că martora N. I. I., în perioada în care a fost determinată să practice prostituția de către inculpații C. G. și P. A. M., avea vârsta mai mică de 18 ani.

Martorele erau transportate de cei doi inculpați pe marginea carosabilului, în diferite locuri, respectiv parcare restaurant Malu, DN 21 la limita cu județul Călărași, unde erau supravegheate de aceștia pe perioada cât ele urcau în diferite autovehicule ale conducătorilor auto, pentru întreținerea de raporturi sexuale contra cost, sumele percepute fiind stabilite de inculpați.

În repetate rânduri, anterior intrării în discuție cu clienții, fetele erau apelate telefonic de inculpați, care rămâneau conectați telefonic cu acestea, pentru a auzi discuțiile purtate referitoare la prețul stabilit, pentru a le confirma apoi prin SMS fetelor că ei sunt de acord cu suma stabilită.

De asemenea, cei doi inculpați erau solicitați telefonic de inculpatul B. C. să ducă fete pentru a întreține raporturi sexuale contra cost cu cetățenii italieni, cazați în localitatea Fundata. În schimbul fiecărui raport sexual, fetele primeau suma de 50 de euro, din care 10 euro erau opriți de inculpatul B. C., iar restul le erau luați de ceilalți doi. Totodată, fetelor le erau date de către cei trei inculpați numere de telefon ale clienților, pe care acestea îi contactau telefonic și stabileau locurile de desfășurare a raporturilor sexuale.

Situația de fapt mai sus menționată se susține cu următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpaților C. G., P. A. M. și B. C.; declarațiile martorilor B. V., B. D. V., D. A. M., G. A. M. și N. I.; procesul-verbal de relatare telefonică N. I. I.; procesele-verbale de redare a convorbirilor și comunicațiilor telefonice interceptate și înregistrate; procesele-verbale de percheziție domiciliară la domiciliile inculpaților P. A. M. și B. C..

În consecință, prima instanță a apreciat că inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina acestora prin rechizitoriul cu care a fost sesizată instanța, vinovăție dovedită dincolo de orice dubiu rezonabil cu privire la aceasta.

În drept, faptele inculpaților C. G. și P. A. M. constituie infracțiunile de proxenetism în formă continuată, prevăzută de art. 213 alin. 1, 2 și 3 C.pen. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen.

Fapta inculpatului B. C. constituie infracțiunea de proxenetism în formă continuată, prevăzută de art. 213 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen.

Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii, s-a reținut că existența elementului material, respectiv tragerea de foloase patrimoniale în urma practicării prostituției, rezultă din probele administrate pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești. Totodată, s-a adus o atingere suficient de gravă valorilor sociale apărate de legea penală, respectiv cele referitoare la bunele moravuri din cadrul relațiilor de conviețuire socială și de asigurare licită a mijloacelor de existență. De asemenea, subzistă legătura de cauzalitate dintre fapta comisă și urmarea socialmente periculoasă produsă de către inculpați. În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii, s-a reținut că inculpații au săvârșit fapta cu intenția directă definită în cadrul art. 16 alin. 3 lit. a C.pen.

La individualizarea cuantumului pedepsei prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 74 C.pen. Astfel, ținând cont că faptele inculpaților prezintă pericol social ridicat, în special cu privire la inculpații C. G. și P. A. M. care au determinat o persoană minoră să practice prostituția, prima instanță a apreciat că se impune aplicarea unor pedepse cu închisoarea, la individualizarea cărora a avut în vedere circumstanțele concrete de săvârșire a faptelor. Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, față de pericolul social ridicat și al antecedentelor penale, chiar dacă acestea nu atrag starea de recidivă, prima instanță a apreciat că se impune ca pedeapsa aplicată să fie executată efectiv, în regim de detenție, de către inculpații C. G. și P. A. M..

Împotriva acestei sentințe penale, în data de 06.05.2015, în termenul legal de 10 zile de la comunicarea minutei sentinței, inculpații C. G. și P. A. M. au declarat apeluri pe care le-au motivat atât oral, cât și în scris, prin apărătorii desemnați din oficiu (motivele de apel aflate la filele 27-29 din prezentul dosar).

Apelurile au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală în data de 23.06.2015 sub nr. unic de dosar_ (nr. în format vechi 2311/2015).

Motivele de apel

Inculpatul C. G. a precizat că sentința penală apelată este nelegală și netemeinică, sub aspectul individualizării cuantumului și a modalității de executare a pedepsei.

În motivarea în fapt a apelului, inculpatul a menționat că martorele audiate în faza de urmărire penală și-au schimbat declarațiile în fața instanței de judecată. A mai precizat că nu a obligat-o pe niciuna dintre martore să practice prostituția în folosul său, sub amenințări sau alte forme de intimidare, ci a fost pentru ele un simplu șofer, astfel că nu a profitat de ele sau de câștigul lor. A mai arătat că recunoaște cele prezentate în rechizitoriu referitor la convorbirile telefonice, acestea fiind legate de dorința inculpatului P. A. M. de a avea „putere” asupra martorelor, pentru a nu le pierde pe acestea. A mai menționat că este familist, are doi copii minori și este singurul întreținător al familiei sale.

În consecință, inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și pe fond, rejudecând, reducerea cuantumului pedepsei aplicate de către prima instanță și dispunerea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei ce va fi aplicată de către instanța de control judiciar, sens în care a solicitat a se avea în vedere că prima instanță a dispus pentru intimatul-inculpat B. C. o soluție de condamnare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei

În drept, inculpatul a invocat prevederile art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen.

Inculpatul P. A. M. a precizat că sentința penală apelată este nelegală și netemeinică, sub aspectul individualizării cuantumului și a modalității de executare a pedepsei.

În motivarea în fapt a apelului, inculpatul a menționat că nu este cunoscut cu antecedente penale, iar cuantumul beneficiilor materiale obținute de pe urma săvârșirii infracțiunii era redus. A mai precizat că și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, iar aplicarea pedepsei este suficientă chiar și fără executarea acesteia în regim de detenție. A mai solicitat să se aibă în vedere că nu s-a sustras urmăririi penale și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului.

În consecință, inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și pe fond, rejudecând reducerea cuantumului pedepsei aplicate de către prima instanță, cu reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 75 alin. 1 lit. b și art. 76 alin. 1 și 3 C.pen. și dispunerea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei ce va fi aplicată de către instanța de control judiciar.

În drept, inculpatul a invocat prevederile art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen.

Curtea, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, atât prin prisma motivelor invocate de către apelanții-inculpați, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit dispozițiilor art. 417 alin. 2 C.pr.pen. și art. 420 alin. 10 C.pr.pen., apreciază că apelurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Situația de fapt

Referitor la situația de fapt, Curtea constată că a fost descrisă în mod amplu în considerentele sentinței penale apelate, prin raportare la ansamblul probatoriu administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în mod nemijlocit, în faza de cercetare judecătorească în primă instanță.

Totodată, Curtea, efectuând propriul examen analitic asupra situației de fapt, prin raportare la ansamblul mijloacelor de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de cercetare judecătorească în primă instanță, constată că situația de fapt a fost în mod corect reținută și descrisă de către prima instanță, motiv pentru care își însușește pe deplin argumentele expuse, deopotrivă în fapt și în drept de către prima instanță, apreciind, așadar, că mijloacele de probă administrate dovedesc, dincolo de orice dubiu rezonabil, împrejurarea că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost cercetați.

În perioada martie - octombrie 2014, inculpații C. G. și P. A. M. au determinat și înlesnit practicarea prostituției, prin constrângere, de către martorele B. V., B. D. V., D. A. M., G. A. M. și N. I. I., cunoscând că aceasta din urmă nu împlinise vârsta de 18 ani, și au obținut foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției de către martore.

În perioada martie - octombrie 2014, inculpatul B. C. a înlesnit practicarea prostituției de către martorele B. V., B. D. V., și D. A. M. și a obținut foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției de către martore.

Mijloacele de probă

1. Mijloacele de probă administrate în timpul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească în primă instanță

Curtea reține că în această fază procesuală au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarațiile martorelor B. V., B. D. V., D. A. M., G. A. M. și N. I.; procesul-verbal de relatare telefonică privind-o pe N. I. I.; procesele-verbale de redare a convorbirilor și comunicațiilor telefonice interceptate și înregistrate; procesele-verbale de percheziție domiciliară la domiciliile inculpaților P. A. M. și B. C., mijloace de probă ce se coroborează parțial cu depozițiile date de apelanții-inculpați.

2. Mijloacele de probă administrate în cursul judecării cauzei de către instanța de apel

Din acest punct de vedere, Curtea constată că în cursul judecării cauzei în calea de atac a apelului nu s-a solicitat administrarea vreunui mijloc de probă.

Analiza situației de fapt prin raportare la ansamblul probatoriu administrat în cauză atât în timpul urmăririi penale, cât și în faza de cercetare judecătorească în primă instanță

Astfel, având în vedere împrejurarea potrivit căreia, în conformitate cu dispozițiile art. 417 C.pr.pen., instanța de control judiciar este a doua instanță care soluționează calea de atac a apelului al cărui efect devolutiv este integral atât în fapt, cât și în drept, Curtea va expune în cele ce succed propriul examen analitic efectuat cu privire la situația de fapt care susține, în totalitate, existența infracțiunii pentru care prima instanță de fond a pronunțat o soluție de condamnare a celor 2 inculpați, pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, în mod evident, cu participații diferite pentru fiecare inculpat, sub aspectul elementelor constitutive ale acestei infracțiuni.

Fiind audiată atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de cercetare judecătorească în primă instanță, martora B. V. a precizat, în esență, că, în anul 2014 i-a cunoscut pe inculpații C. G. și P. A. M., pentru care a practicat prostituția în diverse locuri pe raza județului Ialomița, împreună cu martora G. A. M.. În timpul cât ele urcau în TIR-uri, cei doi inculpați le supravegheau din mașina cu care veneau. În parcarea de la Popasu Malu martora a mers de mai multe ori și cu alte fete, fiind aduse în acel loc de către cei doi inculpați. Printre fetele care practicau prostituția pentru acești doi inculpați, martora le-a menționat pe martorele B. D. V., D. A. M., N. I. I. și G. A. M.. Martora a mai declarat că, din banii pe care ea și celelalte fete le obțineau, le dădeau celor doi inculpați jumătate sau chiar întreaga sumă. Martora a mai precizat că cei doi inculpați le supravegheau pe ea și pe celelalte fete îndeaproape din parcare. Totodată, inculpații le-au mai dus pe fete și la Călărași, precum și la Fundata, unde fetele au întreținut relații sexuale inclusiv cu cetățeni italieni, obținând sume de bani cuprinse între 100 de lei și 50 de euro.

Aspectele referitoare la practicarea prostituției de către martore pentru cei doi inculpați sunt confirmate și de către martora G. A. M., aceasta relatând desfășurarea evenimentelor întocmai ca și martora B. V..

Astfel, fiind audiată atât în timpul urmăririi penale, cât și în faza de cercetare judecătorească în primă instanță, martora G. A. M. a relatat, în esență, că a practicat prostituția la șosea pentru inculpații C. G. și P. A. M., împreună cu martorele B. V. și N. I. I..

Martora a mai relatat că a fost amenințată de către inculpatul C. G., în sensul că va lua bătaie de la el dacă nu se prostituează, inculpatul spunându-i martorei ca pentru fiecare raport sexual întreținut să ceară suma de 50 de lei. În timp ce martora făcea sex cu clienții, cei doi inculpați le supravegheau pe ea și pe fete, din apropiere, stând în mașină, pentru ca ele să nu îi păcălească cu banii și, de asemenea, să le protejeze. Banii obținuți erau remiși celor doi inculpați. Martora a mai precizat că a acceptat să practice prostituția pentru cei doi inculpați de frica inculpatului C. G., deoarece o dată o bătuse cu pumnii.

Totodată, Curtea mai constată că aspectele de fapt anterior menționate au fost confirmate și de către martora D. A. M., aceasta relatând desfășurarea evenimentelor întocmai ca și martorele B. V. și G. A. M..

Așadar, fiind audiată în timpul urmăririi penale, martora D. A. M. a declarat, în esență, că a practicat prostituția pentru inculpații C. G. și P. A. M., împreună cu martorele B. D. V. și B. V., tariful fiind de 50 de lei pentru fiecare raport sexual. Martora a mai relatat că a văzut cum inculpatul P. A. M. a bătut-o pe martora B. D. V., întrucât aceasta vroia să se prostitueze pentru niște cetățeni de etnie romă din Călărași. De asemenea, martora a mai precizat că cei doi inculpați erau sunați la telefon de inculpatul B. C. care cunoștea cetățeni italieni, tariful fiind de 50 de euro, din care 20 de euro pentru fiecare client de la fiecare fată trebuia să îi fie dați inculpatului B. C., iar restul de bani era luat de ceilalți doi inculpați.

Fiind audiată în faza de cercetare judecătorească, martora D. A. M. și-a schimbat, în parte, declarația, precizând, în esență, că nu își mai menține declarația pe care a dat-o în cursul urmăririi penale cu privire la faptul că le-ar fi oferit celor doi inculpați sumele de bani obținute în urma practicării prostituției, relatând că nu le-a oferit nicio sumă de bani.

Având în vedere că pentru schimbarea declarației de către martora D. A. M. în sensul anterior precizat aceasta nu a oferit nicio explicație plauzibilă, Curtea înlătură această parte a declarației, ca fiind neveridică și, în același timp, nesusținută de ansamblul probatoriu al cauzei.

Așadar, având în vedere că depozițiile date de un martor în procesul penal sunt divizibile, Curtea reține din depozițiile martorei D. A. M. numai aspectele concordante cu probatoriul cauzei.

Aspectele referitoare la practicarea prostituției de către martore pentru cei doi inculpați sunt confirmate și de către martora B. D. V., aceasta relatând desfășurarea evenimentelor întocmai ca și martorele B. V., G. A. M. și D. A. M..

Astfel, fiind audiată atât în timpul urmăririi penale, cât și în faza de cercetare judecătorească în primă instanță, martora B. D. V. a relatat, în esență, că a practicat prostituția pentru inculpații C. G. și P. A. M., împreună cu martorele D. A. M., N. I. M. (care a împlinit vârsta de 18 ani în data de 04.09.2014), B. V. și G. A. M.. Martora a mai relatat că, de fiecare dată după ce întreținea raporturile sexuale, fiecare fată care practica prostituția le dădea banii celor doi inculpați. Media banilor pe care martora îi obținea zilnic din prostituție era de aproximativ 400 de lei.

Aspectul referitor la minoritatea martorei N. I. I. este confirmat și de către martorul N. I., tată martorei, care, fiind audiat în timpul urmăririi penale, a relatat, în esență, că fiica lui s-a prostituat, încă din timpul minoratului, pentru inculpatul C. G..

Având în vedere că, în raport de înscrisurile depuse la dosar, a rezultat imposibilitatea administrării probei cu depoziția martorului N. I. în cursul judecării cauzei în primă instanță, s-au aplicat dispozițiile art. 381 alin. 7 C.pr.pen.

De asemenea, Curtea apreciază că nu se impune o prezentare în detaliu a conținutului convorbirilor purtate telefonic de inculpați între ei și cu martorele audiate în cauză, având în vedere că acestea confirmă pe deplin aspectele relatate de către martore, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate neconținând aspecte contradictorii de natură a determina o eventuală prezentare separată a acestora.

Prin urmare, Curtea constată că din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice coroborate cu depozițiile martorelor audiate în cauză a fost dovedită, dincolo de orice dubiu rezonabil, săvârșirea de către cei doi apelanți-inculpați a infracțiunii de proxenetism, deopotrivă, în formă agravantă și în formă continuată.

Referitor la declarațiile date - în timpul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești în primă instanță - de către cei 2 inculpați, în cuprinsul cărora aceștia au adoptat o atitudine procesuală oscilantă, Curtea înlătură din ansamblul probatoriu al cauzei expunerile de fapt care sunt contradictorii, ca fiind neveridice, întrucât nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă administrat, ci reprezintă manifestarea firească a exercitării dreptului la apărare de către fiecare dintre inculpați.

Totodată, Curtea constată că cei 2 inculpați nu au putut demonstra lipsa de temeinicie a ansamblului mijloacelor de probă care a fundamentat soluția de condamnare a acestora.

Prin urmare, având în vedere că anumite aspecte din relatările expuse de către inculpați în cuprinsul declarațiilor date în cauză nu sunt de natură a le susține, în niciun mod și pentru niciun argument, nevinovăția, Curtea apreciază că, în calea de atac a apelului, nu se impune reiterarea conținutului acestor declarații, de altfel, prima instanță prezentând, în cuprinsul considerentelor sentinței penale apelate, aspectele pe care le-a considerat relevante pentru pronunțarea sentinței.

În consecință, având în vedere că situația de fapt reținută atât în rechizitoriu, cât și în considerentele sentinței penale apelate este confirmată în mod fidel prin ansamblul probatoriu administrat în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești în primă instanță, cu excepția anumitor relatări din depoziția dată în faza de cercetare judecătorească în primă instanță de către martora D. A. M., Curtea constată că în mod corect a pronunțat prima instanță soluția de condamnare a celor 2 inculpați, pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost cercetați.

În acest context, Curtea constată că în cauză soluția de condamnare a celor 2 inculpați, pronunțată de către prima instanță, a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în materie, având la bază art. 103 alin. 1 și alin. 2 teza I C.pr.pen. care prevede principiul liberei aprecieri a probelor, cu arătarea motivelor de fapt și de drept, de către instanțe a tuturor mijloacelor de probă evaluate atât în mod unitar, cât și global, cu respectarea dispozițiilor art. 103 alin. 2 teza a II-a C.pr.pen., potrivit cărora condamnarea se dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.

În drept

Curtea constată că faptele reținute în sarcina inculpaților C. G. și P. A. M. întrunesc, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism, deopotrivă, în formă agravantă și în formă continuată, prevăzută de art. 213 alin. 1, 2 și 3 C.pen., cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen. motiv pentru care își însușește pe deplin argumentele, deopotrivă de fapt și de drept, expuse de Judecătorie în analizarea acestor aspecte.

În același timp, efectuând propriul demers analitic, în cele ce urmează, Curtea va analiza întrunirea elementelor constitutive, sub aspectele lor relevante, atât din punct de vedere al laturii obiective, cât și al celei subiective, ale infracțiunii respective.

Astfel, sub aspectul laturii obiectivea infracțiunii, Curtea constată că elementul materialconstă în acțiunile (modalități normative alternative) de determinarea, înlesnirea și obținerea a diferite sume de bani de pe urma practicării prostituției, în sensul art. 213 alin. 4 C.pen., de către martorele B. V., G. A. M., D. A. M., B. V. D. și N. I. I..

Urmarea imediatăa infracțiunii constă în periclitarea relațiilor de conviețuire socială care presupun procurarea mijloacelor materiale de existență prin muncă, în condiții de respect față de regulile de morală și de asigurare a demnității umane.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată este dovedită cu certitudine de întreg materialul probatoriu administrat în cauză, în sensul că rezultă ex re, din însăși materialitatea faptei.

Având în vedere că inculpații au comis faptele prin constrângerea martorelor, în sensul exercitării de acte de violență fizică și amenințări asupra acestora în situațiile în care martorele refuzau să se mai prostitueze, cunoscând, totodată, că una dintre martore, respectiv N. I. I., era minoră, Curtea constată că elementul material al laturii obiective a infracțiunii a fost realizat în forma agravantă prevăzută de art. 213 alin. 2 și 3 C.pen. - prin constrângere și, respectiv, față de un minor.

De asemenea, forma continuată a infracțiunii, prevăzută de art. 35 alin. 1 C.pen. rap. la art. 36 alin. 1 C.pen., este reținută ca urmare a faptului că inculpații, în baza aceleiași rezoluții infracționale și într-un interval îndelungat de timp, au realizat mai multe acțiuni ce constituie fiecare în parte elementul material al laturii obiective a aceleiași infracțiuni de proxenetism.

Sub aspectul laturii subiective, Curtea constată că inculpații au săvârșit infracțiunea cu vinovăție sub forma intenției directe, prevăzută de art. 16 alin. 3 lit. a C.pen., întrucât au prevăzut rezultatul faptelor comise, pe care l-au urmărit.

Individualizarea cuantumului și a modalității de executare a pedepselor aplicate apelanților-inculpați de către prima instanță

Din acest punct de vedere, Curtea constată, având în vedere circumstanțele reale de săvârșire a faptei, că cei doi inculpați au săvârșit acțiunile într-o perioadă relativ îndelungată de timp, de aproximativ 8 luni, prin constrângerea fizică și amenințarea mai multor persoane de sex feminin, printre care se afla și o minoră, în vederea practicării de către acestea de relații sexuale, de pe urma cărora inculpații obțineau diferite sume de bani.

În contextul factual anterior prezentat, Curtea apreciază că inculpații au dat dovadă de un grad deosebit de ridicat de pericol social concret, reliefat mai ales prin aceea că au exercitat acte de constrângere fizică și amenințări față de martore.

Totodată, referitor la circumstanțele personale ale inculpaților, din fișa de cazier judiciar a inculpatului C. G. (aflată la fila 120 din dosarul nr._ al Judecătoriei Slobozia), Curtea reține că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, iar din fișa de cazier judiciar a inculpatului P. A. M. (aflată la filele 118-119 din dosarul nr._ al Judecătoriei Slobozia) rezultă că în perioada 2010 - 2012 P. de pe lângă Judecătoria Slobozia și P. de pe lângă Judecătoria B. i-au aplicat acestuia 5 sancțiuni administrative, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat și amenințare prevăzute de art. 209 și art. 193 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal.

Totodată, Curtea reține că pe tot parcursul procesului penal inculpații au adoptat o atitudine procesuală oscilantă.

În consecință, având în vedere aspectele de natură, deopotrivă, faptică și criminologică, anterior prezentate, Curtea constată că în cauză nu se impune reținerea vreunei circumstanțe atenuante judiciare dintre cele prevăzute de art. 75 alin. 2 lit. a și b C.pen.

Prin urmare, Curtea apreciază că pedepsele de 5 ani și 6 luni închisoare fiecare, aplicate într-un cuantum orientat spre minimul special prevăzut de lege, de 4 ani și 6 luni închisoare, corespunde, întru-totul, gradului de pericol social concret prezentat de inculpați, fiind avut în vedere ansamblul criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 alin. 1 C.pen.

Referitor la modalitatea de executare a pedepselor, Curtea constată că în cauză nu sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile prevăzute de art. 91 C.pen., în vederea dispunerii suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în sensul că nu este întrunită condiția prevăzută de art. 91 alin. 1 lit. a C.pen. referitoare la cuantumul pedepsei aplicate, în cauză pedepsele aplicate depășind 3 ani închisoare.

În același timp, independent de neîndeplinirea de către niciunul dintre cei doi inculpați a condiției prevăzute de art. 91 alin. 1 lit. a C.pen., Curtea apreciază că, prin executarea pedepselor în regim de detenție de către inculpați, este garantată îndeplinirea scopului pedepsei de prevenție nu atât generală, cât mai ales specială, având în vedere, cu precădere, contextul în care inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost cercetați.

În consecință, Curtea constată că prin executarea pedepselor de câte 5 ani și 6 luni închisoare fiecare în regim de detenție, cuantumul pedepselor fiind stabilit în mod proporțional cu necesitatea garantării scopului pedepsei, se creează c0nvingerea instanței în sensul că inculpații vor conștientiza pe deplin însemnătatea deosebită a valorilor sociale ocrotite de legea penală cărora le-au adus atingere și, totodată, pe care le-au vătămat.

Referitor la solicitarea inculpatului P. A. M. de aplicare, în calea de atac a apelului, a dispozițiilor art. 374 alin. 4 și art. 375 rap. la art. 396 alin. 10 C.pr.pen., Curtea apreciază această cerere ca fiind inadmisibilă, pentru următoarele argumente.

Prin declarația dată la termenul de judecată din data de 10.07.2015, inculpatul P. A. M. a precizat că recunoaște faptele astfel cum acestea au fost reținute în rechizitoriu, astfel că a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii recunoașterii învinuirii, prevăzută de art. 374 alin. 4 rap. la art. 375 C.pr.pen.

Din acest punct de vedere, Curtea constată că la termenul de judecată din data de 04.02.205, prima instanță de fond a respins, ca inadmisibilă, cererea inculpatului P. A. M. de aplicare a prevederilor art. 375 C.pr.pen. rap. la art. 396 alin. 10 C.pr.pen., întrucât, prin declarația dată la acel termen, inculpatul nu a recunoscut în totalitate faptele astfel cum acestea au fost reținute în rechizitoriu.

În acest context, Curtea constată că în mod corect a respins prima instanță de fond cererea inculpatului P. A. M. de judecare a cauzei potrivit procedurii recunoașterii învinuirii, întrucât, prin declarația dată (aflată la filele 94-95 din dosarul nr._ al Judecătoriei Slobozia), inculpatul a precizat că recunoaște faptele reținute în rechizitoriu, însă, cu excepția celor referitoare la martorele D. A. M. și G. A. M..

Din acest punct de vedere, Curtea constată că declarația inculpatului P. A. M., prin care acesta a precizat că recunoaște în totalitate faptele reținute în rechizitoriu, a fost dată în calea de atac a apelului, cu depășirea termenului până la care o astfel de cerere poate fi formulată, potrivit art. 374 alin. 1 și 4 C.pr.pen., respectiv în fața primei instanțe, la primul termen de judecată la care procedura de citare este legal îndeplinită.

Prin urmare, având în vedere că inculpatul P. A. M. a declarat - pentru prima dată - că recunoaște în totalitate faptele astfel cum acestea au fost reținute în rechizitoriu abia în calea de atac a apelului, Curtea constată că cererea sa este inadmisibilă, întrucât a fost depășit termenul prevăzut de lege în acest sens, termen care, în cadrul acestei proceduri, reprezintă o condiție de admisibilitate a cererii asupra căreia instanța se pronunță potrivit art. 375 C.pr.pen.

Pentru aceste considerente, Curtea constată că apelurile formulate de către apelanții-inculpați sunt nefondate, ansamblul criticilor aduse sentinței penale apelate neavând niciun suport probatoriu sau legal.

Analiza celorlalte dispoziții ale sentinței penale apelate

În acest sens, Curtea are în vedere nu numai împrejurarea că prezenta cale de atac a apelului este integral devolutivă atât în fapt, cât și în drept, potrivit art. 417 alin. 2 C.pr.pen., ceea ce impune ca instanța de control judiciar să analizeze toate dispozițiile luate de prima instanță în soluționarea cauzei, dar și faptul că instanța de control judiciar trebuie să respecte prevederile art. 424 alin. 1 C.pr.pen. referitoare, cu precădere, la expunerea temeiurilor de fapt și de drept incidente cu privire la toate aspectele analizate în cauză.

Astfel, Curtea constată că în mod corect a făcut prima instanță aplicarea prevederilor art. 67 alin. 2, art. 68 alin. 1 lit. c C.pen. și art. 65 alin. 1 și 3 C.pen., referitoare la interzicerea, cu titlu de pedeapsă complementară și pedeapsă accesorie, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a și b C.pen.

Pentru toate aceste motive, Curtea apreciază că sentința pronunțată de către Judecătorie este legală și temeinică.

Soluția ce va fi pronunțată de către instanța de control judiciar

În consecință, în raport de ansamblul motivelor de fapt și al temeiurilor de drept expuse pe parcursul prezentelor considerente, Curtea, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., va respinge, ca nefondate, apelurile formulate de apelanții-inculpați C. G. și P. A. M. împotriva sentinței penale nr. 346/04.05.2015, pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr._ .

În temeiul art. 275 alin. 2 și 4 C.pr.pen., va obliga pe fiecare apelant-inculpat la plata sumei de câte 900 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1.440 de lei, reprezentând onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE :

În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge, ca nefondate, apelurile formulate de apelanții-inculpați C. G. și P. A. M. împotriva sentinței penale nr. 346/04.05.2015, pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr._ .

În temeiul art. 275 alin. 2 și 4 C.pr.pen., obligă pe fiecare apelant-inculpat la plata sumei de câte 900 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1.440 de lei, reprezentând onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.07.2015.

Președinte, Judecător,

I. C. C. B.

Grefier,

D. P.

Red. Jud. C.B.

Tehnored. Jud. C.B. / Gref. D.P.

14.07.2015 / 2 ex.

Judecătoria Slobozia

Dosar nr._

Judecător Fond: C. L.

← Întrerupere executare pedeapsă/contestaţie (art.592 NCPP)....		Mandat european de arestare. Sentința nr. 121/2015. Curtea de... →

Proxenetismul (art.213 NCP). Decizia nr. 996/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Proxenetismul (art.213 NCP). Decizia nr. 996/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI