Acord de recunoaştere a vinovăţiei. Art.483 NCPP. Decizia nr. 1134/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1134/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-09-2015 în dosarul nr. 1134/2015
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1134
Ședința publică din data de 17 septembrie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: M. D. G.
JUDECĂTOR: I.-T. C. B.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror C. M..
Pe rol, pronunțarea asupra apelului formulat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței penale nr.698 din data de 13.10.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 3.09.2015 și au fost consemnate în încheierea întocmită la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, în temeiul art.391 alin.1 NCPP, a stabilit data pronunțării la 10.09.2015, și, ulterior, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de astăzi, 17.09.2015, când, în aceeași compunere, a decis astfel:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.698 din data de 13.10.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în baza art. 485 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de P. de pe lângă Judecătoria Sector 1 București cu inculpatul B. L., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „reținere și nevirare a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă”, prev. de art. 6 din Legea nr.241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1968 și art. 5 C.pen din 2009, obiect al cauzei penale nr. 6166/P/2013.
În baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1968 și art. 5 C.pen din 2009, a fost condamnat inculpatul B. L. [fiul lui S. și M., născut la data de 13.06.1956 în localitatea Rosolini, Italia, domiciliat în localitatea Rosolini, via Zuara 5, Italia, cu reședința în orașul Otopeni, ., județ I., posesor al pașaportului Y_ emis de autoritățile din Italia la data de 25.08.2005, CNP_], la pedeapsa închisorii de 1 (un) an și 15 zile, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „reținere și nevirare a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă”.
În baza art. 71 alin. 1 C.pen. din 1968, s-a aplicat inculpatului B. L. pedeapsa accesorie prev. de art.64 alin. 1 lit.a teza a II-a și lit. b C.pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.
În baza art. 81 C.pen. din 1968, executarea pedepsei aplicate de 1 an și 15 zile închisoare a fost suspendată condiționat, stabilind un termen de încercare de 3 ani și 15 zile, calculat în conformitate cu art. 82 C.pen. din 1968.
În baza art. 71 alin. 5 C.pen. din 1968, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
S-au pus în vedere inculpatului B. L. dispozițiile art. 83 din C.pen. din 1968, privind revocarea suspendării condiționate în cazul comiterii în cursul termenului de încercare a unei alte infracțiuni, precum și dispozițiile art. 84 din C.pen. din 1968, privind revocarea suspendării condiționate în cazul neexecutării obligațiilor civile.
În baza art. 486 alin. 2 C.p.p., a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată de către partea civilă Agenția Națională De Administrare Fiscală – Direcția Generală Juridică cu sediul în București, ., sector 5.
În baza art. 485 al.4 rap la art. 398 și la art. 274 al.1 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 7.400 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (din care 5.000 de lei cuantumul expertizei financiar-contabile, conform facturii nr. 485 din 18.06.2014, aflată la fila 208 dosarul de urmărire penală).
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului, fiind învestit cu soluționarea acordului de recunoaștere a vinovăției încheiat la data de 25.08.2014 între procurorul din cadrul parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București și inculpatul B. L., în ceea ce privește reținerea în sarcina acestuia a infracțiunii de „reținere și nevirare a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă” prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1968 și art. 5 C.pen din 2009, a reținut următoarea situație de fapt:
În perioada august 2005 – septembrie 2008, inculpatul B. L., în calitate de administrator la S.C. Lindo Clean S.R.L., la diferite intervale de timp, în dauna aceluiași subiect pasiv, statul român, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, a reținut și nu a vărsat, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadența fiecărei luni, sume reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă, în cuantum de 128.395 lei (echivalentul a 36.676,95 de euro).
Astfel, conform denunțului formulat de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice Sector 1 București și înregistrat la data de 29.04.2013 sub nr. 6166/P/2013 la P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, s-a adus la cunoștința organelor judiciare că S.C. Lindo-Clean S.R.L., CUI_, înregistrează restanțe la bugetul de stat de tipul impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă, fiind astfel indicii de săvârșire a infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
Prin rezoluția din data de 19.09.2013 a organelor de cercetare penală din cadrul Poliției Sectorului 1 – Serviciului de Investigare a Fraudelor, confirmată în aceeași zi de procuror, s-a dispus începerea urmăririi penale față de B. L. și A. V., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p., constând în aceea că, în calitate de administratori ai S.C. Lindo Clean S.R.L. au reținut și nu au virat în 30 de zile de la scadență suma de 294.383 lei, reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă în perioada august 2005-septembrie 2008.
În urma verificărilor efectuate, s-a stabilit că S.C. Lindo-Clean S.R.L. figurează ca fiind înregistrată la Oficiul Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul București sub nr. J40/_/2005, cod unic de înregistrare_, având ca obiect principal de activitate „Activități specializate de curățenie - Cod CAEN 8122”, administrarea societății fiind asigurată de inculpatul B. L. și suspectul A. V..
Din declarațiile celor doi administratori, precum și din declarația martorului N. N. - director economic al S.C. Lindo Clean S.R.L., în perioada 2005-2008 - a rezultat că persoana cu atribuții pe linia reținerii și virării impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă către bugetul consolidat al statului aparținea administratorului – inculpat B. L. (care deținea 98% dintre părțile sociale), activitatea administratorului-suspect A. V. fiind limitată la urmărirea contratelor pe care le derula societatea, fără a reprezenta un factor de decizie în aspectele financiar-contabile ale societății.
La data de 27.11.2008, prin hotărârea Adunării Generale a Asociaților a Asociaților S.C. Lindo Clean S.R.L., toate părțile deținute de asociații B. L. și A. V. au fost cesionate.
În vederea lămuririi cauzei, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile judiciare, expertul concluzionând următoarele:
Obiectiv nr. 1 (f.52, vol. I): - suma totală datorată de către societate pentru perioada august 2005 – septembrie 2008, aferentă impozitelor și contribuțiilor stopate la sursă, este în cuantum de 160.823 lei din care pentru bugetul asigurărilor sociale suma de 110.578 de lei, în timp ce pentru bugetul de stat suma de 50.245 lei;
Obiectiv nr. 2 (f.55, vol. I) – în perioada cercetată, respectiv august 2005-septembrie 2008 impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă care nu au fost plătite în termenul de 30 de zile de la scadență sunt în sumă de 128.395 lei (echivalentul a 36.676,95 de euro), din care contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați – 44.615 lei, contribuția individuală de asigurări pentru șomaj - 3.666 lei, contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați - 32.602 lei și impozit pe veniturile din salarii - 47.512 lei.
S-a reținut de asemenea că, în aceeași perioadă, singurele sumele virate către bugetul consolidat al statului se ridică la suma de 37.938 lei, astfel că la ultimul termen scadent al perioadei analizate prejudiciul rămas neacoperit se ridica la suma de 122.885 lei (f. 55, 88-92, vol. I).
Ulterior perioadei cercetate, respectiv în luna noiembrie 2013, conform fișei sintetice ANAF, a mai fost achitată la bugetul consolidat al statului suma de 3.000 de lei, în luna octombrie a aceluiași an suma de 1.000 de lei conform OP nr. 1/16.10.2013.
Obiectiv nr. III (f.56, vol.I) – În urma analizei extraselor de cont, expertul contabil a concluzionat că, în perioada cercetată, societatea comercială a avut încasări în sumă de 1.535.952,24 de lei (din care 1.513.457,24 de lei provin din încasări clienți) și a efectuat plăți în sumă de 1.406.444,61 lei din care 825.560, 54 lei plăți către furnizori, 484.903 lei ridicări numerar (sumă în legătură cu care, în absența registrului de casă, nu s-a putut formula un răspuns cu privire la eventualele plăți efectuate cu numerar), 7.480 de euro ridicări numerar devize și 6.480 euro deplasări externe, în timp ce plățile pentru stingerea impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă au fost în cuantum de 37.924 lei.
Din analiza situației lunare a încasărilor și plăților efectuate de societate în perioada cercetată așa cum este evidențiată în anexa nr. 2 la raportul de expertiză financiar –contabilă (f. nr. 87, vol. I), a rezultat că în fiecare lună inculpatul B. L. a achitat cu prioritate facturile emise de furnizori, în timp ce la bugetul consolidat al statului erau virate sume infime. Cu titlu exemplificativ, dar nu limitativ, s-a arătat că, în luna septembrie 2005, inculpatul a plătit către diverși furnizori suma de 18.566 de lei, a ridicat din bancă numerar în cuantum de 10.650 de lei, în timp ce la bugetul de stat nu a achitat nicio sumă aferentă impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă, în luna mai 2007 a plătit către diverși furnizori suma de 43.912,34 de lei, a ridicat din bancă numerar în cuantum de 20.400 de lei, fără a vărsa vreo sumă de bani la bugetul de stat.
Prin urmare, din probele administrate, s-a constatat că inculpatul B. L. a avut posibilitatea reală de plată a datoriilor către bugetul de stat, însă a efectuat plăți cu precădere către furnizorii societății, înțelegând astfel să atribuie obligației legale de plată a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă un caracter facultativ, plata către stat fiind permanent condiționată de nivelul resurselor financiare rămase la dispoziția societății după acoperirea altor datorii.
S-a reținut că probele administrate în cauză susțin reaua-credință a inculpatului în omisiunea achitării în termenul legal de 30 de zile de la scadență a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005.
Fiind audiat, inculpatul B. L. a recunoscut săvârșirea faptei precizând că a reținut impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, însă nu le-a virat către bugetul consolidat al statului, întrucât a efectuat plăți către diferiți furnizori, cu scopul de a asigura funcționarea societății.
Din ansamblul probator administrat, s-a reținut că responsabilitatea pentru neplata în termen a contribuțiilor și impozitelor cu reținere la sursă aparține inculpatului B. L., persoană responsabilă de gestionarea resurselor materiale și financiare ale societății, având puteri depline conform actului constitutiv, ocupând funcția de administrator al societății pe întreaga perioadă cercetată.
În perioada 09.07._14, conform OP-urilor aflate în xerocopie la dosarul cauzei (f. 32,33-vol I), inculpatul B. L. a mai achitat către cele două bugete de stat suma de 400 de lei, iar în perioada 23.07._14 suma totală de 500 de lei, astfel că, în prezent, valoarea debitului restant către bugetul general consolidat al statului este de 117.985 lei.
În concluzie, societatea administrată de inculpat, la datele scadente plății impozitelor și taxelor cu reținere la sursă, prezenta disponibil și un rulaj suficient în conturile bancare pentru achitarea impozitelor.
Din acest disponibil suficient, inculpatul a efectuat plăți cu alt titlu, către diverși furnizori, ocolind cu intenție dispozițiile imperative ale legii cu privire la plata către bugetul de stat a sumelor deja reținute la sursă cu titlul de impozite și taxe.
Sumele reținute la sursă cu titlu de impozite și taxe au o destinație specială, respectiv vărsarea lor către bugetul de stat. Nerespectarea acestei destinații, respectiv nevirarea sumelor deja reținute cu titlu de impozite și taxe la bugetul de stat sau efectuarea de alte plăți contractuale din aceste sume, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 6 din Legea nr. 251/2005.
Judecătorul fondului a constatat că instanța a fost sesizată prin acord de recunoaștere, din interpretarea art. 481 alin. 2 C.p.p., rezultând că acesta reprezintă actul de sesizare al instanței.
Potrivit dispozițiilor art. 485 alin. 1 lit. a NCPP „instanța, analizând acordul, …îl admite și dispune una dintre soluțiile prevăzute de art. 396 alin. 2-4, care nu poate crea pentru inculpat o situație mai grea decât cea asupra căreia s-a ajuns la un acord, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 480-482 cu privire la toate faptele reținute în sarcina inculpatului și care au făcut obiectul acordului”.
În raport cu dispozițiile art. 480 alin. 1 NCPP „acordul de recunoaștere a vinovăției se poate încheia numai cu privire la infracțiunile pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de cel mult 7 ani”. Totodată, potrivit alineatului 2 „acordul de recunoaștere a vinovăției se încheie atunci când, din probele administrate, rezultă suficiente date cu privire la existența faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și cu privire la vinovăția inculpatului”.
În speță, judecătorul fondului a apreciat că sunt întrunite toate aceste condiții, deoarece infracțiunea de „reținere și nevirare a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă” prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005, prevede o limită maximă de pedeapsă mai mică de 7 ani, întrucât la data săvârșirii faptei - septembrie 2008, dispozițiile art. 6 din Legea nr. 241/2005 prevedeau o pedeapsă a închisorii cu limite cuprinse între 1 și 3 ani alternativ cu pedeapsa amenzii.
În ceea ce privește condițiile impuse de art. 480 alin. 2 NCPP, constând în aceea că „acordul de recunoaștere a vinovăției se încheie atunci când, din probele administrate, rezultă suficiente date cu privire la existența faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, instanța de fond a constatat că acestea apar ca îndeplinite, pentru următoarele considerente:
Fapta de mai sus, astfel cum a fost săvârșită în concret, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „reținere și nevirare a impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă” prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. din 1968 și art. 5 C.pen din 2009.
În cauză s-a făcut aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. din 1969, deoarece inculpatul a săvârșit la diferite intervale de timp, în perioada august 2005-septembrie 2008, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni, respectiv a reținut și nu a vărsat, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadența fiecărei luni sume totalizând 128.395 lei reprezentând impozite și contribuții cu reținere la sursă.
Instanța de fond a reținut și aplicarea art. 5 C.pen., deoarece există o succesiune de legi penale și făcând aplicarea normelor legale incidente, a concluzionat că legea veche este mai favorabilă și că la dosarul de urmărire penală există suficiente probe care să susțină acuzația în privința căreia s-a încheiat acordul de recunoaștere a vinovăției.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei negociate în cuprinsul acordului de recunoaștere a vinovăției, judecătorul fondului a apreciat că acesta răspunde exigențelor procesului de individualizare judiciară a pedepsei și scopului preventiv și educativ consacrat de lege, față de modalitatea concretă de săvârșire a faptei și persoana inculpatului – necunoscut cu antecedente penale, apreciind că scopul educativ al pedepsei poate fi atins și prin modalitatea de executare negociată.
Procedând la soluționarea laturii civile a cauzei, judecătorul fondului a reținut că, prin adresa nr._/10.07.2014, Agenția Națională de Administrare Fiscală s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 335.605 lei, reprezentând prejudiciul cauzat bugetului de stat, la această sumă urmând să se calculeze și obligațiile fiscale accesorii, arătând și că între părți nu s-a încheiat o tranzacție sau un acord de mediere cu privire la acțiunea civilă, astfel că, în temeiul art. 486 alin. 2 C.p.p., instanța de fond a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de către partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Juridică.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat apel partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în esență, sub aspectul greșitei soluționări a laturii civile.
Motivele de apel au fost arătate pe larg în scris și depuse la dosarul cauzei, la filele 14-18.
Analizând hotărârea pronunțată de instanța de fond, în raport cu toate actele și lucrările dosarului, cu motivele anterior menționate, dar și în conformitate cu art.417 și următoarele din Codul de procedură penală, Curtea constată că apelul cu care a fost sesizată este nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
Având în vedere conținutul deciziei nr.363/2015 a Curții Constituțional, prin care a fost declarat neconstituțional art.6 din Legea nr.241/2005, Curtea constată că apelul promovat de către partea civilă este nefondat, deoarece acțiunea civilă, în urma deciziei Curții Constituționale, ar fi trebuit lăsată nesoluționată.
Chiar dacă, prin decizia nr.235/2015 a Curții Constituționale, au fost declarate neconstituționale dispozițiile art.484 alin.2 și art.488 Cod procedură penală, Curtea de Apel constată legitimitatea calității de apelant a Agenției Națională de Administrare Fiscală sub aspectul laturii civile, pe fondul cauzei, așa cum rezultă din conținutul deciziei 363/2015, apelul apare ca fiind nefondat, partea civilă având posibilitatea să se adreseze pentru recuperarea prejudiciului, instanței civile.
Pentru aceste argumente, Curtea, în temeiul art.421 alin.1, lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței penale nr.698 din data de 13.10.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._ .
Văzând și prevederile art.275 alin.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței penale nr.698 din data de 13.10.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr._ .
Cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. D. G. I.-T. C. B.
GREFIER,
D. T.
red.M.D.G.
dact.L.G.
ex.5
red.E.Z.-Jud.Sect.1
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1210/2015.... | Luarea de mită. Art.289 NCP. Decizia nr. 1160/2015. Curtea de... → |
|---|
