Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr. 129/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 129/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 129/2015
Dosar nr._
_
RO M Â N I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 129/C
Ședința publică din data de 04 martie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. G.
Grefier: R. V.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție este reprezentat prin procuror C. L..
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect contestațiile formulate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție și către condamnatul N. M. împotriva sentinței penale nr.2599 din data de 30.10.2014 a Tribunalului București - Secția Penală din dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 18.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, Curtea stabilind data pronunțării la 04.03.2015 când, în aceeași compunere, a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra contestațiilor penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.2599 din data de 30.10.2014 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București - Secția Penală a admis, în baza art.585 din noul Cod pr.penală, cererea de contopire formulată de către petentul condamnat N. M. (fiul lui I. și Z. Zehava, născut la data de 23.05.1955 în Haifa, Israel, domiciliat în București, ., sector 1, C.N.P. –_, în prezent deținut în Penitenciarul G.) și a constatat că infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat prin sentințele penale: nr.146/2010 a Tribunalului București, nr.704/2010 a Tribunalului București – Secția a II a Penală, nr.117/2012 a Tribunalului G. și nr.773/2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București, sunt concurente.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II a, lit. b și c din vechiul Cod penal, aplicată condamnatului prin sentința penală nr.146/2010 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr.173/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și au fost repuse în individualitatea lor pedepsele de:
- 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II a, lit. b și c din vechiul Cod penal pentru infracțiunea prev. de art.215 alin.1,3,5 din vechiul Cod penal cu aplicarea 41 alin.2 din același cod;
- 3 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art.215 alin.1,3,4 din vechiul Cod penal.
S-a constatat că în prezent infracțiunile săvârșite se regăsesc în dispozițiile art.244 alin.1,2 din noul Cod penal.
S-a constatat că pedeapsa de 3 ani închisoare nu depășește maximul special prevăzut de art. 244 alin.1,2 din noul Cod penal.
În baza art.6 din noul Cod penal a fost redusă pedeapsa de 6 ani închisoare la maximul special de 5 ani închisoare prev.de art.244 alin.1,2 din noul Cod penal.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.38 din noul Cod penal, rezultând 129 de infracțiuni de înșelăciune prev.de art.244 alin.1,2 din noul Cod penal corespunzător a 129 de persoane vătămate.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr.117/2012 a Tribunalului G., definitivă prin decizia penală nr.717/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și au fost repuse în individualitatea lor pedepsele de:
- 4 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev. de art.291 din noul Cod penal;
- 4 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev. de art.291 din noul Cod penal.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr.773/2013 a Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr.754/2014 a Curții de Apel București – Secția a II a Penală și au fost repuse în individualitatea lor pedepsele de:
- 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II a și lit. b din vechiul Cod penal, aplicată pentru infracțiunea prev. de art.215 alin.1,3 din vechiul Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 din același cod și art.5 din noul Cod penal;
- 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II a, lit. și lit.b din vechiul Cod penal (aplicată prin sentința penală nr.704/2010 a Tribunalului București – Secția a II a Penală) pentru infracțiunea prev. de art.215 1,2,3,5 din vechiul Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 din același cod;
- sporul de 1 an închisoare;
S-a constatat că în prezent infracțiunea prev. de art.215 alin.1,2,3,5 din vechiul Cod penal se regăsește în dispozițiile art.244 alin.1,2 din noul Cod penal.
În baza art.6 din noul Cod penal a fost redusă pedeapsa de 7 ani închisoare la maximul special de 5 ani închisoare prev.de art.244 alin.1,2 din noul Cod penal.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.38 din noul Cod penal, rezultând 8 infracțiuni de înșelăciune prev. de art.244 alin.1,2 din noul Cod penal corespunzător a 8 persoane vătămate.
În baza art.6 din noul Cod penal, s-a constatat că legea penală mai favorabilă condamnatului este vechiul Cod penal.
În baza art.33 lit.a, 34 lit.b și 35 alin.2 din vechiul Cod penal au fost contopite pedepsele de 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II a, lit. b și c din vechiul Cod penal, 3 ani închisoare, 4 ani închisoare, 4 ani închisoare, 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II a și lit. b din vechiul Cod penal, 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II a și lit. b din vechiul Cod penal și i s-a aplicat condamnatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare sporită la 12 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor art.64 alin.1 lit.c din vechiul Cod penal pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale și a drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b din vechiul Cod penal pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale .
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 – art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit. b și c din vechiul Cod penal.
S-a dedus din pedeapsa de 12 ani închisoare durata reținerii, arestării preventive și perioada executată de la 19.10.2009 la 11.04.2011 și de la 22.01.2014 la zi.
Au fost anulate M.E.P.Î. nr.256/21.01.2014 emis de Tribunalul București – Secția I Penală în baza sentinței penale nr.146/2010 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr.173/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, M.E.P.Î. nr.134/28.02.2014 emis de Tribunalul G. în baza sentinței penale nr.117/2012 a Tribunalului G., definitivă prin decizia penală nr.717/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și M.E.P.Î. nr.1359/16.06.2014 emis de Judecătoria sectorului 1 București în baza sentinței penale nr.773/2013 a Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă prin decizia penală nr.754/2014 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală și s-a dispus emiterea unor noi forme de executare la data rămânerii definitive a hotărârii de contopire.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, că prin cererea formulată, condamnatul M. N. a solicitat contopirea pedepselor aplicate în baza legii penale mai favorabile și deducerea perioadelor executate.
Tribunalul a constatat că infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat prin sentințele penale nr.146/2010 a Tribunalului București, nr.704/2010 a Tribunalului București – Secția a II a Penală, nr.117/2012 a Tribunalului G. și nr.773/2013 a Judecătoriei Sectorului 1 București, toate rămase definitive, sunt concurente și a procedat la contopirea acestora.
Împotriva acestei sentințe au formulat contestații condamnatul M. N. și Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Î.C.C.J.- DNA.
P. a criticat soluția primei instanțe pentru nelegalitate constând în aceea că, cererea petentului a fost soluționată în lipsa participării obligatorii a unui procurorul din cadrul D.N.A., ceea ce în condițiile art.5 alin.3 din Legea nr. 255/2013 atrage nulitatea absolută a acesteia și impune rejudecarea cauzei de către prima instanță. Cel de-al doilea motiv de contestație invocat de către P. a vizat omisiunea deducerii complete a arestului preventiv, respectiv de la data de 01.08.2012 la 24.02.2014 și respectiv de la 28.04.2010 la 11.04.2011.
În ședința publică din data de 18.02.2015, contestatorul condamnat M. N., prezent personal în fața instanței, a învederat că înțelege să-și retragă cererea formulată.
Văzând dispozițiile art.4251 alin.3 rap. la art.415 Cod pr.penală, conform cărora până la închiderea dezbaterilor în fața instanței contestatorul își poate retrage contestația, Curtea constatând respectate dispozițiile legale, în sensul că nu s-a depășit momentul până la care poate interveni declarația de retragere a contestației și văzând manifestarea neechivocă de voință a condamnatului, în sensul că dorește să-și retragă calea de atac formulată, va lua act de această manifestare de voință expresă, soluție în raport de care în temeiul art.275 alin.2 Cod pr.penală îl va obliga pe contestatorul condamnat la plata cheltuielilor judiciare datorate statului în sumă de 200 lei, urmând ca onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 50 lei să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.
Cu privire la contestația formulată de către Ministerul Public, Curtea, reține cu prioritatea că motivele invocate sunt întemeiate și va admite contestația declarată însă pentru alte motive decât cele invocate.
Astfel, Curtea constată că cererea de contopire a pedepselor indicate mai sus a rămasă fără obiect, în condițiile în care, la termenul de astăzi, în ședință publică, apărătorul contestatorului condamnat a depus la dosarul cauzei (filele 47-49), în fotocopie, M.E.P.Î. nr.13 din 20.01.2015 emis de către Judecătoria G. în baza sentinței penale nr.9 din 12.01.2015 pronunțată în dosarul nr._/236/2014, rămasă definitivă la 19.01.2015 prin necontestare, prin care condamnatului M. N. i-a fost admisă cererea de contopire a pedepselor aplicate cu cele care au format obiectul prezentului dosar și au fost deduse perioadele executate, conform celor patru hotărâri definitive de condamnare ce au făcut obiectul contopirii.
Așa fiind, Curtea va admite contestația formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, va desființa sentința atacată și rejudecând:
În temeiul art.4251 Cod pr.penală se va respinge ca rămasă fără obiect cererea de contopire a pedepselor formulată de către condamnatul N. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Ia act de retragerea contestației formulate de către contestatorul condamnat N. M. împotriva
Admite contestația formulată de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție.
Desființează sentința penală nr.2599/F/30.10.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția I penală, în dosarul nr._ și rejudecând:
În temeiul art.4251 Cod pr.penală respinge ca rămasă fără obiect cererea de contopire a pedepselor formulată de către condamnatul N. M..
Obligă contestatorul condamnat N. M. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 50 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04 martie 2015.
PREȘEDINTE,
D. G.
Grefier,
R. V.
Red.D.G./Th.red.C.V.M.-ex.2/11.03.2015
T.B. SI pen – judecător G. R.
| ← Evadarea. Art.285 NCP. Decizia nr. 340/2015. Curtea de Apel... | Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 355/2015. Curtea de... → |
|---|
