Şantajul. Art.207 NCP. Decizia nr. 499/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 499/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-03-2015 în dosarul nr. 499/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.499/A
Ședința publică din data de 30 martie 2015
Curtea constituită din:
Președinte: C. B.
Judecător: M.-A. M.
Grefier: E.-A. N.
* * * * * * * * *
Ministerul Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror C. A..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul S. D. împotriva sentinței penale nr.118 din data de 20 ianuarie 2015, a Judecătoriei Sectorului 5 București, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelantul-inculpat S. D., aflat în stare de detenție și asistat de apărător ales-avocat D. S., conform împuternicirii avocațiale nr._.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că s-au comunicat relațiile solicitate din partea Parchetului de pe Judecătoria Cornetu, după care,
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al apelantului-inculpat S. D., având cuvântul, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate, iar, pe fond, rejudecând, aplicarea unei pedepsei într-un cuantum mai redus, iar, ca modalitate de executarea, suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Arată că inculpatul a fost de acord cu probele administrate în faza de urmărire penală.
Mai arată că inculpatul nu a agresat-o pe partea vătămată, iar, aceasta din urmă, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Totodată, solicită să se dea eficiență disp. art.396 alin.10 Cod procedură penală și art.19 din Legea nr.682/2002.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței penale atacate, ca fiind legală și temeinică.
Arată că toate aspectele favorabile inculpatului au fost valorificate în mod temeinic și legal de către instanța de judecată în cadrul procedurii simplificate, stabilindu-se un cuantum al pedepsei de 3 ani închisoare care satisface această procedură și datele care caracterizează persoana acestuia.
Apreciază că, raportat la fapta săvârșită, la numărul de participanți, la modul concret în care s-a acționat, la scopul urmărit de inculpat, respectiv obținerea în mod injust a unor foloase materiale și la amenințările repetate cu moartea adresate victimei și soției acestuia, regimul de individualizare a pedepsei corespunde faptei și persoanei inculpatului.
Cu privire la denunțul făcut de către inculpat, apreciază că această critică nu poate fi primită și în cauză nu sunt aplicabile prevederile Deciziei Curții Constituționale nr.67/2015.
Astfel, solicită să se observe că nici în cuprinsul adresei înaintate de către P. de pe lângă Judecătoria Cornetu nu se face vreo referire cu privire la valorificarea denunțului.
În acest sens, arată că denunțul privește o infracțiune de trafic de substanțe toxice prevăzută de disp. art.359 Cod penal, iar, din acest punct de vedere, nu este îndeplinită condiția prevăzută de Legea nr.682/2002, respectiv ca infracțiunea denunțată să facă parte din categoria infracțiunilor grave, astfel cum prevede în mod imperativ legea.
Apărătorul ales al apelantului-inculpat S. D., având cuvântul, în replică, arată că denunțul făcut de către apelant-inculpat a fost materializat, s-a întocmit rechizitoriul și s-a dispus trimiterea în judecată a acelei persoane.
Apelantul-inculpat S. D., personal, în ultimul cuvânt, arată că recunoaște și regretă fapta comisă.
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.118 din 20.01.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, în baza art.207 alin.1,3 C. pen., cu aplic art. 396 alin.10 C. pr. pen. a fost condamnat inculpatul S. D. la 3 ani închisoare.
În baza art. 67 alin.1 C. pen. instanța a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a și b cp pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 65 alin. 1 ,3 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a și b cp pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art. 399 C. pr. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului.
Conform art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la 22.10.2014 la zi.
S-a luat act că persoana vătămată D. M., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 255 C. pr. pen. s-a dispus restituirea sumei de 500 USD consemnată la CEC Bank conform recipisei de consemnare nr._/1 din data de 23.10.2014 inculpatului S. D..
S-a disjuns cauza în ceea ce îl privește pe inculpatul M. G. și dispune formarea unui dosar separat.
În baza art. 274 C. pr. pen. a fost obligat inculpatul la 800 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 9921/P/2014 din 17.11.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 5, înregistrat pe rolul acestei instanțe, la aceeași dată, sub nr._, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații S. D. pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prev. de art. 207 alin.1,3 C. pen. și M. G., pentru săvârșirea infracțiunii de șantaj prev de art. 207 alin 1 și 3 C. pen. cu aplic art. 41 alin.1 C. pen.
În fapt, s-a reținut în esență în actul de sesizare că, perioada lunilor iunie- octombrie 2014, inculpatul S. D., a amenințat prin mesaje telefonice, prin convorbiri telefonice și în mod direct cu acte de violență, persoana vătămată D. M., pentru a-l constrânge să-i dea suma de 3000 de euro și 3600 lei, în scopul de a dobândi în mod injust aceste sume de bani. De asemenea, la data de 25.09.2014, în jurul orelor 13:50, inculpatul M. G. a lovit-o cu pumnul în față pe persoana vătămată și a amenințat-o, cu scopul de a o constrânge să-i remită inculpatului S. D. sumele de bani solicitate de acesta.
Situația de fapt a fost susținută cu următoarele mijloace de probă: declarație persoană vătămată D. M., declarații martorilor C.-Ș. E., M. G., C. F., Balcan M., M. T., S. P. C., G. F., declarațiile inculpaților S. D. și M. G., procesul verbal de transcriere a interceptărilor telefonice; procesele verbale de transcriere a mesajelor primite de persoana vătămată de la inculpatul S. D.; procesele verbale de recunoaștere de pe planșe foto; procesele verbale de percheziție domiciliară; procesul verbal de conducere în teren; procesul verbal din data de 30.09.2014 mesaje text de pe telefonul mobil puse la dispoziția organelor de poliție de persoana vătămată, contracte amanet, cazierele inculpaților S. D. și M. G..
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 15.12.2014, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.
În cursul cercetării judecătorești, au fost audiați inculpații S. D. și M. G., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Inculpatul S. D. a recunoscut săvârșirea faptei, solicitând ca judecarea cauzei să se facă în procedura simplificată, cererea acestuia fiind încuviințată la termenul de judecată din data de 6.01.2015.
În ceea ce îl pe inculpatul M. G., care nu a recunoscut săvârșirea faptei, și față de care urmează să se administreze probe, respectiv să fie audiată persoana vătămată D. M., la termenul de judecată din data de 20.01.2015, instanța, în temeiul art. 46 cpp, a disjuns cauza și s-a format dosarul nr._ .
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut că în perioada lunilor mai-iunie a anului 2013 persoana vătămată D. M. a luat de la inculpatul S. D., un împrumut în cuantum de 3000 de euro. Acesta a convenit cu inculpatul să plătească dobândă de 30 % pe luna la suma împrumutată, respectiv 900 de euro. Pentru acest împrumut nu s-a stabilit un termen de rambursare, singura condiție fiind de a se achita lunar dobânda.
Persoana vătămată a achitat dobânda aferentă a sumei împrumutate către S. D. pentru o perioadă de două luni.
Ulterior, nemaiavând bani i-a solicitat inculpatului încă un împrumut de 1.000 de euro.
Inculpatul a fost de acord cu acest împrumut, dar datorită faptului că nu avea bani, a dat persoanei vătămate mai multe bijuterii pentru a le amaneta. în acest sens persoana vătămată a mers la . Expres SRL, unde a amanetat bijuteriile.
Suma obținută în acest sens, respectiv 3600 lei a fost stabilită drept împrumut, separat de primul, convenindu-se a fi rambursat fără dobândă.
Pe parcursul a 6 luni, până în luna ianuarie 2014, persoana vătămată a plătit inculpatului în fiecare lună dobânda aferentă împrumutului de 900 de euro lunar, respectiv 5.400 de euro.
Pe lângă aceste sume de bani persoană vătămată a mai plătit inculpatului sume de bani care au totalizat 16.000 lei.
Pe perioada lunilor ianuarie - iunie 2014 din cauza unor probleme financiare nu a mai putut achita nicio datorie față de inculpatul S. D..
Cu toate acestea, în urma amenințărilor constante prin mesaje telefonice și cu acte de violență și a presiunilor efectuate de inculpat asupra sa, a concubinei sale C.-Ș. E. și a sale persoana vătămată D. M. a plătit inculpatului S. D. în luna iunie 2014 suma de 30.000 lei. Această suma a fost stabilită de comun acord de către persoana vătămată și inculpatul S. D. pentru stingerea împrumuturilor luate de la acesta.
Ulterior, la aproximativ o lună de la achitarea împrumutului persoana vătămată a fost anunțată de către inculpatul S. D. că datorită unor probleme personale nu poate considera datoria stinsă, motiv pentru care trebuie reluată plata sumei de 3000 de euro, dobânda aferentă acesteia și achitarea sumei de 3600 de lei necesară în vederea scoaterii bijuteriilor de la amanet.
De la această dată persoana vătămată D. M. nu a mai făcut nicio plată către inculpatul S. D., considerând că împrumuturile luate au fost achitate.
Persoana vătămată a plătit inculpatului S. D. în contul datoriei de 3.000 de euro și 3.600 de lei, suma de aproximativ 70.000 lei, 5.400 în euro și 46.000 în lei.
Pentru plățile efectuate către inculpat nu există documente doveditoare, nefiind întocmit nici un înscris.
Începând cu luna iunie 2014, inculpatul S. D. a început să amenințe persoana vătămată cu acte de violență, prin intermediul mesajelor telefonice dar și în mod direct, fiind însoțit și de alte persoane din anturajul său, cu scopul de ai remite în mod injust încă odată sumele de bani menționate anterior.
Inculpatul S. D., în mod frecvent a mers la adresa persoanei vătămate de mai multe ori pe zi, uneori și noaptea, purtând un briceag pe care îl arăta persoanei vătămate sau familiei acesteia în scop de intimidare.
La data de 25.09.2014, în jurul orelor 13.50, în urma unor discuții telefonice avute cu inculpatul S. D., persoana vătămată s-a întâlnit cu acesta pentru a discuta cu privire la restituirea împrumutului.
La această întâlnire inculpatul S. D. l-a adus și pe inculpatul M. G., despre care persoana vătămată știa că a fost condamnat pentru infracțiunea de omor.
Amenințările la adresa persoanei vătămate D. M. și la adresa familiei sale pentru a remite sumele de bani solicitate de către inculpatul S. D. au continuat până la data de 22.10.2014 când în cauză au fost reținuți inculpații S. D. și M. G..
Instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului S. D., care, perioada lunilor iunie - octombrie 2014, a amenințat prin mesaje telefonice, prin convorbiri telefonice și în mod direct cu acte de violență, persoana vătămată D. M., pentru a-l constrânge să-i dea suma de 3000 de euro și 3600 lei, în scopul de a dobândi în mod injust aceste sume de bani întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev de art. 207 alin.1,3 C. pen.
La individualizarea pedepsei stabilită în sarcina inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În concret, având în vedere pericolul social al faptei, pe care instanța l-a apreciat ca fiind ridicat, față de modalitatea de săvârșire, respectiv, constrângerea părții vătămate prin amenințare cu acte de violență în scopul dobândirii în mod injust a unei sume de bani, împrejurările în care a fost comisă fapta, urmarea produsă, persoana inculpatului care este necunoscut cu antecedente penale, instanța a stabilit pentru inculpat o pedeapsă de 3 ani închisoare.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul S. D., criticând-o pentru netemeinicie.
În motivele de apel depuse la dosar, inculpatul a solicitat aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic, iar ca modalitate de executare, suspendarea sub supraveghere, conform dispozițiilor art.91 C. pen.
Analizând sentința penală atacată atât sub aspectul motivelor de apel invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept existente, în virtutea caracterului devolutiv al apelului prev. de art. 417 alin. (1) și (2) C. proc. pen.,constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Curtea subliniaza ca atat in cursul urmaririi penale, cat si in faza de judecata s-au respectat valentele principiului de nevinovatie, potrivit cu care orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă.
Astfel, pe parcursul desfășurării procesului penal, atât organele de urmărire penală, cât și instanțele de judecată au obligația administrării tuturor probelor care contribuie la aflarea adevărului, indiferent dacă aceste probe conduc la stabilirea vinovăției sau a nevinovăției inculpatului și indiferent dacă inițiativa probațiunii a aparținut organelor judiciare ori inculpatului.
Această modalitate de abordare a problematicii probațiunii în procesul penal este singura cale de realizare în practică a principiului egalității armelor în procesul penal, a respectării dreptului la apărare al inculpatului, pe fondul contradictorialității fățișe și permanente între acuzare și apărare în decursul tragerii la răspundere penală.
În instrumentarea cauzei penale de față este de evidențiat preocuparea organului de urmărire penală și a primei instanțe de judecată în stabilirea situației de fapt, în sensul evitării administrării numai a acelor probe care conduc la stabilirea vinovăției inculpatului și a interpretării acestor probe spre acest obiectiv.
Efectuând propria sa analiză asupra probatoriului administrat, Curtea constată că situația de fapt reținută de prima instanță este una reală, fiind susținută de probele administrate. În cauză, instanța de fond a reținut o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, a dat faptelor săvârșite de apelantul-inculpat o corectă încadrare juridică, a respectat dispozițiile procedurale referitoare la motivarea hotărârii în sensul că a descris fapta săvârșită, cu arătarea timpului și locului unde a fost comisă, a analizat probele care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, cât și laturii civile și a arătat temeiurilor de drept care justifică soluția dată în cauză.
Curtea va achiesa în totalitate la temeinicia concluziilor instanței de fond care a reținut în mod just situația de fapt și a analizat în mod judicios fiecare mijloc de proba care a contribuit la formarea convingerii dincolo de orice dubiu rezonabil că inculpatul a săvârșit faptele deduse judecății, respectiv că, in perioada lunilor iunie- octombrie 2014, inculpatul S. D., a amenințat prin mesaje telefonice, prin convorbiri telefonice și în mod direct cu acte de violență, persoana vătămată D. M., pentru a-l constrânge să-i dea suma de 3000 de euro și 3600 lei, în scopul de a dobândi în mod injust aceste sume de bani. De asemenea, la data de 25.09.2014, în jurul orelor 13:50, inculpatul M. G. a lovit-o cu pumnul în față pe persoana vătămată și a amenințat-o, cu scopul de a o constrânge să-i remită inculpatului S. D. sumele de bani solicitate de acesta.
Situația de fapt a fost susținută cu următoarele mijloace de probă: declarație persoană vătămată D. M., declarații martorilor C.-Ș. E., M. G., C. F., Balcan M., M. T., S. P. C., G. F., declarațiile inculpaților S. D. și M. G., procesul verbal de transcriere a interceptărilor telefonice; procesele verbale de transcriere a mesajelor primite de persoana vătămată de la inculpatul S. D.; procesele verbale de recunoaștere de pe planșe foto; procesele verbale de percheziție domiciliară; procesul verbal de conducere în teren; procesul verbal din data de 30.09.2014 mesaje text de pe telefonul mobil puse la dispoziția organelor de poliție de persoana vătămată, contracte amanet, cazierele inculpaților S. D. și M. G..
Curtea retine asadar ca în perioada lunilor mai-iunie a anului 2013 persoana vătămată D. M. a luat de la inculpatul S. D., un împrumut în cuantum de 3000 de euro. Acesta a convenit cu inculpatul să plătească dobândă de 30 % pe luna la suma împrumutată, respectiv 900 de euro. Pentru acest împrumut nu s-a stabilit un termen de rambursare, singura condiție fiind de a se achita lunar dobânda.
Persoana vătămată a achitat dobânda aferentă a sumei împrumutate către S. D. pentru o perioadă de două luni. Ulterior, nemaiavând bani i-a solicitat inculpatului încă un împrumut de 1.000 de euro. Inculpatul a fost de acord cu acest împrumut, dar datorită faptului că nu avea bani, a dat persoanei vătămate mai multe bijuterii pentru a le amaneta. în acest sens persoana vătămată a mers la . Expres SRL, unde a amanetat bijuteriile. Suma obținută în acest sens, respectiv 3600 lei a fost stabilită drept împrumut, separat de primul, convenindu-se a fi rambursat fără dobândă. Pe parcursul a 6 luni, până în luna ianuarie 2014, persoana vătămată a plătit inculpatului în fiecare lună dobânda aferentă împrumutului de 900 de euro lunar, respectiv 5.400 de euro. Pe lângă aceste sume de bani persoană vătămată a mai plătit inculpatului sume de bani care au totalizat 16.000 lei. Pe perioada lunilor ianuarie - iunie 2014 din cauza unor probleme financiare nu a mai putut achita nicio datorie față de inculpatul S. D.. Cu toate acestea, în urma amenințărilor constante prin mesaje telefonice și cu acte de violență și a presiunilor efectuate de inculpat asupra sa, a concubinei sale C.-Ș. E. și a sale persoana vătămată D. M. a plătit inculpatului S. D. în luna iunie 2014 suma de 30.000 lei. Această suma a fost stabilită de comun acord de către persoana vătămată și inculpatul S. D. pentru stingerea împrumuturilor luate de la acesta. Ulterior, la aproximativ o lună de la achitarea împrumutului persoana vătămată a fost anunțată de către inculpatul S. D. că datorită unor probleme personale nu poate considera datoria stinsă, motiv pentru care trebuie reluată plata sumei de 3000 de euro, dobânda aferentă acesteia și achitarea sumei de 3600 de lei necesară în vederea scoaterii bijuteriilor de la amanet. De la această dată persoana vătămată D. M. nu a mai făcut nicio plată către inculpatul S. D., considerând că împrumuturile luate au fost achitate. Persoana vătămată a plătit inculpatului S. D. în contul datoriei de 3.000 de euro și 3.600 de lei, suma de aproximativ 70.000 lei, 5.400 în euro și 46.000 în lei. Pentru plățile efectuate către inculpat nu există documente doveditoare, nefiind întocmit nici un înscris. Începând cu luna iunie 2014, inculpatul S. D. a început să amenințe persoana vătămată cu acte de violență, prin intermediul mesajelor telefonice dar și în mod direct, fiind însoțit și de alte persoane din anturajul său, cu scopul de ai remite în mod injust încă odată sumele de bani menționate anterior. Inculpatul S. D., în mod frecvent a mers la adresa persoanei vătămate de mai multe ori pe zi, uneori și noaptea, purtând un briceag pe care îl arăta persoanei vătămate sau familiei acesteia în scop de intimidare. La data de 25.09.2014, în jurul orelor 13.50, în urma unor discuții telefonice avute cu inculpatul S. D., persoana vătămată s-a întâlnit cu acesta pentru a discuta cu privire la restituirea împrumutului.La această întâlnire inculpatul S. D. l-a adus și pe inculpatul M. G., despre care persoana vătămată știa că a fost condamnat pentru infracțiunea de omor. Amenințările la adresa persoanei vătămate D. M. și la adresa familiei sale pentru a remite sumele de bani solicitate de către inculpatul S. D. au continuat până la data de 22.10.2014 când în cauză au fost reținuți inculpații S. D. și M. G..
De altfel, in primul ciclu procesual inculpatul S. D. a recunoscut săvârșirea faptei, solicitând ca judecarea cauzei să se facă în procedura simplificată, cererea acestuia fiind încuviințată la termenul de judecată din data de 6.01.2015.
În acest sens, Curtea consideră necesar a menționa și jurisprudența constantă a Curții EDO în care s-a arătat că hotărârile judecătorești trebuie motivate astfel încât să indice de o manieră suficientă motivele pe care se fondează. Întinderea acestei obligații poate varia în funcție de natura deciziei în cauză și trebuie analizată în lumina ansamblului circumstanțelor cauzei. Astfel, respingând o cale de atac, instanța sesizată poate, în principiu, să își însușească motivele reținute în decizia atacată. Iar în condițiile în care instanța de apel a acceptat starea de fapt reținută de către prima instanță, după care a și-a însușit motivele acestei instanțe, adăugând argumentele ce i se par pertinente, Curtea EDO a considerat că instanța de apel și-a motivat hotărârea, art. 6 din Convenție nefiind încălcat. (CEDO, Marea Cameră, hotărârea García Ruiz c. Spania). De asemenea, Curtea a arătat că rigorile procesului echitabil sunt respectate în condițiile în care instanța care s-a pronunțat asupra recursului a dat un răspuns motivelor acestui recurs, fiind adevărat că obligația de a-și motiva hotărârile, pe care art. 6 alin. 1 din Convenție le-o impune instanțelor, nu poate fi înțeleasă în sensul de a da un răspuns detaliat la fiecare argument [Jahnke și Lenoble împotriva Franței (dec.) nr. 40.490/98, CEDO 2000-IX].
Nu mai putin adevarat este faptul ca, în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, reflectată în special în cauza B. împotriva României, obligația de motivare a hotărârilor judecătorești impusă instanțelor naționale prin art. 6 parag. 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, chiar dacă nu implică existența unui răspuns detaliat la fiecare problemă ridicată, presupune să fie examinate în mod real problemele esențiale care au fost supuse analizei instanței, iar în considerentele hotărârii să fie redate argumentele care au condus la pronunțarea acesteia. În îndeplinirea obligației de motivare, instanța de apel nu se poate limita să preia total sau parțial motivarea primei instanțe, ci, procedând la o examinare proprie a cauzei, trebuie să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile și apărările invocate de părți.
Instanța de fond a constatat in mod corect că, în drept, fapta inculpatului S. D., care, perioada lunilor iunie - octombrie 2014, a amenințat prin mesaje telefonice, prin convorbiri telefonice și în mod direct cu acte de violență, persoana vătămată D. M., pentru a-l constrânge să-i dea suma de 3000 de euro și 3600 lei, în scopul de a dobândi în mod injust aceste sume de bani întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev de art. 207 alin.1,3 C. pen.
La individualizarea pedepsei stabilită în sarcina inculpatului, instanța a valorificat in mod corect criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În concret, având în vedere pericolul social al faptei, pe care instanța l-a apreciat ca fiind ridicat, față de modalitatea de săvârșire, respectiv, constrângerea părții vătămate prin amenințare cu acte de violență în scopul dobândirii în mod injust a unei sume de bani, împrejurările în care a fost comisă fapta, urmarea produsă, persoana inculpatului care este necunoscut cu antecedente penale, instanța a stabilit pentru inculpat o pedeapsă de 3 ani închisoare.
Față de aceste exigente, Curtea ia act că apelul introdus de apelantul-inculpat este nefondat, deoarece toate aspectele favorabile inculpatului au fost valorificate în mod temeinic și legal de către instanța de judecată în cadrul procedurii simplificate, stabilindu-se un cuantum al pedepsei de 3 ani închisoare care satisface această procedură și datele care caracterizează persoana acestuia.
OR, raportat la fapta săvârșită, la numărul de participanți, la modul concret în care s-a acționat, la scopul urmărit de inculpat, respectiv obținerea în mod injust a unor foloase materiale și la amenințările repetate cu moartea adresate victimei și soției acestuia, regimul de individualizare a pedepsei corespunde faptei și persoanei inculpatului.
Cu privire la denunțul făcut de către inculpat, apreciază că această critică nu poate fi primită și în cauză nu sunt aplicabile prevederile Deciziei Curții Constituționale nr.67/2015.
Astfel, nici în cuprinsul adresei înaintate de către P. de pe lângă Judecătoria Cornetu nu se face vreo referire cu privire la valorificarea denunțului.
În acest sens, denunțul privește o infracțiune de trafic de substanțe toxice prevăzută de disp. art.359 Cod penal, iar, din acest punct de vedere, nu este îndeplinită condiția prevăzută de Legea nr.682/2002, respectiv ca infracțiunea denunțată să facă parte din categoria infracțiunilor grave, astfel cum prevede în mod imperativ legea.
In raport cu cele preced, Curtea, în temeiul art.421 pct.1 lit.b C. pr. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul S. D. și în baza art. 399 Cpp rap. la art. 424 alin. 2 C.p.p., va menține starea de arest a inculpatului.
În baza art. 72 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la data de 22.10.2014 pană la zi.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a apelantului inculpat se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct.1 lit. b C. pr. pen. respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul inculpat S. D. împotriva sentinței penale nr. 118/20.01.2015 pronunțată de Judecătoria Sector 5 București, in dosarul nr._ .
În baza art. 399 Cpp rap. la art. 424 alin. 2 C.p.p., menține starea de arest a inculpatului.
În baza art. 72 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la data de 22.10.2014 pană la zi.
În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă apelantul inculpat la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a apelantului inculpat se va avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. BogdanMihai-A. M.
GREFIER,
E. A. N.
Red. C.B. 19 04 2015
Dact. A.L. 2 ex
Jud. Sect. 5 București – jud.: A. E.
| ← Fals în înscrisuri sub semnătură privată. Art. 290 C.p..... | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 487/2015.... → |
|---|
